ÎNTRERUPEREA EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNCHISORII. HOTĂRÂRE DE CONDAMNARE, NEDEFINITIVĂ. REVOCAREA ARESTĂRII PREVENTIVE.
| Comentarii |
|
Fiind învestită cu soluţionarea unei cereri de revocare a măsurii arestării preventive, întemeiate pe motive medicale, instanţa nu poate schimba obiectul acesteia, calificând-o ca pe o cerere de întrerupere a executării pedepsei, conform art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.a C.pr.pen. şi respingând-o ca inadmisibilă, cu motivarea că în cauză nu există o hotărâre definitivă de condamnare a petiţionarului.
Prin sentinţa penală nr.56/6.01.2000 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală a fost respinsă cererea inculpatului L.N., cu privire la întreruperea executării pedepsei, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că prin cererea formulată, inculpatul a solicitat punerea sa în libertate, întrucât suferă de afecţiuni ce nu pot fi tratate în reţeaua sanitară penitenciară.
Constatând că inculpatul se află în stare de arest preventiv, nefiind condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi că, potrivit art.415 C.pr.pen. hotărârile instanţelor penale devin executorii la data la care au rămas definitive, Tribunalul a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.453 alin.1 lit.a C.pr.pen. şi a respins cererea formulată de inculpat ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.N., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa a soluţionat o cerere pe care nu a formulat-o, respectiv întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, obiectul cererii sale fiind revocarea măsurii arestării preventive. Apelul este fondat.
Inculpatul L.N. este judecat în stare de arest preventiv în cauza penală cu nr.3298/1999, aflată pe rolul secţiei l-a a aceluiaşi tribunal, iar în cursul cercetării judecătoreşti a formulat o cerere prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, invocând motive ce ţin de starea sa de sănătate.
Prima instanţă a schimbat în mod nelegal obiectul cererii inculpatului, în întrerupere a executării pedepsei, prev.de art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.a C.pr.pen., pe care a respins-o ca inadmisibilă, cu motivarea că în cauză nu există o hotărâre definitivă de condamnare a inculpatului.
Procedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, şi, întrucât nu a soluţionat fondul cauzei, respectiv obiectul cererii formulate de inculpat, Curtea urmează a desfiinţa sentinţa apelată şi a trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.87/2000) NOTĂ: Soluţia Curţii este, în opinia noastră, corectă, în practică, mai des întâlnite sunt situaţiile în care persoane aflate în stare de deţinere formulează cereri pe care le intitulează ca fiind „de întrerupere a executării pedepsei", deşi ele nu sunt încă definitiv judecate, ci doar condamnate în primă instanţă, cauza aflându-se încă în căile ordinare de atac.
Având în vedere că motivele invocate în susţinerea unor asemenea cereri sunt de cele mai multe ori identice cu cele invocate în cazul amânării sau întreruperii executării pedepsei (starea de sănătate a petiţionarului sau situaţia familială a acestuia) şi reţinând calificarea cererii, astfel cum a fost făcută de persoana în cauză, instanţele învestite cu soluţionarea lor le resping de multe ori ca inadmisibile, cu motivarea că în cauză nu există o hotărâre de condamnare definitivă.
Un asemenea mod de abordare este eronat, câtă vreme instanţa nu este ţinută de calificarea pe care, din neştiinţă, petentul o face cererii sale, ea având obligaţia, în opinia noastră, să pună în vedere acestuia, faţă de împrejurarea că nu există o hotărâre rămasă definitivă, să-şi precizeze această cerere, ca fiind una ce vizează măsura preventivă ce i-a fost aplicată, iar nu pedeapsa la care a fost condamnat, nedefinitiv însă.
Desigur că, în măsura în care ulterior acestui demers din partea instanţei, petentul insistă în calificarea pe care a dat-o iniţial cererii sale, soluţia nu poate fi decât cea menţionată, respectiv respingerea ei ca inadmisibilă. În măsura în care petentul îşi precizează această cerere, ca fiind una de revocare sau de înlocuire a arestării preventive, urmează a se proceda la declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea acelei instanţe superioare în grad pe rolul căreia cauza se află pendinte.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
