JUDECATA. CITAREA INCULPATULUI LA O ADRESĂ UNDE NU MAI LOCUIA. NECITAREA INCULPATULUI LA LOCUL DE MUNCĂ. NULITATEA HOTĂRÂRII.
| Comentarii |
|
Necitarea inculpatului la locul de muncă, cât timp nu mai locuia la adresa indicată, constituie caz de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Prin sentinţa penală nr. 337 din 28.10.1998, Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, a condamnat pe inculpatul B.J., fiul lui Gh. şi M., născut la 27.12.1951 în Fundulea, judeţul Călăraşi, la 1 an închisoare.
în baza art. 81 -82 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la 150.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut că, în seara de 2.06.1998, inculpatul a condus, pe DN 3, pe raza oraşului Fundulea, autoturismul Dacia 1310 Break, având o îmbibaţie alcoolică de 1,10 gr %o.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele producerii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate.
Se susţine că instanţa de fond a judecat cauza în lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 291 Cod procedură penală.
Inculpatul domiciliază în Bucureşti, str. Tineretului, sectorul 4, adresă la care a fost citat, iar citarea la o altă adresă nu se impunea dat fiind că acesta nu a făcut o astfel de indicare în cursul procesului.
în consecinţă, Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr. 59A din 24.02.1999, a respins apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul soluţionării cauzei atât la instanţa de fond, cât şi în apel, cu lipsă de procedură, în sensul că, deşi indicată adresa, nu l-au citat la locul de muncă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 177 alin. 1 Cod procedură penală.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385^9 alin. 2 Cod procedură penală, constată că recursul este fondat.
într-adevăr, este de observat că atât la judecarea cauzei în fond, cât şi în apel, citaţia privind pe inculpatul B.J. a fost restituită cu menţiunea că destinatarul s-a mutat de la adresă. în această situaţie, instanţele erau obligate
să procedeze în conformitate cu dispoziţiile art. 177 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că trebuia să-l citeze pe inculpat la locul său de muncă, dat fiind că acesta, în declaraţiile date la urmărirea penală, a indicat că lucrează în calitate de conducător auto la A.C.M. 4 Bucureşti.
Neprocedând astfel, s-a încălcat dispoziţia legală care reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcare ce atrage nulitatea hotărârii, dat fiind că s-a adus o vătămare inculpatului ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Fiind în prezenţa cazului de casare prevăzut de art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de parchet, se vor casa integral atât decizia, cât şi sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Lehliu Gară.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 949/1999) NOTA: în cauză este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385^9 pct. 21 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu a fost legal citat nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de apel, aşa încât se impune casarea celor două hotărâri.
Deşi nelegală, citarea unei părţi este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative; în acest caz se impune casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru a da posibilitatea incupatului să-şi formu/ leze apărările, această soluţie fiind necesară atât pentru aflarea adevărului, cât şi pentru justa soluţionare a cauzei.
Deşi cele două instanţe aveau date că inculpatul nu mai locuieşte la adresa indicată, în continuare l-au citat la adresa respectivă, cu toate că se cunoştea şi locul de muncă, unde însă nu a fost citat, încălcându-se în acest fel dispoziţiile art. 177 alin. 1 Cod procedură penală. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
