JUDECATA. PROCEDURA DE CITARE. LOCUL CITĂRII.
| Comentarii |
|
Afişarea prevăzută de art. 177 alin. 3 Cod procedură penală are caracter subsidiar, în text arătându-se expres că numai în cazul în care nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, se procedează la modalitatea afişării citaţiei la Primărie.
Sancţiunea citării nelegale este nulitatea absolută, fiind încălcate dispoziţii imperative ale legii, conform prevederilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, ceea ce impune rejudecarea.
Prin sentinţa penală nr. 1.433 din 5.11.1997, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 215 alin. 1, cu aplicarea art. 13 Cod penal, a condamnat pe inculpatul S.D.A. la 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cod penal, iar în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat pedeapsa graţiată integral.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, inculpatul a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Instanţa a admis în parte cererea de despăgubiri civile şi a obligat inculpatul la 900.000 lei, plus dobânda legală, către partea civilă „R. N. C."-S.R.L.
în baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 400.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
în fapt, s-a reţinut că, la 20.05.1993, inculpatul a ridicat ele la casieria S.C. „R.N."-S.R.L., al cărei angajat era, suma de 900.000 lei, pentru a plăti asigurarea unui autoturism „Honda" proprietatea firmei. S-a deplasat apoi la sediul societăţii de asigurare „Astra", unde trebuia să întâlnească un reprezentant al acesteia. De aici, însă, fără a mai aştepta persoana în cauză, a plecat în cursă, împrejurare în care i-a dispărut suma de 900.000 lei, pe care o avea asupra sa.
Această faptă, arată instanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal.
în ce priveşte infracţiunea de furt, pusă în sarcina inculpatului, instanţa a apreciat că partea civilă nu a produs dovezi certe din care să rezulte că inculpatul a sustras două boxe audio ale autoturismului - proprietatea societăţii, astfel că inculpatul a fost achitat pentru această faptă.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi partea civilă S.C. „R.N."-S.R.L.
Parchetul critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- nesemnarea încheierilor de şedinţă de către preşedintele completului de judecată la 3.04.1997 şi 24.09.1997, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 305 alin. 2 Cod procedură penală;
- nesemnarea declaraţiilor martorilor P.R. şi D.l. de către preşedintele completului de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 86 alin. ultim cu referire la art. 73 alin. 3 Cod procedură penală;
-greşita achitare a inculpatului S.D.A. pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal, atâta timp cât, din probele existente la dosar, a reieşit că inculpatul a primit în gaj si spre deservire două autoturisme „Honda" ale S.C. „R.N.-S.R.L.
Partea civilă critică soluţia instanţei de fond sub aspectul neacordării de despăgubiri civile cu titlu de contravaloare a celor două boxe audio şi cei 696 litri benzină sustraşi de inculpat, respectiv 1.350.000 lei.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, atât din punct de vedere al criticilor formulate, cât şi din oficiu, tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate, astfel că, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le-a respins, menţinând hotărârea atacată, pentru considerentele de mai jos.
Lipsa semnăturilor preşedintelui de complet pe încheierile de şedinţă din 30.03.1997 şi respectiv, 24.09.1997, ca şi pe depoziţia de martor nu sunt sancţionate cu nulitatea actului decât atunci când prin ele însele ar fi adus vătămare părţii, vătămare ce nu putea fi înlăturată în alt mod.
Din continutul dispoziţiilor art. 73 şi, respectiv, art. 197 Cod procedură penală nu rezultă că aceste omisiuni sunt sancţionate în vreun fel şi nu se regăsesc nici printre motivele de admisibilitate a apelului.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel invocat de parchet, similar cu cel al părţii civile şi anume greşita achitare a inculpatului pentru fapta de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal şi exonerarea de plată a despăgubirilor civile cauzate prin infracţiune, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a dispus, în lipsa unor probe temeinice, achitarea inculpatului şi neacordarea acestor despăgubiri.
Din întregul material probator aflat la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi sustras două boxe audio şi o cantitate de benzină de la cele două autoturisme „Honda", pe care le avea în administrare.
Autorul unei infracţiuni, asa cum este el definit de art. 24 Cod penal, este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.
Din conţinutul depoziţiilor de martori nu reiese că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de furt, cu toţii arătând că, la un moment dat, s-a vorbit şi despre aşa ceva, fără a se indica cu precizie şi persoana care s-ar face vinovată.
Cum dubiul care se desprinde din analiza probelor aflate la dosar trebuie să profite inculpatului, conform principiului „in dubio pro reo", soluţia de achitare se impune.
în consecinţă, prin decizia penală nr. 461 A din 15.04.11998, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a respins, ca nefondate, ambele apeluri, apelanta-parte civilă fiind obligată la 100.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă pentru greşita respingere a recursurilor lor.
Parchetul invocă:
1. - încălcarea dispoziţiilor art. 305 alin. 2 Cod procedură penală, neobservată de tribunal, cu privire la dosarul de fond, în care încheierile de şedinţă din 30.04.1997 şi 24.09.1997 nu sunt semnate de preşedintele completului de judecată;
2. - încălcarea şi a dispoziţiilor art. 86 alin. ultim şi art. 73 alin. 3 Cod procedură penală, nefiind semnate de preşedintele completului de judecată declaraţiile martorilor P.R. şi D.I.;
3. - greşita achitare a inculpatului S.D.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal;
4. - judecarea apelului cu lipsă de procedură faţă de inculpat.
Partea civilă invocă motivele de casare prevăzute de art. 385^9 pct. 9, 10,
17 şi 18 Cod procedură penală, constând în aceea că:
1. - instanţa de apel nu şi-a motivat menţinerea achitării inculpatului pentru furt, rezumându-se să afirme doar că partea civilă „nu a produs dovezi";
2. - tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la probele administrate, inclusiv
recunoaşterea inculpatului privind furtul celor două boxe;
3. - instanţa a stabilit o greşită stare de fapt, prin aprecierea greşită a probelor şi neluarea în considerare a tuturor probelor administrate;
4. - în mod greşit tribunalul a obligat partea civilă la cheltuieli judiciare către stat, măsură ce trebuia luată faţă de inculpat, şi a omis să se pronunţe faţă de cererea de despăgubiri pentru furt.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că primează motivul invocat de parchet, şi care conduce la nulitatea hotărârii atacate, respectiv soluţionarea apelului cu lipsă de procedură faţă de inculpat, ceea ce impune rejudecarea.
Astfel, deşi inculpatul trebuia citat în Bucureşti, str. Giurgeni, sectorul 2, el a fost citat în şos. Giurgiului, sectorul 4.
Pentru termenul din 15.04.1998, când dosarul a rămas în pronunţare, inculpatul a fost citat greşit la uşa Primăriei Sectorului 1, sub numele de Ştefan D.A., în loc de Sterpu D.A.
Inculpatul nu a fost prezent la nici un termen şi nici la pronunţarea deciziei în apel.
La fila 90 din dosarul de fond, inculpatul a precizat că locuieşte în Bucureşti, str. Aleea Feteşti, sectorul 3.
La această adresă a fost citat la fond, astfel că, în apel trebuia să fie citat şi la această adresă.
Având în vedere cele de mai sus, precum şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, Curtea va admite atât recursul parchetului, cât şi pe cel declarat de partea civilă, şi va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei la tribunal, pentru rejudecarea apelurilor. (Judecator Antoaneta Nedelcu - sectia I penala CAB)
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 12/1999)
