Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei
| Comentarii |
|
Începând cercetarea judecătorească la data de 22.11.2010, dând citire actului de sesizare conform art. 322 C.proc.pen. şi procedând la audierea inculpatului, care a precizat că îşi menţine depoziţia dată în cursul urmăririi penale, instanţa de fond nu mai putea reveni asupra acestui moment şi nici nu mai putea la o dată ulterioară să facă aplicarea prevederilor art. 3201C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 1143 din 22 iunie 2011
Prin sentința penală nr. 54/21.02.2011 pronunțată de Judecătoria Adjud s-a dispus condamnarea inculpatului G.D. la: 2 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) și art. 3201C.proc.pen.; 15 zile închisoare pentru infracțiunea de loviri sau alte violente prevăzută de art. 180 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) si art. 76 lit. e) și art. 3201C.proc.pen.; o lună închisoare pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C.pen. și art. 3201C.proc.pen.; 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C.pen. și art. 3201C.proc.pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 81-82 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
în baza art. 71 alin. (2) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b), cu excepția dreptului de a alege și a dispus suspendarea executării în baza art. 71 alin. (5) pe durata termenului de încercare.
A atras atenția inculpatului dispozițiile art. 83^#C.pen.
în baza art. 191 pct. 1 C.proc.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud nr. 465/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.D., pentru infracțiunile violare de domiciliu,loviri sau alte violente lipsire de libertate în mod ilegal și amenințare prevăzută de art. 192 alin. (2), art. 180 alin. (1), art. 189 alin. (2) și art. 193 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. constând în aceea ca în data de 05.05.2010 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate C.N. după care au lovit-o și amenințat-o și împreună cu învinuitul C.G.V. au luat cu forța pe fiica părții vătămate C.M. și au dus-o în comuna P. sat C. jud.V unde au ținut-o până la ora 03:00 împotriva voinței acesteia.
Părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
Fiind audiat în fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște faptele comise și că înțelege să se folosească de prevederile art. 3201C.proc.pen.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.05.2010 în jurul orei 18:00 partea vătămata C.N. se afla la domiciliu împreuna cu fiica lui C.M.
La un moment dat au pătruns în locuință inculpatul G.D. împreună cu numitul C.G.V.
Inculpatul trăise anterior în concubinaj cu una din fiicele părții vătămate, respectiv N.V.
Inculpatul l-a întrebat pe C.N. unde este aceasta dar neprimind niciun răspuns a luat un cuțit de pe masa părții vătămate l-a pus la gâtul acestuia și împreună cu C., le-au scos afară pe cele două părți vătămate, le-au urcat intr-o căruță cu care venise și au plecat spre satul C. din com. P.
Pe drum inculpatul a spart o sticlă cu bere și cu cioburile rezultate l-a amenințat pe C.N. să-i spună unde este fiica lui.
După ce au ajuns în satul C inculpatul a vrut să meargă la locuința fratelui său dar acesta nu l-a primit, iar de aici a mers la locuința martorului N.M. dar nici aceasta nu i-a primit.
Intre timp învinuitul C.G.V. a plecat de la locul faptei.
în jurul orei 03:00 inculpatul a adormit astfel că partea vătămată a putut sesiza organele de poliție.
Fiind audiat la termenul din 22.11.2010, inculpatul a declarat că nu dorește să dea declarații și că menține declarațiile de la urmărirea penală.
Ulterior fiind audiat la termenul din 14.02.2011 în fata instanței de judecata inculpatul a recunoscut faptele comise și a declarat că dorește să uzeze de prevederile art. 3201 din C.proc.pen.
Din examinarea fișei de cazier judiciar s-a constatat că inculpatul nu a mai fost condamnat ori sancționat.
Instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, a cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în concret instanța a constatat că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 193, 192, 180, 189 C.pen. că nu are antecedente penale și că a recunoscut fapta comisă.
Instanța a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C.pen. având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața instanței de judecată în cursul procesului penal pentru toate faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză dând eficienta prevăzută de art. 76 lit. b) respectiv e) C.pen.
Instanța a redus pedeapsa și conform art. 3201C.proc.pen. chiar dacă recunoașterea a avut loc după începerea cercetării judecătorești instanța a apreciat că prevederile art. 3201C.proc.pen. au caracter de lege penală mai favorabilă și sunt aplicabile în prezenta cauza.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut pentru fiecare dintre infracțiunile comise astfel fiind atinse scopurile prevăzute de art. 52 C.pen.
Instanța a constatat că faptele sunt săvârșite în concurs și în baza art. 33 și art. 34 C.pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen. cu excepția dreptului de a alege.
în baza art. 81-82 C.pen. și art. 71 alin. (5) C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
în termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud invocând faptul că instanța de fond a aplicat greșit în cauză prevederile art. 3201C.proc.pen., întrucât fusese depășit momentul procesual până la care aceste dispoziții legale puteau fi incidente în cauză.
Recursul declarat de procuror este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (1) C.proc.pen., intitulat Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.
Din cuprinsul textului de lege mai sus arătat rezultă cu claritate că momentul limită până la care instanța poate proceda la judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală este acela al începerii cercetării judecătorești.
în speță, instanța de fond a început cercetarea judecătorească la data de 22.11.2010, dând citire actului de sesizare conform art. 322 C.proc.pen. și procedând la audierea inculpatului, care a precizat că își menține depoziția dată în cursul urmăririi penale.
în consecință, câtă vreme în cauză fusese începută cercetarea judecătorească, instanța de fond nu mai putea reveni asupra cestui moment și nici nu mai putea la o dată ulterioară să facă aplicarea prevederilor art. 3201 C.proc.pen
Așa fiind, Curtea constată că modul în care a procedat instanța de fond în cauză, consemnând în încheierea din 14.02.2011 că „dispune trecerea la cercetarea judecătorească și dă citire actului de sesizare” excede prevederilor legale ce reglementează judecata în prima instanță, situație în care și judecarea cauzei în baza prevederilor art. 3201C.proc.pen. este nelegală.
Pentru aceste motive Curtea constată că recursul declarat de procuror este fondat, hotărârea instanței de fond urmând a fi casată, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare la aceeași instanță pentru ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii obișnuite.
Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. și cele ale art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
(Judecător Istrate Marcian-Marius)
