Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei
| Comentarii |
|
Inculpatului nu îi poate fi refuzat beneficiul de a se prevala de procedura judecării prin recunoaşterea vinovăţiei, câtă vreme instanţa de fond nu l-a întrebat pe acesta, conform art. 3201 alin. (3) C.proc.pen., dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a început administrarea probatoriilor fără a proceda la citirea actului de sesizare al instanţei şi la explicarea învinuirii ce i se aduce inculpatului.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Decizia nr. 585 din 13 aprilie 2011
Prin sentința penală nr. 2174/14.12.2010 pronunțată de Judecătoria Galați s-a dispus condamnarea inculpatului M.D.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., art. 74 lit. a) și c) C.pen., raportat la art. 76 lit. c) C.pen. (faptă săvârșită în perioada septembrie-decembrie 2009).
A fost condamnat inculpatul M.D.D. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., art. 74 lit. a) și c) C.pen., raportat la art. 76 lit. d) C.pen. (faptă săvârșită în luna noiembrie 2009).
în temeiul art. 33 lit. a) C.pen., în referire la art. 34 lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul M.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
S-a aplicat inculpatului M.D.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul M.D.D la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 407/P/2010 din 19.05.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.D.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art .41 alin. (2) C.pen., și furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada septembrie-decembrie 2009 a întreținut, în mod repetat, relații sexuale cu minora Ț.C.L., cunoscând că nu are vârsta de 15 ani împlinită, iar în luna noiembrie 2009 a sustras din apartamentul părții vătămate Ț.V. bijuterii din aur în valoare de 5000 lei.
în cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: plângerea părții vătămate (filele 7 dosar urm. pen.), declarații parte vătămată (filele 10-20 dosar urm. pen.), raport de constatare medico-legală (filele 32 dosar urm.pen.), foaie de observație clinică generală (filele 32-39 dosar urm. pen.), raport de constatare tehnico-științifică (filele 40-46 dosar urm pen.), declarații martori (fila 21-26 dosar urm. pen.), precum si declarațiile inculpatului M.D.D. (filele 48-55 dosar urm. pen.).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 30.04.2010, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 63 din dosarul de urmărire penală.
în faza cercetării judecătorești, în fața instanței, a fost audiat inculpatul M.D.D. (fila 29 dosar fond). Inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
în fapt, la începutul lunii septembrie 2009, inculpatul s-a împrietenit cu partea vătămată Ț.C.L., în vârstă de 14 ani, elevă în clasa a IX-a.
De la sfârșitul lunii septembrie, până în luna decembrie 2009, inculpatul și partea vătămată au întreținut relații sexuale normale în apartamentul inculpatului, al părții vătămate și al unei prietene a părții vătămate. în cursul unei vizite în apartamentul părții vătămate, inculpatul a sustras mai multe bijuterii din aur ce aparțineau părții vătămate Ț.V., mama părții vătămate Ț.C.L.. De la partea vătămată Ț.C.L., inculpatul cunoștea locul în care erau ascunse bijuteriile, astfel încât, profitând de neatenția acesteia, a luat bijuteriile și le-a vândut unei persoane necunoscute pentru suma de 800 lei.
La data de 15.12.2009, inculpatul a plecat din țară, moment în care Ț.V. a constatat lipsa bijuteriilor, dar și faptul că minora era însărcinată.
Partea vătămată Ț.C.L. a fost internată cu diagnosticul de sarcină incipientă în luna a doua și a suferit un avort în data de 17.12.2009. Din raportul de constatare medico-legală nr. 40/E/15.01.2010 rezultă că minora prezenta o deflorare completă, mai veche de 14 zile, a cărei dată nu poate fi precizată, și nu prezintă urme de violență pe cap, corp sau membre.
Partea vătămată Ț.C.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.
Partea vătămată Ț.V., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei, reprezentând daune materiale.
La termenul de judecată din data de 08.12.2010, în temeiul art. 3201 alin. (5) C.proc.pen., instanța de fond a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, pentru administrarea de probe în fața instanței.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
în drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului M.D.D. de a întreține relații sexuale normale, în mod repetat, în perioada septembrie-decembrie 2009, cu partea vătămată Ț.C.L., cunoscând că aceasta nu are împlinită vârsta de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Fapta aceluiași inculpat, care în luna noiembrie 2009, profitând de neatenția minorei Ț.C.L., a sustras din apartamentul părții vătămate Ț.V. mai multe bijuterii din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C.pen.
Având în vedere că faptele inculpatului au fost săvârșite în concurs real, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C.pen.
Instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului este dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, el săvârșind faptele cu intenție directă.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, prima instanța, având în vedere și dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a ținut seama de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului, dar și de atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 320 alin. (7) C.proc.pen., care prevăd că inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu închisoarea.
Observând că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, încă de la începutul cercetărilor, că acesta se află la primul impact cu legea penală și că a avut o atitudine procesuală corectă în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a acordat relevanță circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.pen., situație în care a coborât pedeapsa aplicată inculpatului sub limita minimă prevăzută de lege, în condițiile art. 76 lit. c), respectiv d) C.pen.
Pe de altă parte, văzând împrejurările în care s-a comis fapta, dar și circumstanțele referitoare la persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C.pen. poate fi atins, în privința inculpatului M.D.D., și fără executarea cu privare de libertate a pedepsei aplicate. Apreciind că reeducarea, reinserția socială a inculpatului poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, prima instanța, constatând că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 C. pen., dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Totodată, în temeiul art. 359 C.proc.pen., instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii, cu intenție, a unei alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 83 C.pen.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din Cauzele Hirst c. Regatul Unit și Sabou și Pârcălab c. România, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.pen. nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C.pen.
Având în vedere faptele săvârșite de inculpat, instanța de fond a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. Instanța consideră însă că, natura și gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C.pen.
în temeiul art. 71 alin. (5) C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen., prima instanță a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
în termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați susținând că în mod greșit s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 3201C.proc.pen. întrucât instanța de judecată a început cercetarea judecătorească.
Recursul declarat procuror este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea reține că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probatoriilor administrate în cauză în faza de urmărire penală.
Contrar susținerilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat în mod justificat prevederile art. 3201C.proc.pen.
Potrivit prevederilor art. 3201 alin. (1)-(3) C.proc.pen. „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți”.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că la termenul din 14.12.2010, primul termen cu procedura completă la care cercetare judecătorească putea începe, instanța de fond a verificat regularitatea actului de sesizare conform art. 300 alin. (1) C.proc.pen. după care a procedat la audierea inculpatului, fără a începe cercetarea judecătorească conform art. 322 C.proc.pen. și fără a respecta prevederile art. 3201 alin. (3) C.proc.pen.
Pe parcursul declarației date de inculpat acesta a precizat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
în aceste condiții instanța a luat act de manifestarea de voință a inculpatului și a procedat la soluționarea cauzei conform art. 3201 alin. (4)-(8) C.proc.pen.
Din cele mai sus arătate rezultă că inculpatului nu îi poate fi refuzat beneficiul de a se prevala de procedura judecării prin recunoașterea vinovăției, câtă vreme instanța de fond nu l-a întrebat pe acesta, conform art. 3201 alin. (3) C.proc.pen., dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a început administrarea probatoriilor fără a proceda la citirea actului de sesizare al instanței și la explicarea învinuirii ce i se aduce inculpatului, conform prevederilor art. 322 C.proc.pen., activități ce marchează începerea cercetării judecătorești.
în consecință, constatând că inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală înainte ca instanța de fond să îndeplinească formalitățile care marchează momentul dincolo de care această solicitare ar fi fost tardivă, Curtea reține că motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați este neîntemeiat și nu poate duce la admiterea căii de atac promovate.
Cum nici din oficiu nu s-au constatat motive care să conducă la reformarea hotărârii supuse controlului judiciar urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați.
Văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., precum și cele ale art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
(Judecător Istrate Marcian-Marius)
