Omor. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Deosebiri
| Comentarii |
|
Lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele în zone vitale, cum este aceea a capului, producăndu-i leziuni grave, ce i-au cauzat moartea, evidenţiază că inculpaţii au avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii lor pe care l-au acceptat, chiar dacă nu l-au urmărit, ceea ce caracterizează intenţia de a ucide, specifică infracţiunii de omor.
Sec fia Penală, decizia nr. 454 din 23 februarie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 149 din 15 octombrie 1996 a Tribunalului laşi, inculpaţii N.I.C. şi N.G.C. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute în art. 185, cu aplicarea art. 75 lit. b din Codul penal.
S-a reţinut că în seara de 22 iulie 1995, în timpul unui conflict ivit într-o discotecă din laşi, victima B.S., aflat în evidentă stare de ebrietate, a lovit pe inculpatul N.I.C.
La ieşirea din discotecă, victima a fost acostată de cei doi inculpaţi, care au lovit-o cu pumnii şi picioarele, doborând- o. După căderea victimei, inculpaţii au continuat să-i aplice lovituri în zona capului.
Actele de violenţă au fost întrerupte de organele de poliţie, care au reuşit să-l imobilizeze pe inculpatul N.I.C., celălalt inculpat reuşind să fugă.
Fiind internat în stare de comă gradul III la Clinica de neurochirurgie a Spitalului nr. 3 laşi, victima nu a mai putut fi salvată, decedând la 25 iulie 1995.
Curtea de Apel laşi, prin decizia penală nr. 95 din 10 iunie 1997, a admis apelul declarat de procuror, a înlăturat circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b din Codul penal şi a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpaţi în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 din Codul penal.
S-a apreciat că, din modul în care au acţionat, inculpaţii puteau şi trebuiau să-şi dea seama că loviturile ce le-au aplicat victimei vor determina decesul acesteia.
Declarând recurs, inculpaţii au susţinut că în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 183 şi art. 174 din Codul penal rezultă că, spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracţiunea de omor este condiţionată de existenţa intenţiei de a ucide dedusă, între altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată şi intensitatea loviturilor aplicate.
Or, în speţă, moartea victimei nu s-a produs doar datorită unei acţiuni praeterintenţionate, care caracterizează infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Aplicând numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele în zone vitale, în majoritate asupra capului, cu o intensitate deosebită, încât au determinat, în final, moartea victimei, care nu a mai putut fi salvată cu toate intervenţiile chirurgicale efectuate imediat în cadrul unei clinici de specialitate, inculpaţii şi-au reprezentat, fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-au dorit, l-au acceptat, astfel că au acţionat cu intenţia specifică de a ucide.
Sub acest aspect este relevant că din raportul de autopsie medico-legal rezultă că numai în zona capului au tost identificate 10 semne de violenţă extremă produse prin loviri repetate cu corpuri contondente, care au condus la moartea victimei prin comă cerebrală consecutivă contuziei grave
difuze şi hemoragiei.
în atare situaţie, instanţa de apel a încadrat în mod justificat fapta inculpaţilor în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 din Codul penal.
