Liberarea condiţionată. Revocare
| Comentarii |
|
Potrivit art. 61 C.pen., instanţa este obligată să dispună fie menţinerea, fie revocarea liberării condiţionate şi, în acest din urmă caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat. Pentru a dispune menţinerea sau revocarea liberării condiţionate, instanţa este chemată să ţină seama şi de gravitatea noii infracţiuni.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 345 din 25 mai 2011
Prin sentința penală nr. 82/16.03.2011 pronunțată de Judecătoria Gheorgheni, s-au dispus următoarele:
în temeiul art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, raportat la art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen. și a art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul S.V., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conducere i-a fost suspendat.
în temeiul art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
S-a constatat că infracțiunile comise la data de 10.04.2008 și la data de 15.06.2009, erau concurente cu infracțiunea săvârșită la data de 08.10.2009 de către inculpatul S.V.
Au fost descontopite pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, definitivă prin decizia penală nr. 563/R/15.12.2010 a Curții de Apel Târgu Mureș în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. și un an închisoare, aplicată inculpatului în baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen.
în baza art. 36 alin. (1) C.pen., raportat la art. 33 lit. a) și la art. 34 lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, un an închisoare și nouă luni închisoare (aplicată prin prezenta), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C.pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C.pen.
în baza art. 36 alin. (3) C.pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 25 decembrie 2010 până la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 343/17.12.2010 emis de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza sentinței penale nr. 328/28.04.2010 precum și emiterea unui nou mandat de executare, în baza prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 08.10.2009, în jurul orei 19:30 inculpatul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare HR… pe drumul european 578, pe direcția Miercurea Ciuc-Gheorgheni, iar la km. 115 + 300 m în localitatea Izvoru Mureșului, în fața imobilului cu nr. 378 a fost lovit în partea din spate de autoutilitara cu nr. de înmatriculare NT 06 HKW, condusă de M.A.
Din verificările efectuate a reieșit că inculpatului îi fusese reținut permisul de conducere la data de 21.04.2008 iar la data de 15.06.2009 i-a fost reținută și dovada înlocuitoare a permisului de conducere.
în drept, fapta inculpatului S.V., constând în aceea că la data de 08.10.2009, a condus pe drumurile publice autoutilitara cu nr. de înmatriculare HR… având permisul de conducere și dovada înlocuitoare a acestuia reținute s-a apreciat că întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținând în acest sens următoarele: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, determinat de urmările imediate produse și circumstanțele personale ale inculpatului.
Atitudinea constant sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei și arătând împrejurările în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul a condus autoturismul pe o porțiune scurtă de drum public, vârsta înaintată a acestuia, au fost apreciate de instanță ca fiind circumstanțe atenuante judiciare în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen.
Cu toate acestea, instanța de fond a avut în vedere și aspectul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen.
în consecință, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen. și cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare, cuantum suficient pentru atingerea rolurilor preventiv, educativ si coercitiv ale pedepsei.
în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența C.E.D.O., respectiv Cauza Hirst c. Marea Britanie și Cauza Sabou și Pârcălab c. România, precum și decizia nr. LXXIV/05.11.2007 a I.C.C.J. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța a reținut astfel că, în Cauza Hirst c. Marea Britanie, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmărească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligația prevăzută de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate.
în consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, prin Hotărârea Sabou și Pîrcălab c. România, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C.pen., trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este independentă de autoritatea părintească și de modul în care inculpatul și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptelor, instanța nu a aplicat ca și pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d), e) C.pen.
Prin urmare, în temeiul art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe întreaga durată a executării pedepsei, începând din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei a fost depusă copia sentinței penale nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsă neexecutat de 1849 zile închisoare, aplicat prin sentința penală nr. 439/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
în temeiul art. 39 alin. (2) C.pen., cele două pedepse au fost contopite cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C.pen. inculpatul să execute pedeapsa de 1849 zile închisoare.
Prin decizia penală nr. 563/R/15.12.2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată în dosar nr. 3213/258/2009 a fost admis recursul inculpatului și a fost casată parțial hotărârea primei instanțe, în sensul că a fost menținută liberarea condiționată a inculpatului din executarea restului de pedeapsă de 1849 zile de închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 439/2005.
Conform dispozițiilor ar. 34 lit. b) și art. 33 lit. a) C.pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni.
în motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni susține că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la liberarea condiționată în care se afla inculpatul la data comiterii faptei și solicită revocarea acesteia și contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat.
Examinând recursul promovat de Parchet, din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (3) raportat la art. 52 și art. 62-68 C.proc.pen., instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către judecătorie - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit aceasta, respectiv la condamnarea inculpatului, a contopirii pedepselor concurente și a stabilirii modalității de executare a pedepsei rezultante în regim de detenție.
Și cuantumul pedepsei a fost corect stabilit, ținând seama de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), coroborat cu art. 37 lit. a) și art. 74 lit. c) C.pen.
însă criticile aduse de parchet sunt fondate, deoarece, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie, având de executat un rest de 1849 zile de închisoare dintr-o condamnare anterioară.
Potrivit art. 61 C.pen., instanța este obligată să dispună fie menținerea, fie revocarea liberării condiționate și, în acest din urmă caz, contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat. însă instanța de fond, deși reține în considerente starea de recidivă postcondamnatorie și că pentru alte două infracțiuni concurente, inculpatul a beneficiat de menținerea liberării condiționate, nu se mai pronunță asupra acestei liberări condiționate, deși a procedat la descontopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente.
Pentru a dispune menținerea sau revocarea liberării condiționate, instanța este chemată să țină seama de gravitatea infracțiunii.
în acest sens, apărarea a susținut că infracțiunea la legea circulației pentru care a fost condamnat inculpatul în primă instanță, este una mai puțin gravă decât cea de omor calificat pentru care a executat o parte din pedeapsă și apoi a fost liberat condiționat.
în cazul primelor două infracțiuni la legea circulației săvârșite de inculpat, acesta a beneficiat de menținerea liberării condiționate, prin decizia penală nr. 563/15.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Tg-Mureș.
Față de situația avută în vedere la data pronunțării respectivei decizii, în prezenta cauză constatăm că soluția care se impune este aceea de revocare a liberării condiționate, pentru considerentele ce urmează.
Pe de o parte, din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a suferit multiple condamnări și pentru alte infracțiuni mai puțin grave decât cea de omor calificat, respectiv violare de domiciliu și distrugere, astfel încât nu poate fi primită apărarea potrivit căreia infracțiunile la legea circulației sunt de o gravitate scăzută și nu s-ar impune revocarea liberării condiționate.
Pe de altă parte, constatăm că inculpatul a săvârșit nu două, ci trei infracțiuni la legea circulației, fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie și toate trei în stare de concurs real.
Prin comiterea faptelor la 10.04.2008, 15.06.2008 și 08.10.2009, inculpatul a dat dovadă de o perseverență infracțională constantă, fiind implicat inclusiv într-un accident de circulație.
în sfârșit, reținem că inculpatul având ultimul cuvânt, deși recunoaște fapta, nu manifestă niciun regret ci, dimpotrivă, își justifică activitatea infracțională prin invocarea rezolvării unor nevoi pentru traiul zilnic, respectiv a condus mașina ca să-și aducă apă la animale sau butelia de aragaz.
Prin atitudinea sa de dispreț față de normele legale penale, inculpatul face dovada că scopul pedepsei din a cărei executare a fost liberat condiționat, nu poate fi atins decât prin revocarea acesteia și, în urma contopirii cu pedepsele aplicate pentru noile infracțiuni, este necesar ca executarea pedepsei rezultante să se facă în regim de detenție.
Pentru considerentele de mai sus, vârsta inculpatului și starea sa de sănătate invocate în apărare, nu sunt suficiente pentru a duce la pronunțarea unei alte soluții.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 385 15 alin. (2) lit. d) C.proc.pen., să admitem recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni împotriva sentinței penale nr. 82/16.03.2011, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni.
Vom casa parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura penală:
în baza art. 61 alin. (1) C.proc.pen., vom revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 7,8 ani închisoare aplicată inculpatului S.V. prin sentința penală nr. 439/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și vom contopi restul de 1849 zile închisoare rămase de executat cu fiecare din cele trei pedepse aplicate pentru infracțiunile la legea circulației, respectiv cu 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prevăzut de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu reținerea art. 74 lit. c) C.pen. și cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., apoi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., rezultând pedeapsa cea mai grea de 1849 zile închisoare și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 328/28.04.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., rezultând trei pedepse de câte 1849 zile închisoare fiecare.
în baza art. 36 alin. (1)-(2) raportat la art. 34 lit. b) și art. 33 lit. a) C.pen., vom contopi cele trei pedepse rezultante de câte 1849 zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 1849 zile închisoare, pe care urmează a o executa.
în baza art. 36 alin. (3) C.pen., vom deduce din pedeapsa rezultantă și perioada executată de la 16.03.2011 până la zi.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
