Limitele răspunderii succesorilor minori ai inculpatului pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale defunctului - art. 19 din Decret nr. 32/1954
| Comentarii |
|
Decretul nr. 32/1954, art. 19
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice „acceptarea moştenirii cuvenită unui minor, indiferent de vârstă va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar”.
Prin urmare, acceptând moştenirea, minorul este chemat să răspundă pentru pagubele provocate părţilor civile prin faptele defunctului, numai în limita activului succesoral, acceptarea pură şi simplă nefiind permisă de lege.
Decizia penală nr. 199 din 9 decembrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 512 din 07 octombrie 2010, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile SC A.T.S. SRL, SC A. SRL şi SC P.C.I. SRL, obligând pe P.R. şi P.E., în calitate de moştenitori ai inculpatului P.C., să plătească fiecare câte Vi din despăgubirile civile, în cuantum de 363.205,58 lei către cele două societăţi comerciale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215, alin. (l)-(5) C. pen. cu aplicarca art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) La data de 24.12.2009 inculpatul a decedat, iar prin sentinţa penală nr. 57/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului şi a disjuns soluţionarea laturii civile a cauzei.
Asupra laturii civile a cauzci, prima instanţă a reţinut că celc două societăţi comerciale s-au constituit părţi civile, iar conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) C. proc. pen. au fost introduşi în cauză moştenitorii inculpatului.
Tribunalul a reţinut că potrivit certificatului de calitate de moştenitor eliberat de biroul notarului public, fiicele inculpatului au acceptat succesiunea acestuia, pur şi simplu, astfel încât răspund de pasivul succesoral, potrivit dispoziţiilor art. 774 C. civ. şi art. 777 C. civ., proporţional cu partea din moştenire, respectiv Vi. Această răspundere nu este condiţionată de existenţa vreunui bun rămas de pe urma defunctului, câtă vreme au acceptat succesiunea pur şi simplu şi nu sub beneficiu de inventar, iar transmiterea moştenirii este universală având ca obiect patrimoniul defunctului, rcspectiv totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică.
In termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de moştenitor, motivând, între altele, că prima instanţă nu a ţinut seama, în cazul moştenitoarei minore, de dispoziţiile art. 19 din Decretul nr. 32/1954 potrivit cărora „acceptarea moştenirii cuvenită unui minor va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar”.
Curtea a constatat, în ce priveşte limitele în care poate fi antrenată răspunderea moştenitoarei minore, că prima instanţă a procedat greşit, cu încălcarea dispoziţiilor Codului civil, întrucât în cazul minorilor acceptarea succcsiunii se putea face numai sub beneficiu de inventar.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice „acceptarea moştenirii cuvenită unui minor, indiferent de vârstă va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar”.
Prin urmare, acceptând moştenirea, minora este chemată să răspundă pentru pagubele provocate părţilor civile prin faptele defunctului, numai în limita activului succesoral, acceptarea pură şi simplă nefiind permisă de
lege. In situaţia minorei, forma de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar decurge din lege, nefiind obligatorie existenţa unei declaraţii exprese în acest sens la notar.
In cazul moştenitoarei majore, P.R., din certificatul de calitate de moştenitor depus la dosar rezultă că aceasta şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală şi a acceptat pur şi simplu succesiunea, formă de acceptare ce are ca rezultat confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul propriu. Acceptând moştenirea în acest mod, urmează să răspundă pentru datoriile defunctului nu numai cu bunurile succesiunii, ci şi cu propriile sale bunuri - ultra vires hereditatis.
Răspunderea pentru datoriile de cujusului nu este condiţionată de existenţa vreunui bun în masa succesorală; prin urmare, moştenitoarea majoră este obligată să răspundă pentru datoriile şi sarcinile succesiunii şi cu bunurile proprii.
După decesul inculpatului, acţiunea civilă a fost exercitată în cadrul procesului penal faţă de succesorii inculpatului, cărora le-a fost antrenată în mod corect răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale defunctului, fiind îndeplinite cerinţele prev. dc art. 998 C. civ.
Pentru considerentele expuse, curtea a constatat că este întemeiat motivul de apel invocat de moştenitoarea minoră privind nerespectarea dispoziţiilor legale ce impun acccptarea succesiunii sub beneficiu dc inventar în cazul minorilor, celelalte critici formulate atât de această apelantă, cât şi de moştenitoarea majoră fiind nefondate.
