Omor calificat. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Criterii de diferenţiere
| Comentarii |
|
C. pen., art. 174-175, art. 183
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor săvârşit cu intenţie indirectă este împrejurarea că deşi la ambele, loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă, pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut de inculpat şi cu toate că nu l-a urmărit, l-a acceptat în mod conştient.
Decizia penală nr. 108 din 15 iunie 2010
Prin sentinţa penală nr. 622 din data de 22 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.C. şi, în consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat prev.
de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa de patru ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi 76 lit. b) C. pen.
A I i
In baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată 6 (şase) ani ce constituie termen de încercare, conform art. 86“ C. pen.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Atât inculpatul, cât şi victima locuiau în imobile învecinate. între cei doi exista o stare conflictuală mai veche, ce a făcut chiar obiectul unor cauze aflate pe rolul instanţelor ieşene.
în după amiaza zilei de 18.04.2008, victima s-a întors de la stână, aceasta fiind cioban şi văzându-1 pe inculpat care lua apă de la fântână, a început să-i adreseze injurii, acesta din urmă răspunzând la rândul său cu cuvinte injurioase şi vulgare.
La un moment dat, victima a ieşit din curte având în mână o mătură dc dimensiuni mari şi a început să arunce cu pietre înspre inculpat, acesta ripostând în aceeaşi manieră.
După ce au aruncat reciproc cu pietre, inculpatul a intrat în curtea locuinţei sale şi a revenit pe drumul sătesc având în mână un obiect din lemn ca o coadă de sapă şi întâlnindu-se cu victima care se îndrepta spre el cu mătura în mână i-a aplicat acesteia o singură lovitură în zona capului ce a condus la căderea cu faţa în jos a victimei.
Momentul agresiunii a fost perceput în mod direct de fiicele victimei care au mers la mama lor şi au anunţat-o cu privire la incident.
Imediat la faţa locului au venit soţia victimei şi martorul C.C. care au ajutat la ridicarea victimei din drum şi la acordarea primelor îngrijiri medicale ce au avut drept consecinţă revenirea stării de cunoştinţă.
Ulterior, victima a fost internată la spital, unde s-a intervenit chirurgical, starea acesteia fiind staţionară o perioadă de 12 zile, după care a intervenit decesul.
Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit de instanţă, inculpatul a arătat că lovirea victimei a fost un gest de autoapărare, urmare a faptului că aceasta s-a îndreptat spre el înarmat cu un cuţit dc bucătărie şi pentru a nu fi lovit a aplicat victimei o lovitură cu băţul.
în termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpatul P.C. şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat reaprecierea probelor şi menţinerea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, aplicându-se o pedeapsă în limitele prevăzute de textul de încriminare al art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a susţinut că a acţionat în condiţiile legitimei apărări, pentru
a înlătura atacul cu cuţitul asupra lui, iniţiat de victima C.M. In subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea provocării şi diminuarea corespunzătoare a pedepsei precum şi a despăgubirilor civile.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea de apel a constatat că este întemeiat doar apelul Parchetului, pentru considerentele de urmează:
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este, fară dubiu, cca reală, fiind confirmată de toate probele dosarului.
Pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, victima C.M., care se afla în curtea casei sale, în momentul când l-a văzut pe inculpatul P.C., care ieşise la fântâna din apropiere, a iniţiat conflictul. C.M. i-a adresat injurii, cuvinte obscene şi apropiindu-se de inculpat l-a lovit cu pietre. Acesta a ripostat în acelaşi mod, fiicele victimei văzând când cei doi aruncau cu pietre unul în celălalt. Apoi, inculpatul P.C. a intrat în curtea casei sale, a luat un par gros de 4-5 cm şi lung de aproximativ 50-60 cm, ca o coadă de sapă, s-a dus la C.M., care ieşise în faţa casei sale şi l-a lovit în cap.
Leziunile descrise în actele medico-legale au fost cauzate prin acţiuni de lovire activă, succesive, fiind lipsită de relevanţă ordinea lor, cât timp una dintre aceste lovituri s-a soldat cu dilacerare cerebrală parieto-temporală fiind tanatogeneratoare.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a lovit victima o singură dată cu parul, ceea ce înseamnă că celelalte loviri active s-au produs cu pietre, căci au existat cu certitudine un număr de patru loviri active ale victimei -fapt atestat de medicul legist în concluziile autopsiei, dubiu existând doar cu privire la obiectul contondent folosit.
Dar cum întotdeauna îndoiala profită inculpatului, instanţa a reţinut că inculpatul a aplicat o singură lovitură cu parul în cap, celelalte loviri posibil să fi fost produse cu pietre (aspect relatat de toţi martorii care au descris desfăşurarea conflictului dc la momentul când acesta a început).
Coroborând actele medico-legale, planşele fotografice din dosarul de urmărire penală, declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul tuturor etapelor procesuale, rezultă cu certitudine că inculpatul a lovit victima cu parul în cap, cauzându-i leziunea tanatogeneratoare.
Aceleaşi probe demonstrează că lovitura a vizat în mod direct capul victimei, fiind de o asemenea intensitate încât a produs dilacerarea cerebrală şi moartea victimei, legătura de cauzalitate fiind de necontestat.
Aspectele faptice reţinute în mod temeinic dc instanţa de fond susţin însă încadrarea juridică dată de procuror faptei şi anume de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Este cert că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit moartea victimei, putea şi trebuia să prevadă că, lovind-o cu putere în cap, cu un par lung de 50-60 cm şi gros de 4-5 cm, putea să-i suprime viaţa.
Despre o altă încadrare juridică a faptei decât cea reţinută prin rechizitoriu se putea vorbi doar în situaţia în care lovitura tanatogeneratoare nu ar fi fost produsă printr-o lovire activă - astfel cum este cazul în speţă - ci prin căderea victimei.
Actul medico-legal atestă fară dubii că lovirea a fost activă, prin lovitura cu parul aplicată victimei în cap - aspect confirmat de toţi martorii care au perceput conflictul.
în aceste împrejurări, nu mai are relevanţă dacă a fost o singură lovitură cu parul sau mai multe, în condiţiile în care, imediat, victima a căzut, starea ei devenind foarte gravă.
Pentru argumentele prezentate, instanţa a reţinut că încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul P.C. este dc omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi nu de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183C. pen.
