Provocare. Riposta victimei în urma provocării anterioare săvârşite de inculpaţi

Comentarii

0

C. pen., art. 73 lit. b)

Situaţia cunoscută în doctrină şi jurisprudenţă ca „provocare la provocare” nu poate fi reţinută ca stare de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, deoarece riposta victimei a fost urmarea provocării anterioare săvârşite de inculpaţi, iar încercarea acesteia de a-i lovi pe inculpaţi nu poate fi considerată o provocare de natură să justifice o ripostă disproporţionată constând în lovirea victimei cu bâtele şi pumnii, în mod repetat, într-o zonă vitală, cu consecinţa morţii acesteia.

Decizia penală nr. 179 din 11 noiembrie 2010

Prin sentinţa penală nr. 451 din 9.09.2010, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea celor patru inculpaţi la pedepse de câte 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

Prima instanţă a reţinut că faptele inculpaţilor, care în noaptea de

06.11.2009, au aplicat mai multe lovituri în cap şi peste corp victimei, pe drumul sătesc, producându-i leziuni grave craniene care au condus la decesul victimei la câteva ore de la producerea agresiunii, întrunesc ele

mentele constitutive ale infracţiunilor omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.

în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpaţi, care au susţinut, între altele, că în mod greşit prima instanţă nu a reţinut în favoarea lor circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. justificată de conduita extrem de violentă a victimei care, înarmată cu o bâtă şi însoţită de o altă persoană, de asemenea înarmată, i-a urmărit cu intenţia de a-i agresa.

Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată dc o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei şi din modul de a acţiona al inculpaţilor nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârşirii faptei, se aflau într-o puternică stare de tulburare, deoarece nu victima, ci inculpaţii au provocat incidentul dintre părţi, mai întâi prin pătrunderea fară drept, în curtea locuinţei victimei care, surprinzându-i, le-a atras atenţia asupra conduitei necorespunzătoare, ceea ce nu poate fi apreciat ca fiind un act de violenţă sau un alt act ilicit grav, de natură a aduce atingere demnităţii unei persoane, respectiv inculpaţilor, pentru a constitui un act provocator în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.

La acest act firesc al victimei, inculpatul C.C. a răspuns printr-un act de violenţă, constând în lovirea victimei, de mai multe or, cu pumnii peste faţă, act care de această dată, trebuie considerat ca fiind un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen., la adresa victimei.

Victima, astfel provocată, a luat o bâtă şi a plecat după inculpaţi, urmată de martorul R.C.I., înarmat cu un lemn. în continuarea incidentului, victima a încercat să-l lovească pe inculpatul R.I. care i-a smuls bâta din mână şi i-a aplicat mai multe lovituri în cap, la fel şi inculpatul C.C. cu bâta luată de la martorul R.C.I., (lovit şi alungat de inculpatul C.C.) şi ulterior de către inculpatul A.C., care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste faţă şi gât, fiind ajutat de inculpatul P.I., care a aruncat cu pietre spre victimă şi a supravegheat zona.

In doctrină şi jurisprudenţă, o astfel de situaţie a fost denumită „provocare la provocare”, ce nu poate fi reţinută ca stare de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea inculpaţilor, deoarece riposta victimei a fost urmarea provocării anterioare săvârşite de inculpaţi, iar încercarea acesteia de a-i lovi pe inculpaţi nu poate fi considerată o provocare de natură să justifice o ripostă disproporţionată constând în lovirea victimei cu bâtele şi pumnii în mod repetat într-o zonă vitală cu consecinţa morţii acesteia.

Conflictul a fost declanşat de inculpaţii care au provocat-o pe victimă prin violarea domiciliului acesteia şi agresarea fizică fară motiv, astfel că

fapta victimei de a-i fi urmărit şi de a fi încercat să-i lovească, nu a fost de natură a crea o surprindere a inculpaţilor care să-i determine să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, astfel cum impun prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Aplicarea dispoziţiilor art. 34 şi 35 alin. (2) C. pen. în cazul stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Inculpat trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată. Soluţie de achitare dispusă pentru o parte din actele materiale şi de condamnare pentru celelalte acte Proporţionalitate între atac şi apărare, în contextul art. 44 alin. (3) C. pen. Limitele răspunderii succesorilor minori ai inculpatului pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale defunctului - art. 19 din Decret nr. 32/1954 Condiţiile scuzei provocării. Neindicarea circumstanţelor atenuante. Consecinţe Criterii de diferenţiere între infracţiunea de omor în raport de loviri cauzatoare de moarte Omor calificat. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Criterii de diferenţiere Infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 -175 alin. (1) lit. c) C. pen.; diferenţiere pentru reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.