Limitele rejudecării cauzei în apel. Respectarea dispoziţiilor hotărârii instanţei de recurs - art. 38518 C. proc. pen.
| Comentarii |
|
Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului şi se va pronunţa numai în limitele în care hotărârea a fost casată (limite stabilite în hotărârea de casare)-art. 38518alin. (1), (2) C. proc. pen.
Decizia penală nr. 153 din 26 noiembrie 2009
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 174-175 şi art. 176 lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) - tentativă la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav - reţinându-se în sarcina acestuia că în seara de 27.04.2003 a intervenit pentru aplanarea unui conflict şi a aplicat două lovituri în zona capului cu muchia unei securi părţii vătămate V.I.
La instanţa de apel, judecarea cauzei după casare s-a desfăşurat conform dispoziţiilor deciziei penale nr. 1345/12.02.2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie raportat Ia art. 385ls alin. (1) C. proc. pen. şi la dispoziţiile art. 371 alin. (2) teza a Il-a C. proc. pen., fiind reanalizate şi evaluate în integralitatea lor probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, cât şi probele administrate în rejudecare: declaraţia inculpatului P.G., declaraţia martorilor din lucrări şi a martorilor propuşi în apărare, acte şi înscrisuri.
Primul aspect al verificării hotărârii apelate a vizat considerentele deciziei înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la administrarea probatorie, evaluarea şi aprecierea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în fond a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. pen.
în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză medico-legală prin care s-a concluzionat că victima a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, cel mai probabil prin lovire a regiunii cranio-faciale, urmată de cădere cu impact temporo-parietal stâng, pe suprafaţa solului. Leziunile puteau data din 28 aprilie 2003, au impus intervenţii operatorii, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, iar, în confonnitate cu criteriologia medico-legală de apreciere, au pus în primejdie viaţa victimei.
în cursul judecăţii, I.M.L. Mina Minovici a emis Avizul Comisiei Superioare Medico-Legale, inculpatul invocând nelegalitatea acestor acte medico-legale, cu ocazia rejudecării cauzei. Instanţa de rejudecare a apelului inculpatului a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale care a concluzionat că victima a prezentat atât un traumatism facial cu fractură cominutivă a oaselor nazale cu deplasare şi echimoze palpebrale bilateral, precum şi un traumatism cranio-cerebral cu tumefacţie parietală stângă, echimoză retroauriculară stângă, fractură liniară temporo-parietală stângă şi hematom extradural parietal stâng, aceste leziuni putându-se produce la data de 27.04.2003. Traumatismul facial s-a produs cel mai probabil prin lovire activă cu mijloc contondent (pumn). Traumatismul cranio-cerebral s-a produs cel mai probabil prin lovire activă cu un obiect contondent (posibil muchia unei securi), dar nu a fost exclusă nici producerea lui printr-o cădere cu impact parietal stâng pe sol. Leziunile faciale au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile cranio-meningo-cerebrale parietale stângi au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, timpii menţionaţi socotindu-se de la data producerii leziunilor, fără a fi însumaţi. Leziunile cranio-meningo-cerebrale parietale stângi au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.
Celelalte obiecţiuni şi solicitări ale inculpatului pentm efectuarea unei noi expertize medico-legale au fost respinse de instanţă, întrucât au fost constatate a fi nefondate.
Sub aspectul administrării probei cu martori, a reaudierii lor, instanţa a evaluat şi apreciat procedural asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, al judecăţii în fond a cauzei şi asupra martorilor care nu s-au mai prezentat în faţa instanţei de rejudecare - în strictă coroborare cu celelalte mijloace de probă (conform dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen.) şi cu martorii din lucrări a căror reaudiere a fost posibilă în faţa instanţei de rejudecare.
Sub aspectul audierii martorului R.G.F. propus de inculpat în apărare, acesta a fost citat în tot cursul procesului penal, nu s-a prezentat în instanţă, constatându-se imposibilitatea audierii acestuia, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, evaluându-se declaraţia acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului, prin prisma celorlalte motive de apel invocate şi susţinute prin avocat ales, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., art. 372 C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul P.G.V. a luat o secure cu coada scurtă din autoturismul cu care venise, a intrat în căminul cultural şi, fără vreo înţelegere cu ceilalţi participanţi la conflict, a lovit partea vătămată în cap cu muchia securii ce o avea în mână, de două ori.
Partea vătămată, urmare a loviturilor primite a căzut la pământ. Prima lovitură i-a fost aplicată părţii vătămate de inculpatul P.G.V. cu muchia securii în zona feţei, regiunea nazală, iar cea de-a doua lovitură i-a fost apli-cată de acelaşi inculpat, tot cu muchia securii, în regiunea temporo-parietală stângă, iar partea vătămată a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa.
Ulterior acestui moment, martorul R.G.F. a luat securea din mâna inculpatului P.G.V. şi a continuat să ameninţe persoanele aflate la căminul cultural, fiind deposedat de secure de un lucrător de poliţie sosit la faţa locului.
Gravitatea şi multitudinea loviturilor aplicate părţii vătămate au fost cert dovedite de toate actele medicale (certificat medico-legal, rapoartele de expertiză medico-legale efectuate în toate fazele procesuale, avizul comisiei superioare, declaraţiile martorilor).
Probele medico-legale efectuate în cauză, urmare şi a criticilor formulate de inculpat s-au concretizat în concluziile raportului noii expertize medico-legale, însoţit de avizul comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale care, coroborat şi cu celelalte probe ale dosarului, au demonstrat ceit vinovăţia inculpatului P.G.V. în lovirea părţii vătămate V.I., respectiv în săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
Elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 175-176 C. pen. au fost pe deplin confirmate probator, astfel încât motivul nevinovăţiei inculpatului în săvârşirea faptei nu a putut fi susţinut şi nici confirmat de ansamblul probator.
Sub aspectul laturii penale, fiind corect reţinută în fapt săvârşirea infracţiunii de inculpatul P.G.V., de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, instanţa de fond a dispus legal şi temeinic condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei, în lumina criteriilor generale prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen., s-au apreciat împrejurările şi modalităţile concrete ale săvârşirii faptei, actele materiale, infracţiunea desfăşurată in concreto de inculpat.
Astfel, apărările formulate de inculpat nu s-au confirmat prin niciun mijloc de probă administrat; iar simplele susţineri ale acestuia prin declaraţiile date la urmărirea penală şi în faţa instanţei de rejudecare nu au putut constitui elemente de nevinovăţie în săvârşirea faptei, nefiind confirmate prin probe.
Un prim aspect criticat de apelant a fost declaraţia martorului R.G.F., a cămi reaudiere în faţa instanţei de apel nu a fost posibilă, întrucât acesta nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost legal citat la domiciliul cunoscut, conform dispoziţiilor art. 175 şi 177 alin. (9) C. proc. pen. - care a fost evaluată şi apreciată în strânsă coroborare cu celelalte probe administrate (declaraţiile celorlalţi martori, ale inculpatului, actele depuse în toate fazele procesului), inclusiv declaraţia acestui martor dată anterior, conform cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., judecata se limitează la fapta şi persoana cuprinse în actul de sesizare, în speţă infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 C. pen. şi faţă de inculpatul P.G.V. A se realiza o judecată şi pentru infracţiunea de tâlhărie, după cum a insistat avocatul inculpatului, motivat de conţinutul declaraţiilor martorului R.G.F., ar fi excedat limitelor procedurale conferite de dispoziţiile art. 378 C. proc. pen.
Un alt argument procedural al instanţei s-a referit şi la dispoziţiile art. 317 teza a Il-a C. proc. pen., în speţă însă nu s-a impus în fapt şi nici în drept vreo soluţie a încadrării juridice (conform art. 333 C. proc. pen.) ori necesitatea extinderii procesului penal pentm alte fapte şi persoane în baza dispoziţiilor art. 335, art. 336 C. proc. pen., în această situaţie fiind imperativ necesar ca procurorul să fi declarat punerea în mişcare a acţiunii penale.
Prin prisma acestor aspecte probator constatate şi reţinute în fapt şi în drept, critica vizând desfiinţarea hotărârii tribunalului sau a restituirii cauzei la procuror pentm a efectua cercetări cu privire şi la fapta de tâlhărie -pretins a fi rezultată din conţinutul declaraţiilor martorului R.F.G. - nu este fondată.
în speţă nu erau incidente dispoziţiile art. 332 alin. (2) teza a Il-a
C. proc. pen. (sesizarea instanţei), nerezultând din cursul cercetării judecătoreşti probe în acest sens: efectele şi valoarea socială lezată de acesta -viaţa persoanei —, cât şi aspectele de circumstanţiere personală: atitudinea procesuală adoptată de inculpat în tot cursul procesului penal (la urmărirea penală s-a sustras fiind încheiate acte procedurale în acest sens, în faţa instanţei de judecată în fond s-a prezentat doar la un termen de judecată în ianuarie 2005, iar în faţa instanţei de apel, în rejudecare, s-a prezentat doar la un termen), starea de recidivă postcondamnatorie în care a săvârşit această faptă, toate acestea au constituit criterii ce au concretizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentm săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, şi latura civilă a cauzei a fost temeinic şi legal rezolvată, în conformitate cu dispoziţiile art. 346, art. 348 C. proc. pen.
în considerarea tuturor argumentelor expuse, curtea de apel a reţinut că sentinţa penală nr. 169/20 mai 2005 a Tribunalului Vaslui este temeinică şi legală în fapt şi drept, nefiind afectată de vicii pentm a fi desfiinţată, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a constatat nefondat apelul inculpatului, motiv pentm care l-a respins ca nefondat.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
