Schimbarea încadrării juridice. Trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond
| Comentarii |
|
Hotărârea este lovită de nulitate atunci când instanţa nu procedează la schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu şi cu judecarea căreia a fost învestită.
Decizia penală nr. 154 din 26 noiembrie 2009
Prin sentinţa penală nr. 309/23.04.2009 a Tribunalului Iaşi, inculpatul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen.
In baza dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi art. 66 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Inculpatului i-a mai fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
în data de 10.06.2008 ambii soţi, după ce au cumpărat băuturi alcoolice, s-au deplasat la domiciliul comun, unde au consumat cca. 4 litri de vin. Inculpatul a plecat în sat pentru a mai cumpăra alte băuturi alcoolice, spunându-i soţiei să îi facă de mâncare. La întoarcere, întrucât soţia sa era tot în pat şi pretindea că îi e rău, inculpatul a tras-o cu forţa din pat, între cei doi iscându-se un conflict violent verbal şi fizic. în aceste împrejurări inculpatul a lovit-o pe soţia sa cu pumnul şi cu palma, victima prăbuşindu-se şi în cădere lovindu-se în regiunea capului şi în regiunea toracică de sobă. Inculpatul a mai lovit de câteva ori victima cu pumnii şi picioarele, iar ulterior a ridicat-o şi a pus-o în pat. în zilele următoare victima a stat numai în pat, fiind conştientă, vorbind atât cu soţul său, cât şi cu martora, B.C. Apoi starea acesteia s-a agravat şi la insistenţele inculpatului S.C., martorul
B.Ş. a chemat ambulanţa, victima fiind condusă la spital, însă aceasta nu a mai supravieţuit decât până în data de 14.06.2008.
Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 5146/04.08.2008 emis de I.M.L. Iaşi, moartea numitei S.O. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu contuzie şi dila-cerare cerebrală, hematom subdural emisferic drept şi hematom cerebral complicat în evoluţie cu apariţia unei bronhopneumonii, topografia şi morfologia leziunilor pledând pentm producerea lor în cadrul unui poli-traumatism (traumatism cranio-cerebral şi facial, traumatism toracic cu fracturi costale) prin loviri active repetate, cu mijloace contondente (pumni, picioare) urmate de căderea victimei cu impact cranian, în condiţiile precizate pe cale de anchetă.
Faţă de concluziile ştiinţifice ale raportului medico-legal, tribunalul a apreciat ca întemeiate apărările inculpatului, în sensul încadrării juridice a faptei în dispoziţiile art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b)
C. pen.
De altfel, instanţa de fond a reţinut că urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului prin rezoluţia din 14.06.2008, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Prin ordonanţa din 22.08.2008, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., ca urmare a reanalizării probatoriului administrat şi având în vedere concluziile raportului de necropsie.
Or, caracterul eliptic al motivării soluţiei de schimbare a încadrării juridice nu a permis instanţei să verifice temeiurile care au fundamentat o astfel de soluţie. Concluziile certificatului medico-legal erau în sensul producerii unei morţi violente, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral, produs în cadrul unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral şi facial, traumatism toracic cu fracturi costale), prin loviri active repetate cu mijloace conton-t lente (pumni, picioare), urmate de căderea victimei cu impact cranian.
Distincţia dintre incriminarea prevăzută de art. 183 C. pen. şi cea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. se realizează exclusiv la nivelul poziţiei subiective a făptuitorului faţa de faptă şi urmările acesteia. Dacă în cazul celei dintâi incriminări rezultatul socialmente periculos - moartea victimei - este imputabil făptuitorului în temeiul culpei, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. acelaşi rezultat - moartea victimei - este urmărit sau doar acceptat de făptuitor, fiind în ambele ipoteze intenţional.
Având în vedere datele personale ale inculpatului şi concluziile certificatului medico-legal, tribunalul a apreciat că inculpatul nu a urmărit şi nu a acceptat uciderea soţiei sale, S.O., acesta acţionând cu intenţie exclusiv în ceea ce priveşte lovirea victimei, aplicarea unor corecţii fizice fiind o obişnuinţă pentru inculpat. In aceste condiţii, rezultatul mai grav - moartea victimei ca urmare a traumatismului cranio-cerebral prin lovirea de un corp dur, în cădere - este imputabil inculpatului, în temeiul culpei, acesta putând şi trebuind să prevadă rezultatul produs. De altfel, atitudinea inculpatului după lovirea victimei - a luat-o şi a urcat-o în pat - obiectivează atitudinea subiectivă a acestuia, care nu a înţeles gravitatea urmărilor produse victimei (deşi ar fi putut, văzând căderea acesteia), comportându-se în continuare, în mod obişnuit.
In consecinţă, tribunalul a apreciat că în cauză nu există probe certe asupra unor împrejurări de natură a obiectiva existenţa elementului intenţional în momentul săvârşirii faptei de inculpat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei şi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.
în drept, fapta inculpatului care la data de 10.06.2008 a lovit pe victima S.O., producând lovirea acesteia prin cădere de un corp dur, cauzându-i leziuni ce au dus la moartea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., fapta fiind săvârşită cu vinovăţie în forma praeterintenţiei. Tribunalul a reţinut agravanta prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., infracţiunea fiind săvârşită asupra unui membru al familiei în sensul art. 149 C. pen.
Sentinţa a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpat, fiind criticată pentm netemeinicie şi nelegalitate.
Apelul parchetului a vizat greşita schimbare de încadrare juridică a faptei din infracţiunea de omor calificat, în cea de lovituri cauzatoare de moarte, solicitându-se condamnarea inculpatului pentm această infracţiune cu care a fost învestită instanţa de fond.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul nevinovăţiei, susţinând că nu există probe suficiente de vinovăţie, iar dacă se va considera că este vinovat, să se înlăture reţinerea dispoziţiilor art. 75 lit. b) C. pen. şi, în subsidiar, dacă nici aceste critici nu vor fi primite, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului ei.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelurile sunt fondate din alte motive decât cele invocate de apelanţi.
Tribunalul a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, prin aceea că nu a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu şi cu care instanţa a fost învestită. Practic, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă pentm comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., fără a se schimba încadrarea juridică, deşi fusese învestită cu judecarea unei infracţiuni de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen.
în atare situaţie, sunt incidente dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) teza a ll-a, raportat la art. 197 alin. (2) (privitor la sesizarea instanţei), cu referire la art. 317 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. prevăd că judecata se mărgineşte la faptă şi la persoana arătată în actul de sesizare al instanţei.
în speţă, instanţa nu s-a mărginit la fapta cu care a fost sesizată, din moment ce învestirea s-a făcut cu fapta de omor calificat, iar judecata şi condamnarea inculpatului s-au făcut pentru fapta de lovituri cauzatoare de moarte.
Dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Potrivit art. 379 pct. 2 teza a ll-a C. proc. pen. care stipulează soluţiile care se pot da în apel, rejudecarea de instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Instanţa de apel a reţinut că, deşi în considerentele sentinţei s-a motivat că urma a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei şi admiterea cererii de schimbare a încadrării care, de altfel, a şi fost pusă în discuţia părţilor, aceasta nu poate echivala în niciun fel cu operaţiunea procedural-tehnică de schimbare a încadrării juridice.
Aşa fiind, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate, astfel încât, în baza textelor de lege amintite, apelurile au fost admise, sentinţa a fost desfiinţată, iar cauza trimisă instanţei de fond în vederea rejudecării, tribunalul urmând a avea în vedere şi criticile formulate în apel de parchet şi inculpat.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
