Lipsire de libertate în mod ilegal. Latura subiectivă. Caracter ilegal al privării de libertate
| Comentarii |
|
C. pen., art. 189 alin. (1) şi (2)
în condiţiile în care inculpatul prevede că acţiunea sa are ca urmare lipsirea în mod ilegal de libertate a părţii vătămate şi acceptă producerea acestui rezultat, fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 189 C. pen., chiar dacă susţine că în momentul lipsirii de libertate a părţii vătămate nu a acţionat cu intenţia ca această lipsire de libertate să se realizeze în mod ilegal, ci numai pentru ca partea vătămată să fie reţinută până la sosirea organelor de poliţie.
C.A. Braşov, s. pen., dec. nr. 335/R din 13 septembrie 2002, în L.L.D.S.
Prin sentinţa penală nr. 2257 din 26 octombrie 2000, Judecătoria Braşov a dispus condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării ei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., facându-se aplicarea în cauză a prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. în fapt s-a reţinut că, în data de 25 octombrie 1999, inculpatul a închis-o pe partea vătămată într-un grajd, apoi a legat-o de un gard cu mâinile la spate, lipsind-o de posibilitatea de a se mişca timp de aproape 6 ore.
împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că infracţiunii îi lipseşte un element constitutiv. Prin decizia penală nr. 207 din 3 aprilie 2001, Tribunalul Braşov a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe, care a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând achitarea sa, cu motivarea că în momentul lipsirii de libertate a părţii vătămate nu a acţionat cu intenţie ca această lipsire de libertate să se realizeze în mod ilegal, ci numai pentru ca partea vătămată să fie reţinută până la sosirea organelor de poliţie.
Susţinerile inculpatului în sensul că a lipsit de libertate de partea vătămată pentru a-1 preda organelor de poliţie sunt confirmate de martorul G.L., din locuinţa căruia inculpatul a telefonat lucrătorului de poliţie.
însă, din raportul întocmit de lucrătorul de poliţie cu care inculpatul a vorbit la telefon rezultă că cel dintâi i-a spus inculpatului să dea drumul copilului, pentru că îl cunoaşte, atât pe el cât şi pe părinţii acestuia, problema urmând să fie rezolvată ulterior. Ignorând cele spuse de poliţist, inculpatul a realizat lipsirea de libertate a părţii vătămate timp de aproximativ 6 ore, perioadă de timp în care a interzis celorlalţi martori să acorde ajutor copilului, nepermiţând acestora să-i ofere apă sau pâine.
însăşi susţinerea inculpatului în sensul că partea vătămată este cel care i-ar fi sustras suma de 1.800.000 lei în urmă cu o lună nu este dovedită, martorul D.I. neconfirmând cele spuse de inculpat în sensul că i-ar fi spus acestuia din urmă că partea vătămată i-a sustras banii.
Ca atare, inculpatul a prevăzut că acţiunea sa are ca urmare lipsirea în mod ilegal de libertate a părţii vătămate şi a acceptat producerea acestui rezultat, motiv pentru care în mod judicios instanţele au reţinut existenţa infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie cerută de prevederile art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.
