Violare de domiciliu. Consimţământul părţii vătămate. Achitare
| Comentarii |
|
C. pen., art. 181 alin. (1), art. 192 alin. (2) C. proc. pen., art. 10 lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a)
Pătrunderea inculpatului în domiciliul părţii vătămate la invitaţia acesteia, fără să i se ceară vreun moment să părăsească domiciliul şi agresarea părţii vătămate ca urmare a unor discuţii pe altă temă decât cea legată de părăsirea locuinţei nu sunt de natură a reflecta existenţa infracţiunii de violare de domiciliu.
C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 120 din 25 ianuarie 2007
Prin sentinţa penală nr. 790 din 16 martie 2006, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de inculpatul P.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca efect al împăcării părţilor. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut în fapt următoarea situaţie:
Prin rechizitoriul nr. 14510/P/2004 din 15 februarie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se că la data de 18 noiembrie 2004 inculpatul s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, pentru a-şi vizita copilul minor, cu această ocazie inculpatul pătrunzând fară drept şi fără consimţământul părţii vătămate în locuinţa acesteia, lovind-o şi cauzându-i leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 25 zile îngrijiri medicale.
învestită cu judecarea în fond a cauzei, prima instanţă a reţinut că, din cuprinsul materialului probator administrat în cauză, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, partea vătămată schimbându-şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale, arătând că inculpatul a pătruns în imobil la invitaţia sa, declaraţie confirmată şi de martora I.R.A.
Cu privire la infracţiunea de vătămare corporală, instanţa fondului a reţinut împăcarea ca manifestare de voinţă a părţilor.
> împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei achitări a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 984/A din 3 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a Il-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că apelul Parchetului este nefondat, pentru următoarele considerente.
încă de la momentul formulării plângerii prealabile, partea vătămată S.E.C. a declarat că în ziua de 18 noiembrie 2004, în timp ce se afla în locuinţa sa, „a venit la uşă, a bătut în uşă şi i-a deschis” inculpatului, cu acesta partea vătămată întreţinând anterior o relaţie de concubinaj, din care a rezultat o fetiţă - minora P.D.B. în acea seară, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate, cu intenţia de a lua minora la locuinţa lui, această situaţie rezultând atât din declaraţiile inculpatului, cât şi ale părţii vătămate. Ajuns în imobil, faţă de refuzul minorei de a-1 însoţi, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, provocându-i acesteia leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 25 zile îngrijiri medicale, faptă ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa fondului, care, faţă de poziţia procesuală a părţilor, a dispus încetarea procesului penal pentru această infracţiune.
Referitor la infracţiunea de violare de domiciliu, s-a reţinut că atât la urmărirea penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti partea vătămată a declarat că inculpatul a pătruns în locuinţa sa având consimţământul acesteia, declaraţie susţinută şi de martora I.R.A., care, audiată fiind de instanţă, a arătat că partea vătămată a permis inculpatului accesul în locuinţă.
împotriva acestei decizii - vizând şi sentinţa fondului - a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul greşitei achitări a inculpatului P.C. şi invocând drept temei al casării dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat condamnarea intimatului-inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, examinând recursul declarat de Parchet, prin prisma cazului de casare invocat, cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., a constatat că acesta este nefondat, din următoarele considerente.
Din ansamblul probator administrat la urmărirea penală şi în faza cercetării judecătoreşti, a rezultat că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, căreia i s-a dat o corespunzătoare încadrare juridică. în ceea ce priveşte achitarea inculpatului, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., Curtea a apreciat că soluţia este corectă, întrucât din declaraţiile părţii vătămate, care a revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, a rezultat că inculpatul a pătruns în domiciliul său la invitaţia sa şi niciun moment aceasta nu i-a cerut să părăsească imobilul şi nu a folosit forţa. Declaraţiile părţii vătămate date în faţa instanţei sunt confirmate de susţinerile inculpatului şi ale martorei I.R.A. De altfel, inculpatul a susţinut constant, în tot cursul procesului penal, că a intrat în imobil la invitaţia părţii vătămate însă, din cauza unor discuţii cu aceasta, pe motiv că minora nu dorea să-l însoţească, a agresat-o pe partea vătămată. în această situaţie, în mod corect instanţele au considerat că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat recursul declarat de parchet, în cauză neregăsindu-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
