Lipsire de libertate în mod ilegal. Elemente constitutive. Scop - relevanţă juridică. Achitare
| Comentarii |
|
C. pen., art. 189 alin. (2) C. proc. pen., art. 10 lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a)
în cazul infracţiunii prevăzute de art. 189 C. pen., elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune prin care se produce, în orice modalitate, lipsirea de libertate a unei persoane, cu rezultatul constând în imposibilitatea victimei de a se manifesta liber, lipsirea de libertate trebuind să dureze atât cât să rezulte că aceasta a fost efectiv împiedicată a se deplasa şi acţiona conform voinţei sale.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal sub aspectul laturii subiective în condiţiile în care, prin reţinerea părţilor vătămate într-un birou nu a rezultat intenţia inculpaţilor de a le lipsi de libertate, ci doar de a-şi recupera prejudiciului cauzat de acestea, ele având posibilitatea efectivă de a părăsi biroul în care s-a derulat incidentul, neputându-se concluziona că inculpaţii le-au reţinut cu forţa.
C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 408 din 12 martie 2007
Prin sentinţa penală nr. 1733 din 30 iunie 2006, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în fond după casare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.P., pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii S.L. şi C.Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., au mai fost achitaţi aceeaşi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată U.P.) şi distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. în baza art. 345 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 181 alin. (3) C. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 lei, respectiv 500 lei. în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate B.F. împotriva celor doi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele: la data de 23 decembrie 2001, cele două părţi vătămate B.F. şi U.P. au mers la barul din incinta discotecii L.T. pentru a consuma câte o bere. Fiind deja sub influenţa băuturilor alcoolice, după ce s-au aşezat la bar, partea vătămată U.P. a început să o şicaneze pe martora M.A., care servea la bar, prin gesturi necorespunzătoare. Văzând ce se întâmplă, administratorul discotecii, inculpatul S.P., le-a spus acestora să o lase în pace şi să ia loc în sală. După ce s-au aşezat la masă, partea vătămată U.P. a început să se balanseze cu scaunul din plastic, motiv pentru care inculpatul S.P. a revenit la masa acestora şi a avertizat partea vătămată asupra faptului că scaunul se poate rupe şi, pe cale de consecinţă, ar fi obligat să-l plătească. Ulterior, partea vătămată B.F. a încercat să-l apropie pe U.P., cu tot cu scaun, însă din cauza greutăţii corporale, scaunul a cedat şi s-a rupt. în această situaţie, inculpatul S.P., bănuind că scaunul a fost rupt de partea vătămată U.P., şi-a chemat fratele în ajutor, respectiv pe inculpatul S.L., care se ocupa cu distribuirea muzicii în cadrul aceleiaşi discoteci, ambii îndreptându-se spre masa părţilor vătămate, celor doi fraţi alăturându-li-se şi inculpatul C.Ş.C., care se afla la o masă vecină şi care, împreună cu inculpatul S.L., au început să-l lovească cu pumnii şi picioarele pe U.P. Revenind de la toaletă, numitul B.F. a fost şi el agresat în conflict, după care ambii au fost duşi, cu forţa, în biroul administratorului S.P., situat la mezanin, de unde, timp de cel puţin 30 de minute, nu li s-a permis să plece, fiind în continuare bătuţi de cei trei inculpaţi. în acest timp, martorul C.M., care asistase la întâmplarea respectivă, a intrat şi el în biroul inculpatului S.P., de unde a fost trimis să aducă telefonul mobil marca Ericsson GA 628 ce aparţinea părţii vătămate. Când a fost adus aparatul respectiv, inculpatul S.L. l-a luat şi l-a izbit de pământ, iar ulterior l-a călcat în picioare, acelaşi lucru făcând şi inculpatul S.P. Din cauza pierderii abundente de sânge, partea vătămată U.P. a fost însoţită de inculpatul S.L. şi martorul C.M. la chiuveta din bar, pentru a se spăla.
Din analiza depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză şi a împrejurărilor concrete în care au fost săvârşite faptele, prima instanţă a constatat că, în ce priveşte infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârşită de inculpaţii S.L. şi C.C., sub aspectul laturii obiective, aceasta există, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dispunând achitarea inculpaţilor. Aceleaşi elemente le-a avut în vedere instanţa de fond şi în privinţa infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen., comisă de inculpatul S.L. Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în raport de probele administrate, instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor. Prin decizia penală nr. 8 din 15 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost respins, ca nefondat, apelul Parchetului.
împotriva celor două hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticându-le sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, pe motiv că cele două instanţe în mod greşit au dispus achitarea celor trei inculpaţi, atât timp cât din întreg materialul probator administrat rezultă din plin vinovăţia acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate - prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cât şi sub celelalte aspecte, Curtea de Apel Bucureşti a constatat recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
în mod corect cele două instanţe inferioare au stabilit că, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv latura obiectivă. Astfel, potrivit art. 189 C. pen., elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune prin care să se producă, în orice modalitate, lipsirea de libertate a persoanei, cu rezultatul constând în imposibilitatea victimei de a se manifesta potrivit voinţei sale, lipsirea de libertate trebuind să dureze cât să rezulte că persoana a fost efectiv împiedicată a se deplasa şi acţiona conform cu voinţa sa, or, în cauza de faţă, părţile vătămate au avut posibilitatea efectivă de a părăsi biroul în care s-a derulat incidentul, neputându-se concluziona că inculpaţii i-au reţinut cu forţa în birou.
De asemenea, s-a reţinut că nici sub aspectul laturii subiective nu se poate vorbi despre intenţia inculpaţilor de a lipsi părţile vătămate de libertate prin reţinerea (imobilizarea) lor în birou, aceştia urmărind în fapt recuperarea prejudiciului cauzat prin deteriorarea mobilierului din bar, astfel că, în baza art. 3 85* pct. 1 lit. b) C. pen., recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a fost respins ca nefondat.
