Lovirea sau alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 169 din data de 09.10.2014
Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Lovirea sau alte violențe. Legea penală mai favorabilă. Suspendarea condiționată a executării pedepsei. Acțiunea civilă în cadrul procesului penal.
Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, conform disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B, a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul S D, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal (1968).
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut în esență că în data de 22.08.2012, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa cu turma de oi pe drumul județean ce face legătura între localitatea B și municipiul G, îndreptându-se spre stână. Ajuns în dreptul terenului cultivat cu lucernă al persoanei vătămate B T, a părăsit carosabilul și a condus animalele în plantație. A fost observat de persoana vătămată, care se afla la fața locului pentru a verifica integritatea culturilor. Aceasta s-a deplasat spre locul în care se afla învinuitul și i-a cerut să-și scoată animalele de pe parcela sa. În acel moment, inculpatul, deranjat de solicitarea persoanei vătămate, a început să-i adreseze injurii și, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum și membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecție, încercând să se apare de agresor. Drept consecință a violențelor fizice exercitate asupra sa, persoana vătămată a căzut pe sol, moment în care inculpatul s-a oprit și și-a continuat nestingherit drumul.
Incidentul a fost observat de martorul S N-I care se întorcea cu animalele de la păscut, îndreptându-se spre stâna unde lucrează.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: declarațiile persoanei vătămate, certificatul medico-legal nr. 1318/23.08.2012, declarații martor B C, declarație martor S N-I , declarații inculpat.
În termen legal, persoana vătămată a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei despăgubiri civile și depune o serie de înscrisuri.
Cu adresa nr. ….., Serviciul de Ambulanță Județean G a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 441,6 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul pacientului.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, în data de 22.08.2012, în jurul orelor 19,00, inculpatul se deplasa cu turma de oi pe drumul județean ce face legătura între localitatea B și municipiul G, îndreptându-se spre stână. Ajuns în dreptul terenului cultivat cu lucernă al persoanei vătămate B T, a părăsit carosabilul și a condus animalele în plantație. A fost observat de persoana vătămată, care se afla la fața locului pentru a verifica integritatea culturilor. Aceasta s-a deplasat spre locul în care se afla inculpatul și i-a cerut să-și scoată animalele de pe parcela sa. În acel moment, inculpatul, deranjat de solicitarea persoanei vătămate, a început să-i adreseze injurii și, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum și membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecție, încercând să se apare de agresor. Drept consecință a violențelor fizice exercitate asupra sa, persoana vătămată a căzut pe sol, moment în care inculpatul s-a oprit și și-a continuat nestingherit drumul.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul S D nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.
Martorii audiați in cursul urmăririi penale indică modul în care s-au derulat evenimentele în ziua respectivă.
Instanța reține astfel că, din ansamblul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, rezultă, fără putință de tăgadă că inculpatul S D a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (1968).
În drept, fapta inculpatului S D, care la data de 22.08.2012, cu ajutorul bâtei pe care o folosea la strunirea animalelor, i-a aplicat mai multe lovituri peste membrele inferioare, torace, precum și membrul superior drept, pe care victima îl folosea drept scut de protecție, încercând să se apare de agresor provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal (1968).
Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prevăzută in Noul Cod penal in art. 193 alin. 2 sub denumirea marginală de lovire sau alte violențe, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la șase luni la cinci ani sau cu amendă. Instanța apreciază că din punct de vedere al limitelor de pedeapsă și al modalității de executare, reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatului.
În consecință nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, conform noilor dispoziții legale.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 Cod penal (1968), instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal (1968).
În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal (1968), instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
În ceea ce privește persoana inculpatului S D, acesta a avut o atitudine nesinceră, negând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în ciuda evidenței probatorii. Se va reține totodată că inculpatul s-a prezentat atât la chemarea organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, având din acest punct de vedere o atitudine procesuala corectă. De asemenea, instanța va ține cont de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art. 180 alin. 2 C.pen.(1968) fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că pentru asigurarea prevenției generale și speciale se impune aplicarea unei pedepse față de inculpat în cuantum de 4 luni închisoare, având ca modalitate de individualizare suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen. (1968) va săvârși o altă infracțiune.
Față de aceste considerente, în baza art 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța îl va condamna pe inculpatul S D la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În privința pedepsei accesorii, instanța, în baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal (1968) va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) Cod penal.
În baza art. 81 C.pen. (1968) va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.(1968).
In baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 al. 5 C.pen (1968) va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen. urmează să atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.(1968), privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe latură civilă instanța constată că în cauză s-a constituit parte civila, persoana vătămată Boghici Traian cu suma de 3.000 lei despăgubiri civile.
În ceea ce privește daunele materiale, având în vedere că acțiunea civilă este guvernată de principiul disponibilității, instanța nu se poate substitui voinței persoanei vătămate și să stabilească din oficiu ce reprezintă suma de 3.000 lei ori dovedirea acesteia, urmând a o admite în parte pentru suma de 38 lei conform actelor depuse la dosarul cauzei, și va respinge ca nefondate restul pretențiilor formulate.
În temeiul art.397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, instanța va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de ambulanță județean G, iar în temeiul art. 1357 C.civ., și obligă inculpatul S D la plata către partea civilă a sumei totale de 441,60 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul pacientului.
În temeiul art.274, alin.2 C.pr.pen., instanța va obliga inculpatul S D la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 336 lei.
