Loviri si alte vatamari, Distrugere. Jurisprudență Distrugere; Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria CARACAL Sentinţă penală nr. 197 din data de 09.07.2013
Prin rechizitoriul nr. 1347/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din data de 20.11.2012 înregistrat la Judecătoria Caracal sub nr. 6935 /207/2012, au fost trimisi în judecată în stare de libertate inculpatii PL, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cp și PDFpentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și distrugere prev. de art.180 alin. 2 Cp și de art. 217 alin. 1 Cp, cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Tot prin acest rechizitoriu, a fost scos de sub urmărire penală numitul PM, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 193 al. 1 C.p. și i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
De asemenea, în temeiul art. 10 al. 1 lit. c C.p.p., s-a dispus și neînceperea urmăririi penale față de numitul PM pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 C.p., precum și față de numitul PL, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 95/2002 R.
S-a reținut în rechizitoriu că, în data de 25 aprilie 2012, în jurul orelor 12.00-13.00, învinuiții PL și PDF, în urma unor conflicte pe malul râului Olt, privind pescuitul, i-au aplicat în mod repetat, lovituri cu pumnii și picioarele peste corp părții vătămate BN, cauzându-i acesteia, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 7-8 zile de îngriji medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 421/C din data de 10.05.2012 emis de către Unitatea Sanitară de Medicină Legală Slatina.
De asemenea, la aceeași dată, învinuitul PDFs-a urcat cu picioarele pe autoturismul marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare … ce aparține părții vătămate BMC, și prin lovirea cu picioarele a provocat spargerea parbrizului și înfundarea capotei autoturismului.
Potrivit plângerii din data de 25 aprilie 2012, partea vătămată BMC, a adus la cunoștința organelor de cercetare penală, că în ziua de 25 aprilie 2012, în jurul orelor 13.30, în timp ce se afla cu autoturismul marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, pe malul contra-canalului râului Olt, de pe raza comunei G.., numitul PDF, s-a urcat cu picioarele pe capota autoturismului, spărgându-i parbrizul.
Partea vătămată BN, prin plângerea din data de 27 aprilie 2012, a adus la cunoștința organelor de cercetare penală, faptul că în ziua de 25 aprilie 2012, PL, PDFși PM au lovit-o cu pumnii și picioarele în zona corpului, mâinilor și capului, provocându-i leziuni.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului la care s-au atașat planșe fotografice, declarațiile părții vătămate BMC; declarațiile părții vătămate BN; declarațiile învinuitului PDF; declarațiile învinuitului PL; declarațiile învinuitului PM; declarațiile martorului BG; declarațiile martorului TIG; declarațiile martorului TO; certificatul medico - legal nr. 421/C din data de 10.05.2012 emis de către Unitatea Sanitară de Medicină Legală Slatina; declarațiile martorului PM; declarațiile martorului CM; proces-verbal de verificare; adresa nr. 3912 din 14.11.2012, emisă de către Primăria Gostavățu.
Partea vătămată BN, în cursul urmăririi penale a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 lei, iar partea vătămată BMC a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 lei.
Învinuiților le-a fost adusă la cunoștință, înainte de a se fi luat prima declarație, prevederile art. 6 din C.p.p. vizând dreptul la apărare, fapta pentru care sunt cercetați, încadrarea juridică a acesteia și drepturile de care beneficiază.
Cu ocazia audierii și prezentării materialului de urmărire penală, învinuiții nu au recunoscut săvârșirea faptelor constate de către organele de urmărire penală.
La Judecătoria Caracal, cauza a fost înregistrată sub nr. 6953/207/2012.
La primul termen de judecată, respectiv la data de 29.01.2013, partea vătămată BN s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, sumă din care 5.000 lei reprezintă prejudiciu material suferit de el ca urmare a faptului că nu a mai putut să plece la muncă în Anglia, iar 5.000 lei reprezintă daune morale.
Tot la același termen, partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei, din care 2.000 lei reprezintă daune materiale (reparațiile autoturismului), iar 2.000 lei reprezintă daune morale.
Interogați în instanță, inculpatul PDFnu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul PL a recunoscut parțial fapta pentru care a fost trimis în judecată.
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii din rechizitoriu numiții BG, TIF, TO, PM și CM, martorii BM, IN, CS, CI la cererea inculpaților și martorul DSMla solicitarea părților civile pentru dovedirea laturilor civile.
Ca urmare a adreselor dispuse de instanță, la data de 7.05.2013, au fost depuse cazierele judiciare privind pe numiții PDFși PL, iar la termenul din data de 28.05.2013, partea civilă BMC, prin apărător a depus la dosar copia facturii nr. 372/11.04.2013, pentru dovedirea laturi civile.
La termenul din data de 2.07.2013, instanța a procedat în baza art. 87 și urm. C.p.p., la confruntarea martorilor CI și CS, declarații care au fost consemnate în procesul verbal de confruntare încheiat în ședință publică.
De asemenea, tot la același termen, instanța a pus în discuția părților proba cu cercetare locală solicitată de către inculpatul PDF, prin apărător, probă care a fost respinsă ca nefiind utilă, instanța declarându-se lămurită cu privire la modul și locul săvârșirii celor două fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, deoarece cu privire la aceste aspecte au fost audiați în cauză martori care au văzut personal cele declarate în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanță reține următoarele :
În data de 25.04.2012, în jurul orelor 12-13, partea vătămată BN, împreună cu numitul BG, se aflau împreună la pescuit pe contra-canalul râului Olt, din com. G…, în zona numită "balastieră". La un moment dat, au venit cu autoturismul inculpații PL și PDF. Inculpatul PL l-a prins pe numitul BN cu o mâna de haine și cu cealaltă-l fotografia cu telefonul mobil, motivând că-l filmează pentru că nu are voie să pescuiască. În acest timp numitul PDF, î-i aplica numitului BN lovituri cu pumni și picioarele peste corp, iar PL după ce a terminat de filmat i-a aplicat și el lovituri cu pumni lui BN, care într-un final a reușit să scape și să urce pe malul contra-canalului Olt, unde la o distanță scurtă l-a văzut în autoturism pe fratele său BMC, pe care l-a strigat.
Dovada că inculpații PL și PDFse fac vinovați de săvârșirii acestei agresiuni asupra părții vătămate BN, rezultă din declarațiile date de martorii BG (fila 42) și declarația dată de martorul BM (fila 65), care au văzut personal cele declarate la instanță.
Numitul BMC, a ajuns la locul unde se afla numitul BN, acesta din urmă urcându-se în autoturismul respectiv.
În acest timp, cei doi inculpați s-au suit și ei în autoturismul lor și au urcat panta de la firul apei contra-canalului pe malul contra-canalului, ajungând astfel în fața autoturismului în care se aflau frații B, aceștia din urmă continuându-și drumul spre casă în spatele autoturismului inculpaților.
La un moment dat, cei doi inculpați au oprit autoturismul, s-au dat jos din el și au luat din portbagajul autoturismului o bară de oțel și o bâtă de lemn. Între timp a coborât din autoturism și numitul BN, care a luat din mașina fratelui său un cric, pe care ulterior l-a aruncat fără a-l folosi și a luat-o la fugă peste un lot de lucernă spre domiciliul familiei T, deoarece l-a văzut venind cu autoturismul spre locul unde se aflau oprite cele două autoturisme pe fratele numitului PL, respectiv pe numitul PM.
Partea vătămată BN, a fost urmărită de către inculpatul PL, care i-a aplicat lovituri până când a căzut la pământ.
În tot acest timp, numitul BMC, a rămas în autoturismul său, iar inculpatul PDF, a sărit cu picioarele pe capota autoturismului lui BMC, lovind apoi cu piciorul parbrizul autoturismului pe care l-a spart, apoi s-a dus și el la locul unde tatăl său î-l agresa pe numitul BN și a aplicat și el lovituri acestei părți vătămate.
În timp ce cei doi inculpați î-l loveau pe BN, numitul BMC a plecat cu autoturismul la postul de poliței, organele de poliție venind ulterior la fața locului.
Cei doi inculpați au încetat agresiunile asupra părții vătămate BN, în momentul în care membrii familiei T au început să strige la ei, astfel că partea vătămată BN a reușit să ajungă în domiciliul fam. T, iar inculpatul PL a urmărit această parte vătămată până la poarta domiciliului fam. T încercând să intre în curte după acesta, dar a fost împiedicat de membrii acestei familii, fapt pentru care a început să adreseze părții vătămate cuvinte amenințătoare și injurii.
După aceea, cei doi inculpați au plecat spre autoturismul lor, s-au urcat în el și au plecat spre casă, autoturismul fiind condus de numitul PM.
La scurt timp, la domiciliul fam. T au sosit organele de poliție și salvarea care l-a luat pe numitul BN.
În urma acestei altercații partea vătămată BN, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr 7-8 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 421/C/10.05.2012 al SML Olt, fără ca partea vătămată să fi fost spitalizată.
Instanța reține că fapta săvârșită de inculpații PL și PDF asupra părții vătămate BN, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 C.p.
Elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe constând în acțiunea de lovire, în mod repetat, a părții vătămate BN, de către inculpați PL și PDF, iar acțiunea de lovire a învinuiților a avut drept urmare imediată, vătămare integrității corporale a părții vătămate BN ce a necesitat pentru vindeca un nr. de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Între acțiunea de lovire și urmarea imediată a infracțiunii de vătămare corporală există un raport de cauzalitate întrucât vătămarea corporală a părții vătămate nu se putea realiza decât prin lovirea acesteia de către învinuiți.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că infracțiunea a fost săvârșită de către cei doi inculpați cu intenție directă întrucât aceștia au prevăzut și urmărit producerea rezultatului. Acest aspect rezultă din declarațiile martorilor BG, BM, TIG și TO, coroborate cu declarația părții vătămate BN. Din aceste declarații reiese faptul că inculpații sunt cei care au început conflictul cu partea vătămată, precum și faptul că aceștia după ce au bătut-o pe partea vătămată în apropierea râului Olt, ulterior au urmărit-o și i-au aplicat din nou lovituri cu pumnii și picioarele, lovituri datorită cărora partea vătămată a căzut la pământ. Mult mai mult, după ce partea vătămată s-a refugiat în locuința familiei T, inculpații au urmat-o adresându-i cuvinte amenințătoare și injurii.
Instanța nu poate reține în cauză circumstanța atenuantă a provocării, prev. de disp. art. 73 lir. b C.p., așa cum se solicită de către apărătorii inculpaților, deoarece provocarea constituie o circumstanță atenuantă dacă infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau a unei puternice emoții determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Ori, această circumstanță nu a fost dovedită în nici un fel de către inculpați, iar din materialul probator administrat în cauză (declarațiile martorilor BG și BM) reiese faptul că cei doi inculpați au fost cei care au inițiat conflictul cu partea vătămată BN, fără ca această parte vătămată să zică sau să facă ceva.
Astfel, instanța reține că săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunii de lovire și alte violențe asupra părții vătămate BN, a fost dovedită cu martorii BG, BM, TIG și TO.
Astfel, martorii BG și BM, au văzut personal prima parte a incidentului care a avut loc sub malul contra-canalului Olt, apoi martorul BG a văzut atât ceea ce s-a întâmplat din momentul în care partea vătămată BN și cei doi inculpați au urcat pe malul contra-canalului, cât și cel de-al doilea incident dintre această parte vătămată și cei doi inculpați.
De asemenea, cel de-al doilea incident dintre partea vătămată BN și cei doi inculpați a fost observată și de martorii TIG și TO, la intervenția cărora cei doi inculpați au încetat agresiunile asupra părții vătămate.
Instanța nu poate reține declarația dată de martorul CI, (martor propus de inculpați), deoarece acesta nu a perceput faptele relatate personal, susținând că cele două evenimente petrecute între părți i-au fost relatate de fiul său CS, care atunci când a fost audiat de instanță nu a spus adevărul deoarece i-a fost teamă de partea vătămată B M. Dar, din răspunsurile date de martorul CS, la confruntarea cu martorul CI, a reieșit faptul că CS i-ar fi relatat lui CI doar prima parte a evenimentelor, nu și cea de a doua parte și nici faptul că nu a spus adevărul pentru că-i era teamă de B M. Acestea denotă faptul că martorul CI nu a fost sincer când a relatat instanței aspectul că faptele relatate le cunoștea de la fiul său.
De asemenea, instanța nu poate reține nici răspunsurile date de martorul CS, la confruntarea cu martorul CI.
Instanța apreciază că acesta cu ocazia confruntării a dat dovadă de nesinceritate, deoarece când a dat prima declarație a relatat că nu cunoaște nimic în legătură cu faptele petrecute între părți, întrucât nu a văzut nimic pentru că se afla la distanță mare de locul unde acestea au avut loc și că nu vorbește cu niciunul dintre inculpați, iar ulterior, cu ocazia confruntării, a declarat că distanța dintre el și locul unde s-a petrecut primul eveniment dintre părți era de 100 de m (răspunsul la întrebarea 7), putând vede și auzi ceea ce se întâmpla între părți, precum și faptul că între el și cei doi inculpați există o relație normală (răspunsul la întrebarea 5).
În plus, din declarația martorului BM reiese faptul că, în momentul în care a avut loc primul incident dintre părți, la fața locului și prin apropiere nu mai erau alte persoane, ceea ce înseamnă că declarația dată de martorul CS, la termenul din data de 16.04.2013, este cea reală și nu ceea ce a declarat cu ocazia confruntării.
Cu privire la declarația dată de martorul IN, instanța urmează a nu o lua în considerare pentru că aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă, iar faptele au fost percepute de acesta de la o distanță de 300 de m.
Mai reține instanța că fapta săvârșită de inculpatul PDF asupra părții vătămate BMC, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al. 1 C.p.
Elementul material al infracțiunii de distrugere constând în acțiunea de lovire, cu picioarele de către inculpatul PDF, a capotei și parbrizului autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, ce aparține părții vătămate BMC, iar urmarea imediată a acțiunii de distrugere a constat în pricinuirea unei pagube părții vătămate, respectiv înfundarea capotei și spargerea parbrizului autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare ….
Intre acțiunea de lovire cu picioarele și urmarea imediată a faptei există o legătură de cauzalitate întrucât paguba părții vătămate a fost cauzată prin lovirea autoturismului cu picioarele de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de distrugere a fost săvârșită de către inculpatul PDF, cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. l pct. l Cp., aspect ce reiese din declarațiile părții vătămate BMC coroborate cu declarațiile martorilor TIFei, TO și BG, din procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 14-15) din care rezultă faptul că, pe capota autoturismului, deasupra radiatorului, în zona centrală a autoturismului marca Wolskvagen Passat cu nr. de înmatriculare …, s-a constatat o înfundătură de formă neregulată cu lungimea de 20 cm și lățimea de 14 cm, pe care se observă un strat de praf de forma unei urme de încălțăminte, orientată cu vârful către parbriz, iar parbrizul distrus în totalitate, prezentând urme de lovire în centrul acestuia, proces verbal care se coroborează cu planșa foto nr. 7 (fila 19 din dosarul de urmărire penală).
Astfel, instanța reține că inculpatul PDF se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de distrugere asupra părții vătămate BMC și a fost dovedită cu martorii BG, TIG și TO, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu planșele foto nr. 4-6 (fila 18 din dosarul de urmărire).
Susținerea acestui inculpat cum că el a fost lovit peste picioare cu mașina de către partea vătămată BMC, nu poate fi reținută de către instanță, deoarece nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar dacă acesta ar fi fost lovit cu autoturismul peste picioare nu ar mai avut cum să apară pe capota mașinii părții vătămate urme de încălțăminte, orientate cu vârful către parbrizul autoturismului, parbriz care era distrus în totalitate (așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și cu planșele foto).
De asemenea, instanța nu poate reține nici susținerea inculpatului PL, cu privire la faptul că după ce a încetat agresiunea asupra părții vătămate BN, s-a întors la autoturism și la găsit pe fiul său căzut la pământ și acesta i-a relatat că a fost lovit cu mașina de numitul BMC, deoarece din declarația numitului PDF reiese faptul că după ce a fost lovit peste picioare cu autoturismul a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința, revenindu-și la spital, astfel că nu avea cum să-i relateze tatălui său cele susținute de acesta.
Toate acestea dovedesc faptul că, faptele nu s-au petrecut așa cum au relatat inculpații în declarațiile lor, ci așa cum au declarat părțile vătămate, declarațiile acestora din urmă coroborându-se cu declarațiile martorilor BG, TIG și TO, cu certificatul medico-legal al părții vătămate BN, cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu planșele foto.
Apărările inculpaților cum că au oprit autoturismul deoarece au rămas fără benzină, nu pot fi luate în considerare de instanță, deoarece din declarațiile martorilor BG, TO și T Ion, reiese că după încetarea conflictului, inculpatul PL s-a urcat în autoturismul să, dar acesta a fost condus de această dată de fratele său, numitul PM și a plecat către casă, ceea ce demonstrează că autoturismul nu rămăsese fără benzină.
Toate actele materiale efectuate de inculpații PL și PDF se înscriu în conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire și alte violențe, iar actele materiale efectuate de inculpatul PDF se înscriu în conținutul constitutiv al infracțiunii de distrugere, instanța urmând a reține în sarcina lor infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și încadrarea lor juridică, corect stabilită de către procuror, inculpatul PDF săvârșind infracțiunile de lovire și alte violențe și distrugere în stare de concurs de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. a C.p.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale ale C.p. referitoare la scopul și funcțiile pedepselor, limitele de pedeapsă fixate de partea specială a C.p. prin textul incriminator, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
Astfel, se reține de către instanță că:
Inculpatul PL, este cunoscut cu antecedente penale fiind sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 250 lei pentru art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și cu două amenzi administrative în cuantum de câte 200 lei pentru art. 56 al. 1 din Legea nr. 192/2001,
Inculpatul PDF, este cunoscut cu antecedente penale, fiind sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru art. 20 rap. La art. 208-209 C.p și cu amendă administrativă în cuantum de 750 lei pentru art. 180 al. 1 C.p.
În cursul urmăririi penale cei doi inculpați nu au recunoscut faptele penale pentru care erau cercetați, iar în cursul cercetării judecătorești inculpatul PDF nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar inculpatul PL a recunoscut doar parțial fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru îndeplinirea scopului general și special al prevenției sociale, respectiv cel al reeducării, dar și al realizării unei concrete reinserții sociale, se va dispune de către instanță condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii astfel: inculpatul PL, va fi condamnat în baza art. 180 al. 2 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșită asupra părții vătămate BN, iar inculpatul PDF, va fi condamnat în baza180 al. 2 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșită asupra părții vătămate BN și în baza art. 217 al. 1 C.p. la 4 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere săvârșită împotriva părții vătămate BMC, urmând ca acest inculpat în baza art. 33 lit. a și 34 al. 1 lit. b C.p. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare, cu suspendarea executării acestor pedepse pe durata de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare.
La stabilirea acestei pedepse instanța a avut în vedere că inculpații deși au mai fost sancționați cu amenzi administrative pentru diferite fapte penale, aceștia nu s-au reeducat.
De asemenea, instanța a avut în vedere și modul în care aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv prin agresarea de două ori a părții vătămate BN, și urmărirea acestuia până în domiciliul fam. T.
Prin aplicarea acestei pedepse, instanța are convingerea că de această dată se va realiza scopul educativ al pedepsei, scop cerut de disp. C.p.
Instanța având în vedere infracțiunile comise de inculpați, obiectul lor juridic, relațiile sociale încălcate, dar și exigențele statuate de jurisprudența CEDO în materie, va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de C.p în art. 64 al. 1 lit. a teza a IIa și lit. b C.p., precum și pe cele prevăzute la lit. b din același articol - pe considerentul că aceștia nu prezintă garanții morale care să-i îndreptățească să ocupe o funcție care să implice exercițiul autorității de stat.
Urmează ca aplicarea pedepselor accesorii să opereze din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, cu suspendarea executării lor pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 al. 1 C.p.p., urmează să se atragă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 15 al. 2 C.p.p., partea vătămată se poate constitui parte civilă în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe de judecată, până la citirea actului de sesizare, deci până la începerea cercetării judecătorești..
Având în vedere aceste dispoziții, instanța reține că partea vătămată BN s-a constituit parte civilă atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești cu suma de 10.000 lei, din care 5.000 lei reprezintă prejudiciul material suferit ca urmare a faptului că nu a putut pleca la muncă în străinătate din cauza suferințelor produse de inculpați prin loviturile aplicate, iar 5.000 lei reprezintă daune morale.
Partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1.500 lei, iar în cursul cercetării judecătorești s-a constituit parte civilă cu suma de 4.000 lei, din care 2.000 lei reprezintă prejudiciu material suferit ca urmate a avarierii autoturismului, iar 2.000 lei reprezintă daune morale.
Așa cum este cunoscut, acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat. Dar, pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în cadrul procesului penal este necesară constituirea ca parte civilă a părții vătămate, prin infracțiune să se fi cauzat un prejudiciu material sau moral, acesta să fie cert și să nu fi fost reparat, iar între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cauzat să existe legătură de cauzalitate.
De asemenea, despăgubirile bănești care constau într-o sumă de bani, trebuie să acopere nu numai prejudiciul efectiv cauzat, ci și prețul suferinței, dar și folosul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
În cauza de față, apreciază instanța că părțile civile au făcut doar în parte dovezi cu privire la producerea prejudiciilor cu care s-au constituit părți civile.
Astfel, cu privire la prejudiciul material și moral cu care partea civilă BNs-a constituit parte civilă, instanța apreciază că acesta a făcut doar în parte dovezi și doar cu privire la existența prejudiciului moral, nu și c privire la existența prejudiciului material.
Referitor la prejudiciul moral, în legătură cu stabilirea cuantumului acestuia, în jurisprudență s-a decis că nu se poate apela pentru dovedirea lui la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea vătămată pe orice plan, apreciază suma globală care să compenseze ceea ce-i lipsește părții vătămate ca urmare a faptei săvârșite de inculpat. Dar, la stabilirea lui instanța va avea în vedere următoarele criterii: condițiile concrete ale săvârșirii faptei, suferințele fizice suportate de partea vătămată, dar și suferințele psihice.
Astfel, instanța a apreciat că suma de 1.000 lei reprezentând prejudiciu moral este de natură să acopere integral suferințele cauzate părții civile BN, de către cei doi inculpați.
La stabilirea lui instanța a avut în vedere condițiile concrete ale săvârșirii faptei de către cei doi inculpați, respectiv faptul că cei doi inculpați au aplicat în mod repetat părții civile lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, suferințele fizice suportate de partea civilă în perioada zilelor de îngrijiri medicale, dar și suferințele psihice suportate de această parte civilă după săvârșirea asupra ei de către inculpați a faptelor de violențe fizice, fiindu-i teamă să mai iasă din casă, dar și declarațiile martorilor BG și DSM, precum și certificatul medico legal nr. 421/C/10.05.2012 emis de către SML Slatina.
Cu privire la prejudiciul material în cuantum de 5.000 lei, solicitat de partea civilă BN, de la cei doi inculpați, instanța reține că nu s-au făcut dovezi în acest sens, urmând a fi respins acest capăt de cerere, deoarece relatările făcute instanței de către martorul DSMl, cu privire la acest prejudiciu, provin din relatările făcute lui de către partea vătămată și nu din constatări persoanele.
În plus, contractele despre care acest martor a făcut vorbire, contracte pe care susține că le-a văzut la partea civilă și care erau încheiate de aceasta pentru munca în străinătate erau contracte încheiate pentru anii anteriori producerii faptei în cauză și nu pentru perioada când s-au întâmplat aceste fapte.
De asemenea, susținerile părții civile și ale martorului cum că aceasta nu a putut pleca la muncă în străinătate fiind prejudiciat cu veniturile pe care le putea astfel realiza, din cauza problemelor de sănătate pe cale le-a avut ulterior, ca urmare a agresiunilor fizice suferite de la inculpați, nu pot fi reținute de către instanță deoarece nu s-au făcut dovezi cu privire la felul problemelor de sănătate pe care le-a avut. Astfel, în lipsa lor instanța nu poate aprecia dacă aceasta era sau nu aptă din punct de vedere medical să presteze muncă în străinătate în domeniul agriculturii sau al construcțiilor, iar în certificatul medico-legal nu sunt reținute recomandări în acest sens.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate de această parte civilă cu investigațiile medicale și cu tratamentul, cheltuieli care după părerea martorului sau ridicat la suma de 2.500 lei, nu pot fi acordate de către instanță, deoarece acestea nu au fost solicitate de această parte civilă.
Referitor la prejudiciul material și moral cu care partea vătămată BMC, s-a constituit parte civilă, instanța apreciază că acesta a făcut dovada doar a producerii în parte a prejudiciului material în cuantum de 860 lei, reprezentând contravaloare piese mașină, nu și a celui moral.
La stabilirea cuantumului acestui prejudiciu instanța a avut în vedere factura fiscală nr. 372/11.04.2013 și bonul fiscal nr. 4587/11.04.2013.
Instanța nu a luat în considerare la stabilirea acestui prejudiciu declarația martorului DSMl, conform căreia contravaloarea pieselor autoturismului părții civile BMCsa ridicat la suma de 2.500 lei, deoarece acesta face vorbire de piese pentru un autoturism marca Opel și nu de piese pentru un autoturism marca Wolskvagen Passat ce aparținea acestei părți.
În plus, acest martor doar a văzut aceste piese pe internet și a făcut comandă pentru ele, dar nu a fost de față când partea civilă le-a cumpărat. Astfel că, având în vedere factura și bonul fiscal, depuse de partea civilă la dosar, din care reiese că piesele cumpărate de către aceasta au avut o valoare mult mai mică, înseamnă că aceste piese au fost procurate de parte de la alte firme decât cele vizionate de martor pe internet, fapt pentru care instanța nu poate reține valoarea declarată de martorul DSMl.
În ceea ce privește prejudiciul moral în cuantum de 2.000 lei, cu care partea vătămată BMC s-a constituit partea civilă, instanța urmează a-l respinge, deoarece este de principiu că acordarea daunelor morale se practică în situația în care partea vătămată a îndurat o suferință fizică sau psihică și nu există alt remediu de reparare a prejudiciului moral.
Ori, acestei părți vătămate nu i s-a produs nicio suferință fizică și nici nu sau făcut dovezi în sensul că ar fi suferit suferințe psihice ca urmare a faptei de distrugere, astfel că este necesar ca această formă de reparație să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 14, 15 și 346 C.p.p., raportat la art. 1357 C.civ., urmează să admită în parte cererea părții civile BN și să-i oblige în solidar pe cei doi inculpați la plata în favoarea acestei părți civile a sumei de 1.000 lei, reprezentând daune morale și în parte cererea părții civile BMC și să-l oblige pe inculpatul PDF, la plata în favoarea acestei părți vătămate a sumei de 860 lei, reprezentând prejudiciu materiale.
Instanța urmează să respingă capătul de cerere privind obligarea celor doi inculpați la plata în favoarea părții vătămate BN a sumei de 5.000 lei reprezentând daune materiale, ca nefondat, precum și capătul de cerere privind obligarea inculpatului PDFla plata în favoarea părții civile BMC a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale, tot ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 189 și 191 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe fiecare inculpat la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, iar în baza art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 și 193 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe inculpatul PL, la plata către partea vătămată BN, a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză.
În baza art. 349 C.p.p., raportat la art. 189 și 193 al. 1 C.p.p., urmează să oblige pe inculpatul PDF, la plata către partea vătămată BN, a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză și către partea vătămată BMC, a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta cu prezenta cauză.
Postat 05.09.2013
