Loviri şi alte vătămări
| Comentarii |
|
Judecătoria Moineşti
Sentinţa penală nr.553 din 05 Decembrie 2012
Prin rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria ... s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 din Codul Penal si pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 1 din Codul Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 19.05.2012, în jurul orei 18.00 a amenintat-o cu acte de violentă, cu moartea si a lovit-o pe partea vătămată R.M., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale cu spitalizare.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de R.M., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal (parte vătămată T.M.) deoarece fapta nu există. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T. C, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal si art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal deoarece nu este autorul faptelor. S-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de T.M., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal deoarece există o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv starea de minoritate.
Prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de .., partea vătămată R.M. a formulat plângere penală faţă de numitul T.G. si fiul acestuia T.F., deoarece în seara zilei de ... a fost lovită de către aceştia. La aceeaşi dată T.G. a solicitat să se efectueze cercetări fată de numita R.M. deoarece în seara zilei de ... a lovit-o pe fiica sa T.M. în vârstă de 7 ani. La data de ... P.M. a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că, în seara zilei de ..., vecina sa R.M. a fost lovită cu un băt de către T.G.
Din cercetările efectuate şi probatoriul administrat în cauză s-a stabilit următoarea situaţie de fapt:
In seara zilei de ..., ora 17.00, minora T.M., în vârstă de 7 ani, s-a deplasat la cişmeaua din fata locuinţei numitei R.M. pentru a lua apă dar datorită faptului că nu curgea apă a pătruns curtea acesteia, luând apă de la cişmeaua din curte.
Numita R.M. se afla la vecina sa P.M. si când a văzut-o pe minoră la cişmeaua din curte i-a atras atenţia cu privire la acest aspect. Minora a început să plângă, apoi s-a deplasat la domiciliul său comunicându-i inculpatului T.G. aspectele petrecute.
La scurt timp, partea vătămată împreună cu vecina sa P.M. se aflau în drumul comunal din fata locuinţelor unde aşteptau bovinele de la păsunat, când inculpatul, având un arac în mână, s-a apropiat de partea vătămată pe care a amenintat-o cu acte de violentă, apoi a lovit-o cu aracul respectiv peste corp, cauzându-i leziuni corporale pentru care aceasta a fost transportată cu salvarea la Spitalul ... unde a fost internată.
Conflictul dintre părţi a fost aplanat de către U.M. si P.M. care au declarat că partea vătămată nu a lovit-o pe minora T.M., doar i-a atras atenţia cu privire la cele întâmplate să că numai inculpatul T.G. a amenintat-o si a lovit-o pe partea vătămată căreia i-au acordat primul ajutor până la sosirea ambulantei.
După aplanarea conflictului T.F.C. s-a prezentat la locul faptei de unde 1-a condus pe tatăl său la domiciliu.
Pentru leziunile suferite partea vătămată R.M. a prezentat certificat medico-legal pentru un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale cu spitalizare la Spitalul ..., unitate care s-a constituit parte civilă cu suma de 1422,23 lei iar Serviciul de Ambulantă ... s-a constituit parte civilă cu suma de 377 lei.
2
în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: sesizările, declaraţiile pârtii vătămate si certificatul medico - legal (f. 7-9, 11-14 d.u.p.), adresele de constituire ca părţi civile a Spitalului ... si a Serviciului de Ambulantă (f. 16-18), declaraţiile martorilor P.M. (f. 19, f. 21-22, , 23-24), U.M. (f. 25), T.F.C. (f. 26-27), coroborate cu declaraţiile inculpatului date în calitate de învinuit (f. 20, 29).
înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în temeiul art. 320 Cod proc. pen., la termenul din ..., partea vătămată R.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei ~ cheltuielile pe care a fost nevoit să le facă în perioada îngrijirilor medicale.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat (f. 17), declaraţie parte vătămată (f. 18), declaraţiile martorilor din lucrări - T.F.C. (f. 24 din dosarul instanţei), U.M.(f. 25), P.M.(f. 26).
în şedinţa publică din data de 31.10.2012, au fost audiaţi inculpatul T.G. si partea vătămată R.M., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar (filele 17,18).
în şedinţa publică din data de 28.11.2012, au fost audiaţi martorii T.F.C. (f. 24 din dosarul instanţei), U.M. (f. 25), P.M. (f. 26)., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar.
Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
în fapt, la data de ..., minora în vârstă de 7 ani, T.M., a mers după apă la cişmeaua din fata curţii aparţinând părţii vătămate R.M. Văzând că nu curge apă, a intrat în curtea si în locuinţa părţii vătămate, luând apă de la chiuveta, moment în care R.M., fiind în apropiere la vecina sa P.M., a mers acasă si găsind-o pe minoră în casă a certat-o si a scos-o de mână afară, pe poartă. T.M. a plecat plângând la domiciliul său si la scurt timp la poarta locuinţei numitei P.M. a venit tatăl minorei, inculpatul T.G., cerându-i explicaţii pentru cele întâmplate, încercând să intre în curtea martorei P.M. unde se afla si partea vătămată.
în jurul orei 17.00, partea vătămată a deschis poarta pentru a primi vitele de la păscut, în acel moment, inculpatul, aflat pe uliţa satului, având asupra sa un băt, a lovit-o pe R.M. în cap si peste corp, altercaţia având loc la poarta acesteia. Partea vătămată a suferit leziuni corporale pentru care a necesitat un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, cu spitalizare la Spitalul de Urgentă ... unde a fost trasnportată cu ambulanta.
Cele reţinute de instanţă sunt probate prin declaraţiile părţii vătămate date cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor P.M. si U.M. şi certificatul medico legal. Astfel, din declaraţiile părţii vătămate date în cursul urmăririi penale rezultă că atunci când a deschis poarta, inculpatul a lovit-o peste cap, spate si mâna drepată, moment în care aceasta a leşinat (f. 12, 13 d.u.p.). Martora P.M. a declarat cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale, precum si în fata instanţei că a văzut când inculpatul, având un par în mână, a apărut lângă poarta părţii vătămate R.M. când aceasta a ieşit pentru a primi vitele si a lovit-o cu parul în cap si în mână iar U.M.a intervenit oprindu-1 să o mai lovească. De asemenea martora a declarat că partea vătămată a început să sângereze, motiv pentru care a fost apelat serviciul de urgentă 112 (f. 21, f. 23 d.u.p.). Martora si-a menţinut aceste declaraţii si cu prilejul audierii sale în fata instanţei de judecată, susţinând de asmenea că a văzut cum inculpatul a lovit-o pe mătuşa sa, R.M.
Martora U.M., martor ocular, a confirmat si aceasta starea de fapt reţinută, declarând că inculpatul a venit pe uliţa satului cu un par în mână si ajungând la poarta lui R.M., aceasta fiind în pragul porţii, a lovit-o cu parul în cap si peste corp. Martora a susţinut că, văzând acest lucru, a mers la fiica sa, partea vătămată din cauză, care era căzută, plină de sânge, 1-a îmbrâncit pe inculpat să plece acasă, a ridicat de jos pe partea vătămată, spălând-o de sânge, după care a venit ambulanta si a luat-o pe aceasta la spital, (f. 25 d.u.p.). Cu prilejul audierii sale în fata instanţei, martora si-a menţinut declaraţiile date anterior, arătând că a fiica sa, R.M. nu s-a împiedicat, a văzut clar cum inculpatul a lovit-o.
3
Cu ocazia audierii, atât în cursul urmăririi penale (f. 20, 29 d.u.p.), cât şi în cursul judecăţii (f.17), inculpatul T.G. nu a recunoscut fapta, a declarat că, în autoapărare, fiind atacat cu un bici de către partea vătămată, s-a dat înapoi iar aceasta s-a lovit de poartă. A susţinut că nu a lovit în nici un fel partea vătămată, nu a împins-o, aceasta s-a ferit de frică.
Martorul T.F.C., fiul inculpatului, a declarat în cursul urmăririi penale faptul că tatăl său a plecat înaintea vitelor pe uliţa satului iar el a el a rămas acasă si nu ştie ce s-a întâmplat între tatăl său si R.M. A arătat de asemenea că a auzit gălăgie si cearta între tatăl său si R.M. dar mama sa nu 1-a lăsat să plece din curte. Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, în fata instanţei, martorul si-a schimbat declaraţia dată, arătând că a fost de fată si a văzut cum R.M. s-a lovit cu capul de poartă, in momentul in care a vrut să fugă în ogradă. Martorul a declarat că s-a deplasat la fata locului în momentul în care 1-a auzit pe tatăl său ţipând. A arătat că tatăl său nu a lovit partea vătămată, nu a avut nimic în mână, partea vătămată l-ar fi lovit cu biciul pe inculpat.
Instanţa nu va reţine afirmaţia inculpatului în sensul că nu a lovit partea vătămată, inculpatul fiind nevoit să se apere. Acest aspect nu este confirmat nici de martorul U.M., nici de martorul P.M., martori oculari, prezenţi la locul producerii evenimentelor, fapt confirmat de toţi cei audiaţi. Instanţa apreciază declaraţiile acestor martori ca fiind sincere, coroborate fiind cu declaraţiile părţii vătămate precum si cu concluziile certificatului medico-legal.
Astfel, din certificatul medico-legal (f. 14 d.u.p.) reiese că partea vătămată a prezentat „un traumatism cranio cerebral si antebraţ drept obiectivat prin cicatrice după plagă contuză si contuzie de antebraţ, leziuni ce s-ar fi putut produce prin lovire cu corp dur,,, fiind vorba astfel de o lovire activă.
în conformitate cu dispoziţiile art. 69 Cod proc. pen., declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. In cauză, declaraţia inculpatului în sensul că nu a lovit partea vătămată nu este susţinută de nici un alt mijloc de probă, astfel că instanţa va înlătura aceste afirmaţii, ca nefiind conforme adevărului. In ceea ce priveşte declaraţia martorului T.F.C., instanţa nu va reţine declaraţia acestuia dată cu prilejul audierii sale în fata instanţei de judecată, apreciind-o ca nesinceră, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, existând contradicţii între declaraţiile acestui martor şi cele ale celorlalţi martori audiaţi în cauză, cu concluziile certificatului medico-legal, chiar cu propriile declaraţii date în cursul urmăririi penale de acelaşi martor. Astfel, dacă în cursul urmăririi penale acesta a declarat că că tatăl său a plecat înaintea vitelor pe uliţa satului iar el a el a rămas acasă si nu ştie ce s-a întâmplat între tatăl său si R.M., cu prilejul audierii în faţa instanţei a arătat faptul că că a fost de fată si a văzut cum partea vătămată s-a lovit cu capul de poartă, in momentul in care a vrut să fugă în ogradă, nu a nimerit poarta, a nimerit stâlpul de la poartă si a dat cu capul în el. Martorul a declarat că s-a deplasat la fata locului în momentul în care 1-a auzit pe tatăl său ţipând. A arătat că tatăl său nu a lovit partea vătămată.
Din cele menţionate mai sus rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
In drept, fapta inculpatului T.G. constând în aceea că în ziua de .. a lovit cu un par pe partea vătămată R.M., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin.2 din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de lovire sau alte violente, instanţa reţine elementul material constând în acţiunea inculpatului de lovire a părţii vătămate, care a pricinuit o vătămare ce a necesitat spre vindecare îngrijiri medicale de 8-9 zile.
4
Urmarea imediată a constat în vătămarea adusă integrităţii corporale şi a sănătăţii părţii vătămate.
In baza materialului probator administrat în ambele faze de judecată, instanţa reţine existenţa legăturii de cauzalitate directe între elementul material şi urmarea imediată, astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi, cu datele din certificatul medico-legal, acţiunea inculpatului de lovire fiind cauza producerii integrităţii corporale şi a sănătăţii părţii vătămate.
Din perspectiva laturii subiective, având reprezentarea faptului că acţiunea sa va produce un asemenea rezultat, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub acest aspect, instanţa reţine pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, urmarea faptei - vătămarea a integrităţii corporale şi a sănătăţii victimei, reflectată în numărul de zile de îngrijiri medicale, precum şi persoana inculpatului, atitudinea sa de negare a faptei comise, de nerecunoastere a vinovăţiei, atitudinea sa după săvârşirea faptei - inculpatul plecând de la fata locului si lăsând partea vătămată căzută jos, plină de sânge dar si faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (f.32 -d.u.p.).
Instanţa consideră că faptele reţinute în sarcina inculpatului justifică aplicarea pedepsei cu închisorii, urmând să îl condamne pe acesta la o pedeapsă 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 180 alin. 2 Cod penal.
In ceea ce priveşte pedepsele accesorii, restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. In consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporţionalităţii, cât şi art. 3 din Primul Protocol adiţional, după cum a statuat şi instanţa supremă în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, prin decizia nr.74/2007.
Prin urmare, instanţa în temeiul art. 71 Cod penal raportat la jurisprudenţa CEDO exprimată în cauza Hirst contra Marii Britanii şi la art. 3 Protocol 1 CEDO, reţine că natura faptei săvârşite, urmarea produsă de faptă cât şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua (dreptul a de afi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), motiv pentru care, exerciţiul acestora va fi interzis pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul executării pedepsei, instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al acesteia, poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 Cod penal. Astfel instanţa constată că în cauză pedeapsa aplicată este de 4 luni închisoare, iar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
In privinţa scopul preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, instanţa consideră că acesta poate fi atins prin condamnarea inculpatului, fără a fi necesară executarea propriu-zisă a pedepsei, întrucât condamnarea constituie prin ea însăşi un avertisment adresat acestuia.
Prin urmare, instanţa urmează a suspenda executarea pedepsei închisorii 4 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni stabilit în baza art. 82 alin. 1 Cod penal.
In baza art. 359 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, instanţa urmează să atragă atenţia inculpatului asupra cazurilor în care intervine revocarea beneficiului
5
suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca urmare a săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa urmează să suspende executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 4 luni, aplicabil în cauză.
Instanţa retine că inculpatul T.G. a fost trimis în judecată si pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută si sancţionată de dispoziţiile art. 193 alin. 1 Cod penal, în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violente prev de art. 180 Cod penal, constând în aceea că acesta ar fi ameninţat cu acte de violentă si cu moartea pe partea vătămată R.M.
Potrivit dispoziţiilor art.131 alin.l C.Pen., in cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionata de introducerea unei plângeri prelalabile de către persoana vătămata, lipsa acestei plângeri înlătura răspunderea penala.
Fata de dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa retine, pe de-o parte, faptul ca in cazul infracţiunii de ameninţare prev.de art.193 alin. 1 C.Pen. acţiunea penala se pune in mişcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate, iar, pe de alta parte, faptul ca in prezenta cauza penala persoana vătămata R.M. nu a formulat si semnat plângerea prealabila impotriva inculpatului T.G. pentru infracţiunea de ameninţare prev. de art.193 alin. 1 Cod Pen., plângerea prealabilă fiind formulată şi semnată de către persoana vătămată cu privire la infracţiunea de lovire sau alte (fila 12 d.u.p).
Fata de aceste considerente si fata de dispoziţiile art. 131 alin.l C.Pen. si, in baza art. 11 pct.2 lit.b rap.la art. 10 lit.f C.Proc.Pen., instanţa va dispune incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului T.G. pentru infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 alin. 1 C.Pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile.
De altfel, din actele dosarului de urmărire penală, instanţa retine că, prin rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de ... (fila 4 d.u.p), rezultă faptul că urmărirea penală a fost începută de către organul de urmărire penală cu privire la fapta de lovire sau alte violente prev. de art. 180 Cod penal. Prin Rezoluţia de confirmare a începerii urmăririi penale din data de ... (f.3 d.u.p.) , Parchetul de pe lângă Judecătoria ... confirmă începerea urmăririi penale fată de T.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art. 180 alin. 2 Cod penal si art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal deşi urmărirea penală a fost începută doar pentru inftactiunea de lovire sau alte violente. Din toate actele dosarului de urmărire penală nu rezultă astfel că a fost începută urmărirea penală cu privire la această infracţiune, cu privire la care lipseşte chiar plângerea prealabilă a persoanei vătămate. De altfel, prin referatul de terminare a urmăririi penale întocmit la data de ... (f. 1 d.u.p.), reiese faptul că organul de cercetare penală a propus punerea în mişcare a urmăririi penale si trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente, faptă prevăzută si pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninatre si violeare de domiciliu, fapte prevăzute si ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal, art. 192 lin. 1 Cod penal, rezultând că urmărirea penală nu a fost începută pentru infracţiunea de ameninţare, pentru care s-a dispus punerera în mişcare si trimiterea în judecată, prin rechizitoriu, a inculpatului T.G.
Cu privire la pretenţiile civile ale părţii vătămate R.M., instanţa retine că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei - daune materiale (f. 16 dosarul instanţei), reprezentând contravaloarea examenului tomograf, a medicamentelor, respectiv cu suma aferentă cheltuielilor cu ajutorul unei persoane în gospodărie.
în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă, acestea nu au fost în nici un fel dovedite în cauză.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, instanţa constată că, deşi partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 5.000 lei, nu a dovedit în nici un mod cheltuielile pe care susţine că le-a tăcut pentru îngrijirea sănătăţii si cu ajutorul unei persoane în gospodărie, deşi în conformitate cu art. 1169 C.civ "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o
6
dovedească", motiv pentru care instanţa nu va acorda acesteia daune materiale si va respinge acţiunea civilă exercitată de partea vătămată R.M.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată.
Având în vedere că între fapta inculpatului si leziunile părţii vătămate care au necesitat deplasarea la faţa locului a ambulanţei şi transportarea părţii vătămate la spital şi acordarea de îngrijiri medicale părţii vătămate exista o legătură de cauzalitate directă, instanţa va admite acţiunile civile exercitate de părţile vătămate Spitalul ... şi Serviciul de Ambulantă ... si va obliga inculpatul la plata către partea civilă Spitalul ... a sumei de 1422,23 lei daune materiale, şi la plata către Serviciul de Ambulantă ... a sumei de 377 lei cu titlu de daune materiale.
în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
