Luare de mită. Elemente constitutive. Achitare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, sentinţa nr. 119 din 1 noiembrie 2013
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Tîrgu-Mureş din 15 martie 2012 în dosar nr.49/P/2010, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul T.N. - fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., judeţul ... (până la data pensionării, conform Decretului nr. 634/04 iulie 2011), pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- luare de mită, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu referire la art. 6 şi 7 (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale);
- efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării
sale, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 -modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale);
- instigare la reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, faptă prev. şi ped. de art. 25 Cod penal, cu referire la art. 272 Cod penal ;
în sarcina acestuia s-a reţinut că:
- în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., având în lucru dosarul nr. 252/P/2006 privind pe învinuiţii B.B. (minor) şi D.D., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în schimbul adoptării unei soluţii favorabile de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.B., a pretins tatălui său - B.A. să-i execute (fie singur, fie împreună cu alte rude), în mai multe rânduri, lucrări la instalaţiile sanitare şi de canalizare la vila sa din Costineşti, jud. Constanţa - Vila „X.’’, contravaloarea prestaţiilor efectuate de către aceştia şi neachitate (uneori în totalitate) ridicându-se la suma de 680 lei;
- în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., având în lucru dosarul nr. 219/P/2007 privind pe învinuiţii N.L. şi T.A.A., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ameninţare şi distrugere, în schimbul determinării părţii vătămate să-şi retragă plângerea şi adoptării unei soluţii favorabile de scoatere de sub urmărire penală a ambilor învinuiţi, a pretins învinuitului N.L. să-i execute, în cursul anului 2007, diferite lucrări la vila sa din Costineşti, jud. Constanţa - Vila „X.’’, contravaloarea prestaţiilor efectuate de către acesta şi neachitate ridicându-se la suma de 640 lei;
- în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., având în lucru dosarul nr. 821/P/2007 privind pe învinuiţii N.L., C.M.V. şi B.L.V., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire şi alte violenţe, în schimbul determinării părţii vătămate să-şi retragă plângerea şi adoptării unei soluţii favorabile de încetare a urmăririi penale a celor trei învinuiţi, a pretins învinuitului N.L. să-i execute, în cursul anului 2008, diferite lucrări la vila sa din Costineşti, jud. Constanţa - Vila „X.’’, contravaloarea prestaţiilor efectuate de către acesta şi neachitate ridicându-se la suma de 3.960 lei;
- în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., având în lucru dosarul nr. 151/P/2009 privind pe învinuiţii G.F. şi G.P., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de braconaj piscicol, în schimbul adoptării unei soluţii favorabile de scoatere de sub urmărire penală a acestora şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, a pretins învinuitului G.F. să-i execute, în cursul anului 2009, diferite lucrări la gospodăria sa, contravaloarea prestaţiilor efectuate de către acesta şi neachitate ridicându-se la suma de 200 lei;
De asemenea s-a reţinut că, în perioada 2004-2011, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia de procuror, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, oferind contracost servicii hoteliere la Vila „X” din Costineşti, jud. Constanţa, unde este administrator de fapt, iar
- în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii decembrie 2008, înainte de Crăciun, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia de procuror, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, oferind în pieţele din Mun. Reghin şi com. Sîngeorgiu de Mureş, jud. Mureş, spre vânzare, brazi, fiind surprins de către organele de control cu mai multe nereguli.
în acelaşi timp s-a stabilit că, la data de 16.05.2011, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., i-a cerut grefierei şef - învinuita S.I. să scoată din dosarul nr. 308/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., Ordonanţa privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de învinuitul R.I. şi să o distrugă, pentru ca acesta să-şi ia paşaportul înapoi.
în rechizitoriu este expusă următoarea situaţie de fapt:
1. În legătură cu infracţiunea de luare de mită
a) În legătură cu soluţionarea dosarului nr. 252/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. din verificările acestui dosar reiese faptul că martorul B.B. a fost cercetat, alături de numitul D.D., pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, faptă comisă afirmativ la data de 04.05.2006 (vol. 4 - filele 120-188).
Din actele acestui dosar mai reiese faptul că faţă de cei doi s-a confirmat începerea urmăririi penale de către procurorul M.P., la data de 26.07.2006, iar la data de 19.10.2006, prin Ordonanţa prim procurorului - învinuit T.N., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a martorului B.B. (în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c Cod proc.pen. -„fapta nu există’, deşi acesta, în prezenţa avocatului şi a părintelui său, făptuitorul B.A., a recunoscut fapta la data de 05.08.2006) şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de numitul D.D., prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Probele administrate au stabilit faptul că la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie 2006, profitând de înregistrarea la Parchet a dosarului 252/P/2006 (privind pe B.B. şi D.D.), învinuitul - prim procuror T.N. i-a cerut făptuitorului B.A., tatăl minorului B.B., să se ducă la lucru la Costineşti, la vila sa: „... eu am fost la lucru la vila d-lui prim procuror în primăvară spre vară, cred că undeva spre sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie...deja la mare începeau să vină turiştii...” (vol. 1 - fila 84 verso).
Făptuitorul B.A. a declarat faptul că s-a dus la lucru pentru prima dată la vila învinuitului - prim procuror T.N., unde a efectuat lucrări de instalaţii sanitare la etajele 1 şi 2, muncă pe care în parte a făcut-o în aproximativ 6 zile, iar finisările le-a făcut în toamna anului 2006 sau în primăvara anului 2007 şi că pentru întreaga lucrare a primit suma de 10 milioane lei ROL, la terminarea finisărilor.
Probele administrate au mai dovedit că făptuitorul B.A. a fost ajutat la lucrările de instalaţii sanitare de la vila învinuitului - prim procuror T.N., de la Costineşti şi de fratele său - martorul B.I. şi că pentru muncile prestate de către acesta a fost plătit de către făptuitor cu suma de 3 milioane ROL.
Cu ocazia audierii în calitate de învinuit, prim procurorul T.N. a declarat că l-a cunoscut pe făptuitorul B.A. cu mult înainte ca fiul acestuia să aibă probleme cu legea şi că ar fi apelat la serviciile sale, pentru că este un bun meseriaş: „.Pe acesta l-am cunoscut încă dinainte ce fiul său să aibă probleme cu legea. Acesta a lucrat pentru mine anterior problemelor fiului său.’ (vol. 1 - fila 28). şi că făptuitorul B.A. a lucrat în mai multe rânduri la vila de la Costineşti până în anul 2008, când între ei au intervenit nişte neînţelegeri.
T.N. a declarat că de fiecare dată l-a plătit, cu excepţia anului 2008 şi că de fiecare dată preţul lucrărilor era fixat de către învinuitul - prim procuror T.N.: „.o zi de lucru în gospodărie poate valora între 50-60-70 lei sau pentru anumite lucrări calificate chiar şi până la 100 de lei’ (vol. 1 - fila 28).
Făptuitorul B.A. a negat categoric însă că l-ar fi cunoscut mai repede de anul 2006 pe învinuitul - prim procuror T.N., anul în care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T. dosarul nr. 252/P/2006.
Asupra contravalorii prestaţiilor efectuate la vila de la Costineşti de către făptuitorul B.A., acesta a declarat că lucrările ar fi constat mai mult, dar că învinuitul -prim procuror T.N. i-a spus că: „.mi-a spus că am copii şi dacă aceştia vor veni la mare, vor fi cazaţi la un preţ bun.’ (vol. 1 - fila 83 verso).
Cu ocazia audierii, martorul B.I., fratele făptuitorului B.A., a declarat că: „.Chiar dacă contravaloarea muncii prestate de noi ar fi fost mai mare, noi ne-am mulţumit cu această sumă, pentru că dumnealui avea o anumită funcţie şi am acceptat să muncim pentru dumnealui’ (vol. 1 - fila 151).
Faptul că făptuitorul B.A. a acceptat să muncească, forţat de împrejurări, doar după ce fiul său a avut probleme cu legea (din 2006-2008), reiese din afirmaţia martorului B.I., care a declarat că: „.fratele meu este un foarte bun instalator, tot a refuzat să lucreze pentru dl. prim procuror, însă acesta umbla foarte mult după el şi în cele din urmă afot nevoit să lucreze pentru acesta.’ (vol. 1 - fila 151).
Chiar dacă învinuitul - prim procuror T.N. i-a plătit făptuitorului B.A. lucrările efectuate la vila X. din Costineşti, la subpreţ, motivând că-i va face reducere la cazare la vilă pentru copii, martorul B.B. - fiul făptuitorului B.A., cu ocazia audierii a arătat că o singură dată a fost cazat la vila învinuitului la Costineşti, dar că a plătit mai puţin, doar pentru că a stat în cameră cu 2 băieţi şi că el nu şi-a închiriat pat: „.Credcă în anul 2007 sau în anul 2008, împreună cu nişte prieteni, ...am fost la mare şi ne-am cazat la vila d-lui prim procuror T.N..Eu am plătit mai puţin, deoarece, camera fiind de doar două paturi, eu am luat o saltea şi am dormit pe acea saltea, deci practic nu am plătit un pat. Cu siguranţă nu am plătit mai puţin pentru că tatăl meu ar fi lucrat pentru dl. prim procuror(vol. 1 - filele 144 verso - 145).
Atât făptuitorul B.A., cât şi martorul B.B. - fiul său, au negat categoric că ar fi intervenit la învinuitul - prim procuror T.N. pentru soluţionarea dosarului 252/P/2006, însă cu ocazia audierii, martorul B.B. a declarat că pe parcursul urmăririi penale a fost la Poliţie şi ulterior la Parchet, la învinuitul - prim procuror T.N., care l-a recunoscut ca fiind fiul făptuitorului B.A..
Făptuitorul B.A. a mai arătat faptul că la momentul când fiul său s-a întors de la învinuitul - prim procuror T.N., acesta i-a relatat că învinuitul - prim procuror T.N. i-a spus că dosarul său nu va merge mai departe: „.După ce băiatul meu a venit acasă de la Parchet, mi-a spus că a fost la dl. prim procuror T.N. şi că dosarul lui nu va merge mai departe.’ (vol. 1 - fila 88).
Anterior începerii urmăririi penale, făptuitorul B.A. şi martorul B.I., în declaraţiile date au avut unele neconcordanţe cu privire la numărul de zile lucrate efectiv la vila învinuitului - prim procuror T.N. de la Costineşti şi cu privire la sumele de bani pe care aceştia le-ar fi primit ca urmare a prestaţiilor efectuate.
Pentru lămurirea cu aproximaţie a contravalorii unei zile de lucru, s-a efectuat o solicitare la Institutul Naţional de Statistică, iar din adresa-răspuns cu nr. 33319/21.10.2011, reiese faptul că în construcţii, un muncitor - instalator apă, canal, pentru o lună (23 de zile lucrătoare), a fost plătit cu un salariu mediu brut de circa 1.085 lei (RON).
Neexistând o convenţie scrisă între învinuitul - prim procuror T.N. şi făptuitorul B.A. şi date fiind declaraţiile lor (chiar şi ale învinuitului), din care reiese că o zi de lucru ar fi echivalentul între 60-70-100 lei, faptul că aceştia au lucrat fără zile libere şi de dimineaţa până seara, făcând o medie, apreciem că învinuitul - prim procuror T.N. a achitat afirmativ făptuitorului B.A. aproximativ jumătate din valoarea prestaţiilor efectuate şi acestea mult mai târziu: 6 zile în anul 2006 x 2 persoane x 70 lei/zi (media) = 840 lei
6 zile în anul 2007 x 2 persoane x 70 lei/zi (media) = 840 lei
Total 1.680 lei, din care afirmativ s-a achitat 1.000 lei, de unde rezultă că a rămas neachitată suma de 680 lei - valoarea serviciilor neachitate, dar efectuate.
Faţă de cele arătate mai sus, s-a apreciat că suma de aproximativ 680 de lei, reprezentând contravaloarea muncilor efectuate şi neachitate, pretinse şi acceptate de învinuitul - prim procuror T.N., pe baza înţelegerii din primăvara-vara anului 2006, este un folos material necuvenit pentru acesta, obţinut pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. 252/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., iar prestaţia efectuată de către făptuitorul B.A. a fost acceptată de către acesta pentru soluţionarea favorabilă a dosarului 252/P/2006, în care fiul său B.B. era cercetat.
Chiar dacă învinuitul - prim procuror T.N. a încercat în permanenţă să susţină că nu este proprietarul vilei X., cu 48 de camere, de la Costineşti, arătând că aceasta a fost proprietatea socrului său şi ulterior a celor trei fiice, probele administrate au dovedit contrariul, fapt ce îl vom dezvolta în cele ce urmează.
b) În legătură cu soluţionarea dosarului 219/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.
în dosarul nr. 219/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., prin Rezoluţia din 05.03.2007 s-a confirmat de către procurorul M.P., începerea urmăririi penale faţă de făptuitorul N.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 193 alin. 1 Cod penal, iar faţă de martorul T.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 şi art. 193 alin. 1 Cod penal, pentru o afirmativă faptă comisă la data de 02.02.2007, în jurul orelor 1900, la locuinţa martorului P.V. (vol. 4 - filele 3-60).
Deşi, conform normelor interne, dosarul era în supravegherea procurorului M.P., învinuitul - prim procuror T.N. s-a implicat în soluţionarea acestui dosar.
Astfel, la data de 04.04.2007, învinuitul - prim procuror T.N. a luat două declaraţii învinuiţilor din dosarul 219/P/2007 (respectiv făptuitorului N.L. şi martorului T.A.A.) şi martorului P.V., după care, în cursul aceleiaşi zile, a emis Rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală a lui N.L. şi T.A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal (probabil în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a Cod proc.pen.) şi încetarea urmăririi penale faţă de N.L. şi T.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal (probabil în temeiul art. 10 lit. h Cod proc.pen.).
Dând dovadă de o lipsă totală de rol activ, la data de 04.04.2007, învinuitul - prim procuror T.N., cu multă uşurinţă a dispus încetarea urmăririi penale faţă de N.L. şi T.A.A. şi scoaterea de sub urmărire penală a acestora pentru distrugere şi ameninţare, în condiţiile în care toate probele administrate în dosarul 219/P/2007 duc la concluzia că cei doi au săvârşit faptele respective.
Este surprinzătoare soluţia de încetare a urmăririi penale faţă de cei doi N.L. şi T.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, în condiţiile în care, atât partea vătămată, cât şi martorii prezenţi şi audiaţi, au arătat că cei doi au pătruns fără drept, pe timp de noapte, în curtea lui P.V., pe care l-au ameninţat, după ce în prealabil iau distrus poarta.
După declanşarea anchetei de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Tîrgu Mureş, cu ocazia audierii, martorul P.V. (partea vătămată din dosarul 219/P/2007) a declarat că în primăvara anului 2007 a fost căutat la locuinţa sa de N.L. şi T.A.A., care i-au cerut să se împace şi totodată să meargă la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., la învinuitul - prim procuror T.N.. Cu toţii s-au deplasat la biroul acestuia, unde s-a perfectat împăcarea, ca urmare a presiunilor exercitate de învinuit: „...în faţa d-lui prim procuror T.N. le-am spus celor doi să nu mai aibă treabă cu mine, iar aceştia mi-au promis că nu o să mai fie probleme, inclusiv dl. _prim _procuror mi-a spus că sigur nu o să mai aibă treabă cu mine, înţelegând că afirmaţia d-lui prim procuror este o garanţie pentru mine că nu o să mai am probleme cu cei doi” (vol. 1 - fila 169).
Cele menţionate de martorul P.V. au fost confirmate de făptuitorul N.L. care, cu
ocazia declaraţiei sale, a arătat că:.....dl. _prim _procuror T.N. efectiv a garantat_pentru noi,
afirmând că nu o să mai avem probleme cu el şi să ne împăcăm, pentru a nu intra la puşcărie” (vol. 1 - fila 71).
Făptuitorul N.L. a declarat faptul că îl cunoştea pe învinuitul - prim procuror T.N. de pe vremea când acesta a fost judecător, întrucât l-a judecat într-un dosar şi că a lucrat aproape în fiecare sezon la vila X. de la Costineşti a învinuitului - prim procuror T.N..
în sensul celor arătate mai sus, din declaraţia făptuitorului N.L. rezultă următoarele:
„Doresc să precizez că în urmă cu aproximativ 11-12 ani am fost arestat şi condamnat, fiind cercetat de dl. T.N.. După ce am fost liberat din penitenciarul Miercurea Ciuc, am fost contactat de dl. prim procuror T.N. şi periodic i-am lucrat acasă la munca câmpului(cosit, adunat fân, scos cartofi) inclusiv pe litoral la vila sa, prima dată când am lucrat pe litoral era ridicat doar nivelul 1. Astfel că din acel moment anual am fost la muncă pe litoral câte o săptămână sau două, în total am fost de vreo şase-şapte ori, aproape în fiecare an până în 2008. După cum am precizat, din 2008 când am lucrat ultimele luni am refuzat să mai merg.’ (vol. 1 - fila 75).
Cu ocazia audierii, făptuitorul N.L. a declarat că imediat după comiterea faptelor din dosarul 219/P/2007, împreună cu T.A.A., au fost duşi la audieri la Poliţia Mun. T. şi ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., la învinuitul - prim procuror T.N., care iar fi scos din birou pe poliţişti şi pe T.A.A..
Rămaşi amândoi în birou, învinuitul - prim procuror T.N. i-a spus făptuitorului N.L. că situaţia sa este foarte gravă şi că ar fi bine să se împace cu partea vătămată.
Totodată, în cadrul aceleiaşi discuţii, învinuitul - prim procuror T.N. i-a cerut făptuitorului N.L. să meargă la lucru, pentru circa 1-2 săptămâni, la vila sa de la Costineşti, la reparat de geamuri, mutat de mobilă, la cosit şi la ceea ce era nevoie.
Fiind întrebat, făptuitorul N.L. a declarat că ştia faptul că nu va fi plătit corespunzător de către învinuitul - prim procuror T.N. pentru munca prestată, dar a acceptat solicitarea învinuitului, crezând astfel că dosarul cu nr. 219/P/2007 va fi soluţionat favorabil: „...eu am înţeles că, dacă accept propunerea dumnealui, situaţia dosarului meu va fi una favorabilă mie” (vol. 1 - fila 70 verso).
Fiind întrebat dacă la acea întâlnire învinuitul - prim procuror T.N. i-a promis că-i va plăti prestaţia muncii, făptuitorul N.L. a declarat că: „...ştiam că este destul de rău platnic, că nu plăteşte aproape deloc, dar m-am gândit că, acceptând propunerea dumnealui, mi se va da o soluţie favorabilă în acest dosar” (vol. 1 - fila 70 verso).
Dată fiind astfel pretinderea învinuitului - prim procuror T.N., făptuitorul N.L. a mers la lucru la vila „X.” din Costineşti, unde, aşa cum a arătat acesta, a lucrat de dimineaţa până seara, circa 2 săptămâni. După ce s-a întors în T., învinuitul - prim procuror T.N. i-a achitat făptuitorului N.L. suma de 200 de lei pentru întreaga muncă efectuată.
în cadrul aceleiaşi declaraţii, făptuitorul N.L. a mai arătat faptul că de fiecare dată când era trimis la Costineşti, la muncă, era trimis fie cu trenul, fie cu vreun tir, însă niciodată nu i s-a dat bani pentru transport.
Faptul că învinuitului - prim procuror T.N. i se părea absolut normal să folosească persoanele cercetate în unele dosare penale, la muncă, la vila sa de la Costineşti, reiese şi din atitudinea acestuia faţă de aceste persoane.
Astfel, făptuitorul N.L. a arătat că: „...Ţin să mai arăt faptul că atitudinea d-lui prim procuror T.N. faţă de noi cei care lucram la vilă, chiar de dimineaţa până seara, era una nefirească, întrucât ne vorbea foarte urât, nu ne lăsa în pauze şi au fost situaţii când ne înjura ” (vol. 1 - fila 71 verso).
Faptul că învinuitul - prim procuror T.N. s-a implicat în soluţionarea favorabilă a dosarului 219/P/2007 reiese şi din declaraţia martorului T.A.A. (fost învinuit în acelaşi dosar) care, cu ocazia audierii, a arătat că în ziua când au fost duşi la Parchet, la audieri, la prim procuror, acesta l-a scos din birou pe poliţist, după care le-a cerut să meargă la partea vătămată şi să-l aducă la el, ceea ce s-a şi întâmplat: „...iniţial am ajuns la Parchet împreună cu cumnatul meu N.L. şi cu poliţistul, după care dl. prim procuror i-a cerut poliţistului să plece, iar nouă ne-a cerut să mergem la partea vătămată şi să-l chemăm să vină cu noi la Parchet.” (vol. 1 - fila 160 verso).
Martorul a mai declarat că nu ştie dacă între cumnatul său - făptuitorul N.L. şi învinuitul - prim procuror T.N. a existat vreo înţelegere, în legătură cu soluţionarea favorabilă a acestui dosar, dar „...ştiu că ulterior cumnatul meu a fost la lucru la Costineşti, la vila d-lui prim procuror T.N....” (vol. 1 - fila 161).
Conform declaraţiei făptuitorului N.L., după întoarcerea de la vila Ana din Costineşti, acasă şi-a găsit soluţia dispusă de către învinuitul - prim procuror T.N., în dosarul cu nr. 219/P/2007.
în atare situaţie, pentru cele aproximativ 12 zile lucrate, luând ca preţ mediu,
contravaloarea unei zile de muncă, apreciem că învinuitul - prim procuror T.N. ar fi
trebuit să-i mai achite încă cel puţin suma de 640 lei făptuitorului N.L. pentru prestaţia celor două săptămâni la vila de la Costineşti, pentru care afirmativ învinuitul - prim procuror T.N. i-a achitat doar suma de 200 de lei.
12 zile x 70 lei/zi (mediu) = 840 lei - 200 lei achitaţi = 640 lei neachitaţi
S-a arătat că suma de 640 lei este un folos necuvenit pentru învinuitul - prim procuror T.N., reprezentând contravaloarea muncilor prestate de făptuitorul N.L. la vila X. din Costineşti, pe baza înţelegerii dintre cei doi, din data de 04.04.2007. Acest folos
necuvenit a fost obţinut de către învinuitul - prim procuror T.N. pentru soluţionarea favorabilă a dosarului 219/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T..
Aşa cum de altfel reiese şi din declaraţia făptuitorului N.L., prestaţia efectuată de el şi neachitată de către învinuitul - prim procuror T.N., a fost tocmai pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat.
c) În legătură cu soluţionarea dosarului 821/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.
Din actele dosarului susmenţionat a reieşit faptul că la data de 06.11.2007, pe raza Mun. T., într-un bar, s-a iscat un scandal, în urma căruia s-a înregistrat dosarul 821/P/2007, având ca parte vătămată pe numitul P.J. (vol. 4 - filele 61-119).
Plângerea numitului P.J. a fost formulată împotriva numiţilor N.L., C.M.V. şi
B.L.V..
Ulterior, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de cele trei persoane susmenţionate, iar la data de 21.01.2008, prin rezoluţia procurorului D.A., s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale.
Chiar dacă în cauză, dosarul cu nr. 821/P/2007 era în supravegherea d-nei procuror D.A., la data de 19.06.2008, învinuitul - prim procuror T.N. a emis o Rezoluţie de încetare a urmăririi penale faţă de cele trei persoane cercetate, inclusiv N.L., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. h Cod proc.pen..
Cu privire la modul de soluţionare al acestui dosar, învinuitul - prim procuror T.N. a ţinut să sublinieze, în cadrul declaraţiei de învinuit, că niciodată nu a amestecat problemele de serviciu cu cele personale, dar a recunoscut că făptuitorul N.L. a fost în nenumărate rânduri la lucru la vila X. de la Costineşti: „...L-am luat pe N.L. la Costineşti, deoarece era omul care se pricepea şi la cosit, la aşezat de mobilă sau la ceea ce era nevoie” (vol. 1 - fila 29).
Învinuitul - prim procuror T.N. a negat categoric faptul că i-ar fi promis făptuitorului N.L. soluţii favorabile în dosarele în care acesta a fost cercetat, arătând totodată că: „...N.L. este cunoscut în zonă ca fiind o persoană agresivă, însă, aşa cum am arătat, este un bun muncitor...”, ceea ce denotă că era folosit ori de câte ori avea nevoie (vol. 1 - fila 30).
Făptuitorul N.L. a arătat faptul că la sfârşitul anului 2007 a avut un conflict, într-un bar din Mun. T. şi că i s-a întocmit dosarul penal nr. 821/P/2007.
Imediat după incident, făptuitorul N.L. a declarat că a fost la domiciliul învinuitului - prim procuror T.N., cu diferite treburi, că i-a povestit acestuia ce s-a întâmplat, ocazie cu care învinuitul l-ar fi asigurat că va face ca totul să fie bine: „...După ce am avut acest incident în barul din Mun. T., m-am întâlnit cu dl. prim procuror T.N., cred că m-am dus la domiciliul dumnealui de l-am ajutat să-şi mute nişte mobilă, ocazie cu care i-am povestit că iar am o problemă cu legea...
Dl. prim procuror T.N. mi-a spus că lasă că o să vedem ce putem face...” (vol. 1 -fila 71 verso).
Dată fiind promisiunea învinuitului - prim procuror T.N., făptuitorul N.L. a acceptat solicitarea acestuia de a merge la lucru la vila de la Costineşti: „...sub promisiunea că lucrurile vor fi rezolvate favorabil, am acceptat să mă duc la lucru la dl. prim procuror, în primăvara anului 2008.” (vol. 1 - fila 71 verso).
Pe baza solicitării exprese a învinuitului - prim procuror T.N. şi sub promisiunea soluţionării favorabile a dosarului 821/P/2007 (cu atât mai mult cu cât făptuitorul N.L.
era într-o stare de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal), făptuitorul N.L. s-a dus în primăvara anului 2008 la lucru la Costineşti, unde a stat circa 8 săptămâni, perioadă pentru care nu a primit niciun ban, dar la întoarcerea în T. ar fi primit afirmativ suma de doar 200 de lei:
„...Chiar dacă suma de 200 de lei a fost una foarte mică comparativ cu munca pe care am prestat-o de dimineaţa până seara, eu m-am gândit că această muncă mi-a fost plătită tocmai prin soluţia pe care am primit-o în dosarul 871/P/2007, când dl. prim procuror T.N. a dispus încetarea procesului penal..” (vol. 1 - filele 71 verso - 72).
Cu privire la perioada de muncă efectuată de făptuitorul N.L., în cursul anului 2008, la vila învinuitului - prim procuror T.N., acesta a arătat că pentru o perioadă de circa 2-3 săptămâni a stat la Costineşti şi învinuitul, care însă s-a întors acasă de sărbătorile pascale, fără a le lăsa bani de mâncare:
„îmi aduc aminte că după ce dl. prim procuror T.N. s-a întors la T., pentru mâncare dânsul a lăsat nişte bani la o alimentară din zonă, iar colegul meu M.I. se ducea şi lua pâinea şi ce mai putea să se încadreze în suma respectivă.
Chiar dacă au fost unele situaţii în care am fost înjosiţi şi am rămas fără mâncare, am acceptat să lucrăm pentru dl. prim procuror T.N., care deţinea o funcţie importantă într-un oraş mic, pentru ca în schimb dumnealui să ne ajute în dosarele penale în care eram cercetaţi.
Niciodată nu m-am gândit să-l reclam pe acesta, pentru că eu eram prea mic, comparativ cu funcţia pe care dumnealui o avea la momentul respectiv.” (vol. 1 - fila 72).
Cu privire la suma care i s-ar fi cuvenit pentru muncile efectuate la vila „X.” de la Costineşti, în primăvara anului 2007, făptuitorul N.L. a declarat că o zi de muncă ar fi fost undeva între 70-100 de lei/zi, fapt confirmat de altfel chiar de către învinuitul - prim procuror T.N..
în cadrul aceleiaşi declaraţii, făptuitorul N.L. a ţinut să mai arate faptul că, deşi concubina sa a rămas acasă cu copiii, fără bani de mâncare, el a acceptat să meargă la lucru la vila învinuitului de la Costineşti, pentru că trebuia să-şi rezolve problema cu dosarul penal: „Concubina mea, T.M.M., cu care sunt împreună de circa 7 ani, ştie faptul că am muncit la dl. prim procuror T.N., aceasta a rămas singură acasă cu copiii, fără bani de mâncare şi fără niciun sprijin, însă aceasta a acceptat această situaţie, gândindu-se la faptul că eu trebuie să-mi rezolv problema cu dosarul penal şi bucurându-se totodată că nu am ajuns în puşcărie.
îmi aduc aminte că pentru acest ultim dosar, la un moment dat am refuzat să mă mai duc la mare, să lucrez pentru dl. prim procuror T.N., iar acesta a venit personal la blocul unde eu locuiam în chirie, dimineaţa, pe la ora 6, iar atunci când acesta a ajuns la uşă, eu m-am ascuns pe balcon, iar când soţia i-a deschis uşa, a intrat peste ea în casă şi a venit şi m-a găsit pe balcon, reproşându-mi că mă ascund de el şi că atunci când am avut nevoie, m-a ajutat, că a fost bine şi că acuma mă ascund de el.” (vol. 1 - fila 72).
Martora T.M.M. a declarat faptul că:
„... mi-a spus că dl. prim procuror T.N. i-a cerut să meargă la muncă în Costineşti, promiţându-i că îl ajută cu dosarul” şi că „...iar când a refuzat să mai meargă la muncă, în dimineaţa unei zile, în faţa blocului a venit dl. prim procuror T.N. şi l-a strigat pe concubinul meu să iasă afară. Acesta s-a ascuns în balcon, iar eu l-am lăsat
înăuntru pe dl. prim procuror T.N., care i-a reproşat concubinului meu că se ascunde de el în balcon şi că atunci când a avut nevoie, a fost bine.
Concubinul meu s-a îmbrăcat şi a plecat cu dl. prim procuror T.N., revenind acasă după mai multe zile, spunându-mi că l-a dus la muncă la Costineşti.
Revin şi precizez că înainte de a pleca, concubinul meu i-a spus d-lui prim procuror T.N. că nu am mâncare pentru copii, iar acesta mi-a dat 10 lei, după care au plecat.” (vol. 1 - fila 157 verso).
Cu ocazia audierii în calitate de martor, P.J. - parte vătămată în dosarul nr. 821/P/2007, a declarat că în dimineaţa imediat următoare conflictului din bar, a fost dus la Poliţie, unde era prezent şi învinuitul - prim procuror T.N., care i-ar fi cerut să se împace cu agresorii: „...Dl. prim procuror T.N., în faţa celor prezenţi, mi-a cerut să mă împac cu agresorii, motivând că aceştia nu au de unde să-mi dea bani. Eu am fost de acord cu solicitarea d-lui prim procuror T.N., ţinând cont că de dânsul depindea felul în care se efectuau cercetările şi eram conştient că nu voi avea câştig de cauză.
Dacă nu îmi solicita dânsul acest lucru, mergeam mai departe şi nu eram de acord să îmi retrag plângerea, dar în condiţiile precizate mai sus, nu aveam de ales.’ (vol. 1 - fila 177 verso).
Totodată, acesta a mai declarat faptul că, la scurt timp după incidentul din bar, făptuitorul N.L. i-ar fi transmis, prin intermediul unei rude, că: „...dacă nu mă împac cu el, oricum dl. prim procuror T.N. va rezolva favorabil dosarul...” (vol. 1 - fila 178), arătând totodată că personal l-a văzut pe acesta la lucru în curtea învinuitului şi că oamenii din oraş au cunoştinţă că făptuitorul N.L. ar fi lucrat mult timp la vila învinuitului de la Costineşti.
în contextul celor arătate mai sus, 52 zile x 80 lei/zi = 4.160 lei, din care afirmativ învinuitul i-a achitat făptuitorului N.L. doar 200 de lei, de unde rezultă un rest de 3.960 de lei.
Suma de 3.960 lei reprezintă contravaloarea muncii prestate de către făptuitorul N.L. la solicitarea învinuitului - prim procuror T.N., în primăvara anului 2008, pentru soluţionarea favorabilă a dosarului cu nr. 821/P/2007, sumă ce reprezintă un avantaj obţinut pe nedrept de către învinuitul - prim procuror T.N..
d) În legătură cu soluţionarea dosarului 151/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T.
La data de 26.02.2009, în zona localităţii Gălăuţaş, jud. Judeţul ..., numiţii G.F. şi
G.P., au fost surprinşi la pescuit, cu unelte confecţionate manual, pentru care nu deţineau autorizaţie, motiv pentru care în cauză s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T. dosarul penal cu nr. 151/P/2009, în care aceştia au fost cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de braconaj piscicol (vol. 4 - filele 189-259).
La data de 08.05.2009, învinuitul - prim procuror T.N. a confirmat prin rezoluţie începerea urmăririi penale faţă de cei doi fraţi Groza, după care dosarul a fost trimis la Poliţia Mun. T., pentru continuarea cercetărilor.
La data de 27.05.2009, cele două persoane cercetate au fost invitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., unde învinuitul - prim procuror T.N. le-a luat câte o continuare de declaraţie.
Ulterior, la data de 29.06.2009, învinuitul - prim procuror T.N. a emis Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ
faţă de cele două persoane cercetate, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b1 Cod proc.pen., coroborat cu dispoziţiile art. 91 Cod penal.
Cu privire la modul de soluţionare al acestui dosar, în cadrul declaraţiei de învinuit, prim procurorul T.N. a declarat că îi ştie pe cei doi fraţi G.P. şi F. încă dinainte ca aceştia să aibă probleme cu legea, declarând totodată că făptuitorul G.F. a lucrat sporadic, câte una-două zile pe an, în gospodăria sa, la munci necalificate, respectiv: „...la întărit de garduri, la strânsul fânului, la adunatul cartofilor sau poate chiar şi la prăşit...” (vol. 1 - fila 30).
învinuitul - prim procuror T.N. a ţinut însă să precizeze faptul că de fiecare dată la plătit pe făptuitorul G.F. pentru muncile prestate şi că nu are nicio datorie faţă de acesta şi că sub nicio formă nu i-ar fi condiţionat acestuia soluţionarea dosarului 151/P/2009, de efectuarea de munci în gospodăria sa.
Fiind întrebat, învinuitul - prim procuror T.N. nu a negat faptul că şi după soluţionarea de către el a dosarului 151/P/2009, făptuitorul G.F. să fi desfăşurat munci în gospodăria sa.
Cu ocazia audierii, făptuitorul G.F. a declarat că în primăvara anului 2008, împreună cu fratele său, martorul G.P., au fost invitaţi la Poliţia Mun. T., de unde ulterior au fost duşi la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., unde li s-a consemnat câte o declaraţie: „...în faţa d-lui prim - procuror T.N., atât eu, cât şi fratele meu am dat câte o declaraţie.” (vol. 1 - fila 91).
Acest lucru a fost confirmat şi de martorul G.P., care a mai precizat faptul că: „...şi-mi aduc aminte că dl. prim procuror ne-a spus că vom fi trimişi în judecată sau vom primi o amendă...” (vol. 1 - fila 182 verso.).
Astfel, pentru a le crea celor doi fraţi impresia că situaţia lor este una destul de gravă, acesta le-a spus că: „dosarul în care sunt cercetat poate să ajungă la Judecătorie, înţelegând prin aceasta că urmează să fiu trimis în judecată...” (vol. 1 - fila 182 verso).
Din declaraţia făptuitorului G.F. a mai reieşit faptul că la plecare din sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., după consemnarea declaraţiilor de învinuit din dosarul 151/P/2009, învinuitul - prim procuror T.N. i-a cerut să-l aştepte puţin afară.
în curtea instituţiei, învinuitul - prim procuror T.N. l-a întrebat pe făptuitorul G.F. dacă vrea să lucreze pentru el câteva zile la ferma sa, în apropierea Mun. T., promiţându-i-se mâncare şi bani în schimb.
Fiind întrebat, făptuitorul G.F. a arătat că, în mod expres nu i s-a condiţionat soluţionarea favorabilă a dosarului 151/P/2009, de muncile pe care el urma să le presteze în gospodăria învinuitului - prim procuror T.N., dar a înţeles că dacă va accepta propunerea, are şanse ca el şi fratele său să primească o soluţie favorabilă: „...eu m-am gândit însă că întrucât totul a avut loc în acea zi, dacă voi accepta propunerea d-lui prim - procuror voi primi cu siguranţă o soluţie favorabilă, respectiv o soluţie cu o amendă şi să nu fiu trimis în judecată” (vol. 1 - fila 91 verso).
Acceptând practic propunerea învinuitului - prim procuror T.N., dar şi asigurarea tacită din partea acestuia că dosarul nr. 151/P/2009 (în care era cercetat împreună cu fratele său - martorul G.P.), va fi soluţionat favorabil, făptuitorul G.F. s-a dus la lucru la ferma învinuitului, chiar în acea zi.
Din cele declarate de făptuitorul G.F., reiese că acesta ar fi lucrat circa 4 jumătăţi de zi, pentru care afirmativ învinuitul i-ar fi plătit circa 20 de lei.
Faptul că făptuitorul a acceptat propunerea învinuitului - prim procuror T.N. şi a fost la lucru la ferma acestuia circa 2 - 3 zile, reiese şi din declaraţia martorului G.P., care a confirmat acest lucru, dar a arătat însă că nu cunoaşte dacă fratele său a fost plătit.
Martorul C.N. - agent şef de poliţie, consătean cu făptuitorul G.F., a declarat că acesta i s-ar fi plâns că învinuitul - prim procuror T.N. i-ar fi cerut să lucreze la el în gospodărie circa 2 săptămâni, pentru ca în schimb să primească o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat alături de fratele său, pentru braconaj.
în cadrul aceleiaşi declaraţii, martorul C.N. a mai arătat că făptuitorul G.F. i-ar fi spus că a fost lăsat fără mâncare la saivan de către învinuit, că nu a fost plătit şi că la soluţionarea dosarului 151/P/2009 ar fi primit o sancţiune administrativă destul de mare.
Aducându-i-se la cunoştinţă cele arătate de martorul C.N., făptuitorul G.F. a negat categoric că ar fi lucrat mai mult de 2 - 3 zile în gospodăria învinuitului - prim procuror T.N., deşi chiar şi învinuitul a declarat că făptuitorul G.F. a lucrat de mai multe ori pentru el, la diferite munci.
în atare situaţie apreciem că există o neconcordanţă cu privire la numărul de zile de muncă efectuate de către făptuitorul G.F. în gospodăria învinuitului - prim procuror T.N., motiv pentru care la stabilirea cuantumului se va ţine cont doar de cele declarate de făptuitorul G.F. şi învinuitul - prim procuror T.N., care aşa cum am arătat mai sus, a precizat că o zi de muncă este între 50 - 60 - 80 şi chiar 100 lei.
Astfel dacă luăm în calcul media unei zile de lucru 4 zile x 70 lei = 280 lei, din care afirmativ s-au achitat 80 de lei (câte 20 lei pe zi), rămânând neachitaţi 200 de lei.
Apreciem astfel că suma de 200 lei reprezintă practic un folos material necuvenit pentru învinuitul - prim procuror T.N., care în schimbul muncilor a adoptat o soluţie de scoatere de sub urmărire penală a celor doi fraţi Groza şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
în schimb, prestaţia efectuată de făptuitorul G.F. şi neachitată de învinuitul - prim procuror T.N., a fost una pentru obţinerea unei soluţii favorabile.
Deşi din ansamblul probelor administrate pe parcursul urmăririi penale nu s-au putut dovedi decât cele 4 acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, declaraţiile persoanelor audiate au demonstrat faptul că aceste cazuri, de folosire a persoanelor cercetate în dosarele penale, la unele munci (vila „X.” din Costineşti, în gospodăria proprie - prăşit, cosit, etc.), nu au fost izolate, acesta fiind un mod de lucru al învinuitului - prim procuror T.N..
2. În legătură cu infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 - modificată.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 - privind Statutul judecătorilor şi procurorilor: „Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii.”
a) În legătură cu oferirea contracost de servicii hoteliere la vila „X.” din Costineşti, jud. Constanţa
Cu ocazia audierii, în calitate de învinuit şi cu privire la această acuzare, prim procurorul T.N. a recunoscut faptul că familia sa are în proprietate vila „X.” din
Costineşti, dar a precizat că cel care s-a ocupat de achiziţionarea terenului şi ulterior de ridicarea, în mare parte, a clădirii este fostul său socru - B.M. (decedat în anul 2010).
în cadrul aceleiaşi declaraţii, învinuitul - prim procuror T.N. a mai arătat faptul că în vara anului 2000, împreună cu familia sa, inclusiv socrul, au fost în concediu pe litoral şi că atunci au luat decizia achiziţionării unei suprafeţe de teren în vederea construirii unei vile: „...Chiar dacă iniţial socrul meu a demarat lucrările la această vilă cu destinaţia de concediu pentru familia noastră, dată fiind zona de amplasare a acesteia, pe parcurs socrul meu s-a gândit că ar putea fi o sursă bună de profit din închirierea camerelor.” (vol. 1 - fila 24).
Totodată, învinuitul - prim procuror T.N. a mai declarat faptul că vila „X.” s-a construit pe etape, că atât el, cât şi membrii familiei sale şi-au petrecut concediile la muncile de la vilă şi că abia „...deprin anul 2007 au început să se facă cazări la Vila X. din Costineşti ” (vol. 1 - fila 25), ţinând să precizeze că socrul său şi fetele sale s-au ocupat de cazări.
Acesta a mai arătat că au fost unele situaţii când anumite persoane nu au achitat costurile cazării, ca de exemplu situaţia rudelor sau persoanelor care au lucrat la construcţia vilei.
Fiind întrebat, învinuitul - prim procuror T.N. a declarat că, deşi nu au restaurant la vila de la Costineşti, totuşi au fost multe situaţii când turiştii cazaţi erau serviţi cu mâncare făcută în bucătăria vilei: „...La vila de la Costineşti nu avem un restaurant, însă au fost foarte multe situaţii când, fără nicio obligaţie, i-am servit pe oameni cu mâncare. Au fost situaţii când unele persoane erau cazate la alte vile şi veneau în vizită la noi şi mâncau.” (vol. 1 - fila 25).
în cadrul aceleiaşi declaraţii de învinuit, prim procurorul T.N. a mai arătat că în mai multe rânduri l-a ajutat pe socrul său să-şi găsească muncitori la lucru sau că i-a indicat acestuia de unde să cumpere unele materiale de construcţii sau de tâmplărie sau mobilier.
Fiind întrebat dacă s-a ocupat de rezervări şi cazare la vila „X.” din Costineşti, învinuitul - prim procuror T.N. a negat categoric acest lucru, arătând că: „...aşa cum am arătat, tangenţial, la diferiţi prieteni şi colegi, însă niciodată nu le-am luat bani.” (vol. 1 - fila 27).
Cu toate acestea numele şi numărul de telefon 0744-xxxxxxx, utilizat de către învinuit, au fost postate pe un site ca fiind numele şi numărul de telefon de contact al proprietarului vilei „X.”. Acesta a negat categoric acest lucru, precizând că doar fetele sale s-au ocupat de vilă şi că socrul său nu avea telefon mobil.
După cum vom arăta în cele ce urmează, apreciem că în raport cu probele administrate, proprietarul şi administratorul de fapt al acestei vile „X.” Costineşti, situată în str. ..., nu este nimeni altul decât învinuitul - prim procuror T.N..
Astfel, pornind de la accesarea site-ului www.cazareincostinesti.ro/ fotografii şi a
site-ului www.turistinfo.ro/costinesti/cazare costinesti/vila ..... se poate constata că la
rubrica „contactează proprietari” apare numărul de telefon mobil 0744-xxxxxxx şi numele T.N.
Faţă de cele arătate mai sus, apreciem că învinuitul - prim procuror T.N. a pus la punct un adevărat sistem de comercializare a serviciilor de cazare la vila „X.” din Costineşti, reuşind astfel să desfăşoare adevărate activităţi de marketing-vânzări prin
materialele publicitare publicate pe site-urile menţionate mai sus, crearea şi difuzarea de imagini, etc..
Vilele turistice sunt acele structuri organizate de primire turistică cu capacitate relativ redusă, funcţionând în clădiri independente, situate în anumite staţiuni turistice (în speţă staţiunea Costineşti, jud. Constanţa) sau balneo-climaterice şi care asigură cazare şi prestarea unor servicii specifice.
Aşa cum reiese din declaraţia învinuitului - prim procuror T.N., această vilă, deşi iniţial construită doar pentru familie, ulterior s-a dovedit a fi o bună sursă de profit din închirierea celor 48 de camere.
Din declaraţia învinuitului - prim procuror T.N., cât şi din actele ce ne-au parvenit de la Primăria Costineşti, reiese faptul că această vilă turistică a fost construită fără să fi avut eliberată o autorizaţie de funcţionare (vol. 3 - fila 213).
Pentru a se dovedi că în realitate învinuitul - prim procuror T.N. este cel care s-a ocupat de construirea vilei „X.”, de procurarea materialelor de construcţii, de mobilarea şi de cazarea la această vilă, în cauză s-a procedat la audierea mai multor martori.
După cum am arătat la punctul 1) din rechizitoriu, atât făptuitorul N.L. (cercetat în dosarele nr. 219/P/2007 şi nr. 821/P/2007), cât şi făptuitorul B.A. (tatăl minorului B.B., cercetat în dosarul nr. 252/P/2006) au declarat că au acceptat propunerile venite din partea învinuitului - prim procuror T.N. şi că s-au dus la lucru la vila de la Costineşti a acestuia.
Astfel, făptuitorul N.L. a declarat că: „...mi-a mai spus faptul că dânsul ar avea nevoie de serviciile mele, cerându-mi să mă duc o săptămână sau două la vila dumnealui de la Costineşti pentru a munci la vopsitul geamurilor, la mutat de mobilă, la cosit şi la tot ceea ce era nevoie.” (vol. 1 - fila 72 verso).
Totodată făptuitorul N.L. a mai declarat faptul că şi în anul 2008 a acceptat propunerea învinuitului - prim procuror T.N. şi a lucrat la vila acestuia de la Costineşti circa 2 luni şi că „...dl. prim procuror T.N. a stat circa 2-3 săptămâni cu noi la mare, la vilă, el este cel care m-a dus cu maşina..., pentru mâncare dânsul a lăsat nişte bani la o alimentară din zonă...” (vol. 1 - fila 72).
Acest făptuitor a mai declarat faptul că de regulă învinuitul - prim procuror T.N. se ocupa de cazările la vilă, uneori şi fiicele sale: „...pe perioada vacanţelor” şi că „...o cameră se închiria cu circa 40-70 de lei de către dl. prim procuror T.N. ” (vol. 1 - fila 70 verso).
Făptuitorul B.A. a declarat că după ce l-a cunoscut pe învinuitul - prim procuror T.N., a acceptat să lucreze pentru el la vila acestuia de la Costineşti: „...mi-a spus că are ceva de lucru la instalaţiile sanitare, la vila dumnealui din Costineşti... M-am dus, împreună cu dl. T., la vila dumnealui, mi-a arătat despre ce este vorba...” (vol. 1 - fila 83 verso).
Nici unul dintre cei doi făptuitori menţionaţi mai sus nu au declarat că l-ar fi văzut pe socrul învinuitului - prim procuror T.N. la vilă la Costineşti şi cu atât mai mult nu se pune problema ca cei doi să fi negociat vreo lucrare cu acesta.
Martora D.A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., cu ocazia audierii a arătat că are cunoştinţă despre faptul că familia învinuitului - prim procuror T.N. deţine o vilă la Costineşti, despre care ştia că a fost construită pe numele socrului său - B.M. şi că în prezent vila este transcrisă pe cele 3 fiice ale învinuitului.
Aceasta a mai declarat faptul că în urmă cu câţiva ani a acceptat invitaţia şefului său, învinuitul - prim procuror T.N. şi împreună cu familia i-a făcut acestuia o vizită la vila „X.” din Costineşti, unde a stat doar câteva ore, timp în care au vizitat şi câteva camere.
Fiind întrebată, martora D.A. a declarat că nu l-a văzut pe socrul învinuitului -prim procuror T.N. la vilă.
Cu privire la cazare, martora D.A. a declarat că: „...niciodată nu l-am întrebat pe dl. prim-procuror T.N. care este contravaloarea chiriei pentru că nu mă interesa. ...Ştiu că dl. prim-procuror T.N. mai primeşte telefoane pentru cazare, dar niciodată nu vorbeşte în prezenţa noastră” (vol. 1 - fila 99).
Martora B.M.M. - grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., a declarat că are cunoştinţă de faptul că familia învinuitului - prim procuror T.N. are o vilă la Costineşti şi că fostul său şef s-a ocupat personal de construcţiile la această vilă, întrucât socrul său era o persoană în vârstă: „...îmi aduc aminte că ne spunea că în concediu urma să se ducă la muncă pe litoral’ (vol. 1 - fila 104 verso).
în ceea ce priveşte cazările la această vilă, martora B.M.M. a declarat că în fiecare an, fostul său şef îi invita să-şi petreacă concediul la vila X.” din Costineşti: „...la începutul verii, în fiecare an, şeful ne invita pe toţi să mergem să ne cazăm la vilă la Costineşti.. ” (vol. 1 - fila 104 verso).
Martorul M.M. - primarul com. Sărmaş, jud. Judeţul ..., care este şi naşul de cununie al uneia dintre fiicele învinuitului - prim procuror T.N., a declarat faptul că în urmă cu 2-3 ani a dat curs unei invitaţii mai vechi şi a făcut o vizită „...să vedem vila pe care dumnealui o are la Costineşti ” (vol. 1 - fila 141).
Tot acesta ne-a mai declarat faptul că vila era finalizată aproape în întregime, că a vizitat câteva camere şi că la vilă erau cazaţi turişti.
Fiind întrebat dacă are cunoştinţă cine se ocupa de cazarea la vilă, martorul M.M. a declarat că din familia învinuitului - prim procuror T.N., doar acesta şi soţia sa erau prezenţi.
Martorul C.E., actualul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., cu ocazia audierii, a declarat că are cunoştinţă de faptul că învinuitul - prim procuror T.N. deţine o vilă mare la Costineşti: „...cu două sau trei nivele, cu circa 50 de camere.” (vol. 1 - fila 110 verso).
Martorul a mai declarat că nu ştie cu exactitate cine este proprietarul de fapt al acestei vile, însă a precizat că are cunoştinţă de faptul că socrii învinuitului sunt dintr-un sat din judeţul Neamţ: „...o familie modestă, care cu siguranţă nu ar fi putut să ridice o vilă cu 50 de camere la Costineşti ” (vol. 1 - fila 110 verso).
De asemenea, martorul C.E. a mai arătat faptul că personal nu a discutat cu învinuitul - prim procuror T.N. despre achiziţia de materiale de construcţii, mobilier şi tâmplărie, însă din auzite ştie că acesta s-a ocupat de toate cele necesare construirii vilei de la Costineşti, de transportul materialelor, arătând totodată că ar fi auzit de nemulţumirile unor oameni care ar fi lucrat pentru învinuit, iar acesta nu şi-ar fi achitat datoriile: „...chiar am auzit de un anume M. din loc. Hodoşa, care i-ar fi transportat cu maşina materiale şi ar fi confecţionat ceva dulapuri pentru camerele de la vilă, i le-a dus la Costineşti şi că nu ar fi fost plătit” (vol. 1 - fila 110 verso).
Martorul V.G. - şoferul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., fiind întrebat în legătură cu acest aspect, a declarat că are cunoştinţă de vila de la Costineşti şi că „...ştiu că aparţine familiei T....” (vol. 1 - fila 116 verso).
Acest martor a mai declarat că în fiecare an, fostul său şef, învinuitul - prim procuror T.N., îl invita în concediu pe litoral, la vila de la Costineşti: „...dl. prim procuror T.N. mă invita în fiecare an, de prin 2005-2006, în concediu să mergem cu familia la vila de la Costineşti...” (vol. 1 - fila 116 verso).
Martorul V.G. a mai arătat că de multe ori l-a auzit pe fostul său şef vorbind la telefon: „...discuta cu unele persoane care doreau să se cazeze la vilă la Costineşti, pe o anumită perioadă...” (vol. 1 - fila 116 verso) şi că are cunoştinţă că foarte mulţi tineri din Mun. T. s-au cazat la Costineşti la vila învinuitului.
Totodată, martorul V.G. a ţinut să mai declare faptul că după ieşirea la pensie a fostului său şef, prin oraş a auzit zvonuri cum că acesta s-ar fi folosit la lucru de persoane cercetate în dosare penale, că a văzut în mai multe rânduri oameni la lucru la învinuitul -prim procuror T.N., dar nu ştie dacă aceştia erau sau nu plătiţi.
Martora S.V. - fostă grefier şef în cadrul Parchetului de pe Lângă Judecătoria T., cu privire la acest aspect, a arătat următoarele:
„Declar faptul că în perioada cât am lucrat ca grefier şef , în sezonul estival dl. prim procuror T.N. se ocupa cu planificarea cazării turiştilor la vila din Costineşti, sens în care îşi întocmea notiţe, tabele, liste de persoane cu perioadele de cazare.
... Tot în perioada cât am lucrat l-am auzit pe dl. prim procuror T.N. discutând la telefon cu diferite persoane pe care le întreba dacă nu merg în concediu la Costineşti că mai sunt locuri, efectiv îi trimitea să meargă la vila sa pentru a-şi petrece sejurul.'” (vol. 2 - filele 101 verso - 102).
Martorul F.I.P., propus în apărare de către învinuit, cu ocazia audierii sale a arătat că are cunoştinţă de faptul că familia învinuitului - prim procuror T.N. deţine o vilă de vacanţă la Costineşti. Fiind întrebat cine se ocupa de cazările la vilă pe perioada cât martorul a fost şi el cazat acolo, acesta a arătat că: „...eu am văzut că toată familia se ocupa de cazare în frunte cu dl. T.N., care de fapt coordona întreaga activitate ” (vol. 1 -fila 222).
Martorul B.B., fiul făptuitorului B.A., a declarat că împreună cu 2 prieteni au fost la mare, la Costineşti, unde s-au cazat „...la vila d-lui prim procuror T.N.” (vol. 1 -fila 144 verso).
Acesta a mai arătat faptul că în acea perioadă la vilă erau cazaţi şi alţi turişti şi că rezervarea au făcut-o pe internet: „...Ştiu că rezervarea la vilă a fost făcută de unul dintre prietenii mei, care a luat numărul de pe internet, a sunat şi astfel am ajuns să fim cazaţi acolo.
Cred că palierul pe care noi am fost cazaţi era ocupat în proporţie de aproape 100 %.”(vol. 1 - fila 145).
Acest martor a mai declarat că la plecare au predat camera unei cameriste, ceea ce denotă faptul că sistemul de cazare era unul bine pus la punct.
Martorul B.I. - fratele făptuitorului B.A. a declarat că împreună cu fratele său au fost la lucru la vila învinuitului - prim procuror T.N. şi că acesta este cel care a făcut negocierile.
Martorul B.I. a mai declarat faptul că vila învinuitului era afacerea familiei T., că aceştia (el şi fetele) se ocupau de cazarea turiştilor, de procurarea materialelor de
construcţie, dar a ţinut să precizeze că niciodată nu l-a văzut pe socrul învinuitului - prim procuror T.N. la Costineşti.
Martorul S.I., unul dintre oamenii care a lucrat foarte mult la construcţia vilei învinuitului, a declarat că:
„Precizez faptul că l-am cunoscut pe socrul d-lui T.N., acesta a venit la Costineşti în anul 2000. Nu se pricepea la lucrări de construcţii, am aflat de la acesta că era agricultor. A stat doar câteva zile, a îndreptat cuie, curăţa scândurile de mortar. La un moment dat, dl. T.N. chiar s-a supărat pe dânsul deoarece încerca să facă ordine prin curte, însă dl. T. i-a spus că ordinea se face la sfârşit şi să nu mai încurce. Până în anul 2007 l-am mai văzut pe socrul d-lui T.N. de vreo trei ori, însă venea doar în vizită.
.Când construiam nivelul doi al vilei, a venit un control pentru a verifica apometrele. Persoana care a venit ne-a întrebat dacă aici locuieşte B.M., iar eu i-am răspuns că aici locuieşte dl. T.N., însă persoana ne-a arătat că pe documente figurează
B.M. Atunci am ştiut că vila este pe socrul d-lui T.N..
Când dl. T.N. a revenit la vilă, i-am spus că au fost în control de la apă şi pe documente figura socrul dânsului. Dl. T.N. mi-a cerut ca altă dată să nu mai spun nimănui că vila îi aparţine dânsului deoarece a trecut-o pe numele socrului său” (vol. 2 - filele 43-44).
Martorul S.S.A. a declarat că:
„Pe socrul d-lui T.N. l-am cunoscut, ne-a ajutat puţin la confecţionarea cofrajelor şi făcea curăţenie prin curte. Nu a lucrat efectiv la construcţie. în următorii ani a fost doar în vizită pe litoral. Am înţeles că era agricultor şi se pricepea la construcţii din lemn” (vol. 2 - fila 119).
Martorul M.I., unul dintre oamenii care a lucrat la vilă, a declarat că:
„ în al doilea an, la solicitarea d-lui T.N. împreună cu acesta şi socrul său ne-am deplasat cu trenul în Costineşti. Mi-a spus că mergem cu trenul deoarece socrul său era pensionar şi bolnav şi avea reduce la biletele de călătorie. De asemenea mi-a mai spus că socrul său are dreptul la un însoţitor şi că doreşte să vadă vila.
La aproximativ trei-patru zile, dl. T.N. împreună cu socrul său s-au reîntors la T. în perioada celor trei zile, socrul său nu a lucrat la vilă deoarece de abia stătea pe picioare, fiind bolnav. ” (vol. 2 - fila 113 verso).
Faptul că învinuitul - prim procuror T.N. a efectuat operaţiuni financiare incompatibile cu funcţia sa de procuror reiese şi din discuţiile ambientale purtate în biroul său şi din discuţiile telefonice purtate de acesta în perioada 25.03.2011 - 22.06.2011, discuţii înregistrate în baza încheierilor şi Autorizaţiilor emise de către Curtea de Apel Tîrgu Mureş, susmenţionate.
Astfel, la data de 07.04.2011, ora 18:26, învinuitul a fost contactat pe telefonul mobil cu nr. 0744-xxxxxxx (cel ce apare ca număr de contact pe internet - numele proprietarului vilei „X.”), de o doamnă care se interesa de închirierea unei camere cu patru paturi pentru sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august.
învinuitul - prim procuror T.N. a dat de înţeles că o ştie pe acea doamnă, a asigurat-o că se poate caza la vilă şi i-a comunicat acesteia că o va costa cazarea în jur de 100 de lei.
în acelaşi context, la data de 09.04.2011, pe acelaşi număr de telefon, învinuitul -prim procuror T.N. a fost contactat telefonic (ora 12:15 şi ora 18:36) de un anume M.D.,
afirmativ administratorul unei societăţi, care s-a interesat dacă poate închiria mai multe camere în perioada sărbătorilor pascale.
Telefonic învinuitul - prim procuror T.N. i-a transmis interlocutorului faptul că nu au deschis vila pentru sărbătorile pascale, dar i-a sugerat acestuia să-l sune mai târziu pentru a-i da un număr de telefon al unui prieten care are vilă la Costineşti şi care poate să-l cazeze.
în cele din urmă, învinuitul - prim procuror T.N. i-a recomandat numitului M.D. o altă cazare, dar i-a transmis totodată telefonic că-l aşteaptă, la vila sa, în concediul din vară.
La data de 26.04.2011, ora 10:41, învinuitul - prim procuror T.N., pe acelaşi număr de telefon 0744-xxxxxxx, a fost contactat de o persoană identificată ca fiind M.I., afirmativ o persoană cunoscută învinuitului.
Acest M.I. din Lueta i-a transmis telefonic învinuitului - prim procuror T.N. că doreşte să închirieze două camere la vila de la Costineşti a învinuitului, în cursul lunii august.
Cu ocazia audierii, martorul M.I. a declarat următoarele:
„După ce am coborât din tren, am fost abordaţi de mai multe persoane care aveau cheile în mână şi ofereau spaţii de cazare. Unii au cerut aproximativ 100 lei, iar la un moment dat a apărut o persoană mai vârstă şi ne-a întrebat de unde suntem. I-am răspuns că suntem din Judeţul..., moment în care, acesta ne-a spus că sunteţi de-ai mei din Judeţul... şi ne cazează la un preţ mai mic, astfel am convenit 70 lei/cameră.
Cu ocazia audierii mi s-a prezentat imaginea foto a d-lui T.N. având CNP: .... într-adevăr aceasta este persoana care era în apropierea Gării CFR din Costineşti şi nea cazat.
în anul 2008 împreună cu soţia, fiica mea, prietenul fiicei mele şi fiul meu, cu autoturismul ne-am deplasat în Costineşti la Vila unde am fost cazaţi în anul 2006.
Aici l-am găsit pe dl. T.N. şi am fost cazaţi trei sau patru nopţi la etajul superior.
La plecare i-am achitat d-lui T.N. suma convenită la cazare pentru nopţile dormite. Cu această ocazie am închiriat două camere. Precizez că înainte de cazare neam interesat de tarife la mai multe persoane, iar la Vilă am fost cazaţi de dl. T.N. la un preţ mai avantajos...
.Precizez că în 2006 când am fost prima dată cazaţi la Costineşti, i-am cerut să ne comunice un număr de telefon mobil pentru a-l putea contacta când vom mai reveni la mare. Acesta mi-a comunicat numărul 07444xxxxxxxx pe care l-am salvat în telefonul meu mobil marca NOKIA sub denumirea „ T.N. şi nr. 07444xxxxxxxx.” (vol. 2 - filele 38 verso - 39).
La data de 30.04.2011 ora 16:54, învinuitul - prim procuror T.N., pe acelaşi număr de telefon, a fost contactat de o persoană neidentificată, care l-a întrebat dacă mai are camere libere pentru 1 mai 2011. învinuitul - prim procuror T.N. i-a răspuns: „...Nu. Ne pare rău. Nu avem. ” (vol. 6 - fila 9 verso).
Un alt aspect din care reiese că învinuitul - prim procuror T.N. este cel care se ocupă în permanenţă de buna administrare a vilei de la Costineşti reiese şi din discuţia telefonică a acestuia din 03.05.2011, când pe acelaşi număr de telefon a fost contactat de o doamnă cu numele S.A. şi care s-a interesat de locuri de muncă la vila din Costineşti.
Apropiindu-se sezonul estival din vara anului 2011, învinuitul - prim procuror T.N. a fost preocupat de angajarea unor femei la vila „X.” Costineşti. Astfel, la data de
09.05.2011 ora 19:10, învinuitul a primit un telefon din partea unui domn din Remetea, care la rândul său i-a indicat numele şi numărul de telefon al unei doamne G.I., care ar fi interesată să lucreze la vila de la Costineşti.
Un alt aspect din care reiese că învinuitul - prim procuror T.N. este cel care se ocupă efectiv de administrarea şi bunul mers al vilei de la Costineşti reiese şi din discuţia ambientală purtată de acesta la data de 01.06.2011, ora 10:08, în biroul său, cu un anume domn „M.”, care i-a făcut oferte pentru mobilierul cu care urma să se mobileze mai multe camere din vila de la Costineşti.
în cadrul discuţiei pe care învinuitul - prim procuror T.N. a avut-o la data de
09.06.2011, ora 11:53, în biroul său, cu martorul Cms. S.I. - ofiţer de poliţie judiciară, la un moment dat, învinuitul i-a spus acestuia că este aşa de stresat de ancheta D.N.A.-ului, încât : „...mă pensionez şi mă duc şi io acolo la Costineşti, să ne vedem de treabă... ” (vol. 6 - fila 51 verso).
La data de 09.06.2011, s-a procedat la audierea soacrei învinuitului - prim procuror T.N., numita B.E., care a ţinut să precizeze că soţul său (decedat în 2010) este cel care a cumpărat terenul de la Costineşti, pe care ulterior a fost construită vila „X.”, cu intenţia de a-l lăsa moştenire fiicei sale şi celor trei nepoate (soţia, respectiv fiicele învinuitului - prim procuror T.N.).
Soacra învinuitului - prim procuror T.N. a mai declarat că împreună cu soţul său au decis să facă o vilă pentru fete. întrebată fiind de unde a câştigat banii necesari, aceasta a declarat că a crescut vaci, oi, a ţesut cuverturi şi au confecţionat spete pentru războaiele de ţesut, pe care le-au vândut ulterior prin ţară.
Totodată aceasta a mai declarat că soţul său a avut o pensie de veteran de război pe care a investit-o în vilă şi la fel şi pensia sa de 300 de lei a investit-o tot în vilă. Aceasta a mai declarat că iniţial au început cu construcţia unei camere şi în final au construit 43 de camere, deşi în realitate vila are 48 de camere.
Astfel, în condiţiile în care socrii învinuitului - prim procuror T.N. s-au dovedit a fi o familie foarte modestă (o casă de 60 mp şi un grajd, teren arabil 0,97 ha teren arabil, păşune 0,21 ha, fâneaţă 0,06 ha şi curţi-construcţii - 0,31 ha, conform adresei nr. 425 din
20.01.2012 a Primăriei Com. Păstraveni, jud. Neamţ - vol. 3 - fila 239) şi în condiţiile în care soacra acestuia a fost nevoită să se împrumute pentru înmormântarea soţului său, avem dubii cu privire la faptul că aceştia ar fi reuşit cu propriile venituri să construiască o vilă de 48 de camere în staţiunea Costineşti: „...când a murit (n.n. soţul său) chiar m-am împrumutat cu 2000 lei de l-am îngropat şi ulterior am dat banii înapoi, după ce am primit ajutorul de înmormântare...” (vol. 1 - fila 125).
Un alt aspect din care reiese atitudinea total nesinceră a soacrei învinuitului -prim procuror T.N., faptul că acesta nu a avut venituri semnificative, este şi acela că:
în fiecare iarnă, ginerele meu T.N. îmi aduce lemne de foc, pentru că nu am cu ce să-
mi cumpăr.” (vol. 1 - fila 125).
Cu ocazia audierii în calitate de martor, soacra învinuitului, B.E., a declarat că-şi menţine declaraţia dată anterior.
De această dată, martora B.E. a declarat că vila X. de la Costineşti are 36 de camere (câte 12 pentru fiecare nepoată) şi 2 camere pentru ea şi soţul său.
Un alt aspect din care reiese atitudinea subiectivă a martorei este acela că: „...vila de la Costineşti nu are etaje, este construită pe parter, pe o parte şi pe alta, în total 36 de cameră’ (vol. 1 - fila 121 verso).
Faţă de cele arătate mai sus, s-a apreciat că de fapt învinuitul - prim procuror T.N. este cel care s-a ocupat de achiziţionarea terenului de la Costineşti, de construcţia vilei „X.” cu 48 de camere, mobilierul acesteia, administrarea şi implicit cazările din perioada 2004 - la zi, chiar dacă a încercat să-şi ascundă această activitate prin interpunerea socrilor săi.
Este evident faptul că socrul învinuitului, împreună cu soacra sa - B.E., doi oameni extrem de modeşti, nu ar fi reuşit să cumpere un teren, să construiască o vilă de 48 camere din veniturile lor extrem de mici şi cu atât mai mult să se ocupe de activitatea de administrare şi cazare, în condiţiile în care soacra sa - B.E. a declarat că singura dată când a fost la mare a fost în anul 2006, când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu nepoatele sale, iar fostul socru nici măcar nu a avut un telefon mobil.
Chiar dacă în unele situaţii fiicele învinuitului - prim procuror T.N. s-au ocupat de cazarea de la vila „X.” şi chiar dacă în realitate ele sunt cele trei proprietare de drept ale clădirii (ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 31.05.2006, când acestea aveau 20 de ani, 21 de ani, respectiv 23 de ani), în realitate însă este evident că acestea nu sunt decât nişte persoane interpuse afacerii derulate de învinuitul - prim procuror T.N., pentru a-şi acoperi incompatibilitatea prevăzută de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004.
Martora S.V. - fost grefier şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., a declarat că: „...într-o discuţie mai restrânsă cu colegii, dl. prim procuror T.N. a afirmat „Eu nu am nimica pe numele meu, vila este a socrului, maşina pe o fată, casa pe numele soţiei’. (vol. 2 - fila 102).
Pentru lămurirea cu exactitate a situaţiei terenului achiziţionat de familia învinuitului - prim procuror T.N. în loc. Costineşti, jud. Constanţa şi ulterior construcţia vilei „X.”, s-au făcut mai multe verificări.
Astfel, în urma solicitării noastre, Primăria Costineşti ne-a înaintat adresa nr. 5852/15.10.2010, din care rezultă că învinuitul - prim procuror T.N., căsătorit cu T.A., figurează în evidenţe ca plătitor de impozite şi taxe cu teren intravilan în suprafaţă de 72 m.p. lot 211 F, situat în str. P..., sat ..., com. Costineşti, jud. Constanţa (vol. 3 - fila 144).
La adresă s-a ataşat şi o copie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 609/16.10.2003, la notarul public I.A. din Constanţa, încheiat între Primăria Comunei Costineşti, în calitate de vânzătoare şi învinuitul - prim procuror T.N., căsătorit cu T. A., în calitate de cumpărător (vol. 3 - filele 145-146).
Din cuprinsul contractului reiese că, în baza H.C.L. nr. 114/2000 şi a procesului-verbal de adjudecare la licitaţia publică nr. 5714/23.09.2003, Comuna Costineşti a vândut cumpărătorului - învinuitul - prim procuror T.N. suprafaţa de 72 m.p.
Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Carte Funciară Mangalia ne-a înaintat copie de pe C.F. 10/Costineşti, precum şi documentele care au stat la baza menţiunilor din această carte funciară (vol. 3 - filele 186-203).
Din aceste documente reiese că învinuitul - prim procuror T.N. şi soţia sa T.A. figurează în C.F. 10/Costineşti nr. cadastral 14, cu suprafaţa de 199,44 m.p. teren intravilan.
împreună cu copia C.F. 10 N/Costineşti a fost înaintat în copie şi contractul de vânzare cumpărare, autentificat la biroul notarului public S.F.E. din Mangalia sub nr. 3960/20.09.1999. Acest contract a fost încheiat între numiţii I.G. şi I.L., în calitate de vânzători şi învinuitul - prim procuror T.N., în calitate de cumpărător, având ca obiect suprafaţa de 199, 44 m.p teren intravilan fără construcţii (vol. 3 - filele 191-192).
Din cele expuse mai sus rezultă că învinuitul - prim procuror T.N. nu figurează în evidenţele Primăriei Costineşti ca plătitor de impozite şi taxe pentru imobilului în suprafaţă de 199,44 m.p. teren intravilan.
S-a solicitat Biroului de Carte Funciară Mangalia copia fidelă a C.F. 69 N Costineşti, precum şi copii de pe documentele care au stat la baza menţiunilor din această carte funciară.
Din documentele înaintate rezultă că numiţii B.M., căsătorit cu B.E. (socrii învinuitului - prim procuror T.N.), figurează în C.F. 69 N Costineşti cu 814,13 m.p. teren intravilan fără construcţii. Terenul a fost achiziţionat în anul 2000 de la numitul C.Z., prin mandatar C.I.L., fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3441/18.07.2000, la notarul public S.F.E. din Mangalia (vol. 3 - filele 187-190).
în baza cererii depuse de numiţii B.M. şi E. şi înregistrată la Primăria Comunei Costineşti sub nr. 3991/07.09.2000, această instituţie a eliberat Autorizaţia de construire nr. 24/08.09.2000, prin care s-a autorizat „Construire locuinţă P+M” pe terenul situat în Com. Costineşti, Sat ., str. ... F.N, autorizaţie valabilă 6 luni de la data eliberării (durata executării lucrărilor nu va depăşi 24 luni).
Sub nr. 2686/08.05.2006, la Biroul Notarilor Publici Spânu şi Charcovschi Mangalia s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între numiţii B.M. şi
B.E., în calitate de vânzători şi numitele T. A., T. E., T. O., în calitate de cumpărători (vol. 3 - filele 187-188).
Primii au vândut cumpărătoarelor nuda proprietate din întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în comuna Costineşti, localitatea ., jud. Constanţa, identificat cu numărul cadastral „39”, alcătuit din teren în suprafaţă de 804,13 m.p. şi construcţie cu destinaţie de locuinţă edificată pe acest teren, care urmează să fie edificată în regim P+M şi care este realizată, afirmativ, la data vânzării în proporţie de 50% (parter).
La data de 31.07.2007, comisia de recepţie formată din B.M.-viceprimar, B.M. -referent şi G.N. - referent, toţi din cadrul Primăriei Com. Costineşti, au încheiat proces-verbal de recepţie finală nr. 81/ 31.08.2007 şi ulterior înregistrat la Primărie sub nr. 7860/31.08.2007, din care rezultă că obiectivul a fost finalizat, fiind compus din parter+etaj (vol. 3 - fila 148).
S-a solicitat Inspectoratului de Stat în Construcţii Constanţă efectuarea unei verificări pe linia legalităţii edificării imobilului situat în Com. Costineşti, Sat ..., str. ... (vol. 3 - fila 253).
Din răspunsul acestei instituţii rezultă că la adresa din satul ., str. ., există o construcţie cu suprafaţă construită la sol de aprox. 250 m.p., cu regim de înălţime parter, două etaje şi mansardă. Faţă de proiectul anexă, Autorizaţiei de construire nr. 24 din 08.09.2000, care prevedea o locuinţă parter şi mansardă, pentru care a fost întocmit procesul verbal de recepţie din 31.08.2007, s-a constatat că au fost executate lucrări constând în modificarea construcţiei recepţionate în 2007 prin supraetajarea cu două niveluri, fără autorizaţie de construire (vol. 3 - filele 254-256).
Constatările efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcţii Constanţa au fost materializate în procesul-verbal de inspecţie nr. 525/12.09.2011, care a fost înaintat la Primăria Costineşti (vol. 3 - filele 263-264).
La capitolul „Măsuri dispuse” din procesul-verbal de inspecţie se prevede că personalul de specialitate din cadrul Primăriei Costineşti va întocmi proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pentru executarea de lucrări fără autorizaţie de construire. Astfel, inspectorul principal de urbanism din cadrul Primăriei Costineşti a încheiat procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 5862/23.09.2011, fiind aplicată amendă în valoare de 1.000 lei contravenientei T. O. (vol. 3 - filele 265-266).
b) În legătură cu vânzarea pomilor de crăciun în pieţele din Mun. Reghin şi com. Sîngeorgiu de Mureş, jud. Mureş, de către învinuitul - prim procuror T.N.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale au dovedit că în cursul lunii decembrie 2008, învinuitul - prim procuror T.N. a fost depistat de către reprezentanţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov - Serviciul Controlul Regimului Silvic valorificând, în două rânduri, pomi de iarnă pe raza Com. Sîngiorgiu de Mureş, jud. Mureş şi Piaţa Agroalimentară din Mun. Reghin, jud. Mureş.
în aceeaşi perioadă, martorul L.B.S. - consilier la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov - Serviciul Controlul Regimului Silvic, împreună cu şeful Postului de Poliţie Sîngiorgiu de Mureş, la data de 21.12.2008, a efectuat un control comun pe linia legalităţii valorificării pomilor de iarnă pe raza localităţii Sîngeorgiu de Mureş, jud. Mureş.
Pe str. Şcolii din localitate cei doi l-au depistat pe martorul R.G.F. comercializând pomi de iarnă. Acesta nu a putut prezenta documentele legale de provenienţă şi transport, motivând că acestea se află la învinuitul - prim procuror T.N., sens în care l-a contactat să se prezinte.
Conform legislaţiei în vigoare, martorul L.B.S. a încheiat proces-verbal de predare în custodie, în care la Cap. 4 a menţionat „COMERCIALIZARE POMI DE CRĂCIUN FĂRĂ DOCUMENTE LEGALE DE PROVENIENŢĂ’ (vol. 2 - filele 24-25).
Din declaraţia martorului R.G.F. rezultă că în dimineaţa zilei de 21.12.2008, la solicitarea învinuitului - prim procuror T.N., de la locuinţa acestuia a încărcat în jur de 30-35 pomi de iarnă, pe care i-a transportat în Com. Sîngiorgiu de Mureş şi împreună cu învinuitul - prim procuror T.N. au valorificat aproximativ 5-6 bucăţi, după care acesta a plecat, lăsându-l pe martor singur în piaţă.
La controlul efectuat de reprezentantul I.T.R.S.V. Braşov - Serviciul Controlului Regimului Silvic, martorul nu a putut prezenta documentele de provenienţă şi transport, motiv pentru care l-a contactat pe învinuitul - prim procuror T.N. să se prezinte cu documentele care erau asupra sa.
în sensul celor expuse mai sus, martorul R.G.F. a declarat că:
„...în dimineaţa zilei de 21.12.2008 la solicitarea d-lui prim procuror T.N., de la locuinţa sa am încărcat o cantitate de pomi de iarnă în autodubă şi împreună cu acesta m-am deplasat pe raza Com. Sîngiorgiu de Mureş...
...Am încărcat din garaj acest pomi şi au mai rămas aproximativ 6-7 bucăţi. Dl. prim procuror T.N. mi-a spus că deţine documente legale de provenienţă şi transport, însă nu mi le-a arătat.
După cum îmi amintesc am încărcat în jur de 30-35 pomi de iarnă. Când am ajuns în Com. Sîngiorgiu de Mureş am descărcat pomii de iarnă cu excepţia 5-6 bucăţi care au rămas în autodubă. Am vândut atât eu cât şi dl. prim procuror aproximativ 5-6 buc. pomi de iarnă din cei descărcaţi, cu preţul cuprins între 15 lei şi 50 lei.
La un moment dat dl. prim - procuror T.N. s-a urcat la volanul autodubei spunându-mi că cele 5 - 6 bucăţi pe care nu le-am descărcat trebuie să le ducă în oraş la cineva, eu rămânând să vând în continuare.
După aproximativ 1 oră de la plecare domnului prim - procuror T.N. la locul unde vindeam pomi de Crăciun, au sosit în control 2 persoane, una de la ITRSV cu numele de L. şi un poliţist în ţinută militară. Mi-au solicitat să le prezint documentele însoţitoare, însă le-am spus că nu sunt la mine ci se află la proprietar şi anume la dl. T.N.
Aceştia mi-au spus că nu mai am dreptul să vând pomi de iarnă deoarece nu am documente justificative. L-am sunat pe mobil pe dl. prim - procuror T.N., spunându-i că au venit în control de la ITRSV şi poliţie, nu mă mai lasă să vând şi trebuie să le prezint actele. Dl. prim - procuror mi-a spus să am răbdare, însă a sosit după aproximativ 1 oră şi jumătate. Până la sosirea acestuia organele de control au întocmit un document, cred că era un document privind lăsarea în custodie.” (vol. 2 - filele 30 verso - 31).
După mai multe apeluri telefonice din partea martorului R.G.F. şi a martorului Lăpuşan Bogdan-Silviu, învinuitul - prim procuror T.N. a sosit la faţa locului, procedând la ameninţarea şi intimidarea organelor de control, declinându-şi calitatea de prim procuror şi prezentându-şi legitimaţia (încă neschimbată).
Vis a vis de atitudinea învinuitului - prim procuror T.N., martorul L.B.S. a declarat că:
,,...a sosit dl. T., care mi-a fluturat prin faţă o legitimaţie afirmând pe un ton ridicat că este prim procurorul T.N. de la T., l-a chemat pe R.G. şi l-am auzit când îl învăţa pe acesta, ca în situaţia în care vor fi probleme să afirme că eu i-am cerut bani. Auzind această discuţie i-am spus d-lui prim procuror T.N. să-i fie ruşine că îl învaţă aşa ceva, la care dânsul mi-a replicat,, Bă! Ai fost vreodată cercetat de un procuror să vezi cum este? ,, eu răspunzându-i că nu am fost cercetat, însă îmi fac doar datoria.
... prin atitudinea şi comportamentul său încerca să mă intimideze. Şeful de post i-a solicitat d-lui prim procuror T. să aibă un comportament civilizat şi să nu mai ameninţe.
Văzând comportamentul d-lui T., i-am contactat telefonic pe poliţiştii M.D. şi N.A. de la IPJMureş-SIF. Precizez că şi la sosirea celor doi poliţişti dl. T. avea acelaşi comportament, însă cei doi au reuşit să-l liniştească’ (vol. 2 - filele 17-18).
Martorul R.G.F. a confirmat discuţia aprinsă dintre învinuitul - prim procuror T.N. şi organele de control, inclusiv faptul că la faţa locului, la un moment dat, au mai sosit două persoane în ţinută civilă:
„Când a sosit dl. prim - procuror a prezentat celor aflaţi în control documentele, am sesizat că între acesta şi cei aflaţi în control discuţia a fost mai aprinsă, moment în care eu m-am retras.
...La un moment dat în locul unde discutau au mai venit două persoane în ţinută civilă, iar ulterior am aflat de la dl. prim procuror că erau poliţiştf’ (vol 2 - fila 31).
învinuitul - prim procuror T.N. a prezentat organelor de control Avizul de însoţire seria HRlbb nr. 4744184/19.12.2008, APV. 8300/2008 şi Bonul de vânzare
4262645/19.12.2008. Urmare a prezentării documentelor, martorul L.B.S. a încheiat proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice nr. 0548/21.12.2008, fiind aplicat un „AVERTISMENT” (vol 2 - filele 22-23).
Din analiza documentelor menţionate mai sus se constată că în baza Avizului de însoţire nr. 4744184/19.12.2008, numitul T.V. din ..., a expediat către martorul R.G. din loc. Tulgheş, punct de descărcare Mureş, jud. Mureş, 50 buc. pomi de crăciun specia brad, fiind enumeraţi crotalii nr. 10045623-10045672. La numele delegatului care însoţeşte transportul a fost menţionat T.N., C.I. seria ....
Pe avizul de însoţire, la rubrica documente de provenienţă, figura Actul de punere în valoare nr. 8300/2008, Bonul de vânzare nr. 4262645/19.12.2008 şi data expedierii transportului - 21.12.2008, ora 07.00.
Actul de punere în valoare nr. 8300/2008 a fost eliberat pe numele T.V ,
pentru 100 pomi de iarnă.
Bonul de vânzare Seria HRlcb nr. 4262645, care figurează la rubrica „Documente de provenienţă” din avizul de însoţire nr. 4744184/19.12.2008, a fost eliberat de pădurarul T. G., în data de 16.12.2008, pentru numitul C.N. din ..., pentru 150 pomi de iarnă.
Pe Avizul de însoţire nr. 4744184/19.12.2008 figurează totodată chitanţa cu nr. 0013515/02.12.2008.
în carnetul cu chitanţiere, chitanţa nr. 0013515/02.12.2008 a fost eliberată pe numele învinuitului - prim procuror T.N., de la care s-a încasat suma de 150 lei, reprezentând „TAXĂ INVENTAR APV. POMI DE CRĂCIUN 250 buc” (vol. 4 - fila 278).
Ulterior, în data de 23.12.2008, cu ocazia controlului efectuat în Piaţa Agroalimentară din Mun. Reghin, pe linia legalităţii valorificării pomilor de iarnă, martorul C.F.I. - referent de specialitate în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov, l-a identificat pe învinuitul - prim procuror T.N. şi pe martorul R.G.-F. valorificând pomi de iarnă, fără a avea aplicate sigiliile crotal.
Şi de această dată învinuitul - prim procuror T.N. a prezentat organelor de control o legitimaţie, declinându-şi calitatea de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria T..
La solicitarea martorului C.F.I., la faţa locului s-a deplasat o echipă de poliţişti, respectiv martorul P.M.A. - şef Birou de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei Mun. Reghin şi subinspector M.C. - ofiţer în cadrul aceluiaşi birou.
Lucrătorii de poliţie au solicitat martorului R.G.-F. să prezinte documentele de provenienţă şi transport, moment în care a intervenit învinuitul - prim procuror T.N., care şi-a declinat astfel calitatea de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., fără însă a prezenta legitimaţia.
Ulterior, la insistenţele lucrătorului de poliţie, învinuitul - prim procuror T.N. şi-a prezentat cartea de identitate şi avizul de însoţire pentru pomii de iarnă.
în sensul celor expuse mai sus, din declaraţia martorului C.F.I. a reieşit că:
„Sesizând că unii pomi de iarnă expuşi spre vânzare nu aveau sigiliu - crotal i-am întrebat pe cei doi, de ce nu au crotalii, la care persoana mai în vârstă mi-a răspuns că au crotalii, i-a scos din buzunar şi i-a prezentat. De asemenea persoana respectivă mi-a prezentat o legitimaţie spunându-mi că este prim procurorul T. Tot cu acea ocazie
mi-a spus că legitimaţia respectivă este doar pentru procuror şi nu cea de prim-procuror, motivând că este recent numit în funcţie.
După cum am precizat, sigiliile-crotal fiind asupra d-lui procuror T. şi nu aplicaţi pe pomii de iarnă cum prevede legislaţia, am solicitat sprijinul Poliţiei mun. Reghin.
Telefonic, am luat legătura cu dl. inspector principal Pop spunându-i ce am constatat la faţa locului, inclusiv faptul că una dintre persoanele depistate s-a legitimat ca fiind prim-procurorul T. ”. (vol. 2 - fila 6).
Martorul P.M.A. - şeful Biroului de Investigare a Fraudelor a declarat că:
„In data de 23.12.2008 am fost contactat de către C.F.I. din cadrul ITRSV Braşov, care mi-a solicitat sprijinul pentru a efectua un control pe linia comercializării pomilor de crăciun, deoarece sunt ceva probleme cu nişte brazi.
Ajungând în Piaţa Mică din mun. Reghin împreună cu colegul meu subinspector M.C.I., referentul C.F. ne-a indicat pomii de crăciun care trebuiau verificaţi, spunându-mi că ar putea exista unii fără sigilii-crotali.
La întrebarea mea referitoare la vânzător o persoană s-a apropiat de noi şi s-a prezentat cu numele de R. In timp ce discutam cu R., s-a apropiat o persoană în vârstă de aproximativ 45 ani, s-a prezentat că îl cheamă T. şi că este prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., spunându-mi că brazii sunt ai prietenului său Rugină.
I-am solicitat numitului R. să-mi prezinte avizul de însoţire, mi-a răspuns că nu-l are asupra sa, iar dl. T. mi-a spus că avizul se află la dânsul, că este prim procuror şi nu umblă cu prietenul său fără acte.
Fiind deranjat de insistenţele d-lui T. care îşi declina calitatea de prim procuror fără a-mi prezenta o legitimaţie, m-am retras în apropiere şi l-am contactat pe d-l prim procuror D.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin, care mi-a confirmat că prim procurorul de la T. este un domn T..
După discuţia cu dl. prim procuror D. am avut convingerea că acea persoană este dl prim procuror T. de la Parchetul T. şi i-am solicitat să-mi prezinte avizul de însoţire, lucru pe care l-a şi făcut, înmânându-mi avizul şi 12 sigilii crotal pe care le avea în buzunar.
L-am întrebat pe dl. T. de ce are sigiliile-crotal asupra dânsului, la care mi-a răspuns că aşa le-a primit de la pădurar împreună cu brazii de pe aviz.
L-am invitat pe dl. T. la sediul Poliţiei mun. Reghin unde s-a încheiat un proces-verbal de constatare în care s-a descris starea de fapt constatată, dl. T. şi R. au semnat acest proces-verbal. I-am solicitat d-lui T. să consemneze o declaraţie, însă a refuzat pe motiv că nu este obligat să dea o astfel de declaraţie ” (vol. 2 - filele 10-11).
Astfel, învinuitul - prim procuror T.N. şi martorul R.G.-F. au fost invitaţi la sediul Poliţiei Mun. T., unde s-a încheiat un proces-verbal de constatare, fiind descrisă starea de fapt constatată, proces-verbal pe care l-au semnat şi care a făcut obiectul lucrării 403681/29.12.2008.
Lucrarea respectivă a fost înaintată la Poliţia Mun. T. pentru efectuarea de verificări, rezultatul verificărilor fiindu-ne comunicat cu adresa acestei instituţii nr. 400.092/19.01.20009 (vol. 3 - filele 26-35).
Transportul pomilor de iarnă în Piaţa Agroalimentară din Mun. Reghin s-a efectuat în baza Avizului de însoţire nr. 4744192/23.12.2008.
9
Conform avizului de însoţire, documentele de provenienţă au fost: Actul de punere în valoare nr. 8300/2008 şi Bonul de vânzare 4262645/19.12.2008.
După cum am mai arătat, Actul de punere în valoare nr. 8300/2008 a fost eliberat pe numele lui T.V. din ..., pentru 100 pomi de iarnă, iar Bonul de vânzare nr. 4262645/19.12.2008, a fost eliberat în data de 16.12.2008, pentru numitul C.N. din..., pentru 150 pomi de iarnă.
De asemenea, pe avizul de însoţire a fost menţionată chitanţa nr. 0013515/ 02.12.2008, care a fost eliberată pe numele învinuitului - prim procuror T.N., de la care afirmativ s-a încasat suma de 150 lei, reprezentând „TAXĂ INVENTAR APV. POMI DE CRĂCIUN250 buc.'” (vol. 4 - fila 278).
Bonul de vânzare şi avizul de însoţire au fost eliberate de către martorul T. G. -pădurar la Ocolul Silvic T..
în carnetul cu chitanţiere, care ne-a fost înaintat de Ocolul Silvic T., se regăseşte şi chitanţa seria B DFR nr. 0013518/10.12.2008, emisă pe numele învinuitului - prim procuror T.N., de la care s-a încasat suma de 1.350 lei, reprezentând diferenţă de valoare a 250 buc. pomi de crăciun la chitanţa nr. 0013515/02.12.2008 (vol. 4 - fila 281).
Din cele expuse mai sus rezultă că, în baza cererilor depuse, organele silvice au aprobat tăierea a 100 pomi de iarnă de către numitul T.V. şi 150 pomi de iarnă de către numitul C.N.
Bonurile de vânzare şi chitanţele privind încasarea contravalorii prestaţiilor silvice au fost întocmite de martorul T. G. - pădurar la Ocolul Silvic T., prestaţiile silvice fiind achitate cu chitanţa seria B DFR nr. 0013515/ 02.12.2008 şi chitanţa seria B DFR nr. 0013518/10.12.2008, de către învinuitul - prim procuror T.N., care a valorificat pomi de iarnă pentru care au avut aprobare de tăiere numiţii T.V. şi C.N..
Martorul T.G. - pădurar la Ocolul Silvic T. a declarat faptul că numitul T.V., fratele învinuitului - prim procuror T.N. a avut aprobare pentru tăierea a 100 pomi de iarnă, iar numitul C.N., care este cuscrul numitului T.V., a avut aprobare pentru tăierea a 150 pomi de iarnă.
Tot din declaraţia acestuia rezultă că prestaţiile silvice au fost achitate de învinuitul - prim procuror T.N. şi că pomii de iarnă tăiaţi au fost transportaţi la domiciliul învinuitului, iar la solicitarea acestuia a marcat cu ciocanul cantităţile de pomi de iarnă care urmau să fie transportaţi.
Totodată acesta urma să îi precizeze destinaţia şi celelalte date care urmau a fi trecute în avizele de însoţire şi să aplice pe pomii care urmau să fie transportaţi sigiliile-crotal.
Tot din declaraţia acestuia mai rezultă că, întrucât învinuitul - prim procuror T.N. a achitat prestaţiile silvice pentru 250 pomi de iarnă, transportând doar o anumită cantitate din aceştia, a aplicat sigiliile-crotal doar pe pomii transportaţi, diferenţa până la 250 bucăţi sigilii crotal i le-a predat învinuitului.
în sensul celor de mai sus, din declaraţia martorului T.G. - pădurar în cadrul Ocolului Silvic T., a reieşit că:
„După cum îmi amintesc la nivelul anului 2008 T.V., fratele d-lui prim procuror T.N. a depus o cerere prin care solicita aprobarea tăierii din proprietate a unei cantităţi de pomi de iarnă. Este posibil ca cererea să fi fost în numele d-lui prim procuror T.N..
Când a fost depusă cererea la ocolul Silvic T. au venit amândoi fraţii, iar dl. T.N. m-a rugat să fac un inventar pentru pomi de crăciun.
M-am deplasat la faţa locului împreună cu un membru al familiei, posibil să fi fost chiar dl. prim procuror şi am făcut inventarul în teren pe care l-am predat celui
prezent la faţa locului, pentru a-şi achita taxa pentru inventariere.....
Cantitatea de pomi aprobată a fost tăiată şi transportată la domiciliul d-lui prim procuror T.N., eliberând în acest sens un aviz de însoţire.
La scurt timp d-l prim procuror T.N. m-a chemat la domiciliul său pentru a elibera documentul cu care urma să plece cu pomii la vânzare în piaţă. La solicitarea d-lui prim procuror T.N. am eliberat aviz de însoţire pentru cantitatea pe care urma să o valorifice în pieţe din judeţul Mureş.
Pomii de iarnă pe care trebuia să-i transporte i-am marcat cu ciocanul dreptunghiular şi am aplicat sigiliile-crotal. Cu acea ocazie am dus numărul de sigilii crotal a căror contravaloare era achitată. Am aplicat sigiliile crotal doar pentru cantitatea de pomi de iarnă care se transporta în momentul respectiv, iar restul sigiliilor crotal le-am predat d-lui prim procuror T.N., urmând să-i aplic pe următoarea cantitatea de pomi de iarnă pe care dorea să o transporte în vederea valorificării.
Deoarece cu ocazia încheierii primei chitanţe nu am încasat întreaga sumă, am mai eliberat chitanţa nr. 0013518/10.12.2008 în valoare de 1350 lei ca diferenţă la valoare la chitanţa iniţială. Am eliberat această chitanţă tot pe numele d-lui prim procuror T.N..
Avizul de însoţire seria HRlbb nr. 4744192 din 23.12.2008 l-am întocmit eu. La expeditor am trecut pe T.V., la beneficiar am trecut pe R.G. din ... care efectua transportul pomilor de iarnă în pieţele din Judeţul Mureş, iar la delegat am trecut pe T.V. şi T.N. Am trecut datele respective la solicitarea d-lui prim procuror T.N.. Cu acel aviz trebuiau să transporte 46 buc. pomi iarnă.
îmi amintesc faptul că referitor la acest transport de pomi de iarnă am fost audiat la Poliţia mun. T. şi atunci am aflat că dl. prim procuror T.N. a fost surprins în judeţul Mureş cu sigilii crotal avute asupra sa. După cum am precizat eu am aplicat sigilii crotal doar pentru cantitatea trecută în avizul de însoţire, iar restul sigiliilor crotal achitate le-am predat d-lui prim procuror T.N..
... eu am întocmit documentele legale..., iar datele referitoare la cantităţi, beneficiar, destinatar, delegat le-am menţionat conform solicitării d-lui prim procuror T.N.” (vol. 2 - filele 26 verso - 27).
în legătură cu comercializarea pomilor de crăciun, cu ocazia audierii, învinuitul -prim procuror T.N. a recunoscut că în luna decembrie 2008, înainte de Crăciun, a fost în pieţele din Mun. Reghin şi com. Sîngeorgiu de Mureş, unde a comercializat brazi, fiind surprins de către organele de poliţie.
Acesta a ţinut însă să precizeze faptul că aceşti brazi au fost tăiaţi de fratele său, numitul T.V., care ar fi achitat toate taxele necesare, dar care nu a mai putut să-i valorifice, deoarece s-a îmbolnăvit în acea perioadă şi a fost internat în spital.
Totodată, învinuitul - prim procuror T.N. a mai arătat, în apărare, faptul că, întrucât el a fost cel care a suportat cheltuielile de spitalizare ale fratelui său, în înţelegere cu familia acestuia, pentru a-şi recupera o parte din cheltuielile, a luat brazii şi a decis ca el, însoţit de ale două persoane, să-i valorifice în pieţele din Mun. Reghin şi com. Sîngeorgiu de Mureş, jud. Mureş.
în cadrul aceleiaşi declaraţii, învinuitul - prim procuror T.N. a recunoscut că o parte din brazi nu erau crotaliaţi şi că acest lucru ar fi stârnit nemulţumirea altor
comercianţi din zonă, care ar fi şi declarat organelor de control: „Precizez că o parte din crotalii nu erau ataşaţi pe brazi, ceea ce a stârnit indignarea unor comercianţi din zonă. Aceştia au fost nemulţumiţi şi de faptul că nu am vrut să le vindem lor brazii la nişte preţuri derizorii.” (vol. 1 - fila 27).
Totodată, învinuitul - prim procuror T.N. nu a negat nici faptul că a fost condus la sediul Poliţiei Mun. Reghin, unde s-a verificat „...dacă într-adevăr sunt procuror”, după care „...în cele din urmă am decis să plec să vând brazii în Sîngeorgiu de Mureş.’ (vol. 1 - fila 27).
Martorul F.I.P., apropiat al învinuitului - prim procuror T.N. şi propus în apărare de către acesta, a declarat că l-a ajutat pe învinuit la comercializarea brazilor în pieţele din Mun. Reghin, Com. Sîngeorgiu de Mureş şi Oraş. Ungheni:
„După sosirea d-lui T.N. în piaţă, am început să vindem brazi şi eu, şi dumnealui şi R.G. şi cred că am vândut circa 15 - 20 - 25 de bucăţi....
...Pe drum, l-am întrebat pe dl. T.N. ce facem cu brazii rămaşi, iar acesta mi-a răspuns că a doua zi urma să venim la Mureş să vindem aceşti pomi de Crăciun, fapt ce s-a şi întâmplat...
... Am început toţi trei să vindem brazi, însă piaţa a mers destul de prost.” (vol. 1 - filele 220-221).
Potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 - modificată, sunt incriminate ca fapte „efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană”.
Din anul 2001 până la data de 07.07.2011, învinuitul - prim procuror T.N. a îndeplinit funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., în mare perioadă de timp având şi funcţia de prim procuror al acestui Parchet.
Pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 -modificată este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiţii: pe de-o parte cazul de incompatibilitate prevăzut expres de lege, iar pe de altă parte efectuarea de operaţiuni comerciale ca acte de comerţ.
Potrivit practicii judiciare, prin „operaţiuni financiare”, în sens comun, se înţeleg acele operaţiuni care implică circulaţia banilor sau a creditelor.
în condiţiile în care termenii folosiţi în art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 -modificată, în prima modalitate, nu au fost definiţi în concret în textul legii, practica judiciară a dat o interpretare şi a statuat faptul că, în conformitate cu dispoziţiile Codului Comercial, se pot considera ca activităţi de comerţ toate celelalte contracte de obligaţiuni ale unui comerciant, dacă acestea nu sunt de natură civilă, în sensul că se înţelege ca act de comerţ, în accepţiunea art. 12 lit. a din Legea nr. 78/2000 - modificată, desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor (a se vedea în acest sens Sentinţa penală nr. 234/09.02.2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -dosar nr. 10888/1/2006 şi Decizia penală nr. 775/R/05.12.2011 a Curţii de Apel Tîrgu Mureş - dosar nr. 14289/320/2009).
Este evident faptul că în raport cu cele arătate mai sus, învinuitul - prim procuror T.N. a acţionat cu intenţie directă, scopul acestuia fiind acela de a obţine bani pentru sine şi pentru familia sa, prin închirierea camerelor de la vila „X.” din Costineşti şi prin comercializarea pomilor de crăciun.
3. În legătură cu infracţiunea de instigare la reţinerea sau distrugerea de înscrisuri reţinută în sarcina învinuitului - prim procuror T.N. şi a infracţiunii de reţinere sau distrugere de înscrisuri reţinută în sarcina învinuitei - grefier şef S.I.
La data de 13.05.2011 la Parchetul de pe lângă Judecătoria T. s-a înregistrat dosarul cu nr. 308/P/2011 privind pe învinuitul R.I., cercetat în legătură cu comiterea unei infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal (vol 5 - filele 19-322).
Din actele dosarului cu nr. 308/P/2011 reiese că la data de 13.05.2011 s-a dispus, prin Rezoluţie, începerea urmăririi penale faţă de învinuitul R.I., iar în aceeaşi zi, învinuitul - prim procuror T.N., prin Rezoluţie, a dispus confirmarea începerii urmăririi penale faţă de această persoană (vol. 5 - filele 23-24).
în aceeaşi zi, odată cu înaintarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., lucrătorul de poliţie din cadrul Poliţiei Oraş. Borsec, martorul C.N. a întocmit şi un referat prin care a propus emiterea ordonanţei şi dispunerea unei măsuri preventive din cele prevăzute la art. 136 alin. 1 lit. b-d Cod proc.pen., respectiv obligarea învinuitului R.I. de a nu părăsi ţara pe perioada 13.05 - 11.06.2011 (fiind vorba de un cetăţean moldovean) - (vol. 5 - fila 32).
Deşi s-a făcut această propunere, în dosarul nr. 308/P/2001 nu s-a regăsit Ordonanţa prin care procurorul s-a pronunţat asupra acelei măsuri preventive.
Din discuţia ambientală din biroul învinuitului - prim procuror T.N., obţinută ca urmare a Autorizaţiei nr. 4 din 21.04.2011, reiese faptul că în data de 16.05.2011, ora 15:53, acesta i-a cerut subordonatei sale, învinuita - grefier şef S.I., să ia de la învinuitul R.I. ordonanţa prin care s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, să nu o mai trimită cu poşta şi să o distrugă:
Probele administrate ulterior acestei discuţii dintre cei doi învinuiţi au dovedit faptul că la data de 13.05.2011 s-a admis propunerea lucrătorului de poliţie şi s-a dispus prin Ordonanţă, de către învinuitul - prim procuror T.N., admiterea propunerii şi luarea măsurii preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de numitul R.I..
Astfel, învinuita - grefier şef S.I. a declarat, în prezenţa apărătorului ales, că după ce ordonanţa privind luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara a fost redactată de către colega sa - martora B.M.M., în mai multe exemplare, pe bază de semnătură, i-a predat un exemplar martorului C.N. (lucrătorul Poliţiei Oraş. Borsec), împreună cu adresa de înaintare, un exemplar i l-a înmânat lui R.I., iar celelalte două exemplare au rămas în urma dosarului cu nr. 308/P/2011: „După ce Ordonanţa de a nu părăsi ţara a fost redactată de către colega mea B.M., a fost adusă de către poliţistul
C.N. la secretariat, în mai multe exemplare, din care un exemplar s-a predat, pe bază de semnătură, d-lui C.N., împreună cu o adresă. Faptul că s-a înmânat un exemplar d-lui poliţist C.N. rezultă şi din condica semnată de către acesta.
Un exemplar al ordonanţei s-a predat învinuitului R.I., care a semnat de primire pe adresa întocmită către acesta.
întrucât era zi de vineri, după ora 1700, celelalte două exemplare ale ordonanţei privind măsura obligării de a nu părăsi ţara, împreună cu adresele către Biroul Emigrări şi Poliţia de Frontieră, au rămas la urma dosarului, la secretariatul Parchetului, unde eu personal le-am pus în dulap, urmând să le trimitem marţea, când vine poşta specială.” (vol. 1 - fila 53).
învinuita - grefier şef S.I. a mai arătat că, ulterior, în cursul zilei de luni,
16.05.2011, învinuitul - prim procuror T.N. i-a cerut urma dosarului 308/P/2011 (în care erau cele 2 exemplare ale Ordonanţei privind măsura preventivă) şi i-a solicitat totodată să-i ceară şi lui R.I. exemplarul Ordonanţei pe care i l-a înmânat învinuitului.
în cadrul aceleiaşi declaraţii, învinuita - grefier şef S.I. a mai arătat că a sesizat lipsa Ordonanţei, dar nu l-a întrebat pe şeful său ce s-a întâmplat, negând într-o primă fază că ar fi distrus exemplarele acestei Ordonanţe privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara: „Din câte am înţeles eu, când dosarul a ajuns la d-na procuror D.A., la data de 16.05.2011, pentru a-l audia pe învinuitul R.I., la dosar nu mai exista Ordonanţa privind măsura obligării de a nu părăsi ţara.’ (vol. 1 - fila 54).
Ca urmarea solicitării D.N.A. - Serviciul Teritorial Tîrgu Mureş, Parchetul de pe lângă Judecătoria T., prin adresa cu nr. 918/III/1 din 21.09.2011, ne-a înaintat la dosar o copie de pe fila din Registrul R2, pe care apare înregistrat dosarul 308/P/2011, iar în dreptul acestuia este făcută menţiunea „Ordonanţă de a nu părăsi ţara 13.05.11’ (vol. 5 - filele 9-10).
Ulterior, ca urmarea solicitării noastre, prin adresa cu nr. 978/III/1 din
06.10.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria T. ne-a comunicat faptul că la urma dosarului nr. 308/P/2011 nu se regăseşte niciun exemplar al Ordonanţei emise de către învinuitul - prim procuror T.N. la data de 13.05.2011, dar ne-a fost trimis un exemplar al Ordonanţei, nesemnată, astfel cum a fost listată de pe calculatorul unităţii (vol. 5 - filele
4-6).
Martorul C.N. (lucrătorul de Poliţie care a instrumentat dosarul 308/P/2011) a declarat că după înregistrarea dosarului a luat legătura cu învinuitul - prim procuror T.N. şi că acesta a fost de acord cu propunerea de a dispune în cauză măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Acesta a mai declarat că personal, în biroul d-nei grefier - martora B.M.M. şi pe calculatorul acesteia a redactat referatul cu propunerea de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de R.I..
Ulterior, conform declaraţiei, martorul C.N. a primit 2 exemplare ale Ordonanţei emisă de învinuitul - prim procuror T.N., sens în care a şi semnat de primire.
Martorul a mai declarat că în cursul zilei de luni, 16.05.2011, a predat dosarul învinuitului - prim procuror T.N. şi că în dosar erau cele 2 exemplare ale Ordonanţei, iar la câteva zile când a primit dosarul, această Ordonanţă nu mai era în dosar: „La câteva zile după ce dosarul mi-a fost predat de d-na procuror D., am constatat că ordonanţa cu măsura preventivă nu mai era la dosar, însă am crezut că a rămas la Parchet la dosarul de casă. Oricum nu mi-aş fi permis să o întreb pe d-na procuror acest lucru. Cert este faptul că eu am semnat pentru primirea unui exemplar al acestei ordonanţe ” (vol. 1 -fila 136).
Faptul că învinuitul - prim procuror T.N. a emis o Ordonanţă privind luarea unei măsuri preventive faţă de R.I., la data de 13.05.2011, în dosarul 308/P/2011 şi că ulterior aceasta a dispărut din dosar reiese şi din declaraţia martorei D.A., procurorul care a instrumentat acest dosar.
Astfel, martora D.A. a declarat că până la momentul solicitării de către D.N.A a dosarului 308/P/2011, nu a avut cunoştinţă de faptul că în acel dosar s-ar fi emis asemenea ordonanţă şi că abia atunci a discutat cu grefiera şef - învinuita S.I., care i-ar fi comunicat că toate exemplarele Ordonanţei i-au fost predate învinuitului - prim procuror
T.N., la solicitarea acestuia, pe motiv că: „...nu se mai impune această măsură şi că ar fi revocat-o.” (vol. 1 - fila 96).
Martora B.M.M., grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., a declarat că nu a avut cunoştinţă de dispariţia din dosarul 308/P/2011 a Ordonanţei privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, decât după solicitarea dosarului de către D.N.A. Tîrgu Mureş.
Tot martora B.M.M. a mai declarat că:
„îmi aduc aminte că într-o zi de vineri, după terminarea programului, dl. C.N. a venit la dl. prim procuror T.N. cu dosarul, dl. prim procuror mi-a cerut să redactez Ordonanţa cu măsura preventivă de a nu părăsi ţara, eu am redactat-o, după care am dus-o sus la Secretariat şi am predat-o d-lui prim procuror.” (vol. 1 - fila 105).
Din declaraţia numitului R.I. din data de 13.05.2011 (din dosarul 308/P/2011), dată în faţa învinuitului - prim procuror T.N., reiese faptul că acestuia i s-a adus la cunoştinţă că faţă de el s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara: „Regret comiterea acestei fapte şi sunt de acord cu ordonanţa de a nu părăsi ţara...” (vol. 5 - fila 95).
Ulterior, în vederea soluţionării dosarului 308/P/2011, s-a procedat la consemnarea unui supliment de declaraţie numitului R.I., din conţinutul acesteia reieşind că la data de 13.05.2011 faţă de el s-a dispus prin Ordonanţă măsura preventivă de a nu părăsi ţara, Ordonanţă care la data de 16.05.2011 i-a fost luată, având astfel posibilitatea să meargă la Poliţie şi să-şi ridice documentele (fiind vorba de cetăţean din Republica Moldova):
„In data de 12.05.2011, mi-au fost ridicate actele respectiv paşaportul, permisul de conducere şi toate actele maşinii în original de către organele de poliţie. In data de
13.05.2011 am fost audiat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., ocazie cu care am primit în mână o hârtie însă nu am citit-o şi mi s-a spus verbal să nu părăsesc ţara...astfel în data de 16.05.2011 m-am prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T....mi-a cerut acea hârtie pe care scria să nu părăsesc ţara...după care mi-a spus să merg la Poliţie să-mi iau actele.” (vol. 5 - fila 3).
La data de 01.03.2012, în cadrul declaraţiei de învinuit, după ce i s-a adus la cunoştinţă faptul că în baza autorizaţiei dată de către instanţă, în biroul său de la Parchet s-au efectuat înregistrări ambientale, învinuitul - prim procuror T.N. iniţial a contestat în integralitate conţinutul acestor discuţii, dar ulterior a recunoscut în parte conţinutul discuţiei avute cu învinuita - grefier şef S.I. din data de 16.05.2011, ora 15:53, mai puţin discuţia legată de distrugerea documentelor.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de reţinerea sau distrugerea de înscrisuri, faptă prev. şi ped. de art. 272 Cod penal, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod proc.pen., coroborat cu disp. art. 181 Cod penal şi art. 91 Cod penal. şi neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii
B.A., N.L., şi G.F., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 6, 7 (2) din Legea nr. 78/2000 - modificată, în temeiul art. 10 lit. b1 Cod proc.pen., coroborat cu disp. art. 181 (2) Cod penal şi art. 91 Cod penal şi aplicarea amenzii administrative.
Cauza a fost iniţial înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş sub nr...., iar ca urmare a sentinţei penale nr.886/6 iunie 2012 în dosar nr. al ICCJ, prin care s-a
dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj, a fost trimisă spre competentă soluţionare acestei instanţe, fiind înregistrată sub nr. de mai sus.
Inculpatul audiat fiind în cursul judecăţii, conform art.70 C.pr.pen., a declarat că nu se consideră vinovat pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
în declaraţia dată, în legătură cu infracţiunea de luare de mită, a susţinut că este real că persoanele indicate în rechizitoriu şi cercetate în dosarele menţionate, au prestat servicii la solicitarea sa la Vila X. din Costineşti, însă de fiecare dată, au fost plătite cu sumele cerute, iar pe lângă acestea, au primit ţigări, mâncare, băutură, li s-a achitat transportul şi cazarea. De asemenea, inculpatul nu a promis niciuneia din persoanele cercetate că îi va ajuta sau va soluţiona favorabil dosarele.
Referitor la aceeaşi infracţiune de luare de mită, inculpatul a mai susţinut că în dosarele respective, competenţa de efectuare a urmăririi penale aparţine poliţiei, iar acesta a confirmat doar soluţiile propuse de organul de cercetare penală şi singurul caz în care a dat soluţie a fost acela în care partea vătămată şi-a retras plângerea (P.V.).
în legătură cu infracţiunea prev.de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000, inculpatul a declarat că Vila X. de la Costineşti a fost construită de socrii săi cu ajutorul lui, iar din anul 2005, se află în coproprietate pe numele celor trei fiice ale sale, că a fost folosită pentru închiriere cu sume relativ mici, dar sporadic, întrucât nu existau condiţii corespunzătoare. Sumele cu care a fost închiriată vila a fost de 50-70 lei pe cameră, din care nu se puteau achita nici măcar taxele şi impozitele.
Cu privire la vânzarea unor brazi oferiţi pe pieţele din judeţul Mureş, inculpatul a precizat că acea cantitate de brazi provine din pădurea proprietate personală a familiei şi că fratele său s-a ocupat până atunci de această activitate, însă la momentul respectiv a avut probleme de sănătate şi l-a rugat să îl înlocuiască, în sensul de a însoţi în piaţă o persoană indicată de acesta urmând ca în avizul de însoţire a mărfii să fie trecut ca şi proprietar inculpatul. în consecinţă, nu este vorba de un act de comerţ, deoarece este vorba de un bun propriu, pentru care existau avize de comercializare.
Referitor la infracţiunea prev.de 25 rap. la art.272 C.pen., inculpatul a susţinut că nu a săvârşit această faptă, în sensul că nu a întocmit ordonanţa privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara şi nu a luat nicio măsură în acest sens.
în concluziile scrise, inculpatul a arătat că din probele administrate a rezultat faptul că ordonanţa privind măsura preventivă nu era semnată şi ştampilată, deci nu putea produce efecte juridice, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii, adică „înscris emis de organele de urmărire penală”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi anume: proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (vol. 1 - filele 11-14); declaraţii făptuitori: N.L. (vol. 1 - filele 70-72); B.A. (vol. 1 - filele 8385); G.F. (vol. 1 - filele 91-92); declaraţii învinuiţi: T.N. (vol. 1 - filele 22-33, 39-42, 208, 217); S.I. (vol. 1 - filele 51-56, 60-61, 204); declaraţii martori: D.A. (vol. 1 - filele 9597); B.M.M. (vol. 1 - filele 104-106); C.E. (vol. 1 - filele 110-112); V.G. (vol. 1 - filele 116-118); B.E. (vol. 1 - filele 121-123); C.N. (vol. 1 - filele 128-132, 134); B.B. (vol. 1 -filele 144-147); B.I. (vol. 1 - filele 150-153); T.M.M. (vol. 1 - fila 157-159); T.A.A. (vol. 1 - filele 160-162); P.V. (vol. 1 - filele 165-167); C.M.V. (vol. 1 - filele 173-175); P.J. (vol. 1 - filele 177-179); G.P. (vol. 1 - filele 182-184); F.I.P. (vol. 1 - filele 219-223); D.N. (vol. 1 - filele 224-226); T.G. (vol. 2 - filele 26-29); R.G.-F. (vol. 2 - filele 30-33); M.I. (vol. 2 - filele 38-40); S.I. (vol. 2 - filele 41-45); P.O. (vol. 2 - filele 52-53); K.L.
(vol. 2 - filele 55-56); M.D.D. (vol. 2 - filele 63-67); F.T. (vol. 2 - filele 68-70); proces-verbal de confruntare - martor C.N. şi făptuitor G.F. (vol. 1 - filele 188-190) şi cele administrate în faza de cercetare judecătorească, respectiv: declaraţia inculpatului T.N. - f. 10-11; declaraţiile martorilor S.I. f 42-43, N.L. - f.47, G.F. - f.48, B.A. - f.49,
B.B. - f.50, G.P. - f.93, M.M. - f.94, H.I. - f.95, T.G. - f.96, P.J. - f.97, C.N. - f.122,
C.E. - f.124, C.F. - f. 125, P.M.A. - f.126, L.S.B. - f.127, R.G.F. - f.128, C.M.V. - f.161, T.A.A. - f.162, B.E. - f.163, B.M.M. - f.164, V.G. - f.165, D.A. - f.166, S.V. - f.167,
S.S.A. - f. 168, S.I. - f. 169, M.N. -f.188, F.T. - f.189, U.E. - f.190, G.A. - f.191, P.O. -f.192, P.V. - f. 193, F.E. - f.194, R.O. - f.241, M.I. - f.242, T.V. - f.243, F.I.P. - f.244,
D.N. - f.263, C.D. - f.264, B.A. - f.265, Curtea reţine următoarea stare de fapt:
Inculpatul T.N. a avut calitatea de judecător în perioada anilor 1985-2001, iar de la 1 mai 2001 la 7 iulie 2011 când s-a pensionat prin Decretul nr.634/2011 publicat în M.Of. nr.484 din 7 iulie 2011, a îndeplinit funcţia de procuror, inclusiv prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., jud.Judeţul ....
La data de 6 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casatie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Targu Mureş, s-a sesizat din oficiu cu privire la comiterea de către T.N., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecatoria T. a infracţiunii prev. de art.12 lit.b din Legea 78/2000 modificată, iar pe parcursul actelor premergătoare efectuate în legătură cu această infracţiune, s-a sesizat din oficiu, conform proceselor verbale întocmite în perioada 30.09.2010 - 30.08.2011 şi cu privire la comiterea infracţiunilor ce fac obiectul prezentului dosar. Au fost audiate o serie de persoane în vederea începerii urmăririi penale şi s-au analizat mai multe acte care au fost consemnate în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit la 25.10.2011.
Ulterior, prin rezoluţia din 26.10.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat pentru infracţiunile prev.de art.254 alin.1 şi 2 C.pen. rap.la art.6 şi 7 alin.1 şi 3 din Legea78/2000 modificată cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., prev.de art.25 C.pen. rap.la art.242 alin.1 C.pen. (pentru care ulterior a fost trimis în judecată).
Referitor la infracţiunea de luare de mită, prev.de art.254 alin.1 şi 2 C.pen. rap.la art.6 şi 7 alin.1 şi 3 din Legea 78/2000 modificată, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., se vor analiza în continuare actele materiale reţinute în sarcina inculpatului, care, pentru a fi în prezenţa formei continuate, fiecare în parte, trebuie să întrunească elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni.
In ceea ce priveşte dosarul nr.252/P/2006 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria T. la data de 23 mai 2006, prin rezoluţia din 26 iulie 2006 s-a confirmat începerea urmăririi penale faţă de numiţii D.D. şi B.B. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a şi i C.pen. cu aplic.art.99 alin.2 şi art.75 lit.c C.pen. de către procurorul P.M., la propunerea organului de cercetare penală.
Urmărirea penală a fost efectuată de organul de cercetare penală, iar la data de 19.10.2006, prin ordonanţa dată în dosarul 252/P/2006, inculpatul T.N., în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.D. în baza art.10 lit.b/1 C.pr.pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului minor B.B., conform art.10 lit.c C.pr.pen., reţinându-se că, pe de o parte, prejudiciul cauzat în valoare de 164 lei este redus, recuperat, iar învinuitul D.D. a avut o comportare corespunzătoare,
nu a mai fost sancţionat anterior, iar pe de altă parte, în privinţa lui B.B., acesta nu a participat la săvârşirea faptei.
În cursul anului 2006, înainte de începerea sezonului estival, numitul B.A., tatăl lui B.B. a fost contactat de către inculpat pentru a efectua anumite lucrări de instalaţii la Vila „X.” din Costineşti (aflată în proprietatea familiei inculpatului) şi astfel, acesta a lucrat efectiv câte 6 zile împreună cu fratele său B.I., atât în vara anului 2006, cât şi în toamna anului 2006 (sau 2007) când au fost finalizate lucrările, costul acestora fiind negociat de B.A. la suma de 10 milioane lei vechi, din care 3-4 milioane au fost date lui
B.I..
Conform declaraţiei date în faţa instanţei de B.A. (f.49) şi declaraţiei martorului
B.I., acesta a fost plătit conform celor propuse şi tarifelor care erau pe piaţă în momentul respectiv.
În cursul urmăririi penale, B.A. a fost audiat în calitate de făptuitor, fiind la rândul său cercetat pentru infracţiunea de dare de mită prev.de art.255 C.pen., pentru care prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art.10 lit.b1 C.pr.pen. Cu acea ocazie, a susţinut că poate lucrările ar fi costat mai mult decât a primit, dar atunci când a negociat cu inculpatul, acesta i-a spus că are copii şi dacă vor merge la mare vor fi cazaţi la un preţ mai bun, ceea ce s-a şi întâmplat, aspect confirmat şi de martorul B.B., care a susţinut că împreună cu 2 prieteni au stat la Vila X. din Costineşti, iar el a plătit mai puţin.
Din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat că, pe lângă sumele de bani, inculpatul şi familia acestuia au asigurat şi mesele pentru muncitorii aflaţi la vilă, inclusiv pentru B.A. şi B.I..
Faţă de starea de fapt mai sus expusă, s-a stabilit că inculpatul, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., având în lucru dosarul nr.252/P/2006 privind pe învinuiţii B.B. (minor) şi D.D., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a solicitat tatălui celui dintâi - B.A. - să-i execute (fie singur, fie împreună cu alte rude), în perioada anului 2006-2007, lucrări la instalaţiile sanitare şi de canalizare la vila sa din Costineşti, jud. Constanţa - Vila „X.”, ulterior dând soluţie în dosar, însă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 şi 2 C.pen., întrucât nu există scopul prevăzut de lege şi nici folosul necuvenit.
Potrivit art.254 alin.1 C.pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul, de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Dintre modalităţile alternative de comitere a infracţiunii, în raport de starea de fapt, se impune a fi analizată acţiunea de pretindere, care presupune acţiunea făptuitorului, celelalte modalităţi implicând iniţiativa mituitorului sau o inacţiune a făptuitorului, în cazul nerespingerii promisiunii.
Pretinderea trebuie, însă, să aibă la bază un anumit scop, iar în schimbul realizării acestuia să se obţină un folos.
Din probele de la dosar nu reiese ca inculpatul să fi solicitat efectuarea unor lucrări în scopul pronunţării unei soluţii favorabile pentru fiul lui B.A.. De altfel, chiar acesta susţine că nu au purtat niciodată discuţii cu inculpatul despre dosarul aflat de rolul parchetului şi nici nu l-a însoţit pe B.B. la audieri.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de luare de mită, acţiunea de pretindere (una din modalităţile alternative de comitere a infracţiunii) trebuie să fie neechivocă, să se refere la un folos necuvenit şi să fie condiţionată de îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu.
împrejurarea că inculpatul a solicitat efectuarea unor lucrări, pentru care a plătit o anumită sumă de bani, conform înţelegerii cu cel care urma să le presteze, în perioada în care dosarul fiului acestuia se afla pe rolul parchetului unde îşi desfăşura activitatea în calitate de prim procuror, iar ulterior a dat o soluţie favorabilă, nu este suficientă pentru a reţine că a urmărit obţinerea unui folos necuvenit şi că aceste lucrări au fost pretinse în scopul unei astfel de soluţii, în lipsa unor probe concrete care să întărească această presupunere.
în consecinţă, latura subiectivă a infracţiunii prev. de art.254 alin.2 C.pen., respectiv intenţia directă, calificată prin scop, nu este întrunită.
Cât priveşte folosul necuvenit, de asemenea, condiţie esenţială a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, în situaţia existenţei unei înţelegeri referitoare la o sumă de bani, ce reprezintă contravaloarea prestaţiilor efectuate, în lipsa unei promisiuni directe sau indirecte pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu se poate aprecia de plano, că plata făcută este insuficientă, raportat la preţul practicat pe piaţă pentru activităţi de acelaşi gen, iar diferenţa reprezintă un avantaj pentru inculpat.
în acelaşi timp, algoritmul de calcul menţionat în rechizitoriu are în vedere suma de 70 lei pe zi de muncă, în condiţiile în care părţile au susţinut că 50 lei era o sumă practicată de aceştia, iar la calculul respectiv nu s-a avut în vedere contravaloarea meselor şi acea săptămână petrecută de fiul lui B.A. în Costineşti.
Nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art.256 C.pen., întrucât prestarea activităţii de către B.A. a fost pretinsă şi acceptată anterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către inculpat, însă aşa cum am arătat, fără a exista o condiţionare a acestora.
Infracţiunea de primire de foloase necuvenite presupune ca primirea de bani sau foloase să aibă loc după ce funcţionarul a îndeplinit actul la care era obligat, fără să fi existat o înţelegere sau acceptare anterioară a unei promisiuni de foloase necuvenite.
Primirea unor foloase ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu trebuie, de asemenea, să fie într-o legătură interdependentă cu acestea, ori din cele reţinute, lucrările nu au fost efectuate ca o contraprestaţie pentru soluţia dată de inculpat.
Referitor la dosarul nr.219/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., înregistrat la 22.02.2007, prin rezoluţia din 5 martie 2007 s-a confirmat începerea urmăririi penale faţă de N.L. şi T.A.A. pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.192 alin.2, art.217 alin.1, art.193 alin.1 C.pen. şi respectiv art.192 alin.2 şi art.193 alin.1
C.pen.
La data de 4 aprilie 2007, inculpatul având calitatea de prim procuror, a luat în acest dosar două declaraţii învinuiţilor şi părţii vătămate P.V., iar în aceeaşi zi, a dispus prin rezoluţie scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor pentru infracţiunile prev.de art.217 alin.1 şi art.193 alin.1 C.pen., ca urmare a retragerii plângerii şi încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prev.de art.192 alin.1 C.pen. conform art.10 lit.a
C.pr.pen.
în perioada instrumentării acestui dosar, când cei doi învinuiţi au fost duşi la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., inculpatul le-a atras atenţia că este bine să se împace cu partea vătămată, întrucât situaţia este gravă, iar cu acea ocazie i-a cerut făptuitorului N.L. să meargă la lucru la Vila de la Costineşti la reparat de geamuri, mutat de mobilă, cosit şi ce este nevoie.
Astfel, inculpaţii au căutat-o pe partea vătămată P.V. acasă spunându-i că doresc să se împace, iar acesta a fost de acord, ulterior prezentându-se la parchet, unde în faţa inculpatului a declarat că este de acord să-şi retragă plângerea, semnând o declaraţie în acest sens.
Conform declaraţiilor lui N.L., confirmate şi de inculpat, anterior înregistrării acestui dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., a lucrat de mai multe ori la Vila X. din Costineşti, precum şi acasă, la munca câmpului, cosit, adunat fân, scos cartofi, astfel că şi în anul 2007 a acceptat să lucreze şi fiind întrebat dacă ştie care este plata, i-a spus inculpatului că da, deşi ştia că va fi prost plătit, după cum a fost plătit şi anterior.
Astfel, conform probelor administrate în cauză a rezultat că în primăvara - vara anului 2007, N.L. a prestat anumite servicii la Vila X. în Costineşti pe o perioadă de aproximativ 12 zile, pentru care a primit suma totală de 200 lei, precum şi trei mese pe zi şi un pachet de ţigări.
N.L. a fost ascultat ca martor în instanţă, arătând că inculpatul nu a condiţionat soluţionarea favorabilă a dosarului de efectuarea unor munci la Vila „X.”. în declaraţia de făptuitor dată în cursul urmăririi penale a susţinut că inculpatul nu i-a cerut imperios să meargă să lucreze la vilă, dar el a înţeles că dacă acceptă propunerea, situaţia dosarului va fi una favorabilă acestuia.
Din cele mai sus reţinute şi având în vedere că inculpatul nu a exercitat presiuni asupra părţii vătămate pentru a-şi retrage plângerea, ci aceasta a făcut-o în mod liber, la propunerea făptuitorilor, şi că, deşi a pretins martorului N.L. să-i execute, în cursul anului 2007, diferite lucrări la vila sa din Costineşti, jud. Constanţa - Vila „X.”, nu a condiţionat executarea acestor lucrări de exercitarea atribuţiilor de serviciu, respectiv soluţionarea favorabilă a dosarului nr.219/P/2013, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 C.pen., lipsind latura subiectivă, respectiv scopul prevăzut de lege.
în acelaşi timp, în privinţa laturii obiective, şi anume folosul necuvenit, se reţine că, N.L. a lucrat în repetate rânduri la Vila X. din Costineşti, fiind plătit de fiecare dată la fel, iar atunci când i s-a solicitat din nou să meargă la muncă, a acceptat în aceleaşi condiţii ca şi anterior existenţei dosarului.
Plata contravalorii muncii prestate pe durata a 12 zile, conform declaraţiilor martorului N.L. a reprezentat-o suma de 200 lei, precum şi cele 3 mese pe zi şi un pachet de ţigări, inculpatul suportând şi cheltuielile de transport.
în lipsa unor alte probe care să confirme susţinerea martorului, în condiţiile în care inculpatul arată că acesta a fost plătit în mod corespunzător, plata a fost cunoscută şi acceptată, fiind în acord cu cutuma dintre cei doi, în lipsa unor elemente care să conducă la concluzia unei legături între soluţia dată în dosar şi o plata mai mică pentru serviciile efectuate, nu se poate reţine că diferenţa dintre plata făcută şi cea calculată conform rechizitoriului este un folos necuvenit pentru inculpat. De altfel, la acest calcul nu s-a avut în vedere contravaloarea meselor suportate de inculpat.
În consecinţă, nu este întrunită nici latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 C.pen.
Nu se poate reţine nici infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art.256 C.pen., în primul rând pentru că a existat o înţelegere anterioară îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi, în al doilea rând pentru că nu s-a primit un folos necuvenit în legătură cu aceste atribuţii.
În legătură cu soluţionarea dosarului nr.821/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., înregistrat la 8.11.2007, ca urmare a plângerii formulate de partea vătămată P.J. împotriva numiţilor N.L., C.M.V. şi B.L.V., prin rezoluţia din 19 iunie 2008 dată de inculpat, s-a dispus încetarea urmăririi penale cu privire la învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev.de art.180 alin.1 C.pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile. Şi în acest dosar urmărirea penală a fost efectuată de organul de cercetare penală, începerea urmăririi penale fiind confirmată de procuror D.A. prin rezoluţia din 21.01.2008.
În primăvara anului 2008, la solicitarea inculpatului, N.L. a mers din nou la Costineşti, unde a lucrat pentru o perioadă mai lungă. În privinţa perioadei de timp lucrate şi a sumelor de bani cu care a fost plătit, N.L. a dat declaraţii contradictorii, în cursul urmăririi penale arătând că a fost de 8 săptămâni, fiind plătit cu 200 lei, iar în faza de judecată că cel mai mult a fost plătit pentru o perioadă de o lună cu 280 lei, dar i s-a asigurat şi masa, iar fiica sa a stat aproximativ 2 săptămâni la mare, la Vila X., asigurându-i-se, de asemenea, transportul şi cazarea.
De asemenea, martorul M.I. a arătat că a lucrat împreună cu N.L., că a fost plătit corespunzător, cu circa 65-70 lei pe zi, masa fiind asigurată de inculpat, N.L. lucrând ca ajutor, nu ca meseriaş, motiv pentru care era plătit mai puţin.
Totodată, în cursul urmăririi penale, făptuitorul N.L. susţine că la solicitarea inculpatului şi sub promisiunea că se vor rezolva lucrurile a acceptat să lucreze la acesta, în timp ce în faza de cercetare judecătorească, audiat fiind ca martor, a susţinut că nu i s-a condiţionat niciodată prestarea unor activităţi, de soluţionarea favorabilă a dosarelor.
Având în vedere aceste contradicţii, precum şi valoarea probatorie a declaraţiei făptuitorului, în raport de cea dată în calitate de martor, că acestea nu se coroborează cu alte probe nici în ceea ce priveşte pretinderea condiţionată de prestarea unor activităţi şi nici în legătură cu sumele de bani primite, nu se poate considera că pretinderea s-a făcut în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, respectiv soluţionării favorabile a dosarului, sau că s-a realizat un folos necuvenit pentru inculpat.
Suma stabilită în actul de acuzare ca fiind folos necuvenit pentru inculpat a avut la bază strict declaraţia făptuitorului din faza de urmărire penală, atât cu privire la perioada de timp lucrată, cât şi cu privire la suma pe care ar fi trebuit să o primească pentru fiecare zi, fără a se lua în considerare masa şi acele 2 săptămâni petrecute la mare de fiica inculpatului, deci nu s-a dovedit în mod cert că inculpatul nu a achitat integral contravaloarea muncii prestate de N.L..
În acelaşi timp, soluţia pronunţată în dosar a fost determinată de împăcarea părţilor, nefiind favorizată de inculpat, acesta încercând împăcarea părţilor în limitele prevăzute delege, fără exercitarea unor presiuni asupra părţii vătămate.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite latura subiectivă şi obiectivă a infracţiunii de luare de mită prevăzute de art.254 alin.1 şi 2 C.pen.
Nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art.256 C.pen., întrucât prestarea activităţii de către N.L. a fost pretinsă şi acceptată anterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către inculpat, însă aşa cum am arătat, fără a exista o condiţionare a acestora.
Cu privire la dosarul nr.151/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., înregistrat la 27 februarie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale ca urmare a rezoluţiei din 8 mai 2009 dată de inculpatul T.N. cu privire la săvârşirea de către numiţii G.P. şi G.F. a infracţiunii de braconaj prev. de art.64 lit.k din OUG 23/05.03.2008, probele fiind administrate de organul de cercetare penală, care prin referatul din 28 mai 2009 a propus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi învinuiţi şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, urmarea căruia, prin ordonanţa din 29 iunie 2009, inculpatul a dispus în sensul celor propuse.
În primăvara anului 2009, după ce au fost audiaţi în calitate de învinuiţi, la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., inculpatul a solicitat făptuitorului G.F. să lucreze pentru câteva zile la ferma sa, promiţându-i-se mâncare şi bani. G.F. a acceptat şi chiar în ziua respectivă, a acceptat să lucreze la ferma inculpatului, lucrând astfel 4 jumătăţi de zi, respectiv câte 5 ore, pentru care a fost plătit cu 20 lei sau 30 lei pentru fiecare zi. Totodată, a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei (f.48) că pe lângă banii primiţi pentru munca prestată, a primit şi masa de cină, un pachet de ţigări pentru fiecare zi şi o dată sau de două ori câte un litru de vin şi 1 kg de slănină, iar în perioada respectivă pentru o zi de muncă întreagă putea să primească circa 40-50 lei şi mesele.
Este de observat că, deşi în actul de acuzare se reţine că perioada în care a lucrat pentru inculpat, făptuitorul G.F., a fost de 4 jumătăţi de zi, la calculul sumei pe care ar fi trebuit să o primească s-au avut în vedere 4 zile întregi şi valoarea unei zile de muncă la 70 lei. Cu toate acestea, făcând un calcul pentru sumele cuvenite, raportat la munca prestată, s-ar ajunge la valoarea de 140 lei din care se susţine că s-au achitat 80 lei sau chiar mai mult, precum şi cina, un pachet de ţigări pe zi şi alte produse alimentare, deci nu există pentru inculpat un avantaj material. Chiar dacă ar fi avută în vedere suma de 70 lei pentru o zi de muncă, ar fi rămas de achitat 60 lei şi nu 200 lei, cât s-a reţinut în actul de acuzare, iar suma de 60 lei poate fi considerată ca intrând în valoarea acelor produse. La 50 lei ziua de muncă, nu mai există nicio diferenţă.
Din declaraţiile martorilor audiaţi şi a inculpatului, a reieşit că acesta din urmă nu a condiţionat soluţionarea dosarului de muncile pe care urma să le presteze în gospodărie, G.F. presupunând doar că va obţine o soluţie favorabilă, dacă va accepta.
Presupunerea numitului G.F. şi împrejurarea că soluţia a fost una de netrimitere în judecată, nu sunt suficiente pentru a reţine în mod cert că inculpatul a pretins anumite servicii, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, mai ales că acestea au fost remunerate.
Chiar dacă martorul C.N. susţine că G.F. i s-ar fi plâns că inculpatul i-a cerut să lucreze în schimbul unei soluţii favorabile cca 2 săptămâni, această declaraţie nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză, fiind contrazisă chiar de către făptuitor.
Faţă de această situaţie şi văzând că din probele aflate la dosar nu rezultă ca inculpatul să fi solicitat numitului G.F. prestarea unor activităţi lucrative în schimbul soluţionării favorabile a dosarului în care era cercetat, că acesta nu a urmărit şi obţinut un folos necuvenit, cu atât mai mult cu cât munca a fost plătită conform înţelegerii şi chiar preţurilor de pe piaţă, nu sunt nici în acest caz întrunite latura obiectivă şi subiectivă a
infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 C.pen., neexistând scopul - intenţie directă -şi elementul material -folosul necuvenit.
întrucât acţiunea de pretindere şi chiar executarea lucrărilor au avut loc înainte de îndeplinirea actului, conform celor arătate mai sus, nu sunt realizate nici elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art.256 C.pen.
Se mai reţine că în nicio situaţie dintre cele prezentate, soluţiile adoptate de inculpat nu au fost infirmate, legalitatea şi temeinicia acestora neputând fi pusă la îndoială.
Această practică a inculpatului de a-şi „recruta” forţa de muncă din rândul persoanelor cercetate penal în dosarele aflate în supravegherea parchetului unde avea funcţia de prim procuror, nu este una care să aducă cinste imaginii justiţiei şi onoarei funcţiei de magistrat, putând fi analizată eventual ca o abatere de la deontologia profesională, dar în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că pretinderea unor servicii prestate în interes personal s-a făcut în scopul îndeplinirii sau nu a atribuţiilor de serviciu şi că s-a obţinut un folos necuvenit, nu se poate reţine infracţiunea de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 şi 2 C.pen. rap.la art.6 şi 7 alin.1 şi 3 din Legea 78/2000 modificată, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. , motiv pentru care şi în concordanţă cu cele arătate în considerentele de mai sus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen., se va dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârşit această infracţiune.
Cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C.pen., va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru motivele deja prezentate pe larg.
Cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, în formă continuată, prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 modificată cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., reţinută în sarcina inculpatului, în sensul că în perioada 2004-2011, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia de procuror, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, oferind contracost servicii hoteliere la Vila „X.” din Costineşti, jud. Constanţa, unde este administrator de fapt, iar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii decembrie 2008, înainte de Crăciun, a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia de procuror, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, oferind în pieţele din Mun. Reghin şi com. Sîngeorgiu de Mureş, jud. Mureş, spre vânzare, brazi, fiind surprins de către organele de control cu mai multe nereguli, din probele administrate în cauză rezultă următoarea stare de fapt:
în cursul anului 2000 numiţii B.M. şi B.E. (socrii inculpatului T.N.) au achiziţionat un teren în suprafaţă de 814,13 mp teren intravilan fără construcţii, înscris în CF nr.69N Costineşti, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3441/18.07.2000, pe care s-a edificat conform autorizaţiei de construire nr.24/2000 o construcţie locuinţă P+M, iar ulterior în baza contractului de vânzare cumpărare 2686 din 08 mai 2006, terenul în suprafaţă de 804,13 mp şi construcţia edificată, realizată la data vânzării în proporţie de 50% parter a fost vândută fiicelor inculpatului T. A., T. E. şi T. O., în cote egale pentru fiecare, vânzătorii B.M. şi B.E. păstrându-şi dreptul de uzufruct viager.
La 31 iulie 2007, s-a încheiat proces verbal de recepţie finală a construcţiei edificate pe terenul mai sus menţionat, din care a rezultat că obiectivul a fost finalizat, fiind compus din parter plus etaj, iar ulterior s-a constatat că au fost executate lucrări prin supraetajarea cu două niveluri fără autorizaţia de construcţie.
Din modul în care a fost edificată şi utilizată, construcţia a avut destinaţia unei structuri de primire turistică, fiind denumită Vila X. cu adresa în Costineşti ..., aceasta fiind prevăzută cu 48 camere, care au început să fie oferite pentru cazare începând cu anul 2007.
Din declaraţiile martorilor, precum şi a inculpatului a rezultat că începând cu anul 2004 până în anul 2011, acesta s-a implicat în lucrările de construcţie şi amenajare a vilei, de aprovizionarea cu materiale de construcţie şi angajarea unor muncitori pentru diferite servicii, alături de familia sa, respectiv socrii şi fiicele acestuia, care, de altfel figurau în actele de proprietate ca titulari ai dreptului asupra terenului şi ulterior asupra construcţiei.
De asemenea, se reţine că în afară de fiicele inculpatului, care îşi petreceau fiecare sezon estival la vila din Costineşti, asigurând masa muncitorilor şi desfăşurând diferite activităţi necesare pentru acele lucrări de construcţie, precum şi de cazarea turiştilor, în mod sporadic s-a ocupat de cazarea turiştilor interesaţi şi inculpatul, în mare parte pentru prieteni, fără o plată, dar şi pentru persoane străine, contra cost.
Aceasta rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice şi din declaraţiile martorilor V.G., S.V., F.I.P., I.M., M.I., R.O., S.I., dar şi din faptul că pe site-ul „turist info” a fost menţionat, ca date de contact, numărul de telefon pe care îl utiliza inculpatul, chiar dacă acesta figura pe numele SC R. SRL, a cărei administrator era soţia lui, fiind apelat de câteva ori de diferiţi clienţi.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000, este necesar ca subiectul activ al infracţiunii să fi efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, funcţiile de judecător, procuror, magistrat asistent şi asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri în condiţiile legii.
Efectuarea de operaţiuni financiare are relevanţă penală şi poate constitui elementul material al infracţiunii numai dacă este săvârşită ca acte de comerţ şi dacă acestea sunt incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o anumită persoană.
Din ansamblul probelor administrate, se poate reţine că prin implicarea în edificarea unei construcţii cu destinaţia de a fi închiriată, iar apoi oferirea de servicii hoteliere contra cost, inculpatul a realizat acte de comerţ, în sensul disp.art.3 din Codul comercial, însă acesta nu a efectuat operaţiuni financiare ca acte de comerţ.
Operaţiunile financiare nu au fost definite în lege, iar potrivit dicţionarului explicativ, acestea reprezintă orice operaţiuni care ţin de organizarea finanţelor, de circulaţia banilor, a creditului, titlurilor de valoare, operaţiuni de bancă şi schimb, iar ca acte de comerţ sunt reglementate în art.3 pct.11 doar operaţiunile de bancă şi schimb, care reprezintă acte de comerţ.
În practica judiciară, au fost interpretări diferite asupra noţiunii de operaţiune financiară ca act de comerţ, unele instanţe apreciind că aceasta se limitează la operaţiunile de bancă, iar altele, pornind de la sentinţa nr.234/09.02.2011 a ÎCCJ rămasă definitivă prin decizia 1144/06.06.2011, au apreciat că prin operaţiuni financiare ca acte de comerţ se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi apreciată ca act de comerţ, conform art.3 pct.11 şi art.4 din Codul comercial, care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor. Deci, elementul material nu poate fi limitat la efectuarea de operaţiuni bancare. Cu toate acestea, în considerentele hotărârii, se face precizarea că în cauză subiectul activ al infracţiunii prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 a întocmit o serie de facturi fiscale, acte contabile, implicându-se în activitatea unei societăţi comerciale.
Având în vedere cele de mai sus, precum şi disp.art.27 din legea 365/2002 care incriminează infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi enumeră ce astfel de operaţiuni pot reprezenta o operaţiune financiară, respectiv transferuri de fonduri, retrageri de numerar, precum şi cele de mai sus, se concluzionează că activitatea inculpatului de oferire a unor servicii de cazare contra cost nu se poate circumscrie noţiunii de operaţiuni financiare, în condiţiile în care acesta nu s-a implicat în încheierea unor acte contabile, nu a întocmit facturi şi chiar încasarea banilor s-a făcut de către acesta în mod cert în 2 sau 3 situaţii.
În jurisprudenţa CEDO, a fost subliniată importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituindu-se şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel, în mai multe cauze (Rotaru împotriva României, Damman împotriva Elveţiei etc.), CEDO a subliniat că o normă este previzibilă, numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi în special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. De asemenea, se impune ca legislaţia să fie clară, predictibilă, unitară şi coerentă (cauzele Facini Doriv Recre, Foto-Frostv Hauptzollamt Lubeck Ost).
Transpunând principiile mai sus amintite în materia dreptului penal şi mai exact a speţei de faţă, curtea va constata că deficienţele arătate mai sus cu privire la definirea noţiunii de „operaţiuni financiare”, element constitutiv a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, profită acestuia.
Chiar şi aşa fiind, o condiţie esenţială pentru a se putea reţine această infracţiune este ca activitatea desfăşurată, respectiv operaţiunile financiare ca acte de comerţ, să fie prevăzută printre incompatibilităţile prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte incompatibilităţile procurorului, calitate deţinută de inculpat la data săvârşirii faptei, acestea vizează exercitarea unei funcţii publice sau private, aşa cum este reglementată în art.5 alin.1 din Legea 303/2004, astfel că operaţiunile financiare ca acte de comerţ trebuie să se circumscrie noţiunii de funcţie publică sau privată.
Funcţia publică este definită în art.2 alin.1 din Legea 188/1999 ca ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică, de către administraţia publică centrală, locală şi autorităţile administrative autonome, reprezentând o grupare de atribuţii, puteri şi competenţe în cadrul unui serviciu public.
Este evident că în cazul activităţii desfăşurate de inculpat, nu s-a exercitat o funcţie publică.
în ceea ce priveşte funcţia privată, nu există definiţie în lege, însă orice funcţie presupune o activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu.
Inculpatul nu a desfăşurat o astfel de activitate într-un cadru organizat şi nici nu a fost remunerat pentru aceasta, deci nu a îndeplinit o funcţie privată.
Pentru aceste considerente, nu se poate reţine ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 modificată, în legătură cu fapta de a fi oferit contra cost servicii hoteliere la Vila X. din Costineşti, judeţul Constanţa, această faptă putea fi eventual analizată ca o încălcare a dispoziţiilor legale care atrag răspunderea disciplinară a magistratului.
În legătură cu vânzarea pomilor de Crăciun în pieţele din Mun.Reghin şi com.Sîngeorgiu de Mureş, se reţine că în dimineaţa zilei de 21 decembrie 2008, numitul R.G.F. a fost însoţit de inculpatul T.N. în piaţa din com.Sîngeorgiu de Mureş, unde au valorificat o cantitate de circa 5-6 brazi, fiind solicitate de către organele de control documentele necesare din care s-a constatat că în baza avizului de însoţire 47448414 din 19 decembrie 2008 numitul T.V. (fratele inculpatului) a expediat către martorul R.G. 50 bucăţi de pom de crăciun. Actul de punere în valoare a fost eliberat pe numele lui T.V. pentru o cantitate de 100 de pomi de iarnă, iar bonul de vânzare care figurează la rubrica documente de provenienţă a fost eliberat de pădurarul T.G. la data de 16.12.2008 pentru numitul C.N., pentru 150 pomi de iarnă.
La numele delegatului care însoţeşte transportul a fost menţionat inculpatul T.N. cu datele din cartea de identitate.
La data de 23.12.2008, în piaţa agroalimentară din Mun.Reghin, inculpatul şi martorul R.G.F. au transportat, de asemenea, în vederea comercializării, circa 46 bucăţi de pomi de iarnă în baza avizului de însoţire nr.4744192/23.12.2008, a actului de punere în valoare nr.8300/2008 şi a bonului de vânzare nr.4262645/19.12.2008, aceleaşi ca şi în cazul de mai sus, din care s-au vândut o parte, rămânând circa 12 brazi.
Inculpatul a recunoscut că s-a deplasat în cele două pieţe, însoţind transportul unor cantităţi de brazi pentru care a existat aprobare legală de tăiere din pădurea proprietate personală, că în mod obişnuit fratele său T.V. era cel care se ocupa de această activitate, însă la data respectivă, acesta a fost nevoit să se deplaseze în Ungaria pentru tratament medical, aspect confirmat de probele administrate în cauză, motiv pentru care inculpatul a fost trecut pe avizele de însoţire, însă vânzarea efectivă a fost făcută de numitul R.G., care a şi efectuat transportul.
Faţă de această situaţie de fapt şi analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000, se reţine că:
Potrivit art.3 pct.2 din Codul comercial constituie acte de comerţ vânzările de producte, vânzările şi închirierile de mărfuri în natură sau lucrate, când au fost cumpărare cu scop de revânzare sau închiriere. De asemenea, conform art.5 din Codul comercial în vigoare la data săvârşirii faptei, nu sunt considerate fapte de comerţ vânzările produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are pe pământul său ori pe care le-a cultivat.
Având în vedere că tăierea brazilor a fost efectuată din pădurea proprietate personală la solicitarea lui T.V. şi a martorului C.N., obţinându-se toate avizele necesare în acest scop, că inculpatul nu a cumpărat în scop de revânzare o anumită cantitate de brazi, activitatea sa nu poate fi considerată act de comerţ.
În acelaşi timp, această activitate nu se circumscrie noţiunii de operaţiune financiară pentru argumentele expuse mai sus şi nici nu are caracterul unei funcţii private pentru a se încadra la incompatibilităţile prevăzute de Legea nr.303/2004.
Pentru aceste considerente, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 modificată, motiv pentru care se va dispune achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. pentru infracţiunea prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
În condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive pentru nicinul din actele materiale analizate, cu toate că raportat la conţinutul acestora, modalitatea diferită de comitere, perioada de timp în care s-au săvârşit şi specificul fiecărei acţiuni, nu se poate reţine că a existat o singură rezoluţie în vederea săvârşirii ambelor fapte, deci nu sunt incidente disp. art.41 alin.2 C.pen., nu se va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii a două infracţiuni prev.de art.12 lit.a din Legea 78/2000 în concurs real, prev.de art.33 lit.a C.pen., aşa cum a fost pusă în discuţie cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei.
Cu privire la infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri prev.de art.25 rap. la art.272 C.pen. au fost audiaţi în calitate de martori S.I., D.A., C.N., B.M., din declaraţiile cărora, coroborate cu actele de la dosar şi procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă următoarele.
La data de 13.05.2011 la Parchetul de pe lângă Judecătoria T. s-a înregistrat dosarul cu nr. 308/P/2011 privind pe învinuitul R.I., cercetat în legătură cu comiterea unei infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, iar inculpatul - prim procuror T.N., prin rezoluţie, a dispus confirmarea începerii urmăririi penale faţă de această persoană.
În aceeaşi zi, odată cu înaintarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria T., lucrătorul de poliţie din cadrul Poliţiei Oraş. Borsec, martorul C.N. a întocmit şi un referat prin care a propus emiterea ordonanţei şi dispunerea unei măsuri preventive din cele prevăzute la art. 136 alin. 1 lit. b-d Cod proc.pen., respectiv obligarea învinuitului R.I. de a nu părăsi ţara pe perioada 13.05 - 11.06.2011 .
Ulterior a fost confirmată măsura de către inculpat, a fost întocmită ordonanţa în mai multe exemplare, dintre care una a fost înmânată poliţistului, cealaltă persoanei cercetate R.I., iar restul au rămas la dosar.
Totodată au fost întocmite adresele către Biroul Emigrări şi Poliţia de Frontieră, care au rămas la urma dosarului, la secretariatul parchetului.
Că ordonanţa privind măsura preventivă a fost dispusă şi întocmită de inculpat rezultă din declaraţiile martorilor, atât din faza de urmărire penală, cât şi din cursul cercetării judecătoreşti, precum şi din registrul aflat la parchet, unde în dreptul dosarul nr.308/P/2011 se face menţiune despre măsura obligării de a nu părăsi ţara şi menţiunea făcută de R.I., în sensul că este de acord cu măsura luată.
Din discuţia ambientală din biroul inculpatului - prim procuror T.N., obţinută ca urmare a Autorizaţiei nr. 4 din 21.04.2011, coroborată cu declaraţia martorei S.I., grefier şef, a reieşit totodată faptul că în data de 16.05.2011, ora 15:53, acesta i-a cerut subordonatei sale, învinuita - grefier, să nu mai trimită cu poşta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, şi să o distrugă.
De menţionat este că nu a mai fost găsit niciun exemplar al ordonanţei în forma originală, iar martorii audiaţi confirmă faptul că aceasta a fost semnată de către inculpat,
însă nu şi stampilată. În acelaşi timp, rezultă că înscrisul respectiv a fost redactat în data de 13 mai 2011 (vineri), iar la 16 mai 2011, inculpatul a revenit asupra măsurii dispuse şi a solicitat distrugerea lui.
Potrivit art.272 C.pen. constituie infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri, reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze.
Prin urmare, pentru ca distrugerea unui înscris emis de un organ judiciar să constituie infracţiune, se impune ca acesta să fie necesar soluţionării unei cauze. În doctrină, s-a apreciat că este vorba de înscrisul care poate ajuta organul judiciar la luarea unei măsuri sau darea unei hotărâri judecătoreşti, ori pronunţarea unei soluţii pe parcursul desfăşurării activităţii procesuale. În consecinţă, este vorba de o acţiune de împiedicare a înfăptuirii justiţiei.
În speţă, distrugerea înscrisului a fost dispusă tocmai de organul de urmărire penală care a luat măsura preventivă. Inculpatul, în calitate de prim procuror, avea oricând posibilitatea legală să revină asupra acesteia, revocând-o.
Ţinând cont că ordonanţa privind măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara nu a fost ştampilată şi nu a fost expediată la organele în drept să o pună în executare, aceasta nu era aptă să-şi producă efectele.
În acelaşi timp, revenirea asupra măsurii luate, desigur într-o altă manieră decât cea prevăzută de lege, nu a afectat soluţionarea cauzei, respectiv luarea unei măsuri, în condiţiile în care cel care a distrus înscrisul, a fost tocmai organul judiciar competent să-l întocmească.
În consecinţă, se apreciază că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii prev. de art.272 C.pen., cu aplic. art.25 C.pen.
Cu privire la latura subiectivă, se va reţine, de asemenea, că inculpatul nu a prevăzut şi nu a acceptat ca acţiunea sa să creeze o stare de pericol pentru înfăptuirea justiţiei, în condiţiile în care, în situaţii de acelaşi gen, astfel de măsuri preventive nu erau dispuse, iar în dosarul vizându-l pe R.I. a apreciat atât el, cât şi procuroarea D.A., în instrumentarea căreia se afla , că o astfel de măsură nu este necesară.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.272 C.pen. cu aplic. art.25 C.pen. urmând a dispune achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen.
Având în vedere soluţia pronunţată, nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art.118
C.pen. referitoare la confiscare, se va dispune ridicarea sechestrului instituit prin ordonanţa din 28 februarie 2012 a DNA - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în dosar nr. 49/P/2010 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi asupra sumei de 5480 lei depuse în contul deschis la CEC Bank Sucursala Târgu Mureş nr.25336.0102/261.138972.623638.RON, cod IBAN RO 35 CECEMS0171RON0623638, la dispoziţia DNA şi restituirea acestei sume către inculpat.
Inculpatul a solicitat restituirea amenzilor administrative aplicate şi a cheltuielilor de judecată stabilite pentru B.A., N.L. şi S.I., cerere care nu poate fi admisă, deoarece soluţiile procurorului dispuse faţă de persoanele menţionate prin rechizitoriu nu au fost contestate în instanţă, iar aplicarea amenzilor şi cheltuielilor judiciare este o consecinţă a
acestora. De altfel, inculpatul nici nu poate fi titularul unei astfel de cereri cu privire la amenzi sau cheltuieli judiciare suportate de alte părţi.
Văzând şi disp. art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. (Judecător Claudia Ilieş)
