Infracţiuni de corupţie. Trafic de influenţă. Luare de mită. Condamnare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, sentinţa nr. 90 din 14 septembrie 2012
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial C. nr.39/P/28 iunie 2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art.257
C.p. comb. cu art.6 din legea 78/2000;
- C.O.T., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art.257 C.p. comb. cu art.6 din Legea 78/2000;
- A.L.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art.257 C.p. comb. cu art.7 alin.3 din Legea 78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art.26 rap. la art.254 C.p. comb. cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.p.;
- D.B., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 C.p. comb. cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000.
în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.O. şi M.I., în rechizitoriu s-a făcut precizarea că aceştia au facilitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor A.L. şi D.B. şi în consecinţă beneficiază de aplicarea disp.art.19 din OUG nr.43/2002.
În actul de acuzare s-a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 09.03.2010, denunţătorii S.S. şi D.C. au formulat din Penitenciarul C. denunţuri prin care arătau că inculpatul M.I. le-a pretins bani pentru a obţine cercetarea lor în stare de libertate, prevalându-se de relaţiile pe care le are cu judecătorii de la Tribunalul D. şi Curtea de Apel C..
Astfel, denunţătorul S.S. a precizat că, în cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla în Arestul I.P.J. D. în stare de arest preventiv din 09.03.2009, a fost vizitat de inculpatul M.I. - avocat în cadrul Baroului Olt - pe care îl cunoştea mai demult, şi care ia propus să îl angajeze ca apărător ales, promiţându-i că, în schimbul sumei de 20.000 euro, va obţine cercetarea în stare de libertate, atât a sa, cât şi a celorlalţi coinculpaţi din dosarul în care acesta era cercetat, respectiv C.M. şi D.C., întrucât are influenţă atât la judecătorii de la Tribunalul D., cât şi la judecătorii de la Curtea de Apel C..
Aceleaşi aspecte le-a reiterat şi denunţătorul D.C., care a arătat că inculpatul M.I. i-a vizitat la Penitenciarul C., ocazie cu care a precizat că, dacă ei şi coinculpatul C.M. îi vor da câte 1.000 euro fiecare (3.000 euro în total) cu titlu de onorariu, precum şi câte
6.000 euro (18.000 euro în total) pentru a-i da judecătorilor de la Tribunalul D. şi Curtea de Apel C. va obţine judecarea lor în stare de libertate.
Denunţătorii i-au cerut timp de gândire şi i-au spus că nu deţin întreaga sumă, însă îl vor contacta telefonic ulterior.
S.S., C.M. şi D.C. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.418/P/2008 din 03.11.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 C.p. şi art.215 alin.1, 2, 3, 4 şi 5 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. şi art.75 lit.a C.p., în final cu aplic art.33 lit.a C.p., reţinându-se că prin însuşirea unor identităţi false, au indus şi menţinut în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, pe care i-au determinat să accepte relaţii comerciale şi să livreze mărfuri pentru care au emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără acoperire. Prejudiciul cauzat de cei trei şi cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal a fost de 1.531.164,33 lei.
Dosarul nr.418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a fost înregistrat la Tribunalul D. în 05.11.2009, sub nr.bbbb/xx/2009, fiind repartizat spre soluţionare completului C1 directe, compus din judecătorul D.B., grefieră de şedinţă fiind din februarie 2010, martora T.E.S..
Conform înţelegerii stabilite cu inculpatul M.I., denunţătorul S.S. l-a contactat telefonic pe acesta la data de 23.02.2010, astfel că inculpatul M.I. l-a vizitat la Penitenciarul C. în 24.02.2010 şi 04.03.2010, ocazii cu care i-a precizat denunţătorului că el şi ceilalţi doi coinculpaţi îi vor da câte 1.000 euro fiecare (3.000 euro, în total), cu titlu de onorariu, precum şi câte 6.000 euro (18.000 euro, în total) pentru a-i da judecătorilor de la Tribunalul D. şi Curtea de Apel C. şi, astfel, să obţină judecarea lor în stare de libertate.
Dând curs cererii inculpatului M.I., denunţătorul S.S., prin intermediul fiului său, S.O., i-a achitat inculpatului onorariul pretins, respectiv suma de 4.100 lei, conform chitanţei nr.7/12.03.2010. Cu această ocazie, inculpatul M.I. a întocmit contractul de asistenţă juridică nr.56/12.03.2010 pentru numiţii S.S., D.C. şi C.M..
După termenul de judecată din 17.03.2010 la care şi-a depus delegaţie în dosarul nr.bbbb/xx/2009 doar pentru C.M., conform înţelegerii pe care a avut-o cu denunţătorul
S.S. în 16.03.2010, inculpatul M.I. l-a vizitat la penitenciar în data de 18.03.2010 pe denunţătorul S.S., căruia i-a pretins suma de 45.000 EURO (15.000 EURO de fiecare inculpat din dosar), afirmând că judecătorul de caz, inculpatul D.B., după ce a analizat probele dosarului, i-a comunicat că suma pretinsă iniţial este prea mică în raport cu gravitatea faptei şi cu valoarea prejudiciului cauzat, motivând că de judecătorul respectiv depinde judecarea lor în stare de libertate şi individualizarea pedepselor, iar banii îi va primi personal judecătorul, după ce vor fi puşi în libertate.
În cursul documentării activităţii infracţionale desfăşurate de inculpatul M.I., a rezultat că acel coleg despre care susţinea că poate interveni pe lângă judecătorul
D.B., este inculpatul C.O. - avocat în cadrul Baroului D. şi căruia inculpatul M.I. i-a solicitat în cursul lunii martie sprijinul pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B. să obţină o pedeapsă mai mică şi punerea în libertate a persoanelor cercetate în stare de arest preventiv în dosarul nr.bbbb/xx/2009 .
De la finele lunii martie 2010, între cei doi avocaţi au existat dese contacte, directe ori prin telefon, contacte care se derulau cu o rigurozitate extremă din două în două săptămâni, cu 2 - 3 zile înainte faţă de termenele de judecată date în dosarul nr.bbbb/xx/2009 al Tribunalului D., în care erau judecaţi, în stare de arest preventiv, denunţătorii.
Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului M.I., acesta a aflat de la inculpatul C.O. că intervenţia la judecătorul D.B. se face prin intermediul judecătorului
A.L., la sfârşitul lunii martie 2010, ocazie cu care i-a comunicat că D.B. a cerut 45.000 euro, pentru punerea în libertate a numiţilor S.S., D.C. şi C.M. şi aplicarea unor pedepse favorabile. Din această sumă, 5.000 euro le-ar fi revenit inculpaţilor M.I. şi C.O. - câte 2.500 euro fiecare, iar restul de 40.000 euro erau pentru judecători.
Desele contacte din Penitenciarul C. cu denunţătorii l-au determinat pe inculpatul M.I. să aibă încredere în aceştia, astfel că în cursul întâlnirii din data de
29.03.2010, le-a comunicat acestora faptul că, judecătorul D.B. „nu lucrează” singur, ci împreună cu A.L. - judecător la Tribunalul D. - Secţia penală, acelaşi aspect fiind reiterat cu prilejul discuţiei în mediul ambiental pe care inculpatul a avut-o în 28.04.2010 cu martorul D.G.A., fratele denunţătorului D.C..
Cu prilejul discuţiilor telefonice şi din mediul ambiental din 16.03.2010 şi
18.03.2010, pe care inculpatul M.I. le-a avut cu denunţătorii, le-a atras acestora atenţia că este important să fie prudenţi şi persoana care va aduce banii pentru judecător, să fie o persoană de încredere, aspect pe care l-a subliniat şi cu prilejul convorbirii telefonice pe care a avut-o cu denunţătorul S.S. din data de 01.04.2010, orele 15:03, ocazie cu care sau înţeles ca banii să fie aduşi ori de fratele lui C. ori de cumnatul său, de cineva din familie.
Implicarea inculpatului A.L., judecător la Tribunalul D. - Secţia penală, în activitatea infracţională derulată de inculpaţii M.I. şi C.O., a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză, precum şi din procesele - verbale de supraveghere operativă întocmite de ofiţerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În data de 29.03.2010, inculpatul M.I. a discutat cu inculpatul C.O., la telefon, cerându-i acestuia să vorbească despre dosarul inculpaţilor S.S., D.C. şi C.M..
Fără îndoială, că inculpatul C.O. a discutat cu inculpatul A.L. despre acest dosar,
iar acesta din urmă a intervenit pe lângă judecătorul D.B., întrucât, tot în data de
29.03.2010, cu două zile înainte de termenul de judecată din 31.03.2010 din dosarul
bbbb/xx/2009, inculpatul A.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.B. cu care a discutat următoarele:
- BD - Da!
- LA - Salut!
- BD - Salut!
- LA - Tu mai vii pe la serviciu?
- BD - Bă, nu mai vin azi!
- LA - Nu mai vii?
- BD - Nu!
- LA - Păi şi ce-i spun lu prietenu ăla al meu?
- BD - Că nu.
- LA - Nu?
- BD - Nu acum, nu ! (vol.III - fila 265),
aspect ce vine să confirme înţelegerea preexistentă dintre inculpaţii A.L. şi D.B..
În 30.03.2010, la ora 18:13, inculpatul M.I. este contactat telefonic de către denunţătorul S.S., căruia îi comunică faptul că în dosar se va mai da un termen de două săptămâni, motivând că e prea din timp să se dispună punerea în libertate şi altfel, soluţia judecătorului D.B. nu va putea ţine la Curtea de Apel.
într-adevăr, la termenul de judecată din 31.03.2010, în dosarul bbbb/xx/2009, inculpatul D.B. a dispus amânarea judecării cauzei pentru două săptămâni.
La termenul de judecată din 14.04.2010 al dosarului nr.bbbb/xx/2009, judecătorul
D.B. - care era plecat la un seminar - nu a participat, fiind înlocuit de judecătorul F.E.. Despre acest fapt, inculpatul M.I. i-a încunoştinţat pe denunţători, cu prilejul discuţiei purtată în mediul ambiental din 13.04.2010, la Penitenciarul C..
Pentru motivul deplasării la seminar a judecătorului de caz, în dosar s-a dat termen pentru 28.04.2010, iar inculpatul M.I. i-a asigurat pe denunţătorii S.S. şi D.C., că face eforturi să obţină la acest termen judecarea lor în stare de libertate.
Afirmaţiile inculpatului M.I. se bazau pe promisiunile inculpatului C.O., căruia inculpatul A.L. îi transmitea cele convenite cu inculpatul D.B..
Nepunând la îndoială cele comunicate de inculpatul C.O., care pe parcursul judecării dosarului bbbb/xx/2009 se confirmaseră, la data de 26.03.2010, inculpatul M.I., i-a cerut martorului D.G.A. să aibă pregătită suma de 45.000 euro pentru data de
28.04.2010, întrucât la acel termen judecătorul D.B. nu va mai prelungi măsura arestării preventive şi va dispune judecarea în stare de libertate a inculpaţilor S.S., D.C. şi C.M..
Conform acestei înţelegeri, martorul D.G.A., având asupra sa suma de 45.000 euro pusă la dispoziţie de DNA, s-a întâlnit la Tribunalul D. în 28.04.2010 cu inculpatul M.I., arătându-i suma de bani şi comunicându-i că îi va da după ce judecătorul se va pronunţa.
înainte de a începe şedinţa de judecată programată pentru ora 10,30, inculpatul M.I. a comunicat martorului D.G.A. că nici la acest termen arestaţii nu vor fi puşi în libertate, pentru că judecătorii Secţiei penale fuseseră atenţionaţi de conducerea Tribunalului D., pentru lipsa de fermitate în luarea măsurii arestării preventive într-o cauză, aspect ce fusese mediatizat şi atrăsese atenţia Curţii de Apel C.. Cele afirmate de inculpatul M.I. erau reale, martorii judecători audiaţi ulterior în cauză, confirmând că fuseseră atenţionaţi de preşedintele Tribunalului cu privire la soluţiile dispuse.
La termenul din 28.04.2010, în mod intempestiv, inculpatul D.B. a hotărât să ia în pronunţare dosarul nr.bbbb/xx/2009, aspect care i-a luat prin surprindere, atât pe apărătorii aleşi ai celorlalţi inculpaţi (av. C.M., P.H., N.C. şi G.A.), cât şi pe inculpatul M.I.. Aceştia nu erau pregătiţi să pună concluzii pe fond, cu atât mai mult cu cât nu fusese epuizat probatoriul din actul de sesizare şi nici nu reuşiseră să formuleze probe în apărare.
Surprins de răsturnarea de situaţie, inculpatul M.I. i-a transmis inculpatului C.O. mai multe mesaje telefonice, cu următorul conţinut: „Se luă dosarul în pronunţare. Punem concluzii pe fond. Vino.”, „Nu amâna pronunţarea.”, „Sunt la tribunal. Când vii?”.
Inculpatul C.O., care se afla în localitatea Leamna, a revenit imediat în C., l-a contactat pe inculpatul A.L. şi ulterior s-a întâlnit în curtea Tribunalului D., în zona Biroului Notarului Public G., ocazie cu care inculpatul A.L. a afirmat că este şi el uimit de decizia inculpatului D.B., dar va vorbi cu acesta şi lucrurile se vor rezolva.
Aceste aspecte sunt confirmate de înregistrările telefonice şi se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.O. şi procesul - verbal de supraveghere operativă, precum şi înregistrările video.
Se remarcă faptul că imediat după ce inculpaţii C.O. şi A.L. stabileau telefonic un contact şi se întâlneau în diverse locuri, unde comunicau timp de câteva minute, inculpatul M.I. transmitea către denunţători ce anume urma să se petreacă la
termenele de judecată dispuse în cauză de judecătorul D.B., aspect ce rezultă din convorbirile telefonice efectuate în datele de 02.05.2010 şi 03.05.2010.
Astfel, în data de 02.05.2010, inculpatul M.I. este contactat de inculpatul
C.O., care îi cere să urgenteze “tranzacţia”.
În dimineaţa de 03.05.2010, la sediul Judecătoriei C., inculpatul M.I. s-a întâlnit cu martorul D.G.A., căruia i-a spus că judecătorul D.B. va adopta o soluţie favorabilă persoanelor arestate, doar dacă va primi suma de 45.000 euro, în caz contrar urmând a aplica pedepse drastice, de peste 10 ani închisoare, cu precizarea că judecătorul este o persoană răzbunătoare.
În cursul zilei de 03.05.2010, inculpatul A.L. l-a contactat în mai multe rânduri pe inculpatul C.O. folosind mai multe numere de telefon, unele chiar necunoscute avocatului, cerându-i să se întâlnească. Întâlnirile au fost scurte, în stradă, în apropierea sediului profesional al inculpatului C.O.
Spre seară, inculpatul M.I. a fost contactat de inculpatul C.O., care i-a cerut detalii despre „tranzacţia” pe care o derulase, inculpatul M.I. comunicându-i că cei interesaţi nu sunt de acord cu suma, care li se pare prea mare, indicând suma de 30.000 euro ca maxim al preţului pe care ar fi dispuşi să-l dea, iar inculpatul C.O. a acceptat.
A doua zi, în 04.05.2010, inculpatul M.I. a comunicat telefonic martorului D.G.A. că banii trebuie daţi înaintea termenului stabilit, respectiv chiar în acea zi. Pentru că martorul a refuzat, inculpatul M.I. a luat legătura cu inculpatul C.O., spunându-i „Bă, T.,
las-o pentru mâine că ăştia se suciră şi mai bine mâine, ştii? Ne vedem acolo la zece
jumătate.” Inculpatul C.O. a acceptat, inclusiv ora stabilită pentru a se întâlni.
În cursul serii de 04.05.2010, inculpatul C.O. a fost admonestat prin telefon de inculpatul A.L., care l-a sunat de pe telefonul mobil cu numărul ., aparţinând prietenei sale G.E.L.:
ALT: MĂ, ce dracu mă e cu încurcăturile ăstea?
COT: N-am mă ce să fac. Ziseră că vin la patru. .cum aşa, mă.
ALT: Mie mi se pare iar că umblă cu cioara vopsită.
COT: Ce să zic eu? De ce? Crezi că e o problemă la prima.? Eu le dădui telefon acum şi le zisei că la 8 jumătate să mă întâlnesc cu ei.
ALT: Ce dracu mai fac ei în noaptea asta? Se mai gândesc sau se ?
COT: Eu ştiu ce dracu fac. Ei ziseră că au tot, trebuie să.. .na, să fi luat eu de mult şi...în fine.
ALT: Deci mie nu-mi sună bine toată asta şi îţi spusei, ne lungim ca dracu! Mâine eu am, dimineaţă intru în şut.
COT: Ai treabă? La cât ai?
ALT: Nu la prima oră. La 10, dar.
COT: Am înţeles. Eu la 8 jumătate sunt acolo. Pe unde te găsesc pe la 9?
ALT: Mă suni. Sunt undeva.
COT: Te sun pe fix. De pe fix.
ALT: Bine.
COT: Tu n-ai un DIGI de-astea?
ALT: Am unul să-l ia dracu! Ia stai! Dar na, ce să-ţi spun eu acum? Stai
puţin.
COT: Bine, lasă. Hai că te sun eu dimineaţă şi decât îmi spui unde eşti.
ALT: Stai, mă, puţin!
COT: da, mă, dar să nu fie al tău, mă. Că dacă e al tău nu e bine.
ALT: Bine, lasă aşa.
^ COT: Bine, hai pa! (vol.III - filele 321)
În data de 05.05.2010, în jurul orei 09,10, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu martorul
D.G.A., în apropierea sediului Tribunalului D., acesta comunicând avocatului că adusese suma de 45.000 euro pretinsă.
Inculpatul M.I. i-a cerut denunţătorului să pună banii în portbagajul autoturismului său, marca VW Passat, cu nr...., pe care l-a deschis cu telecomanda de la o oarecare distanţă.
Imediat după aceea, lângă autoturismul inculpatului M.I., a oprit autoturismul marca Peugeot 107, cu numărul de înmatriculare ..., condus de inculpatul C.O., care i-a cerut celui dintâi să ia banii şi să urce în autoturismul său. Inculpatul M.I. a scos din portbagajul autovehiculului punga din material plastic, în care se afla depusă suma de
45.000 euro şi imediat după aceea a urcat pe scaunul din dreapta faţă al autoturismului condus de inculpatul C.O., care a pus în mişcare autoturismul.
Anterior acestui moment, inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L., între cei doi având loc următoarea discuţie:
ALT: Da?
COT: Într-un sfert de oră pe unde vă văd?
ALT: La uzină. Sau nu trebuie acolo?
COT: Nu e bine, nu e bine.
ALT: Păi, bine atunci, eu încă nu plecai de acasă.
COT: Colo, unde ne-am văzut data trecută. Ştii?
ALT: Bine, bine. Hai, pa.
Pentru a-l apela pe inculpatul A.L., inculpatul C.O. a folosit o cartelă Romtelecom la un telefon public, din incinta Tribunalului D.. O astfel de cartelă a fost găsită la sediul profesional al acestuia din C., str. ., cu prilejul percheziţiei efectuate.
După ce a pus în mişcare autoturismul, inculpatul C.O. s-a deplasat până în cartierul Brazda lui Novac, unde a oprit în faţa farmaciei IL FARM. A rămas pe loc câteva minute, după care a continuat deplasarea cu autoturismul până în faţa complexului Brazda lui Novac, unde a oprit. A coborât din autovehicul, traversând strada spre locul unde se afla parcat autoturismul Audi A6, cu nr. ., condus de inculpatul A.L..
A discutat cu acesta aproximativ un minut, apoi a revenit la autoturism şi şi-a continuat deplasarea până la cabinetul său de avocatură, amplasat pe str. ., la parterul bl.....
În incinta cabinetului, monitorizat din punct de vedere tehnic, în baza autorizaţiei nr.14/2010 a Curţii de Apel C., între inculpaţii C.O. şi M.I., a avut loc următoarea discuţie:
COT - ... cineva?... D[...]... D[...]!
MI - Bă, mi-a trimis.. .aia...
COT - Acesta e al mea. Ia-i tu pe-ai tăi. Bagă-i şi tu în partea asta, să nu mai vadă acesta. Ştii.
MI - Păi, numără-i încă o dată! Să vedem.
COT - Şi aici cât sunt?
MI - Păi, ne rămasă treizeci. Da’numără-i ca lumea.
COT - Dar nu. Ia ca mine.
MI - Ne rămaseră treizeci. Fură treizeci şi cinci.
COT - Aşa. Şi?
MI - Şi mai e încă o mie, ă?
COT - Păi da.
MI - Să fie patru jumătate?
COT - Păi, nu. Stai puţin.
MI - Treizeci şi cinci. Fură.
COT - Aşa.
MI - Ziseşi ăstuia că dai douăzeci şi opt. Da? Şi mai rămîn. cât mai rămân?
COT - Treizeci şi cinci. Douăş’opt.
MI - Cu şapte şi cu. Da’ nu, nu. Că zise trei jumătate. Nu patru.
COT - Nu mai pun mâna pe ei. Îmi bag. (n.n.- vulgar) în ei!
MI - Deci, trei jumătate.
COT - Hai să mergem.
Consecvent intenţiei sale de a opri mai mulţi bani din suma primită de la martorul
D.G.A., inculpatul M.I. - care afirmase către inculpatul C.O. că primise doar 35.000 euro de la denunţător, profitând de lipsa momentană a inculpatului C.O. din birou, a sustras o parte din bani, respectiv 10.000 euro, pe care şi-a însuşit-o şi a mai primit ulterior de la inculpatul C.O. - 3.000 euro.
De la sediul biroului inculpatului C.O., inculpatul M.I. s-a deplasat cu un taxi către Tribunalul D., iar inculpatul C.O. s-a deplasat pe diferite străzi, pătrunzând chiar pe contrasens la intersecţia str. Spania şi Nanterre, în momentul în care a observat în spatele său, un autoturism al poliţiei.
A mers apoi pe str. Humuleşti şi de aici pe str. Câmpului, unde a oprit autoturismul pe mijlocul străzii, între Frigorifer şi Wiessana, într-o zonă cu vizibilitate redusă. A coborât din autoturism şi imediat a dat pe geamul autoturismului Audi A6 inculpatului A.L. un plic, în care se găseau 20.000 euro, revenind grăbit în autoturism şi deplasându-se pe diferite străzi, până la Tribunalul D..
Inculpatul A.L. a mers până pe str. şi a intrat în blocul ., unde deţinea în folosinţă apartamentul nr.15, situat la etajul 3 al acestui bloc şi pe care, conform contractului de închiriere încheiat în 05.02.2009, îl avusese închiriat pentru o perioadă de un an, contra unei chirii de 250 euro/lună iar ulterior expirării contractului a continuat să-l folosească. După câteva minute, a ieşit din bloc, având în mână nişte coli A4 îndoite şi s-a deplasat la Tribunalul D.. În apartament a lăsat 5.000 euro, iar 15.000 euro i-a luat la el pentru a-i da inculpatului D.B..
În incinta Tribunalului, s-a întâlnit cu inculpatul D.B., pe holul instituţiei şi a discutat cu acesta timp de câteva secunde.
La ora 11:00:05, inculpatul D.B. i-a cerut prin telefon inculpatului A.L. să-şi mute autoturismul spre a se putea deplasa cu autovehiculul propriu.
În jurul orelor 12,40, inculpatul D.B. a revenit la Tribunalul D. unde inculpatul A.L. i-a remis suma de 15.000 euro, din cei 20.000 euro primiţi în aceeaşi dimineaţă de la inculpatul C.O., în biroul acestora din incinta Tribunalului D., în prezenţa martorei C. (M.) A. C., în baza unei înţelegeri anterioare avute cu inculpatul A.L. şi după ce anterior, procedase la modificarea cuantumului pedepselor aplicate iniţial celor trei inculpaţi, în sensul reducerii de la 5 ani la 4 ani închisoare.
Din suma de 20.000 EURO primită de la inculpatul C.O., inculpatul A.L. şi-a păstrat pentru sine suma de 5.000 EURO, urmând ca în după amiaza aceleiaşi zile, să mai primească de la inculpatul C.O. suma de 10.000 euro.
Cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în data de 07.05.2010 în baza autorizaţiei de percheziţie nr.16 emisă de Curtea de Apel C. în dosarul nr.1404/54/2010 din 07.05.2010 la adresa din C., str...., nr...., bl...., ..., ap.15, aparţinând numitului I.M. şi folosit de inculpatul A.L. a fost găsită suma de 11.000 EURO, formată din 50 bancnote a 100 EURO (într-un plic cu antetul S.C.C.V.S.A.) şi 12 bancnote a 500 EURO (într-un plic ce poartă inscripţia olografă „GROZA”), ascunsă în spatele unei comode aflate între două şifoniere într-una din camerele locuinţei respective.
Procedând la verificarea seriilor existente pe bancnotele în cupiura de 500
EURO, cu seriile consemnate în procesul verbal de consemnare a seriilor şi marcare criminalistică s-a constatat că 10, din seriile celor 12 bancnote, reprezentând 5.000 euro, se regăsesc în procesul verbal de consemnare a seriilor şi marcare criminalistică în data de 05.05.2010, respectiv: X07890716711; X06481638227; X06442257494;
X03558500264; X05026116179; X04251119735; U33001817846; X06572939555;
X06052268432 şi X02974763846.
Din suma de 13.000 euro pe care inculpatul M.I. a oprit-o din cei 45.000 euro, primită de la martorul D.G.A., s-au găsit cu prilejul percheziţiei domiciliare 7.000 euro formaţi din 14 bancnote în cupiură de 500 euro cu următoarele serii: S00174394636, X05531615102, X06739384259, X01665721235, X07929095078, X02897908121,
X05625442073, X07918946201, X06747476357, X05085816788, X02964911447,
X07668627284, X04311975098 şi X07668627311, ce se regăsesc în procesul verbal de consemnare a seriilor şi marcare criminalistică din 05.05.2010. (vol.I - filele 271 - 277) în urma cercetărilor efectuate în cauză, a rezultat că în 05.05.2010, inculpatul M.I. a achitat contravaloarea unor materiale de construcţii cu 4.500 euro, formată din 9 bancnote în cupiură de 500 euro, martorei F.M.C., iar o bancnotă de 500 euro i-a dat-o martorului Ţ.C., în contul unei datorii mai vechi.
Asupra inculpatului C.O., s-au găsit cu prilejul efectuării percheziţiei corporale din 05.05.2010, suma de 12.000 euro, formată din 24 de bancnote, în cupiură de 500 euro, având seriile S00142199386, X00047820971, X01851175163, N35008243032, X05356824104, X02286026498, N15004636815, X04510776089, X01577379197,
X07185317519, X07647848273, X05114592497, X05114592443, X07668627221,
X07668627212, X07668627203, X07668627194, X07668627185, X07668627167,
X07588227116, X03558500246, X07668627293, X07668627302, X07161420098, serii ce se regăsesc în procesul verbal de consemnare a seriilor şi marcare criminalistică din
05.05.2010. (vol.I - filele 196 - 220)
în tot timpul derulării demersurilor pe care inculpatul M.I. le-a efectuat asupra denunţătorilor pentru a-i determina să remită suma de 45.000 EURO spre a obţine punerea acestora în libertate, iar ulterior o soluţie favorabilă, avocatul a afirmat constant că judecătorul D.B. nu „lucrează” singur, ci împreună cu judecătorul A.L., lăsându-i să se înţeleagă că prin intermediul acestuia, banii vor ajunge la judecătorul de caz, ceea ce în cursul urmăririi penale efectuate în cauză s-a şi confirmat, în sensul că, inculpatul D.B. a primit în 05.05.2010 suma de 15.000 euro de la inculpatul A.L., conform înţelegerii anterioare, după ce în aceeaşi zi a modificat sentinţa penală, reducând de la 5 la 4 ani
închisoare pedeapsa aplicată iniţial inculpaţilor din dosarul aaaa/xx/2009 pe care îl judeca.
S-a constatat că, din condica de şedinţe directe a Secţiei penale din cadrul Tribunalului D. a fost ruptă o filă, respectiv, cea anterioară filei pe care este consemnată minuta sentinţei penale nr.203/05.05.2010, pronunţată în dosarul nr.bbbb/xx/2009.
De asemenea, s-a constatat că în cuprinsul minutei sentinţei penale nr.203 din
05.05.2010 au fost operate modificări, în sensul că a fost aplicat fluid corector peste care s-a rescris, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr.31/28.05.2010. (vol.IV - filele 316 - 330)
Mai mult, în cuprinsul minutei modificate inculpatul D.B. a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art.71 C.p. pentru inculpatul D.C., lucru observat de grefiera T.E.S. la momentul completării condicii de şedinţe directe. Aceasta l-a sunat imediat pe judecătorul D.B., întrebându-l dacă „cei trei inculpaţi din dosarul cu S., au cu executare toţi trei, da?”. întrucât.”trebuia să avem un 71 la ultimul dintre ei, la D.C..”. Convorbirea în cauză s-a purtat în 05.05.2010, la ora 13:33:21 şi se află transcrisă integral în volumul III, fila 348.
Suma de 45.000 euro, folosită în prezenta cauză, provine din fondul special aflat la dispoziţia procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Din această sumă s-a reuşit recuperarea sumei de 24.000 euro, iar aceasta a fost restituită Direcţiei Naţionale Anticorupţie la data de 12.05.2010, conform chitanţei nr.954.
În scopul recuperării sumei de 21.000 euro, în cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de: 16.000 euro şi 10.000 lei, ridicate de la inculpatul A.L., cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate în imobilul situat în C., str. ..., nr.., bl.., ., ap.15, consemnate la C.E.C. - Sucursala C., pe numele inculpatului dar la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial C. (recipisele de consemnare nr.910681/1 cu chitanţa nr.4217708/1 şi nr.910689/1 cu chitanţa nr.4217730/1); 1.935 lei ridicată de la inculpatul C.O., cu prilejul percheziţiei corporale (recipisa de consemnare nr.911376/1 cu chitanţa nr.4231538/1) şi 100 lei ridicată de la inculpatul M.I. cu prilejul percheziţiei corporale (recipisa de consemnare nr.911381/1 cu chitanţa nr.4231542/1), precum şi asupra autoturismelor marca Wolksvagen Passat 3C AABXEX0 serie şasiu . cu numărul de înmatriculare ., culoare negru, proprietatea inculpatului M.I. şi BMW X5 X70 FF41, serie şasiu ., cu numărul de înmatriculare ., culoare negru, proprietatea inculpatului D.B..
În ceea ce priveşte pe numiţii S.S., D.C. şi D.G.A., faţă de aceştia s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prev. de art.255 alin.1 C.p. comb. cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 alin.1 din Legea 78/2000, întrucât operează cauzele de nepedepsire prev. de art.255 alin.3 C.p. şi art.61alin.2 din Legea 78/2000.
De asemenea, în temeiul disp. art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.c C.p.p., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.M. pentru infracţiunile prev. de art.255 alin.1 C.p. comb. cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 alin.1 din Legea 78/2000, deoarece acesta nu a avut cunoştinţă şi nu a participat la demersurile întreprinse de numiţii S.S. şi D.C., coinculpaţi în dosarul bbbb/xx/2009.
În cauză s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art.242 C.p. şi înaintarea acesteia în vederea continuării cercetărilor la Parchetul de pe lângă Judecătoria C., competent material şi teritorial.
Cauza a fost înregistrată iniţial la Curtea de Apel C. cu nr.., iar ca urmare a deciziei nr.1699/04.11.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosar nr.., prin care s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj, prin încheierea penală nr.15 din 09 noiembrie 2010, Curtea de Apel C. a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj.
Prin decizia nr.1699/04.11.2010 a ÎCCJ s-au menţinut actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Inculpaţii M.I. şi C.O., audiaţi fiind în faţa instanţei, respectiv Curtea de Apel C., au recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de acuzare, menţinându-şi declaraţiile din faza de urmărire penală, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, la primul termen de judecată stabilit la Curtea de Apel Cluj, din 30 noiembrie 2010, au solicitat aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. şi disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte.
Instanţa a respins cererea de disjungere a cauzei faţă de cei doi inculpaţi, apreciind că între faptele săvârşite de aceştia şi cele pentru care inculpaţii D.B. şi A.L. au fost trimişi în judecată există indivizibilitate, iar în interesul unei mai bune administrări a justiţiei nu este oportună disjungerea, urmând ca asupra aplicării disp.art.320/1 alin.7
C.pr.pen. să se pronunţe odată cu fondul.
Inculpatul D.B. audiat în faţa Curţii de Apel C., în şedinţa publică din 08 septembrie 2010, susţine în declaraţia sa că nu se consideră vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a intervenit nimeni pentru soluţionarea dosarului privindu-i pe denunţătorii din prezenta cauză, că pe parcursul derulării procesului a soluţionat mai multe cereri de punere în libertate pe care le-a respins, iar modificările asupra minutei au constat doar în corectarea unor greşeli referitoare la pedeapsa unuia din inculpaţi, pentru care a prevăzut iniţial o pedeapsă de 5 ani cu executare, în timp ce ceilalţi inculpaţi aveau 4 ani cu executare, rectificând pedeapsa la 4 ani, precum şi erori privind încadrarea juridică a faptelor, pe care le-a corectat după o printare iniţială a minutei şi a dat grefierului de şedinţă minuta astfel corectată pentru a o redacta.
Inculpatul a menţionat că în data de 5 mai 2010, după ce în jurul orelor 10,30 a redactat acea minută, în urma unui telefon primit în jurul orelor 11 de la numita G.C. a plecat de la tribunal, revenind în jurul orelor 12.45. La plecarea de la tribunal, constatând că era blocat de autoturismul lui A.L., l-a sunat pe acesta şi l-a rugat să coboare să-şi mute maşina. Inculpatul a mai susţinut că în jurul orelor 12,45 a revenit la tribunal, căutându-l pe judecătorul T.G. cu care urma să vizioneze un meci de fotbal, iar împreună s-au deplasat la Judecătoria C. la colega G.D. şi în timp ce discuta cu aceasta, a primit un telefon de la grefiera Ţ.E., care i-a relatat că în cazul unuia dintre inculpaţii pentru care a aplicat pedepse cu închisoarea, nu s-a făcut referire la disp.art.71, 64 C.pen.
Acesta a rugat-o pe grefieră să facă rectificarea şi întorcându-se înapoi la tribunal, a semnat minuta, după care a plecat împreună cu colegul său T.G. pentru a viziona un meci de fotbal la acesta acasă. Inculpatul a susţinut că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul A.L., că nu a discutat cu acesta în legătură cu dosarul respectiv, iar discuţia telefonică pe care a avut-o cu A.L. s-a referit la un eveniment la care urmau să participe, fiind invitaţi de o cunoştinţă comună.
Inculpatul A.L. nu a dat declaraţii în cursul urmăririi penale şi nici la Curtea de Apel C., prevalându-se de dreptul la tăcere, dând declaraţii doar în faţa Curţii de Apel
Cluj la 30 noiembrie 2010, ocazie cu care a arătat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care este trimis în judecată şi se consideră nevinovat.
în legătură cu starea de fapt descrisă în rechizitoriu, a susţinut că îl cunoaşte pe inculpatul C.O., cu care avea o relaţie de amiciţie de circa 3 ani de zile, iar în cadrul întâlnirilor şi discuţiilor pe care le-a avut cu acesta, i-a oferit anumite consultaţii juridice cu referire la dosare care nu se aflau pe rolul său, inclusiv în legătură cu dosarul privindu-i pe cei trei denunţători.
Astfel, a arătat că în luna martie 2010 s-a întâlnit cu numitul C.O. în incinta tribunalului, acesta spunându-i că doreşte să angajeze cauza şi cerându-i să-şi exprime o părere cu privire la pedeapsa pe care o riscă inculpaţii. Inculpatul A.L. i-a spus avocatului
C.O. că pedeapsa ce s-ar putea aplica ar fi de maxim 6-7 ani, iar în legătură cu arestarea preventivă că era posibilă o punere în libertate, întrucât trecuse o jumătate de an de la momentul arestării.
Inculpatul a susţinut că C.O. nu i-a spus cine este judecătorul de caz, nu i-a cerut să intervină la acest judecător, nu a pretins şi nu i s-a oferit vreo sumă de bani.
în legătură cu acea sumă de bani pe care inculpatul C.O. i-a dat-o, A.L. a declarat
că în luna februarie 2010 s-a întâlnit cu acesta şi au purtat unele discuţii legate de
datoriile pe care le avea pentru a-şi achita ratele de leasing la autoturism, precum şi despre intenţia sa de a-şi schimba viaţa, având o relaţie apropiată cu martora G.E.L., cu care a locuit o perioadă de timp în apartamentul închiriat pe str.. Inculpatul C. s-a oferit să-i acorde un împrumut de 1000 sau 2000 euro, însă inculpatul i-a spus că are nevoie de
5-6000 euro pentru a-şi rezolva problemele.
Ulterior acestei discuţii, precum şi după cele purtate în luna martie 2010, în luna aprilie a aceluiaşi an, inculpatul C.O. i-a relatat că intenţionează să angajeze cauza privindu-i pe cei trei denunţători, că onorariul se va situa în jurul sumei de 20.000 euro, întrebându-l dacă mai are nevoie de acea sumă de bani, oferta fiind acceptată de A.L..
Apoi, inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu C.O. pentru a primi suma de bani în condiţiile descrise în actul de acuzare, că a avut acea discuţie telefonică cu C.O., dar s-a referit la acordarea împrumutului, iar suma de bani primită a fost de 5000 euro în bancnote de 500 euro, sume pe care le-a pus sub televizorul din dormitor, într-un plic în care mai erau şi alţi bani.
Inculpatul a precizat că la prima percheziţie domiciliară efectuată în cursul
urmăririi penale nu a declarat de existenţa acestor sume de bani întrucât şi-a făcut
probleme de o eventuală înscenare.
în legătură cu remiterea unei sume de bani către inculpatul D.B., a susţinut că acest lucru nu a avut loc, iar declaraţia martorei C.A.C. este neverosimilă. Cu inculpatul
D.B. a avut o relaţie de amiciţie, dar aceasta s-a deteriorat în toamna anului 2009, întrucât ambii şi-au manifestat intenţia de a candida pentru funcţia de preşedinte a secţiei penale a Tribunalului D..
în cursul judecăţii, la termenul din 16 septembrie 2011, luându-se un supliment de declaraţie, inculpatul A.L. a menţionat că în data de 5 mai 2010, în urma unei înţelegeri avute cu un mecanic auto la care a apelat în data de 3 mai 2010, a stabilit o întâlnire cu acesta în jurul orelor 12-12,30 la tribunal, pentru a se deplasa împreună la o societate de dezmembrări în vederea achiziţionării unei piese necesară pentru autoturismul proprietatea sa, la care se constatase de către mecanicul auto o anumită defecţiune, iar
după ora 12 s-a deplasat la acea societate de dezmembrări situată pe Calea Severinului la ieşirea din C., cu autoturismul martorului T.Z., la tribunal revenind după ora 13.
În cursul judecăţii, inculpatul A.L. a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate a înregistrărilor şi interceptărilor efectuate în cauză cu referire la convorbirile din 3 şi 4 mai 2010, pentru a se stabili mijloacele tehnice cu care au fost efectuate, dacă suporţii tehnici sunt originali, dacă asupra înregistrărilor s-a intervenit prin ştergere, inserare sau alte elemente de montaj, să se determine dacă vocea îi aparţine, dacă este redat fidel conţinutul convorbirilor (f.51 vol.IV), invocând şi faptul că există convorbiri aflate pe suporţi CD care nu au fost redate de organele de urmărire penală.
Instanţa a procedat la redarea convorbirilor din 5 mai solicitate de inculpat care nu au fost transcrise de organele de urmărire penală(f.203), dar a respins cererea de efectuare a unei expertize cu obiectivele de mai sus, apreciind că, în contextul în care, cu ocazia audierii sale la instanţă inculpatul a recunoscut că a avut acele convorbiri telefonice cu inculpatul C.O., ce au fost indicate ca probe în susţinerea actului de acuzare, acestea au fost ascultate în şedinţă publică, fiind confirmate şi de inculpatul C.O. şi nu există niciun motiv de îndoială asupra autenticităţii acestora, expertiza nu se justifică.
La cererea inculpatului D.B., faţă de neconcordanţele existente între declaraţia acestuia şi cea a martorei T.E. despre modificările pedepselor aplicate celor trei denunţători, s-a dispus efectuarea unei expertize informatice în scopul de a se stabili ce modificări au fost aduse documentului Word ce conţine minuta sentinţei penale nr.203 din 5 mai 2010 în dosarul bbbb/xx/2009 al Tribunalului D., însă expertul nu a putut răspunde obiectivelor instanţei pentru motivele arătate în expertiză şi, ulterior, în declaraţia dată în faţa instanţei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele - verbale de supraveghere operativă a inculpaţilor; (vol.III -filele 154 - 215; 372 - 379); procesele - verbale de percheziţii domiciliare; (vol.I - filele 260 - 265; 267 - 269; 271 - 277; 279; 283 - 292; 301 - 303; 305 - 315; 349 - 383); procesele - verbale de percheziţii corporale şi auto; (vol.I - filele 189 - 194; 196 - 220; 221 - 230; 231 - 244); autorizaţiile pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi mediul ambiental nr. 2, 4, 6, 9, 12, 13, 14, 17, 19 emise de Curtea de Apel C.; (vol.III - filele 1 - 74); autorizaţiile de percheziţie domiciliară nr.7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, emise de Curtea de Apel C.; (vol.I -filele 249 - 254); autorizaţia nr.17/19.05.2010, emisă de Curtea de Apel C. pentru efectuarea unei percheziţii în sistem informatic; (vol.IV - fila 267); procesele - verbale de certificare a interceptărilor şi înregistrărilor efectuate pentru numerele de telefon aparţinând inculpaţilor sau folosite de aceştia, precum şi în mediul ambiental; (vol.III -filele 83 - 151; 372 - 379); copii ale suporţilor magnetici tip DVD, care conţin înregistrarea convorbirilor, precum şi ale imaginilor audio - video privind documentarea activităţii infracţionale a inculpaţilor şi a celorlalte activităţi desfăşurate în cauză; (anexate, purtând numerele PICCJ/S/75/MS/2010; ’ PICCJ/S/95/MS/2010;
PICCJ/S/99/MS/2010 PICCJ/S/40/MS/2010 PICCJ/S/71/MS/2010 PICCJ/S/68/MS/2010 PICCJ/S/41/MS/2010
PICCJ/S/22/MS/2010; PICCJ/S/33/MS/2010;
PICCJ/S/44/MS/2010; PICCJ/S/70/MS/2010;
PICCJ/S/5 8/MS/2010; PICCJ/S/105/MS/2010;
PICCJ/S/3 0/MS/2010; PICCJ/S/59/MS/2010;
PICCJ/S/32/MS/2010; PICCJ/S/57/MS/2010;
PICCJ/S/100/MS/2010; PICCJ/S/97/MS/2010; PICCJ/S/63/MS/2010;
PICCJ/S/115/MS/2010; PICCJ/S/103/MS/2010; PICCJ/S/104/MS/2010;
PICCJ/S/56/MS/2010; PICCJ/S/39/MS/2010; PICCJ/S/34/MS/2010;
PICCJ/S/21/MS/2010; PICCJ/S/17/MS/2010; 2 DVD-R, marca Verbatim - imagini camere video benzinărie; 2 DVD-R (Traxdata şi Serioux) - date Banca TRANSILVANIA; 1 DVD.R (imation) - date RDS-RCS; 1 CD-R, marca Verbatim -cuprinzând date percheziţie informatică; 10 DVD-R - cuprinzând imagini case de schimb valutar; 7 casete mini DV - cuprinzând imagini percheziţii domiciliare.); planşe foto; procese - verbale întocmite de organele de urmărire penală; raport de constatare tehnico - ştiinţifică nr.31/28.05.2010; (vol.IV - filele 318 - 330); raport de percheziţie informatică nr.780169/03.06.2010 (vol.IV - filele 271 - 317); procese - verbale de confruntare; (vol.II - filele 124 - 129 inculpatul D.B. cu martora C.A.C.; vol.II - filele 130 - 135 inculpatul D.B. cu martora T.E.S.); declaraţiile martorilor: [.], precum şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi anume: declaraţiile inculpaţilor D.B., (f.65-66 vol.II dosar nr..../2010 al Curţii de Apel C.; M.I. (f.67-68 vol.II dosar nr../2010 al Curţii de Apel C. şi C.O. (f.69-70 vol.II dosar nr..../2010 al Curţii de Apel C.; declaraţiile inculpatului A.L. (f.94 vol.I şi f.79 vol.IV dosar nr..../2010 al Curţii de Apel Cluj); declaraţiile martorilor [.]; raport de expertiză informatică întocmit de exp.Tărâţă Mihai - f.216-229 vol.II dosar .../2010 al Curţii de Apel Cluj; procesul verbal din 16 septembrie 2011 privind vizionarea casetelor referitoare la percheziţiile domiciliare efectuate la 5 şi 7 mai 2010 pe str.. din C., audierea înregistrării convorbirilor telefonice între inculpaţii C.O. şi A.L. din data de 3 mai 2010, aflată pe suportul CD cu indicativul PICCJ/S/70/MS/2010, fişierul COT 1-DJ-DNA şi convorbiri telefonice de pe CD PICCJ/S/75/MS/2010 din data de 4 mai 2010, precum şi CD PICCJ/S/71/MS/2010, vizionarea DVD-ului inscripţionat PICCJ/S/105/MS/2010 privind supravegherea operativă a inculpatului A.L. din data de 4-5 mai 2010 (f. 109-113 - vol.IV); audierea unor înregistrări de convorbiri ambientale efectuate în şedinţa publică din 4 noiembrie 2011, aflate pe suporţi CD cu indicativele: PICCJ/21/MS/2010; PICCJ/39/MS/2010; PICCJ/56/MS/2010; PICCJ/68/MS/2010; PICCJ/97/MS/2010, PICCJ/95/MS/2010, puse la dispoziţie de DNA - Serviciul Teritorial C., odată cu înaintarea dosarului - f.170-172, vol.IV; procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice înregistrate pe CD nr.PICCJ/95/MS/2010 a căror transcriere nu se află în dosarul de urmărire penală - f.203-213, vol.IV; raport de expertiză informatică întocmit de expert I.D. - f.282, vol.IV; obiecţiuni la raportul d expertiză şi raport întocmit de expertul parte M.C. - f. 27-158_vol.V; declaraţia expertului I.D. - f. 159-160 vol.V; referatele de evaluare psihosocială cu privire la inculpaţi - f.-9-22 vol.V, Curtea reţine următoarele:
Denunţătorii S.S., C.M. şi D.C. au fost cercetaţi penal şi ulterior trimişi în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.418/P/2008 din 03.11.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 şi 5 C.p. şi art.215 alin.1, 2, 3, 4 şi 5 C.p. cu aplic. art.41 alin.2 C.p. şi art.75 lit.a C.p., în final cu aplic art.33 lit.a C.p., reţinându-se că prin însuşirea unor identităţi false, au indus şi menţinut în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale, pe care i-au determinat să accepte relaţii comerciale şi să livreze mărfuri pentru care au emis file C.E.C. şi bilete la ordin fără acoperire, cauzând un prejudiciu de
1.531.164,33 lei.
Dosarul nr.418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul D. a fost înregistrat la Tribunalul D. în 05.11.2009, sub nr.bbbb/xx/2009, fiind repartizat spre soluţionare
completului C1 directe, compus din judecătorul D.B., grefieră de şedinţă fiind din februarie 2010, martora T.E.S..
în cursul lunii septembrie 2009, în timp ce se afla în Arestul IPJ D., în stare de arest preventiv, denunţătorul S.S. a fost vizitat de inculpatul M.I., avocat în Baroul D., cu care se cunoştea de mai mulţi ani, iar acesta i-a propus să-l angajeze ca apărător, urmând ca în schimbul sumei de 20.000 euro să obţină cercetarea sa şi a celorlalţi doi inculpaţi în stare de libertate, susţinând că are influenţă la judecătorii din cadrul Tribunalului D. şi Curtea de Apel C..
După un timp de gândire, S.S. l-a contactat pe avocatul M.I. la 23.02.2010, iar la
24.02.2010 a fost vizitat de acesta la Penitenciarul C., angajându-se să studieze dosarul în care erau trimişi în judecată S.S., D.C. şi C.M..
La data de 4 martie 2010, inculpatul M.I. l-a vizitat din nou la penitenciar pe S.S., spunându-i că trebuie să îi dea 3.000 euro pentru a intra în dosar ca apărător iar 18.000 euro, câte 6.000 euro fiecare inculpat, vor trebuie să-i achite pentru punerea lor în libertate.
Ulterior, la 9 martie 2010, discutând cu ceilalţi inculpaţi din dosar, S.S. s-a hotărât să-l denunţe pe inculpatul M.I. şi au acceptat să achite suma de 1000 euro cu titlu de onorariu pentru M.I., ce urma să fie angajat doar pentru numitul C.M., întrucât ceilalţi doi aveau fiecare avocaţi, la care nu doreau să renunţe. Apoi, la 18 martie 2010, inculpatul M.I. i-a vizitat pe denunţătorii S.S. şi D.C. la Penitenciarul C., cerând de data aceasta câte
15.000 euro pentru fiecare inculpat, spunând că banii trebuie daţi judecătorului după ce vor fi puşi în libertate, totodată, stabilind că banii vor fi daţi prin D.G.A., fratele denunţătorului D.C., căruia M.I. i-a spus că dacă nu va achita suma de bani, cei trei sunt la mâna judecătorului şi că după ce vor fi puşi în libertate le va aplica o pedeapsă mai aspră.
în 31 martie 2010, M.I. i-a vizitat din nou pe denunţători la penitenciar, discutând de plata unui avans din suma pretinsă, iar ulterior la 13 aprilie 2010, s-a întâlnit cu toţi cei trei denunţători afirmând atunci că judecătorul A.L. lucrează împreună cu judecătorul
D.B. şi împart banii.
în aceeaşi perioadă, inculpatul M.I. îl abordase pe inculpatul C.O., avocat în cadrul aceluiaşi barou şi fost coleg de facultate cu cel dintâi, solicitându-i sprijinul pentru a interveni la judecătorul D.B. în favoarea celor trei denunţători, ocazie cu care C.O. a susţinut că nu-l cunoaşte pe D.B., dar că are o relaţie mai apropiată cu magistratul A.L., cu care ulterior s-a întâlnit purtând mai multe discuţii în legătură cu dosarul în care denunţătorii erau judecaţi pentru infracţiunea de înşelăciune.
De altfel, în cadrul întâlnirilor pe care inculpatul M.I. le-a avut la Penitenciarul C. cu denunţătorii a făcut referire la o persoană care va intermedia legătura cu judecătorii de caz, folosind apelativul „colegu”, stabilindu-se ulterior că este vorba de inculpatul C.O..
Inculpatul A.L. i-a spus inculpatului C.O. că cei trei nu vor putea fi puşi în libertate, dar există posibilitatea să primească o pedeapsă mai mică de 3 ani, dar pentru aceasta vor trebui să plătească o sumă de bani, respectiv 30.000 euro (ulterior majorată la
40.000 euro) pentru a interveni la judecătorul D.B., cu care A.L. era coleg la Tribunalul
D..
Urmare a înţelegerii dintre C.O. şi M.I. care doreau obţinerea unor sume de bani, M.I. a pretins denunţătorilor suma totală de 45.000 euro, care urma să fie predată inculpatului M.I. prin intermediul fratelui denunţătorului D.C. şi anume D.G.A., căruia i
s-a cerut să aibă pregătită suma pentru data de 28 aprilie 2010 în vederea punerii în libertate a inculpaţilor.
Înainte de a începe şedinţa de judecată programată pentru ora 10.30, inculpatul M.I. a comunicat martorului D.G.A. că nici la termenul din 28 aprilie 2010 arestaţii nu vor fi puşi în libertate, pentru că judecătorii secţiei penale fuseseră atenţionaţi de conducerea Tribunalului D. pentru lipsa de fermitate în luarea măsurii arestării preventive, însă ulterior au fost surprinşi de faptul că D.B. a hotărât să soluţioneze pe fond dosarul nr.bbbb/xx/2009, deşi avocaţii nu erau pregătiţi să pună concluzii pe fond.
Prin urmare, inculpatul M.I. a luat legătura cu C.O., care la rândul său l-a contactat pe A.L., stabilind să se întâlnească pentru a urgenta predarea sumelor de bani pretinse.
Astfel, suma de 45.000 euro, pusă la dispoziţie de DNA - Serviciul Teritorial C. martorului D.G.A., a fost predată inculpatului M.I. la data de 5 mai 2010 în jurul orelor 9, acesta solicitând denunţătorului să pună banii în portbagajul autoturismului său, marca VW Passat, cu nr...., situat în apropierea sediului Tribunalului D..
Din această sumă, inculpatul M.I., care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.O. la biroul de avocatură al acestuia, situat pe str. ., la parterul bl., a păstrat pentru sine
3.000 euro prin înţelegere cu inculpatul C.O. şi 10.000 euro fără ca acestuia să-i fie adus la cunoştinţă şi a predat diferenţa inculpatului C.O. pentru a fi remişi celor doi judecători A.L. şi D.B., urmând ca şi acesta să păstreze pentru sine o parte din bani.
Anterior acestui moment, inculpatul C.O. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.L., cu care a stabilit o întâlnire.
De la sediul biroului inculpatului C.O., inculpatul M.I. s-a deplasat cu un taxi către Tribunalul D.. Inculpatul C.O. s-a îndreptat spre locuinţa sa din C., str.., unde a numărat banii primiţi de la inculpatul M.I., constatând că este vorba de suma de 32.000 euro, i-a împărţit în două, respectiv 20.000 euro ce urma să fie daţi inculpatului A.L., pe care i-a introdus într-o pungă de plastic cu dungi multicolore, inscripţionată Waikiki, iar diferenţa de 12.000 euro a lăsat-o acasă, gândindu-se că va reţine pentru sine 2.000 euro, iar 10.000 euro îi vor fi daţi spre seară inculpatului A.L.. Apoi, s-a deplasat până în zona situată între Frigorifer şi Wiessana, a coborât din autoturism şi imediat a dat pe geamul autoturismului Audi A6 inculpatului A.L. acea plasă de plastic, în care se găseau cei
20.000 euro, revenind în autoturism şi deplasându-se la Tribunalul D..
Inculpatul A.L. a mers până pe str.. şi a intrat în blocul ., unde deţinea cu chirie un apartament, apoi după câteva minute, a ieşit din bloc, având în mână nişte coli A4 îndoite şi s-a deplasat la Tribunalul D.. În apartament a lăsat 5.000 euro, iar 15.000 euro i-a luat la el pentru a-i da inculpatului D.B..
În incinta Tribunalului, s-a întâlnit cu inculpatul D.B., pe holul instituţiei şi a discutat cu acesta timp de câteva secunde.
La ora 11:00:05, inculpatul D.B. i-a cerut prin telefon inculpatului A.L. să-şi mute autoturismul spre a se putea deplasa cu autovehiculul propriu.
Ulterior, inculpatul A.L. a intrat în şedinţa de judecată de apeluri, programată pentru ora 10.30, împreună cu martora C.A.C., şedinţă care a durat între 1 oră şi jumătate şi 2 ore, conform declaraţiilor martorilor T.E., C.A. şi T.V.
În jurul orelor 12,40, inculpatul D.B. a revenit la Tribunalul D., unde inculpatul A.L. i-a remis suma de 15.000 euro din cei 20.000 euro primiţi în aceeaşi dimineaţă de la
inculpatul C.O., în biroul acestora din incinta Tribunalului D., în prezenţa martorei
C.(M.)A.C., în baza unei înţelegeri anterioare avute cu inculpatul A.L..
Din suma de 20.000 Euro primită de la inculpatul C.O., inculpatul A.L. şi-a păstrat pentru sine suma de 5.000 euro, urmând ca potrivit înţelegerii dintre cei doi şi declaraţiei inculpatului C.O., în după amiaza aceleiaşi zile, să mai primească de la acesta suma de 10.000 euro.
în urma percheziţiilor domiciliare şi corporale efectuate în data de 5 mai 2010, s-a găsit asupra inculpatului C.O. suma de 12.000 euro din cea de 45.000 euro, la domiciliul inculpatului M.I. s-a găsit suma de 7.000 euro, diferenţa de 6.000 euro fiind cheltuită de acesta, prin achitarea sumei de 4.500 euro reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţii către numita F.M.C., 500 euro o datorie către Ţ.C., iar diferenţa de 1.000 euro nu s-a putut stabili în ce modalitate a fost folosită. De asemenea, la cea de-a doua percheziţie domiciliară ce a avut loc la locuinţa de pe str.., aflată în folosinţa inculpatului A.L., s-a găsit suma de 5.000 euro, constatându-se că seriile bancnotelor de câte 500 euro corespundeau cu cele marcate criminalistic cuprinse în totalul de 45.000 euro puse la dispoziţia denunţătorului D.G.A.. Suma de 15.000 euro ce a fost dată inculpatului D.B. nu a fost găsită cu ocazia percheziţiilor efectuate de organele de urmărire penală.
în cauza privindu-i pe S.S., D.C. şi C.M. se amânase pronunţarea de la data de 28 aprilie 2010 la 5 mai 2010, iar în dimineaţa zilei de 5 mai 2010 în jurul orelor 9,45-10, inculpatul D.B. s-a deplasat în biroul grefierei de şedinţă, T.E., unde folosind o ciornă a dictat minuta hotărârii în dosarul bbbb/xx/2009, în sensul condamnării celor trei la pedepse cu închisoarea, minută asupra căreia a operat anumite modificări, în sensul că iniţial pedeapsa aplicată pentru unul dintre inculpaţi era de 5 ani închisoare, iar apoi s-a corectat în sensul aplicării unor pedepse de 4 ani închisoare. Ulterior inculpatul D.B. a fost observat de către martorele C.A.C. şi T.E. purtând discuţii cu A.L. asupra acestui dosar, pe care cel dintâi l-a solicitat grefierei, uitându-se împreună la minuta redactată conform celor de mai sus.
Deşi martora T.E. a susţinut că D.B. a corectat toate pedepsele în sensul reducerii acestora de la 5 ani la 4 ani închisoare, inculpatul a susţinut că a operat această modificare doar în cazul unuia dintre inculpaţi, pentru ceilalţi fiind aplicate de la început pedepse de 4 ani închisoare şi, cum expertizele informatice efectuate în cauză, precum şi percheziţia informatică din cursul urmăririi penale, nu au putut evidenţia modificări ale documentului pentru fiecare etapă, iar declaraţia martorei T.E. nu se coroborează cu alte probe, se va lua în considerare susţinerea inculpatului, care este confirmată şi de inculpatul C.O.(f.230 vol II, dosar urmărire penală).
Martora T.E. a participat la şedinţa de apeluri în care A.L. era programat împreună cu martora C.A., iar după finalizarea acestei şedinţe, respectiv în jurul orelor 13.30, în momentul în care a completat condica de cauze directe în locul judecătorului
D.B. pentru dosarul nr.bbbb/xx/2009, a observat că la unul dintre inculpaţi a omis să facă aplicarea art.71 C.pen., motiv pentru care l-a sunat pe judecător, iar acesta i-a solicitat să corecteze eroarea, urmând ca a doua zi să se semneze minuta astfel modificată. Cu toate acestea, inculpatul D.B. a revenit la birou circa 15 minute mai târziu şi a semnat minuta corectată.
în cauza penală ce a format obiectul dosarului nr.bbbb/xx/2009, soluţia finală pronunţată de îCCJ prin decizia din 2 decembrie 2010 a fost în sensul condamnării
inculpatului S.S. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, D.C. la 5 ani închisoare şi
C.M. la 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen. şi complicitate la această infracţiune.
Fapta inculpatului M.I., astfel cum a fost descrisă mai sus, respectiv de a pretinde şi primi pentru sine şi pentru alţii suma de 45.000 euro de la denunţători, din care a păstrat pentru sine 13.000 euro, în scopul de a interveni prin intermediul inculpaţilor C.O. şi A.L., pe lângă magistratul D.B., pentru ca acesta să dispună judecarea în libertate a numiţilor S.S., D.C. şi C.M., iar în final să li se aplice o pedeapsă favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art.257 C.p. comb. cu art.6 din legea 78/2000 şi a fost dovedită prin probele administrate în cauză coroborate cu recunoaşterea vinovăţiei, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată.
Implicarea inculpatului M.I. în activitatea infracţională şi vinovăţia sa pentru săvârşirea infracţiunii mai sus menţionate rezultă în mod cert din declaraţiile denunţătorilor S.S., D.C. şi D.G.A., declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţia inculpatului C.O. şi interceptările convorbirilor telefonice şi ambientale purtate între inculpatul M.I. şi denunţători, precum şi cele dintre acesta şi inculpatul C.O., toate coroborându-se cu declaraţia sa, în care a menţionat detaliat modul în care a conceput şi desfăşurat întreaga acţiune ilicită, precum şi cu procesul verbal de percheziţie domiciliară întocmit la 5 mai 2010 de DNA Serviciul Teritorial C., ocazie cu care la adresa din com.Şimnicu de Sus, sat ... str.. jud.D. s-a găsit la inculpatul M.I. suma de 7.000 euro, în bancnote de 500 euro, a căror serii s-au regăsit în procesul verbal de marcare criminalistică.
Inculpatul a declarat iniţial că din suma de 45.000 euro şi-a reţinut 11.500 euro, din care 8000 euro fără să ştie inculpatul C.O., pentru ca ulterior, când a oferit explicaţii în legătură cu modul de cheltuire a sumelor să reiasă că a cheltuit 5000 euro, iar 7000 euro s-au găsit asupra sa de către organele de urmărire penală, deci în total 12.000 euro. În realitate, suma reţinută de inculpat a fost de 13.000 euro, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, iar inculpatul a recunoscut această stare de fapt prin declaraţia dată în 14 septembrie 2012, referitoare la aplicarea disp.art.3201 Cpr.pen., dar rezultă şi din probele administrate, mai cu seamă din declaraţia inculpatului C.O. care susţine ca a numărat
32.000 euro după ce i-au fost înmânaţi banii de către inculpat şi din declaraţia martorului
D.G.A. care a predat inculpatului M.I. 45.000 euro.
Fapta inculpatului C.O.T., astfel cum rezultă din starea de fapt descrisă mai sus, de a accepta şi primi pentru sine şi pentru alţii suma totală de 32.000 euro prin inculpatul M.I. de la denunţători, pentru a interveni prin intermediul magistratului judecător A.L. pe lângă judecătorul D.B., în favoarea numiţilor S.S., D.C. şi C.M., în scopul arătat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art.257
C.p. comb. cu art.6 din Legea 78/2000. Din banii primiţi inculpatul a predat suma de
20.000 euro inculpatului A.L., păstrând 12.000 euro, din care 10.000 euro urmau să fie daţi aceluiaşi inculpat în seara zilei de 5 mai 2010.
Vinovăţia inculpatului C.O. a fost în mod cert dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpatului M.I., interceptările convorbirilor telefonice şi ambientale între cei doi inculpaţi, precum şi între C.O. şi inculpatul A.L., declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei, coroborate cu procesul verbal de supraveghere operativă şi procesul verbal de percheziţie corporală întocmit la 5 mai 2010 de DNA Serviciul Teritorial C., ocazie cu care asupra acestuia s-a găsit suma de 12.000 euro în
bancnote de câte 500 euro, a căror serii s-au regăsit în procesul verbal de marcare criminalistică.
Inculpatul C.O. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art.257 C.p. comb. cu art.6 din Legea 78/2000 în complicitate la aceeaşi infracţiune prev. de art.26 rap.la art. art.257 C.p. comb. cu art.6 din Legea 78/2000 arătând că activitatea sa a fost aceea de intermediar şi a constat în ajutorul pe care indirect l-a dat inculpatului M.I., nu a luat niciodată direct legătura cu denunţătorii şi nu s-a folosit de calitatea de avocat.
Analizând cererea inculpatului, în baza art.334 C.pr.pen. punând-o în discuţia părţilor, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art.26 C.pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
Din descrierea activităţii desfăşurate de inculpatul C.O. rezultă că acesta, nu doar a ajutat la săvârşirea infracţiunii şi a intermediat predarea sumei de bani către judecători, dar a şi comis acte materiale care se circumscriu infracţiunii de trafic de influenţă, în sensul că a primit sume de bani, atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi inculpaţi, în scopul facilitării obţinerii unei soluţii favorabile pentru denunţători. Inculpatul este cel care îl cunoştea pe A.L., acesta l-a abordat şi i-a cerut sprijinul în a interveni pe lângă D.B., folosindu--se de influenţa pe care o avea, a primit informaţii pe care le-a transmis la denunţători, a primit el însuşi sume de bani pentru activitatea desfăşurată. Astfel de acte sunt specifice autoratului şi nu complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, motiv pentru care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice.
Având în vedere că prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale inculpaţii M.I. şi C.O. au facilitat tragerea la răspundere penală a celorlalte persoane care au săvârşit fapte de corupţie ce cad în competenţa de instrumentare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi anume a inculpaţilor A.L. şi D.B., aceştia beneficiază de aplicarea dispoziţiilor art.19 OUG nr.43/2002, respectiv reducerea la jumătate a pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.
În acelaşi timp, în conformitate cu art.11 din OUG nr.121/2011 inculpaţilor li se aplică şi disp. art.3201 alin.7 C.pr.pen. deoarece au recunoscut faptele încă de la prima audiere în faţa instanţei, iar la primul termen cu procedură completă după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010, respectiv 30 noiembrie 2010, disjungerea nu a fost posibilă, aplicarea acestor dispoziţii urmând a se face odată cu fondul.
În baza dispoziţiilor art.257 C.pen.rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, văzând limitele de pedeapsă prevăzute de lege ca urmare a aplicării disp.art.19 din OUG nr.43/2002 şi art.3201 alin7 C.pr.pen., precum şi criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 C.pen. inculpaţii M.I. şi C.O. urmează a fi condamnaţi la pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi, respectiv 1 an închisoare.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.I. se va ţine seama de gradul de pericol social concret al faptei raportat la modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, împrejurarea că s-a folosit de calitatea de avocat, a fost cel care a iniţiat activitatea infracţională, a avut contact direct cu denunţătorii, a făcut promisiuni şi a întărit convingerea acestora că în schimbul unor sume de bani vor putea obţine punerea în libertate sau o soluţie favorabilă în dosarul penal în care erau cercetaţi, luând legătura în acest scop cu inculpatul C.O., mobilul urmărit şi anume obţinerea unei sume de bani (13.000 euro), împrejurări care imprimă o gravitate sporită faptei care este de natură a
decredibiliza justiţia, dar şi de persoana făptuitorului care a recunoscut şi regretat fapta, nu are antecedente penale sau abateri disciplinare, a avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, prezentându-se la toate termenele şi respectând obligaţiile impuse de instanţă pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, în prezent nu mai desfăşoară activitatea de avocat, fiind consilier juridic, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă că există garanţii suficiente pentru reeducarea acestuia, nu există puncte vulnerabile în stilul său de viaţă care să îl expună la situaţii de risc şi are sprijinul familiei şi prietenilor pentru a depăşi situaţia actuală.
în consecinţă, ţinând cont de aceste elemente, dar şi de scopul pedepsei, atât de prevenţie, cât şi de reeducare, se apreciază că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare corespunde acestora şi este echitabilă şi proporţională.
Raportat la gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia în plan social, de natură a destabiliza încrederea cetăţenilor în justiţie şi de a determina o imagine defavorabilă, creându-se impresia că, în schimbul unor sume de bani se pot soluţiona dosarele în favoarea unor infractori, lăsând fără protecţie pe cetăţenii împotriva cărora se pot comite astfel de fapte, dar ţinând cont şi de persoana inculpatului, contribuţia efectivă la comiterea infracţiunii, se consideră că doar o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, este în măsură să contribuie la realizarea scopului prevăzut de art.52 C.pen. Chiar în situaţia în care inculpatul a avut un comportament corespunzător în timpul procesului, de care s-a ţinut seama la individualizarea pedepsei, în lipsa unor sancţiuni de natură a preveni comiterea unor astfel de infracţiuni de corupţie într-un domeniu de activitate care este menit tocmai a asigura cetăţenilor un climat de ordine şi securitate, acest scop nu va putea fi atins.
Pe durata executării pedepsei, se vor interzice acestuia drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a C.pen. - „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice”, dar ţinând cont de gravitatea faptei, precum şi calitatea de avocat al inculpatului, de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii şi art.64 lit.b C.pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat” şi art.64 lit.c - „dreptul de a exercita profesia de avocat”.
în baza art.88 C.pen. urmează a se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 5 mai 2010 la 21 martie 2011, când prin decizia penală nr.1106 din 21 martie 2011 a îCCJ, s-a dispus punerea acestuia în libertate şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură ce va fi menţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii.
în această fază procesuală nu se justifică revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara pentru a asigura garanţia că inculpatul se va prezenta la eventuale termene de judecată în recurs şi nu va afecta în niciun mod buna desfăşurare a judecăţii în căile de atac.
în cursul urmăririi penale, de la inculpatul M.I. s-a ridicat suma de 7.000 euro din cei 13.000 euro, de care acesta a beneficiat, iar suma de 6.000 euro a rămas nerecuperată, astfel că în baza art.257 alin.2 C.pen. rap.la art.19 din Legea 78/2000 se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 6.000 euro în favoarea DNA - Serviciul Teritorial
C., aceasta fiind instituţia care a pus la dispoziţia denunţătorului suma totală de 45.000 euro.
Totodată, se va menţine măsura sechestrului asigurator instituit în cursul urmăririi penale în vederea recuperării acestei sume, asupra autoturismului marca Wolksvagen Passat 3C AABXEX0 serie şasiu ... nr.....
În ceea ce priveşte suma de 100 lei ridicată de la inculpat în cursul urmăririi penale, aceasta nu are legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, motiv pentru care se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra acestei sume, conform recipisei de consemnare nr.911381/1, chitanţa 4231542/1.
La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului C.O., se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite prin prisma modalităţii de comitere, a contribuţiei acestuia la întreaga activitate infracţională, împrejurarea că la solicitarea inculpatului M.I., a fost cel care l-a contactat pe inculpatul A.L. în vederea intermedierii legăturii cu judecătorul de caz, cuantumul sumei ce urma să-i revină, respectiv 2.000 euro, dar şi persoana făptuitorului, care a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului, s-a prezentat la toate termenele şi a respectat obligaţiile impuse pe perioada controlului judiciar, nu are antecedente penale sau alte abateri, din referatul de evaluare psihosocială rezultând că este căsătorit, are un copil minor, nu au fost identificaţi factori negativi în măsură să inducă o conduită antisocială, iar în procesul de reintegrare socială beneficiază de resurse personale şi externe, experienţa privării de libertate şi a procesului penal având un puternic rol de exemplaritate pentru comportamentul viitor al inculpatului.
În prezent, inculpatul desfăşoară în continuare activitatea de avocat, acesta nu s-a folosit de profesie pentru comiterea infracţiunii, deşi relaţia cu inculpatul A.L. a existat datorită cadrului comun de desfăşurare a acestei activităţi şi nu s-a reliefat vreo conduită necorespunzătoare în perioada anterioară şi ulterioară săvârşirii faptei.
În aceste condiţii, o pedeapsă de 1 an închisoare se apreciază ca fiind justă şi proporţională şi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, dar şi la realizarea scopului de prevenţie al acesteia.
Ţinând cont de gravitatea faptei, impactul pe care astfel de infracţiuni îl are în rândul opiniei publice, efectele asupra încrederii în justiţie, precum şi de modul concret în care inculpatul a acţionat, folosindu-se de relaţia cu judecătorul A.L., pentru realizarea scopului pedepsei, necesitatea prevenirii unor astfel de fapte de corupţie, se impune ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.
Pe durata executării pedepsei, se vor interzice acestuia drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a C.pen. - „dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice”, dar ţinând cont de gravitatea faptei, precum şi persoana făptuitorului şi drepturile prev.de art.64 lit.b C.pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”.
În baza art.88 C.pen. urmează a se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 5 mai 2010 la 25 ianuarie 2011, când prin decizia penală nr.245 din 25 ianuarie 2011 a ÎCCJ, s-a dispus punerea acestuia în libertate sub control judiciar, obligaţiile stabilite prin această decizie şi astfel cum au fost modificate prin încheierile din 1 aprilie 2011 şi 17 iunie 2011 ale Curţii de Apel Cluj urmând a fi menţinute până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În această fază procesuală nu se justifică ridicarea controlului judiciar, care este necesar pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii în căile de atac, prezenţa la organele judiciare şi ulterior, punerea în executare a hotărârii de condamnare.
În cursul urmăririi penale, de la inculpatul C.O. s-a ridicat întreaga sumă de bani pe care a păstrat-o, şi anume 12.000 euro, astfel că de la acesta nu se justifică confiscarea altor sume, măsura de siguranţă fiind una ce are caracter personal, neputând fi obligaţi inculpaţii în solidar la plata acelor sume de bani ce nu au fost recuperate.
Întrucât în cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurator asupra sumei de 1935 lei ridicată de la inculpatul C.O., iar aceasta nu are legătură cu cauza şi faţă de acest inculpat nu se justifică luarea măsurii confiscării, se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit conform recipisei de consemnare nr.911376/1, chitanţa nr.4231538/1.
Faptele inculpatului A.L.T., astfel cum au fost descrise mai sus, în sensul de a accepta şi primi de la denunţători suma de 20.000 euro prin intermediul inculpatului C.O. pentru a interveni pe lângă judecătorul D.B., în favoarea numiţilor S.S., D.C. şi C.M., păstrând pentru sine 5.000 euro şi de a da din banii primiţi, suma de 15.000 euro inculpatului D.B., în scopul pronunţării unei soluţii favorabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art.257 C.p. comb. cu art.7 alin.3 din Legea 78/2000 şi complicitate la infracţiunea de luare de mită prev. de art.26 rap. la art.254 C.p. comb. cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000, cu aplic. art.33 lit.a C.p.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită în mod cert şi rezultă în principal din declaraţiile inculpatului C.O., ale inculpatului M.I., din înregistrarea convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul C.O., procesul verbal de supraveghere operativă şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în special declaraţiile martorei T.E. şi ale martorei C.A.C..
În concret, inculpatul C.O. a relatat în toate declaraţiile date că la solicitarea inculpatului M.I. a apelat la inculpatul A.L., cu care se afla în relaţii de amiciţie, pentru ca acesta să intervină la judecătorul D.B. în vederea pronunţării unei soluţii favorabile în dosarul referitor la denunţătorii S.S. şi alţii, iar inculpatul A.L. a solicitat o sumă de bani pentru sine şi pentru celălalt inculpat judecător în acest scop.
Inculpatul M.I. confirmă împrejurarea legată de relaţia dintre inculpatul C.O. şi A.L., aspecte pe care le cunoaşte din spusele celui dintâi şi arată că acesta urma să intermedieze legătura cu inculpatul D.B., asigurându-i în permanenţă pe denunţători că în schimbul unor sume de bani acesta îi va pune în libertate sau le va da pedepse mai blânde.
Chiar inculpatul A.L. recunoaşte că a dat mai multe informaţii inculpatului C.O. în legătură cu dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului D., cunoscând situaţia dosarului, întrucât a dispus arestarea preventivă, iar din probe reiese că în perioada anterioară soluţionării cauzei respective s-au întâlnit de mai multe ori în locuri ferite, purtând convorbiri telefonice de pe numere diferite de telefon.
Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpatul A.L. şi C.O. din data de 4 mai 2010 rezultă că cei doi aveau o înţelegere care, prin coroborare cu celelalte probe, poate fi interpretată ca fiind legată de plata sumei de bani pretinsă pentru a interveni în soluţionarea dosarului.
În acelaşi timp, găsirea sumei de 5.000 euro din cea marcată criminalistic la locuinţa de pe str.N.Iorga, sumă pe care inculpatul A.L. nu a declarat-o cu ocazia percheziţiei domiciliare, confirmă starea de fapt mai sus reţinută şi împrejurarea că acesta a primit suma de bani în scopul arătat.
Apărările inculpatului referitoare la primirea sumei de 5.000 euro cu titlu de împrumut nu sunt verosimile, întrucât acestea sunt contrazise de declaraţia inculpatului
C.O. şi nu sunt confirmate de alţi martori audiaţi în cauză, nici chiar de martora Gheorghe Elena, cu care inculpatul susţine că dorea să-şi întemeieze o familie, iar banii îi erau necesari şi în acest scop. Existenţa unui împrumut din partea inculpatului C.O. este contrazisă şi de modalitatea în care s-a predat suma de bani, în grabă, pe geamul autoturismului, precum şi de convorbirea telefonică avută la data de 4 mai 2010, pe care inculpatul nu a contestat-o, în care este precipitat de faptul că nu a primit încă banii.
Din declaraţiile martorelor T.E. şi C.A.C. rezultă că inculpatul D.B. a arătat minuta hotărârii pronunţate în dosarul bbbb/xx/2009 inculpatului A.L., care a fost văzut de C.A.C. şi în momentul înmânării unei sume de bani în valută în biroul judecătorilor secţiei penale către inculpatul D.B..
în legătură cu apărarea inculpatului A.L. referitoare la absenţa acestuia din tribunal în data de 5 mai 2010 în intervalul orar 12-14, când s-a remis suma de bani către inculpatul D.B., motivat de împrejurarea că împreună cu un mecanic auto, martorul T.Z. s-ar fi deplasat la un atelier de dezmembrări auto în scopul achiziţionării unei piese, nici aceasta nu poate fi primită. Este de precizat că inculpatul a oferit aceste explicaţii doar în luna septembrie a anului 2011, în cursul cercetării judecătoreşti, fără ca până la acel moment să fi menţionat în declaraţia dată aceste aspecte.
Din declaraţia martorului T.Z. rezultă că inculpatul ar fi stabilit o întâlnire cu acesta la sediul Tribunalului D. şi că împreună s-ar fi deplasat la acel atelier de dezmembrări în intervalul orar 12-14, dar nu precizează în mod cert că întâlnirea a avut loc pe data de 5 mai 2010. în acelaşi timp, declaraţia este singulară, iar raportat la împrejurarea mai sus menţionată referitoare la momentul în care inculpatul A.L. a formulat aceste apărări şi la faptul că în aceeaşi zi era planificat în şedinţa de judecată ce urma să înceapă la ora 10.30, despre care s-a susţinut că a început la ora 11 şi a durat aproximativ 1 oră şi jumătate, nu se poate reţine în mod cert că în aceeaşi zi a fost programată şi a avut loc întâlnirea cu mecanicul auto. Totodată, inculpatul arată că deplasarea la atelierul auto a durat cca o ora, iar martorul a susţinut că a durat 2 ore şi jumătate, amintindu-şi de acest eveniment după arestarea inculpatului, în preajma zilei de aniversare a tatălui său, respectiv 15 mai.
în legătură cu aceleaşi aspecte legate de prezenţa in tribunal a inculpatului A.L. în intervalul de timp dintre orele 12.40-13, a fost propusă pentru audiere martora D.R. (f. 165 vol.IV) care susţine că în data de 5 mai 2010 în jurul orelor 12-13, când obişnuieşte să iasă după mâncare la chioşc, s-a întâlnit cu inculpatul la ieşirea din tribunal. Mai arată martora că ştia de la acesta că are ceva probleme cu maşina.
Din cele relatate de martoră, nu se poate considera că este exclusă prezenţa inculpatului din biroul judecătorilor secţiei penale în momentul reţinut ca fiind cel în care s-a întâlnit cu inculpatul D.B., dată fiind, atât marja de eroare în aprecierea martorului, cât şi împrejurarea că era posibil ca întâlnirea să fi avut loc după sau înainte de predarea sumei de bani.
Este real că din declaraţiile judecătorilor secţiei penale a Tribunalului D. audiaţi în calitate de martori, precum şi din declaraţiile grefierilor aceleiaşi secţii rezultă că începând cu luna septembrie 2009 a existat o perioadă tensionată între inculpaţii A.L. şi
D.B. determinată de intenţia celor doi de a candida la funcţia de preşedinte al secţiei penale, dar această situaţie nu este de natură a înlătura cele reţinute mai sus şi nu prezintă
relevanţă, cu atât mai mult cu cât din aceleaşi probe se poate concluziona că în perioada apropiată comiterii faptei, cei doi se salutau, îşi vorbeau în calitate de colegi.
Nu este lipsită de importanţă convorbirea avută cu inculpatul D.B. la 29 martie 2010, redată în rechizitoriu care sugerează nu doar că între cei doi exista comunicare, dar şi că, în contextul în care C.O. primea cu regularitate informaţii de la A.L. legate de modul de derulare a procesului pe care le transmitea către denunţători prin intermediul inculpatului M.I., prin coroborare cu celelalte probe, poate fi interpretată ca având legătură cu rezolvarea favorabilă a dosarului privindu-i pe S.S. şi Drâmboi Constantin.
În legătură cu această discuţie telefonică, inculpaţii au propus pentru audiere pe martorul B.I., susţinând că se referă la o invitaţie la nunta fiului său pe care a adresat-o inculpatului D.B., prin intermediul inculpatului A.L.. Chiar dacă martorul confirmă aceste împrejurări, nu se poate considera în mod cert că dialogul dintre cei doi, în care nu se face referire la vreun nume, nu se dau detalii, se referă la invitaţia respectivă.
Martora C.A.C. a arătat în declaraţia dată că în data de 5 mai 2010, după ce au ieşit din şedinţa de apeluri împreună cu A.L., în jurul orelor 13, l-a văzut pe acesta când a scos din buzunarul hainei o hârtie albă în care era împachetată o sumă de bani, care nu era lei, ci semăna cu valuta, în bancnote de culoare maronie, pe care a înmânat-o inculpatului D.B., iar acesta i-a plasat în buzunarul interior al hainei. Martora şi-a menţinut declaraţia pe tot parcursul procesului, chiar şi cu ocazia confruntării cu inculpatul D.B. şi a reaudierii sale la instanţă, iar faţă de cele arătate mai sus, nu există nici un temei pentru a fi analizată cu rezerve sau înlăturată, ci dimpotrivă, prin raportare la toate celelalte probe confirmă starea de fapt mai sus descrisă, precum şi vinovăţia inculpatului.
Analizând declaraţiile martorilor P.S. (vol.II f. 156), B.I. (vol.II f. 154) şi T.V. (vol.III f.342), referitoare la prezenţa inculpatului A.L. în biroul judecătorilor secţiei penale în intervalul orar 12.30 - 13.00, se observă că, deşi aceştia dau anumite detalii despre întâlnirile cu inculpatul în cursul zilei de 5 mai 2010, martorul B.I. susţinând că nu s-a întâlnit cu judecătorul A. în ziua respectivă, iar martorul P.S. a declarat că de la ora 10.30 nu l-a mai revăzut pe acesta şi martora T.V. că nu i-a văzut pe judecătorii A. şi D. să-şi fi vorbit în timpul când aceasta s-a aflat în birou, astfel de împrejurări nu sunt de natură a pune la îndoială cele reţinute mai sus, precum şi declaraţiile celorlalţi martori, din care a rezultat că predarea sumelor de bani către inculpatul D.B. a avut loc în data de 5 mai 2010, între orele 12,40-13,05.
Totodată, din probe reiese că inculpatul C.O. a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro, din care 5000 euro s-au găsit la locuinţa închiriată pe str.., acesta fiind observat ieşind din bloc cu o coală de hârtie îndoită în două în mână, după care s-a îndreptat cu autoturismul spre tribunal.
În consecinţă, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă în mod cert că inculpatul A.L. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, iar cum apărările sale nu s-au confirmat, urmează a se reţine comiterea infracţiunilor încadrate în textele de lege mai sus indicate.
La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului A.L., se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite prin prisma modalităţii de comitere, a calităţii de judecător, a sumei de bani pretinsă şi primită, a consecinţelor şi efectelor negative asupra imaginii justiţiei şi încrederii populaţiei în acele persoane chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii de către cetăţeni,
obligate fiind să ia măsuri ferme faţă de aceia care nesocotesc dispoziţiile legale şi comit infracţiuni, precum şi persoana făptuitorului care nu a recunoscut săvârşirea faptelor, dar a avut o conduită corespunzătoare pe durata procesului, nu are antecedente penale, nu este cunoscut cu abateri disciplinare în perioada în care a exercitat funcţia de judecător, a demisionat din această funcţie şi este încadrat ca practician în insolvenţă, are sprijinul familiei, fiind căsătorit cu un copil minor, are o imagine bună în rândul colegilor şi prietenilor.
De asemenea, s-a ţinut cont de împrejurarea că inculpatul a facilitat denunţătorilor prin intermediul inculpatului C.O. legătura cu inculpatul D.B. şi a predat acestuia sumele de bani destinate în scopul pronunţării unei soluţii favorabile, contribuţia acestuia fiind una importantă în derularea activităţii infracţionale în care au fost implicaţi cei patru inculpaţi.
Comiterea unor infracţiuni de corupţie tocmai de către aceia care au menirea de a apăra legea şi drepturile fundamentale ale omului este de natură a afecta întreaga societate, lipsind de credibilitate întregul corp al magistraţilor asupra cărora ar putea plana suspiciuni de corupţie, aducând atingere garanţiei de independenţă şi imparţialitate de care trebuie să se bucure în îndeplinirea actului de justiţie.
Astfel, pedepsele ce urmează a fi aplicate inculpatului trebuie să contribuie la combaterea unui astfel de comportament, dar în acelaşi timp să fie echitabile prin raportare la persoana sa.
În aceste condiţii, o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art.257 C.pen. rap. la art.7 alin.3 din Legea nr.78/2000 şi 4 ani închisoare pentru complicitate la luare de mită prev.de art.26 rap. la art.254 C.pen. şi art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 vor fi considerate ca juste şi proporţionale şi în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, dar şi la realizarea scopului de prevenţie.
Totodată, în cazul fiecărei infracţiuni se vor aplica pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 3 ani în conformitate cu art.71 şi art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen., ţinându-se cont de gravitatea faptei, persoana făptuitorului, dar şi obligativitatea aplicării acestor pedepse în cazul infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art.254 C.pen. şi art.7 alin.1 din legea nr.78/2000.
Constatând că cele două infracţiuni au fost comise în concurs real prev. de art.33 lit.a, în baza art.34 lit.b C.pen. se va dispune contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
Nu se poate lua în discuţie o altă modalitate de executare, decât cea cu privare de libertate, atât raportat la cuantumul pedepsei, cât şi faţă de elementele reţinute la individualizarea acesteia.
Pe durata executării pedepsei, se vor interzice acestuia drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a C.pen. - „dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice”, dar ţinând cont de gravitatea faptei, precum şi persoana făptuitorului şi drepturile prev.de art.64 lit.b C.pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”.
Nu se va dispune aplicarea disp.art.64 lit.c C.pen., ca pedeapsă complementară, în cazul infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev.de art.26 rap.la art.254 C.pen. şi art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, având în vedere că inculpatul a demisionat din magistratură, iar pentru ocuparea din nou a acestei funcţii, nu îndeplineşte condiţiile
prev.de Legea nr.303/2004, deci în fapt, interzicerea exercitării profesiei de magistrat este lipsită de orice finalitate.
în baza art.88 C.pen. urmează a se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 5 mai 2010 la 11 aprilie 2011, când prin încheierea penală din 01 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr.1445 din 11 aprilie 2011 a îCCJ, s-a dispus punerea acestuia în libertate sub control judiciar, obligaţiile stabilite prin această încheiere, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj urmând a fi menţinute până la rămânerea definitivă a hotărârii.
în această fază procesuală nu se justifică ridicarea controlului judiciar, care este necesar pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii în căile de atac, prezenţa la organele judiciare şi ulterior, punerea în executare a hotărârii de condamnare.
în cursul urmăririi penale, de la inculpatul A.L. s-a ridicat întreaga sumă de bani pe care a primit-o şi anume 5.000 euro, astfel că de la acesta nu se justifică confiscarea altor sume.
întrucât în cursul urmăririi penale s-a instituit sechestrul asigurator asupra sumelor de 16.000 euro şi 10.000 lei ridicate de la inculpatul A.L., iar aceasta nu are legătură cu cauza şi faţă de inculpat nu se justifică luarea măsurii confiscării, se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit conform recipiselor nr.910681/1, chitanţa 4217708/1 şi nr.910689/1, chitanţa nr.4217730/1.
Cum inculpatul a solicitat ca aceste sume să-i fie restituite, se va dispune în acest
sens.
Fapta inculpatului D.M.B., astfel cum a fost reţinută mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art.254 C.p. comb. cu art.7 alin.1 din Legea 78/2000 şi constă în aceea că la data de 5 mai 2010 a primit de la denunţători suma de 15.000 euro, prin intermediul inculpatului A.L., pentru a aplica pedepse mai blânde inculpaţilor S.S., D.C. şi C.M..
Vinovăţia inculpatului D.B. rezultă din declaraţia inculpatului C.O., care a arătat că A.L. a solicitat suma de 30.000 euro (mai apoi 40.000 euro) pe care urma să o împartă cu inculpatul D.B., spunându-i totodată că dacă nu va primi banii, va aplica pedepse drastice, aspecte confirmate şi de inculpatul M.I., căruia C.O. îi transmitea aceste informaţii, declaraţia martorei T.E. precum şi a martorei C.A.C., cea din urmă arătând că a văzut momentul la care s-a remis o sumă de bani în valută între inculpatul A.L. şi D.B. în biroul judecătorilor secţiei penale de la Tribunalul D., precum şi procesul verbal de supraveghere operativă, declaraţia inculpatului şi celelalte probe indicate mai sus.
Cu toate că inculpatul D.B. a contestat declaraţia martorei C.A.C., explicând aceasta prin existenţa unor conflicte anterioare şi a unei relaţii mai reci, dar şi cu referire la conduita martorei în colectivul de judecători, această declaraţie nu poate fi înlăturată, pe de o parte întrucât a fost constantă pe tot parcursul procesului, este dată de o persoană asupra căreia nu există nicio suspiciune de subiectivism şi pe de altă parte, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Declaraţia martorei C.A.C. din care rezultă că aceasta a asistat în biroul judecătorilor secţiei penale de la Tribunalul D. la momentul remiterii sumei de bani către inculpatul D.B. se coroborează cu declaraţia inculpatului C.O., care susţine că a predat inculpatului A.L. suma de 20.000 euro, din care 5.000 euro au fost găsiţi la domiciliul său, în ideea că o parte din aceşti bani, respectiv 15.000 euro vor ajunge la inculpatul
D.B., dar şi cu declaraţia martorului D.G.A. şi a inculpatului M.I., în legătură cu modul în care s-au remis şi împărţit sumele de bani, din logica evenimentelor rezultând că cei
15.000 euro au fost destinaţi inculpatului D.B..
Martora C.A.C. a susţinut că bancnotele erau mai mari, că era valută şi nu lei şi chiar dacă nu a indicat corect culoarea bancnotelor, declaraţia sa este veridică şi în niciun caz nu se poate aprecia că are un caracter mincinos, aspect confirmat şi de soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul în care aceasta a fost cercetată pentru mărturie mincinoasă, ca urmare a plângerii formulate de inculpatul D.B..
Împrejurarea relevată de martorii audiaţi în cauză referitoare la un anumit comportament în cadrul colectivului de judecători din partea martorei C.A. pe care au descris-o ca pe o persoană mai ciudată, dificilă, retrasă, nu este de natură a considera că aceasta este lipsită de credibilitate atunci când, chemată fiind în faţa organelor judiciare, este pusă în situaţia de a da o declaraţie sub jurământ, în calitate de martor. De asemenea martora M.E. susţine cele relatate de fiica sa C.A., care la circa 1 lună de la evenimente ia spus că urmează să dea declaraţie la DNA şi că ar fi văzut momentul la care s-a remis suma de bani.
Totodată, aspectele concrete care rezultă din probele enunţate mai sus nu pot fi înlăturate pe baza unor supoziţii, cum ar fi acelea acreditate că este greu de crezut ca cei doi inculpaţi să-şi fi dat bani în biroul secţiei penale şi mai ales în prezenţa unei persoane cu care nu se înţelegeau şi pe care o percepeau în modalitatea descrisă.
Din procesul verbal de supraveghere operativă şi declaraţiile inculpatului, ale martorilor audiaţi, rezultă că între orele 12.40-13.05, inculpatul D.B. s-a aflat în tribunal, iar prezenţa sa în biroul judecătorilor nu este exclusă prin nici un mijloc de probă.
De asemenea, cooperarea dintre inculpaţii A.L. şi D.B. în scopul săvârşirii infracţiunilor mai sus menţionate rezultă şi din împrejurarea legată de citirea minutei de către inculpatul Anghel, aspect ce rezultă din declaraţia martorei T.E., grefiera de şedinţă, dar şi din declaraţia inculpatului C.O. care susţine că inculpatul A.L. i-a adus la cunoştinţă că a văzut minuta pe o ciornă şi ştia că D. a aplicat unuia dintre inculpaţi pedeapsa de 5 ani închisoare, iar apoi a revenit aplicând tuturor aceeaşi pedeapsă, de 4 ani închisoare.
În acelaşi timp, se va avea în vedere convorbirea telefonică din 29 martie 2010, cu argumentele reţinute în cazul inculpatului A.L..
Este lipsit de relevanţă, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită constând în primirea unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act ce intră în atribuţiile de serviciu, că pedepsele aplicate de inculpatul D.B. sunt legale sau că inculpatul M.I. ar fi promis denunţătorilor punerea în libertate, iar acesta nu s-a realizat, precum şi aplicarea unor pedepse mult mai mici, de 2 ani, 2 ani şi 9 luni. De altfel, minimul pedepsei ce se putea aplica în cazul infracţiunii prev. de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., prin aplicarea unor circumstanţe atenuante, putea fi de cel mult 3 ani, iar pedepsele stabilite de inculpatul D. se situează înspre acest minim.
Concluzionând, faţă de cele de mai sus, curtea reţine că şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.B. există probe certe de vinovăţie, motiv pentru care, în baza art.254 C.pen. rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 urmează a fi condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.
La individualizarea pedepsei, s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret al faptei, raportat la modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, împrejurarea că
inculpatul s-a folosit de calitatea de judecător, consecinţele acesteia la nivelul întregii ordini de drept, având în vedere că este comisă într-un cadru în care aplicarea legii este de esenţa activităţii desfăşurate de inculpat, de pericolul social al făptuitorului, care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, a fost chiar persoana investită cu soluţionarea cauzei pentru care ceilalţi inculpaţi au primit, iar ulterior au intermediat, transmiterea sumei de
15.000 euro inculpatului D.B., dar se va ţine cont şi de împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, nu este cunoscut cu abateri pe durata exercitării profesiei, este căsătorit, are doi copii, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă că există posibilităţi de reabilitare, având capacitatea de a se orienta spre un alt loc de muncă şi sprijinul familiei.
Pentru realizarea scopului pedepselor înscris în disp.art.52 C.pen., se impune aplicarea unei sancţiuni severe, dar în acelaşi timp echitabile, ţinându-se cont de faptul că în cazul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie de către un magistrat din partea căruia societatea are aşteptări pentru o atitudine corectă şi onestă în înfăptuirea actului de justiţie, se are în vedere un grad sporit de pericol social, dar trebuie luate în considerare şi aspecte care ţin de posibilitatea de reeducare a inculpatului pe perioada executării pedepsei şi de reintegrare în societate ulterior acestei perioade.
Faţă de cele de mai sus, se apreciază că pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare este proporţională şi conformă cu toate criteriile menţionate. Nu se poate lua în discuţie o altă modalitate de executare, decât cea cu privare de libertate, atât raportat la cuantumul pedepsei, cât şi faţă de elementele reţinute la individualizarea acesteia.
Pe durata executării pedepsei, conform art.71 C.pen. se vor interzice acestuia drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a C.pen. - „dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice”, dar ţinând cont de gravitatea faptei, precum şi persoana făptuitorului şi drepturile prev.de art.64 lit.b C.pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”.
Cu toate că s-ar justifica şi aplicarea pedepsei complementare prev.de art.64 lit.c
C.pen., în sensul interzicerii exercitării profesiei de magistrat după terminarea executării pedepsei, acest text ar fi lipsit de eficienţă, deoarece în caz de condamnare, inculpatul -suspendat la acest moment din funcţia de magistrat - potrivit legii, urmează a fi exclus din magistratură, iar ocuparea din nou a funcţiei respective nu poate avea loc, deoarece nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr.303/2004.
În baza art.88 C.pen. urmează a se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestului preventiv din 07 iunie 2010 la 11 aprilie 2011, când prin încheierea penală din 01 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, definitivă prin decizia penală nr.1445 din 11 aprilie 2011 a ÎCCJ, s-a dispus punerea acestuia în libertate sub control judiciar, obligaţiile stabilite prin această încheiere, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj urmând a fi menţinute până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În această fază procesuală nu se justifică ridicarea controlului judiciar, care este necesar pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii în căile de atac, prezenţa la organele judiciare şi ulterior, punerea în executare a hotărârii de condamnare.
În baza art.254 alin.3 C.pen. şi art.19 din Legea nr.78/2000 se va dispune confiscarea de la inculpatul D.B. a sumei de 15.000 euro în favoarea DNA Serviciul Teritorial C..
Se va menţine sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra autoturismului BMW X5 X70 FF41, serie şasiu WBAFF41060L058012 nr.OT 77 WXK proprietatea inculpatului D.B. până la recuperarea sumei de 15.000 euro.
în cursul judecăţii, au formulat cereri de acordare a cheltuielilor de judecată martorii B.N., C.A., C.D.V. şi N.R.G.
Martorul B.N. a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului cu autoturismul de la C. la Cluj şi o noapte de cazare la hotel, depunând acte doveditoare până la nivelul sumei de 420 lei (vol.III f.184), martora C.A. a pretins cheltuieli de transport pe aceeaşi rută, în sumă de 280 lei, pe care le-a justificat (f.42 şi 54 vol.IV), iar ceilalţi doi martori au solicitat cheltuieli de judecată, fără a preciza însă sumele şi fără a depune acte în dovedirea pretenţiilor formulate.
Astfel, în baza art.193 C.pr.pen. văzând că aceste cheltuieli cu martorii au fost determinate de inculpaţii D.B. şi A.L., ceilalţi doi inculpaţi fiind de acord cu judecata în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, urmează a obliga pe aceştia la plata sumelor de câte 210 lei martorului B.N. şi câte 140 lei martorei C.A. cheltuieli de judecată, respingând cererile de acordare a unor cheltuieli de judecată formulate de martorii C.D.V. şi N.R.G., ca fiind nedovedite.
în baza art.191 C.pr.pen. inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în cursul urmăririi penale câte 25.000 lei fiecare, iar în cursul judecăţii câte 3.000 lei fiecare, neexistând motive pentru a cenzura cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale, acestea acoperind, atât procedurile de audiere a martorilor şi inculpaţilor, celelalte acte procedurale întocmite, cât şi activităţile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, redarea acestora, percheziţii, înregistrarea pe casete video şi DVD a unor astfel de activităţi şi se justifică.
De asemenea, în cheltuielile judiciare vor fi incluse şi onorariile avocaţilor din oficiu, conform prezentului dispozitiv. (Judecător Claudia Ilieş)
