Trimitere în judecată fără prezentarea materialului de urmărire penală dacă inculpatul este dispărut sau a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală. Legea nr. 202/2010. Cerere de restituire a cauzei la procuror. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 231/A din 20 noiembrie 2013

Prin sentinţa penală nr. 320 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj au fost condamnaţi inculpaţii:

I. J.G.A.,

în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, şi art. 74 al. 2 Cod Penal şi art. 76 al. 1 lit. a Cod Penal, la pedeapsa de:

- 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri

de mare risc.

în baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a şi b Cod Penal, 65 al. 2 şi 3 şi 66 Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 şi 76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:

- 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de

droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

în baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de:

- 5 (cinci) ani închisoare.

în temeiul art. 35 al. 3 Cod Penal s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

în temeiul art. 37 al. 1 lit. a Cod Penal, s-a constatat că cele două infracţiuni de mai sus au fost comise de către inculpat în condiţiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 366/15.09.2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă la data de 29.09.20095 prin neapelare.

în baza art. 86⁴ al. 1 rap. la art. 83 al. 1 Cod Penal a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 366/2009 a Tribunalului Bucureşti, şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunilor în prezent cercetate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de:

- 8 (opt) ani închisoare, în regim de detenţie,

în baza art. 71 al. 1 şi 2 Cod Penal au fost interzise inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a Cod Penal.

în baza art. 17 al. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 0,8 grame de JWH 018 rămasă în urma analizelor de laborator şi care se află în prezent la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - Direcţia de Evidenţă Operativă şi cazier Judiciar.

în baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 15.500 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc.

II. V.J.,

în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320/1 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art. 76 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal,

art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art.74 al. 1 lit. a şi art. 76 lit. b Cod Penal, la

pedeapsa de:

- 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art.76 al.3 Cod penal a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal,

art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod

Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.

în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 3201 al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art.76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

în baza art.33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de:

- 2 (doi) ani si 6 (sase) luni închisoare.

în temeiul art.86¹ Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² Cod Penal, stabilit de instanţă la 6 ani.

Conform art.86 alin.l Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

₃

Potrivit art.86 alin.3 lit. d Cod Procedură Penală, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie :

- să nu intre în legătură cu inculpaţii J.G.A. şi

G.S.C..

Conform art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenţia inculpatului asupra

cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de

art.86⁴ Cod Penal.

în temeiul art. 71 al. 5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

în baza art. 17 al. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.J., în favoarea statului, a sumei de 11.350 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc şi de risc.

III. G.S.C., fără antecedente penale,

în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 şi art. 76 lit. c Cod Penal, la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de

trafic de droguri de risc.

în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art.74 al. 2 şi art. 76 lit. a Cod Penal, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Conform art. 76 al. 3 Cod Penal a fost înlăturată pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 şi art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, la pedeapsa de:

- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.

în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 lit. a şi art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de:

- 1 (un) an şi 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

în baza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de:

- 3 (trei) ani închisoare.

în temeiul art.86¹ Cod Penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² Cod

Penal, stabilit de instanţă la 7 ani.

₃

Conform art.86 alin. 1Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dat nu mai puţin de odată pe trimestru;

b) să anunţe; în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

₃

Potrivit art.86 alin. 3 lit. d Cod Procedură Penală, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să respecte şi următoarea obligaţie :

- să nu intre în legătură cu inculpaţii J.G.A. şi V.J..

Conform art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86⁴ Cod Penal.

în temeiul art. 71 al. 5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

S-a respins cererea Parchetului de confiscare de la inculpatul G.S.C. a sumei de

11.350 lei, ca fiind provenită din vânzarea drogurilor.

în baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul J.G.A. în sumă de 300 lei, sumă ce se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în favoarea Baroului Cluj -av.....

Potrivit art. 191 al. 1 şi 2 Cod Procedură Penală au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul J.G.A. suma de 3.300 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat;

- inculpatul V.J. suma de 1.500 lei, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat iniţial din oficiu pentru inculpat;

- inculpatul G.S.C. suma de 2.500 lei, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat iniţial din oficiu pentru inculpat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj emis în dosarul de urmărire penală nr. 43/D/2010, la data de 25.06.2012, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 26.06.2012, sub număr unic de dosar 8505/117/2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii J.G.A., V.J. şi G.S.C. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- inculpatul J.G.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 41 alin. 2 C.pen şi, deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 41 alin. 2 C.pen , totul cu aplic. art. 33 lit. a

C.pen.

- inculpatul V.J. - pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu

aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru

consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

- inculpatul G.S.C.- pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prev. de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; trafic de droguri de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2; deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu

aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru

consumul propriu, în formă continuată prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut în esenţă că inculpatul J.G.A., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a distribuit, a deţinut, a oferit, a pus în vânzare, şi a vândut efectiv, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului V.J., aproximativ 10 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 580 grame de drog, martorului C.M.A., zis „L." - cantitatea de 70 grame de JWH 018 şi colaboratorului autorizat „C.M." - 1,4 grame

de JWH 018 în data de 03.06.2010 şi, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor M.F.L., F.S.L., G.A.M. şi G.A..

De asemenea inculpatul J.G.A., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018, în vederea propriului consum.

în privinţa inculpatului V.J. s-a reţinut că în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, a deţinut, a distribuit, a pus în vânzare, a vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului G.S.C. - aproximativ . 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog, şi martorului T.D.C., zis „E." - cantitatea de 6 grame de JWH 018 şi, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor D.Z. şi

F.S.L..

S-a mai reţinut că inculpatul V.J., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum.

Acelaşi inculpat, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, a procurat, a deţinut, a distribuit, a pus în vânzare şi a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis inculpatului G.S.C. şi martorului T.D.C. -aproximativ 10 grame de cannabis şi 10 grame rezină de cannabis şi colaboratorului autorizat „P.A." - 0,4 grame rezină de cannabis la data de 31.03.2010.

De asemenea inculpatul V.J., în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis în vederea propriului consum.

în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.S.C. s-a reţinut că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, a procurat, a deţinut, a distribuit, a pus în vânzare şi a vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 martorilor D.S.A., D.P.C., D.A.G., zis „D", T.D.C., V.V.B., R.M., B.R.M., S.D., N.A. - aproximativ 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog şi colaboratorilor autorizaţi - în data de 25.06.2010 - 0,6 grame JWH 018, în data de 23.08.2010 - 0,8 grame JWH 018 şi în data de 21.01.2011 -0,3 grame JWH 018.

De asemenea s-a reţinut faţă de acelaşi inculpat că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum.

I s-a mai imputat inculpatului G.S.C. că, în perioada 15 februarie 2010 -noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, a procurat, a deţinut, a distribuit, a pus în vânzare şi a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis, martorilor D.S.A., D.P.C., D.A.G., zis „D", T.D.C., V.V.B., R.M., B.R.M., S.D., N.A. -aproximativ 10 grame de cannabis şi 10 grame de rezină de cannabis, şi colaboratorului autorizat „B.D” - 1,4 grame rezină de cannabis, în data de 03.11.2011.

S-a reţinut faţă de acelaşi inculpat că, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate,

a deţinut, droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis, în vederea propriului consum.

Inculpatul J.G.A. nu a fost audiat în faza de urmărire penală, acesta fiind plecat de la domiciliu, iar în faţa instanţei de judecată a declarat că nu recunoaşte învinuirile ce i se aduc, arătând că în majoritatea timpului cuprins în perioada infracţională a fost plecat din Cluj, aşa încât nu avea cum să comită actele materiale reţinute în sarcina sa (fila 284).

Audiat atât în faza de urmărire penală (vol. I filele 192-197 şi 287) cât şi în faţa instanţei de judecată (fila 31) inculpatul G.S.C. a recunoscut în principiu acuzaţiile, susţinând însă că este vorba de cantităţi de droguri cu mult mai mici decât cele reţinute prin rechizitoriu, şi în plus activitatea de traficare s-a desfăşurat în sensul că în cadrul grupului de prieteni din care făcea parte inculpatul, fiecare membru procura pe rând substanţe, pe care apoi le consumau împreună, după ce în prealabil făceau chetă, pentru a duna banii necesari procurării drogurilor.

La termenul de judecată din data de 13.09.2012, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul V.J., a declarat (fila 29) că cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte, şi solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 320¹ Cod Procedură Penală, recunoscând faptele şi vinovăţia. în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe :

Vol. I - proces-verbal de sesizare din oficiu, f. 6; R.C.T.S.- uri nr. 942084 din

01.03.2010, f. 43-44; 942134 din 16.03.2010, f.52-53; 942373 din 03.06.2010, f. 69-70; 942403 din 28.06.2010, f. 77-78; 942484/24.08.2010, f. 19-120; 383049, din

25.01.2011, f. 132-134; 383616/4.11.2011, f. 154-155; 383652/18.11.2011, f. 165166; procese-verbale de consemnare a efectuării unor cumpărări autorizate de droguri, f. 40; 50; 55; 67; 75; 117; 131;152;163; declaraţiile martorului D.S.A., f. 202-207; declaraţiile inculpaţilor : V.J., f.253-257, 285-286; G.S.C., f.287; declaraţiile martorilor:

D.Z., f.’ 208-209, 210; B.R.M., f.211-212, 213-214; D.P.C., f. 215216; F.S.L., f. 217218; T.D.C., f. 219- 220, 221; C.C.M., f. 222; M.F.L., f. 223; C.M.A., f. 224-225; F.S.L., f. 226; V.C., f. 227; V.V.B., f. 228-229; D.P.C., f. 230; G.A.M., f. 231; G.A. f. 232-233; N.A., f. 234; G.P.I., f. 235; C.A.P., din 17.05.2012, f. 236; L.A., f. 237;

Vol. II : procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate în baza Autorizaţiilor nr. 59/3.03.2010, f. 10-49; 110/1.04.2010, 111/1.04.2010,

114/9.04.2010, f. 67-148; 114/9.04.2010, f. 152-157; 59/3.03.2010, f. 169-178; 145/4.05.2010, 114/9.04.2010, 153/10.05.2010, 199/9.06.2010, 146/4.05.2010,

201/9.06.2010, 147/4.05.2010, 154/10.05.2010, f. 199-297; 217/17.06.2010, f.

307-308; 331/11.11.2011, f. 315-414.

în baza acestor probe, cunoscute şi însuşite de către inculpatul V.J., Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a reţinut prin rechizitoriu următoarele fapte, recunoscute de către inculpat:

în cursul anilor 2010 şi 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpatul V.J. a distribuit către diferiţi consumatori din municipiul Cluj-Napoca şi, respectiv a deţinut, în vederea propriului consum, droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis) şi de ’ mare risc - JWH 018 (N-Pentyl-3-(l-NAPHTHOYL) INDOLe)).

Inculpatul V.J. a distribuit droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis) şi de mare risc (JWH 018) atât direct către diferiţi consumatori din municipiul Cluj-Napoca cât şi prin intermediul inculpatul G.S.C..

Inculpatul V.J., zis „J.", a recunoscut că în perioada 2010 - aprilie 2011 a vândut şi respectiv a deţinut în vederea propriului consum „PUF" (JWH 018), cannabis şi rezină de cannabis, precizând că a deţinut cannabis şi rezină de cannabis în principal pentru propriul consum şi a vândut aceste tipuri de drog doar cu titlu excepţional, atunci când a avut o nevoie stringentă de bani.

în declaraţia din data de 11.04.2012 inculpatul V.J. a precizat că a cumpărat „puf (JWH 018) şi anterior datei de 15.02.2010 atât din magazine de specialitate cât şi de la diferite persoane, între care inculpatul J.G.A.. Inculpatul V.J. a arătat că după data de 15.02.2010 inculpatul J.G.A. a continuat să îi vândă „puf" (JWH 018), acesta din urmă acţionând uneori prin intermediul unor persoane interpuse, posibil C.A., zis „A." şi L.A., zis „C.", inculpatul V.J. a cumpărat cantitatea totală de minim 580 de grame de „puf (JWH 018) de la inculpatul J.G.A., preluând săptămânal aproximativ 10 grame de drog la preţul de 25 lei/gram de la inculpatul menţionat ori de la „săgeţile" acestuia („A." şi „C."). Inculpatul V.J. a estimat la 3 grame pe săptămână cantitatea de „puf" (JWH 018) vândută inculpatului G.S.C.. în fapt, din coroborarea tuturor probelor administrate a rezultat că, în perioada 15.02.2010 - aprilie 2011, inculpatul V.J. i-a vândut inculpatului G.S.C. în medie 5 grame de drog pe săptămână, totalizând 290 de grame de „PUF" (JWH 018), la preţul de 35 lei/gram. Inculpatul V.J. i-a vândut martorului T.D.C., zis „E.", de aproximativ 6 ori câte un gram de „puf (JWH 018) la preţul menţionat. De asemenea, inculpatul V.J. le-a oferit cu titlu gratuit „puf (JWH 018) martorilor D.Z., zis„S." şi

F.S.L., împreună cu care a consumat ţigări confecţionate artizanal conţinând canabinoidul sintetic menţionat.

Inculpatul V.J. a recunoscut că în cursul anului 2010 şi-a procurat şi a deţinut aproximativ 10 grame de rezină de cannabis şi 10 grame de cannabis în vederea propriului consum. Inculpatul a precizat că a consumat aceste droguri de risc împreună cu G.S.C., C.A. şi S.G., într-o singură împrejurare întâmplându-se să-i vândă un gram de haşiş inculpatului G.S.C. cu preţul de 50 lei. în fapt din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul V.J. le-a vândut inculpatului G.S.C. şi martorului T.D.C. în total cantitatea de aproximativ 10 grame de cannabis şi 10 grame de rezină de cannabis, prin acte materiale infracţionale repetate.

în data de 31.03.2010 inculpatul V.J. a vândut cantitatea de 0,4 grame rezină de cannabis colaboratorului autorizat „P.A." cu suma de 40 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 942178/01.04.2010 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 0,4 grame rezină de cannabis; în proba înaintată s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de plata cannabis; rezină de cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

Martorul D.Z. a declarat că „după ce au fost interzise etnobotanicele nu am respectat întrutotul linia de demarcaţie între perioada legală şi cea în care s-au interzis respectivele droguri şi am mai consumat de aproximativ 5 ori fragmente vegetale de culoare galben - verzui puse la dispoziţie cu titlu gratuit de „Joco", adică de inculpatul V.J..

Martorul F.S.L. a arătat că în vara anului 2010 i-a făcut un tatuaj inculpatului V.J. şi a consumat împreună cu acesta două ţigări confecţionate artizanal conţinând „puf" (JWH 018). Martorul a precizat că avea cunoştinţă despre faptul că „J." deţine acest tip de

drog şi că a profitat de ocazia menţionată pentru a-i solicita inculpatului să-i pună la dispoziţie pentru consum „puf" (JWH 018).

În drept, fapta inculpatului V.J. care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, deţinut, distribuit, pus în vânzare, vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului G.S.C. (aproximativ 5 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 290 grame de drog) şi martorului T.D.C., zis „E." (cantitatea de 6 grame de JWH 018) şi, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor D.Z. şi F.S.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de deţinere în vederea propriului consum de droguri de mare risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului V.J. care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, procurat, deţinut, distribuit, pus în vânzare şi vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis inculpatului G.S.C. şi martorului T.D.C. (aproximativ 10 grame de cannabis şi 10 grame rezină de cannabis) şi colaboratorului autorizat „P.A." (0,4 grame rezină de cannabis la data de 31.03.2010), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis în vederea propriului consum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de deţinere în vederea propriului consum de droguri de risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 G.pen.

La dozarea pedepselor aplicabile inculpatului, instanţa a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, limite reduse cu o treime potrivit art. 320¹ al. 7 Cod Procedură Penală, astfel încât sancţiunile aplicabile sunt cuprinse între 6 ani şi 8 luni şi 13 ani şi 4 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc, între 1 an şi 4 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, între 2 ani şi 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc, şi între 4 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare alternativ cu amendă, pentru deţinere de droguri de risc pentru consum propriu. De asemenea instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, concretizat în numărul actelor materiale, destul de substanţial, ţinând seama de frecvenţă şi de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională susţinută de către inculpat, de cantităţile de droguri traficate şi respectiv consumate, de modalităţile de traficare, respectiv că cea mai mare parte a substanţelor ce au fost traficate au fost vândute de către inculpat, însă acesta nu avea ca ocupaţie de bază această activitate infracţională.

S-a luat în considerare şi persoana inculpatului, care nu are antecedente penale (vol. I fila 269), şi care a recunoscut cu sinceritate fapta comisă, aspect valorificat deja

prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, este o persoană integrată în societate, având un loc de muncă, unde inculpatul este apreciat ca un bun profesionist şi un coleg săritor, care s-a integrat foarte repede în colectivul tânăr din care face parte (fila 30). Aceste din urmă aspecte vor fi eficientizate ca şi circumstanţe atenuante, conform art. 74 al. 1 lit. a Cod Penal.

Sintetizând aceste argumente, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹ al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art. 76 lit. d Cod Penal, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc; în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹ al. 7 Cod Procedură Penală, art.74 al. 1 lit. a şi art. 76 lit. b Cod Penal, va aplica pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, şi totodată potrivit art. 76 al. 3 Cod penal instanţa a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere că au fost reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului; în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹ al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal,a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu; în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 320¹al. 7 Cod Procedură Penală, art. 74 al. 1 lit. a şi art.76 al. 1 lit. d Cod Penal, a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

Instanţa s-a orientat la aceste pedepse, având convingerea că acestea sunt în măsură să asigure prevenirea comiterii de noi fapte infracţionale, atât în mod special, inculpatul realizând consecinţele faptelor sale, cât şi în general, prin exemplaritatea lor. S-a apreciat că pedepsele de mai sus sunt în măsură să realizeze si premisa de reeducare.

Având în vedere că faptele au fost comise de către inculpat mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art.33 lit. a Cod Penal, referitoare la concursul de infracţiuni, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 2 ani si 6 luni închisoare.

în baza art. 71 al. 1 şi 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.

Deoarece pedeapsa rezultantă este închisoarea sub trei ani, iar inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, ţinând seama şi de atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptei, rezultând din faptul că s-a prezentat la termenele de judecată, având în general o conduită şi o ţinută îngrijită, manifestând respect faţă de instanţă, şi mai ales apreciind faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea sa în procedura prev. de art. 320¹ Cod Procedură Penală, tribunalul a apreciat că pedeapsa îşi va atinge scopul chiar fără executare, sens în care s-a dispus, conform art. 86¹ Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² Cod Penal, stabilit de instanţă la 6 ani.

Din probele de la dosar, adunate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi le-a însuşit, rezultă că din activitatea de trafic de droguri de risc sau de mare risc inculpatul a dobândit suma de 11.350 lei. Drept consecinţă, în baza art. 17 al. 2 din Legea

nr. 143/2000 va dispune confiscarea specială de la inculpatul V.J., în favoarea statului, a sumei de 11.350 lei dobândită prin valorificarea drogurilor de mare risc şi de risc.

Aşa cum rezultă din declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală şi/sau în faza de judecată, aceştia se cunosc unii cu alţi de mai mult timp.

Inculpatului J.G.A. i s-a reproşat că în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011 ar fi deţinut, oferit, pus în vânzare, vândut şi distribuit droguri de mare risc, respectiv „puf" (JWH 018), şi că i-ar fi vândut inculpatului V.J. aproximativ 10 grame de JWH 018 pe săptămână, totalizând 580 grame de drog. în faza de urmărire penală inculpatul V.J. a confirmat aceste acuzaţii, dar în faza de judecată, după ce a recunoscut propria sa activitate infracţională, nu a dorit să dea declaraţii şi cu privire la activitatea desfăşurată de către inculpatul J.G.A.. Cu toate acestea câtă vreme inculpatul V.J. a declarat că cunoaşte şi îşi însuşeşte probele din faza de urmărire penală, rezultă că implicit recunoaşte şi această activitate desfăşurată de către inculpatul J.G.A., care i-a vândut cantitatea de 580 grame JWH018.

Din declaraţiile date de martorul C.M. A., zis „L." (vol. I filele 224-225 şi respectiv 189), reiese că prin luna aprilie 2010 inculpatul J.G.A. i-a lăsat o pungă cu „iarbă de fumat”, respectiv „puf”, care conţinea aproximativ 70-75 grame de astfel de substanţă. Inculpatul i-a spus martorului că nu poate duce drogurile respective acasă, şi întrucât inculpatul avea un ascendent asupra martorului, acestuia din urmă inducându-i în permanenţă o stare de frică şi de temere, martorul a fost de acord ca substanţa respectivă să rămână în locuinţa lui. La un timp după acest moment, deoarece martorul era consumator de droguri, a început să consume din substanţa lăsată de inculpatul J.G.A., spunându-i şi inculpatului acest lucru, iar acesta şi-a dat acceptul. Martorul a relatat că de la început, deşi inculpatul nu a fost foarte explicit în acest sens, inculpatul a dat de înţeles că martorul poate consuma din substanţa lăsată la el spre păstrare. în timp martorul a consumat întreaga cantitate de droguri lăsată de inculpat, fie singur, fie cu prietenii săi, martorii G.A.M. şi G.A., şi alte persoane, iar ulterior inculpatul i-a pretins pentru drogurile respective suma de 1.000 lei, pe care martorul i-a achitat-o inculpatului în mai multe tranşe.

Martorul a mai relatat că în timp ce se aflau la el acele droguri, inculpatul J.G.A. l-a sunat spunându-i că va veni cineva la el pentru a-i da din „marfa” respectivă, sens în care la domiciliul martorului s-a prezentat inculpatului V.J., cunoscut sub numele de Joco, iar martorul i-a dat acestuia din substanţa aflată la domiciliul său, o cantitate de circa 4-5 grame.

Martorul G.A. (vol. I filele 232-233 şi respectiv fila 190) a declarat că a consumat acasă la martorul C.M.A. o substanţă, denumită „puf’, despre care acesta i-a spus că ar fi fost adusă de inculpatul J.G.A.. De asemenea mai relatează că în astfel de momente de faţă mai era şi fratele său G.A.M., precum şi alte persoane, cum ar fi V., S., şi altele al căror nume nu şi-l aminteşte, care de asemenea consumau împreună cu ei din substanţa respectivă. Aceste aspecte sunt confirmate şi de către martorul G.A.M., prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (vol. I fila 231). în faţa instanţei nu a fost posibilă audierea martorului, sens în care s-a dat citire declaraţiei martorului, în şedinţa publică din data de 15.05.2013 (filele 247-249).

Mai este necesar să se sublinieze că în ceea ce priveşte plata drogurilor livrate inculpatului V.J., prin intermediul martorului C.M.A., inculpatul J.G.A. i-a spus acestuia

din urmă să nu încaseze el, pe loc, preţul drogurilor, urmând ca inculpatul V.J. să-i achite drogurile direct inculpatului J.G.A..

Martorului C.A.P. (vol. I fila 236 şi respectiv fila 218), a susţinut că în cursul anilor 2008-2009, inculpatul J.G.A. era cunoscut ca o persoană care vindea „puf’, această activitate fiind continuată de către inculpat şi în anul.

în data de 03.06.2010 inculpatul J.G.A. a vândut cantitatea de 1,4 grame JWH 018 colaboratorului autorizat „C.M." cu suma de 40 lei (fila 298-299). Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 942373/03.06.2010 (vol. I, f. 67-72) întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 1,4 grame fragmente vegetale care conţin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; din proba înaintată a rămas neconsumată în urma analizelor chimice de laborator cantitatea de 0,8 grame fragmente vegetale care conţin JWH 018.

Din declaraţiile inculpatului G.S.C. reiese că este prieten cu martorii S.D.A., T.D.C., B.R. şi D.P.C., aceştia fiind prieteni din copilărie, şi locuind în acelaşi cartier, astfel că se vedeau la 2-3 zile. Mai trebuie precizat că toţi cei amintiţi, precum şi inculpatul era consumatori de droguri. Cu ocazia acestor întâlniri, inculpatul şi martorii mai sus arătaţi, adunau bani, iar unul dintre ei, fără să existe o regula referitoare la frecvenţă sau ordine, se ocupa de procurarea drogurilor, în general rezină de cannabis şi cannabis, iar de câteva ori, 2-3, şi „puf’, adică JWH 018. Aceste droguri erau procurate de la inculpatul V.J., precum şi de la alte persoane, neidentificate.

în acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului S.D.A. (vol. I filele 202-207 şi respectiv 79), care arată că este consumator de droguri din anul 2008, şi fiind prieten cu inculpatul G.S.C. se întâlnea aproape zilnic cu acesta, precum şi cu alţi prieteni comuni, şi adunau bani, apoi procurau droguri din diferite surse, printre care şi inculpatul V.J., zis J. Acesta din urmă se ferea să interacţioneze cu tot grupul, legând o prietenie mai strânsă cu inculpatul G.S.C., căruia toţi prietenii îi dădeau banii pentru droguri, iar el le aducea aceste substanţe de la inculpatul V.J..

Atât inculpatul cât şi martorul au declarat că cu ocazia fiecărei întâlniri se achiziţiona un plic de droguri, având greutatea de 0,5-0,7 grame, şi din conţinutul unui plic se confecţionau aproximativ 4-5 ţigări.

Şi martorii B.R. (vol. I filele 211-212 şi respectiv 78) şi T.D.C. (vol. I filele 219221 şi respectiv 219) au făcut acelaşi gen de relatări, în sensul că nu numai inculpatul G.S.C. procura droguri pentru membrii grupului lor de prieteni, ci toţi pe rând, fără a exista vreo regulă. De asemenea martorii au arătat că inculpatul V.J. nu era singura lor sursă de droguri. în general procurau substanţe denumite etnobotanice, cunoscute popular sub denumirea de Chill, Puf, Şobolan , etc. Mai consumau şi cannabis şi rezină de cannabis.

Martorul D.P.C. a confirmat şi el faptul că a făcut parte dintr-un cerc de consumatori, printre care şi inculpatul G.S.C., care făceau chetă pentru a achiziţiona droguri pe care să le consume în comun (vol. I, filele 215 - 216).

Martorul V.V.B. a declarat (vol. I filele 228-229 şi respectiv 108) că a consumat ţigări artizanale conţinând „puf" (JWH 018) confecţionate de inculpatul G.S.C., în mai multe ocazii, împreună cu martorii D.S.A. şi S.D., zis „B." şi alţii.

Martorul N.A. a declarat (vol. I fila 234 şi respectiv fila 80) că din iarna anului 2010 a consumat de mai multe ori ţigări conţinând „puf" (JWH 018) împreună cu şi

S.D.A. B.R.M. şi D.A.G.. Martorul mai arată că acest anturaj era uneori frecventat de către inculpatul G.S.C., însă nu foarte des, deoarece inculpatul se mutase deja din cartier la vremea când martorul a pătruns în acest cerc.

în data de 25.06.2010 inculpatul G.S.C. a vândut cantitatea de 0,6 grame JWH 018 colaboratorului autorizat „P.A." cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 942403/28.06.2010 (vol. I, filele 75-79), întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 0,6 grame fragmente vegetale care conţin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator

în data de 23.08.2010 inculpatul G.S.C. a vândut cantitatea de 0,8 grame JWH 018 colaboratorului autorizat „P.A." cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 942484/24.08.2010 (vol. I, filele 117-121), întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 0,8 grame fragmente vegetale care conţin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

în data de 21.01.2011 inculpatul G.S.C. a vândut cantitatea de 0,3 grame JWH 018 colaboratorului autorizat „P.A." cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 383049/25.01.2011 (vol. I, filele 131-135), întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 0,3 grame fragmente vegetale care conţin JWH 018; JWH 018 face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

în sensul celor de mai sus sunt şi procesele verbale întocmite de către investigatorii autorizaţi, şi aflate în vol. I filele 40, 50, 55, 75, 117, 131.

în data de 3.11.2011 inculpatul G.S.C. a vândut cantitatea de l,4 grame cannabis colaboratorului autorizat „B.D." cu suma de 50 lei. Conform Raportului de Constatare Tehnico-Ştiinţifică nr. 383616/04.11.2011 (vol. I, filele 152-156), întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-Napoca proba înaintată în cauză este constituită din 1,4 grame cannabis; în proba înaintată s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) substanţă psihotropă, biosintetizată de plata cannabis; substanţa face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000; proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.

Această din urmă activitate desfăşurată de către inculpatul G.S.C. este evidenţiată şi procesele verbale întocmite de către investigatorii autorizaţi (vol. I, filele 152, 163), precum şi de declaraţia dată de colaboratorul autorizat B.D., audiată în calitate de martor, în condiţiile art. 86¹ Cod Procedură Penală (filele 201-202).

În drept, fapta inculpatului J.G.A. care în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a distribuit, deţinut, oferit, pus în vânzare, vândut efectiv droguri de mare risc, respectiv JWH 018 inculpatului V.J. (aproximativ 10 grame de JWH 018 pw săptămână, totalizând 580 grame de drog), martorului C.M.A., zis „L." (cantitatea de 70 grame de JWH 018) şi colaboratorului autorizat „C.M." (1,4 grame de JWH 018 în data de 03.06.2010) şi, respectiv a oferit cu titlu gratuit JWH 018 martorilor M.F.L., F.S.L., G.A.M. şi G.A.,

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - aprilie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018, în vederea propriului consum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de deţinere în vederea propriului consum de droguri de mare risc, fără drept, prav. şi ped. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului G.S.C. care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, procurat, deţinut, distribuit, şi vândut droguri de mare risc, respectiv JWH 018 martorilor D.S.A., D.P.C., T.D.C., V.V.B., R.M., B.R.M., S.D., N.A., şi colaboratorilor autorizaţi (în data de 25.06.2010 - 0,6 grame JWH 018, în data de 23.08.2010 - 0,8 grame JWH 018 şi în data de 21.01.2011 -0,3 grame JWH 018), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de mare risc, respectiv JWH 018 în vederea propriului consum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de deţinere în vederea propriului

consum de droguri de mare risc, fără drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. 2 din Legea

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. drept, prev. şi ped. de art. 4 alin. 1 din Legea

143/2000, cu aplic, art 41 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului G.S.C. care în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a cumpărat, a procurat, a deţinut şi a distribuit, a pus în vânzare şi a vândut efectiv droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis, martorilor D.S.A., D.P.C., D.A.G., zis „D.", T.D.C., V.V.B., R.M., B.R.M., S.D., N.A. - aproximativ 10 grame de cannabis şi 10 grame de rezină de cannabis, şi colaboratorului autorizat „B.D.” - 1,4 grame rezină de cannabis, în data de 03.11.2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

Fapta inculpatului mai sus amintit care, în perioada 15 februarie 2010 - noiembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prin acte materiale infracţionale repetate, a deţinut, droguri de risc, respectiv cannabis şi rezină de cannabis, în vederea propriului consum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 al. 1 din L. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal.

S-a invocat de către inculpatul J.G.A. că nu a efectuat activităţi specifice traficului de droguri de mare risc după data de 15.02.2010, ceea ce nu se poate reţine în cauză,

având în vedere declaraţiile martorului C.M.A., din acre rezultă că în luna aprilie 2010 inculpatul J.G.A. i-a dat circa 70 grame de „puf’, în vederea consumului, iar din declaraţia colaboratorului autorizat reiese că a avut loc o vânzare autorizată în luna iunie 2010.

Atât inculpatul J.G.A. cât şi inculpatul G.S.C. au susţinut că erau în eroare cu privire la substanţa pe care au traficat-o. în condiţiile în care ambii inculpaţi au avut activităţi de traficare şi de consum de „puf’, înainte de 15.02.2010, în mod cert erau la curent problema incriminării etnobotanicelor, aspect ce a făcut subiectul unor ample dezbateri publice înainte de data de 15.02.2010. Pe de altă parte legea penală trebuie să fie cunoscută de către toată lumea, nici un cetăţean neputând invoca necunoaşterea legii penale.

Se apreciază de asemenea că faptele nu pot fi calificate ca vădit lipsite de importanţă, având în vedere numărul actelor materiale şi frecvenţa acestora, precum şi cantităţile de droguri de risc sau de mare risc ce au fost traficate şi consumate.

La dozarea pedepselor aplicabile inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, şi anume închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, pentru trafic de droguri de mare risc, închisoare de la 2 ani la 5 ani, pentru deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, închisoare de la 3 ani şi 15 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru trafic de droguri de risc, şi închisoare de la 6 luni şi 2 ani alternativ cu amendă, pentru deţinere de droguri de risc pentru consum propriu. De asemenea instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, concretizat în numărul actelor materiale, destul de substanţial, ţinând seama de frecvenţă şi de perioada de timp pe parcursul căreia s-a desfăşurat activitatea infracţională susţinută de către cei doi inculpaţi, de cantităţile de droguri traficate şi respectiv consumate, de modalităţile de traficare, respectiv că cea mai mare parte a substanţelor ce au fost traficate au fost vândute de către inculpatul J.G.A., respectiv au fost procurate de către inculpatul G.S.C.. Cu privire la acest din urmă inculpat, instanţa a avut în vedere faptul că acesta a traficat droguri într-un context mărunt, procurând droguri de risc sau de mare risc pentru sine şi pentru un cerc de prieteni foarte apropiaţi, în condiţiile în care şi prietenii săi, la rândul lor, desfăşurau o asemenea activitate pentru inculpat, ori cu toate aceştia ei nu au fost trimişi în judecată. Aceste împrejurări au fost apreciate de către instanţă ca o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 al. 2 Cod Penal. S-a luat în considerare şi faptul că inculpatul a consumat droguri de risc şi de mare risc, în acelaşi context, al întâlnirilor pe care le avea cu prietenii săi apropiaţi.

S-a luat în considerare şi persoana inculpaţilor, în condiţiile în care inculpatul G.S.C. nu are antecedente penale (vol. I fila 267-268), însă a fost în trecutul său sancţionat administrativ pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, ceea ce înseamnă că anterior comiterii acestor fapte nu a avut o conduită socială ireproşabilă, şi care a recunoscut nuanţat faptele, este o persoană care încearcă să se integreze în societate, având în prezent o relaţie de concubinaj stabilă, şi prin intermediul căreia s-a rupt de cercul de prieteni în anturajul căruia a început să consume droguri.

în privinţa inculpatului J.G.A. este de remarcat că acesta este recidivist, fiind în trecut condamnat tot pentru infracţiuni prevăzute de legea 143/2000 (vol. I fila 264), de unde rezultă că inculpatul a demonstrat perseverenţă infracţională, nu a recunoscut comiterea faptelor, dar are întemeiată o familie, inculpatul având şi un copil minor, a

încercat de-a lungul timpului să obţină mai multe calificări, şi este considerat de către cunoscuţi ca o persoană de nădejde.

Sintetizând argumentele de mai sus, în baza art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 şi art. 76 lit. c Cod Penal, instanţa a aplicat inculpatului G.S.C. pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare; în baza art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art.74 al. 2 şi art. 76 lit. a Cod Penal, pedeapsa de 3 ani închisoare, iar conform art. 76 al. 3 Cod Penal a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere faptul că inculpatului i s-au reţinut circumstanţe atenuante; în baza art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 şi art. 76 al. 1 lit. e teza I Cod Penal, pedeapsa de 5 luni închisoare; şi în baza art. 4 al. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, art. 74 al. 2 lit. a şi art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare.

Deoarece inculpatul nu a fost anterior condamnat pentru vreuna din aceste infracţiuni, instanţa a constatat aplicabilitatea art. 33 lit. a Cod Penal, referitor la concursul real de fapte, iar în baza art.34 lit. b Cod Penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 3 ani închisoare.

Argumentele prezentate în cazul inculpatului V.J. la alegerea modalităţii de executare a pedepsei sunt valabile şi în cazul inculpatului G.S.C., astfel, îndeplinite fiind condiţiile art. 86 Cod Penal, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86² Cod Penal, stabilit de instanţă la 7 ani.

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Cluj a solicitat confiscarea de la inculpatul G.S.C. a sumei de 11.350 lei, ca fiind provenită din vânzarea drogurilor. Având în vedere starea de fapt reţinută de către instanţă, din care reiese că inculpatul nu a vândut droguri în beneficiul propriu, ci doar a procurat droguri pentru prietenii săi, care fiecare contribuia cu sume de bani pentru obţinerea drogurilor, iar sumele de bani colectate erau remise inculpatului, care le dădea celui de la care cumpăra droguri, apoi drogurile obţinute le consuma împreună cu prietenii săi, instanţa va respinge această cerere a Parchetului.

în privinţa inculpatului J.G.A., reţinând şi practica instanţei referitoare la pedepsele aplicate pentru infracţiuni similare, precum şi pedepsele stabilite pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată de Noul Cod Penal, ce va intra probabil în vigoare la 01.02.2014, instanţa a reinut această împrejurare a noilor pedepse prevăzute ca o circumstanţă atenuantă reală, şi ţinând seama de celelalte elemente de individualizare, trecute în revistă mai sus, va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, iar în baza art. 53 pct. 2 lit. a Cod Penal, rap. la art. 64 lit. a şi b Cod Penal, 65 al. 2 şi 3 şi 66 Cod Penal va interzice inculpatului drepturile de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii; pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.

Deoarece faptele au fost comise de către inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanţa a constatat că sunt concurente, potrivit art. 33 lit. a Cod Penal, iar în baza art. 34 lit. b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 5 ani închisoare.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, prin sentinţa penală nr. 366/15.09.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă la data de 29.09.2009 prin neapelare.

După cum s-a putut observa infracţiunile pentru care inculpatul este în prezent cercetat au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, prin urmare sunt incidente prevederile art. 37 lit. a Cod Penal, iar în baza art. 86⁴ al. 1 rap. la art. 83 al. 1 Cod Penal instanţa a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 366/2009 a Tribunalului Cluj, şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunilor în prezent cercetate, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare, în regim de detenţie. împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii J.G.A. si V.J..

Prin motivele scrise şi orale inculpatul V.J. a cerut curţii desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând pe fond procesul, a se dispune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege dându-se o mai mare eficienţă prevederilor art 74 şi 76 Cod penal întrucât nu posedă antecedente penale, este angajat în muncă, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, soluţionarea cauzei având loc conform art 320¹ Cod procedură penală.

Inculpatul J.G. prin apărătorul ales a solicitat în principal admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât el nu a fost audiat în faza de urmărire penală, nu i s-a prezentat probaţiunea administrată şi materialul de urmărire penală, nu a putut să-şi formuleze apărările necesare, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.

în subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj întrucât minuta nu a fost semnată de preşedintele completului de judecată, ci doar de grefier, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.

în al treilea rând, apreciază că se impune desfiinţarea sentinţei tribunalului şi achitarea inculpatului în baza art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală în privinţa infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000 şi reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000, întrucât sentinţa tribunalului este fundamentată exclusiv pe susţinerile procurorului fără a se realiza o minimă analiză şi coroborare a probelor administrate în dosar, nemijlocit în faţa magistratului fondului.

Inculpatul învederează prin apărător că în perioada 15 februarie 2010-aprilie 2011 nu s-a aflat în România condiţii în care faptele de care este învinuit, nu există.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul inculpatului V.J.:

Curtea examinând modul în care instanţa de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului V.J., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare neprivative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în privinţa căreia s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere, conform art 86¹ Cod penal, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de apelant, concretizate prin modul în care acesta a acţionat, prin comiterea unei infracţiuni de trafic de droguri de risc şi de mare risc şi de deţinere a acestora, pentru consum propriu şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este parţial pozitivă.

Faţă de modul concret de săvârşire a faptelor, cuantumul pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, asigură realizarea scopurilor pedepsei, iar neexecutarea sa, dispunându-se suspendarea condiţionată sub supraveghere, va da posibilitate inculpatului să conştientizeze consecinţele faptelor sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia.

Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu este incident cazul de desfiinţare invocat.

în raport cu cele menţionate, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele şi verificându-se hotărârea atacată, instanţa nu a constatat existenţa vreunui caz de desfiinţare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.380 C.proc.pen.

Aşa fiind, pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct 1 lit b C.proc.pen.

Va fi obligat inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.

Cu privire la apelul inculpatului J.G.A.:

înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul - infracţiunile deduse spre soluţionare instanţei - este, fără echivoc, cel pe care îl înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

în conformitate cu dispoziţiile art.66 alin.1 şi art.5/2 din Codul de procedură penală, precum şi cu cele ale art.23 alin.11 din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale -prin începerea urmăririi penale - nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunţarea unei decizii judecătoreşti de condamnare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes’; soluţia magistraţilor trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Pe lângă aceste reglementări din dreptul intern, instanţa de apel reţine că şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că: „principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea unei dezbateri în contradictoriu’. (plenul hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue şi Jabordo versus Spania).

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale’. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).: (hotărârea Hobo Machado contra Portugaliei din 20 februarie 1996 paragraf 31; hotărârea CEDO din25 iunie 1997 în cauza Van Orshover contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in

cauza Rowe şi David contra Marii Britanii, paragraf 60 ; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf 44.)

Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate’. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror’ (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art.5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelului inculpatului J. Curtea reţine următoarele:

în primă instanţă, în faţa Tribunalului Cluj, inculpatul a achiesat să dea declaraţie, prin care a negat infracţiunile imputate prin rechizitoriul parchetului, învederând că nu a deţinut în vederea consumului vreo substanţă ce intră sub incidenţa legii penale şi nici nu a oferit cu titlu gratuit şi nici nu a vândut droguri altor persoane.

Deşi la data când a fost audiat în faţa tribunalului, fila 284 la 5 iunie 2013 şi-a propus în apărare audierea unui martor C.Ş., la următorul termen de judecată când s-a trecut la soluţionarea în fond a cauzei, nu s-a mai prezentat nici inculpatul şi nici martorul pentru a fi ascultat, apărătorul ales al acestuia neavând nicio explicaţie pentru atitudinea procesuală a clientului său.

în faţa instanţei de apel, inculpatul J. nu s-a prezentat.

Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanţa de apel ţinând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de apel i-a oferit inculpatului J. ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004) şi a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României-Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Restituirea cauzei la procuror „ de lege lata’, se poate dispune pe doua temeiuri: restituirea în vederea refacerii rechizitoriului (art. 300 alin.2 C pr.pen.) şi restituirea pentru refacerea urmăririi penale (art. 332 C pr.pen.)

Conform art. 300 alin.1 C pr. pen., instanţa este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. Potrivit art. 264 alin.1 C pr.pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanţei de judecată.

Jurisprudenţa şi doctrina sunt intr-o covârşitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanţei, conform art. 300 alin.1 C.pr.pen, poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare şi respectării art. 264 alin.3 C pr.pen.

In principiu, examinarea eventualelor nulităţi din cursul urmăririi penale (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinarea regularităţii actului de sesizare şi rezultă din existenţa, separată a art. 300 C.pr.pen., respectiv a art. 332 C.pr.pen.

In măsura în care se constată nulităţi ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecinţă firească se impune, evident, şi refacerea rechizitoriului. Această observaţie trebuie, însă, corelată cu alte principii în materia efectelor nulităţii, astfel cum, sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulităţii şi efectul extensiv ale acesteia) susţinându-se constant că în reglementarea Codului de procedura penală român actual nu sunt dispoziţii exprese în ceea ce priveşte efectul extensiv al nulităţii, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare, în raport cu relaţia ce există intre actul lovit de nulitate şi celelalte acte procesuale întocmite.

Neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută şi, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziţii din faza urmăririi penale pot atrage - în condiţiile legale -nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută.

„De lege lata’ această concepţie a legiuitorului este reflectată de dispoziţiile art. 197 alin.1 şi 2- 3 C.pr.pen., art. 197 alin.1 şi 4 C.pr.pen., respectiv art. 332 alin.1 şi 2 C.pr.pen..

Revenind la aspectele de drept ale prezentei cauze, Curtea retine următoarele:

în realitate, apărarea a invocat nerespectarea unor prevederi legale cu privire la modul în care a fost efectuată urmărirea penală (dispunerea în speţă a unor măsuri procesuale, efectuarea actelor premergătoare şi respectiv soluţia de trimitere în judecată).

Eventuala nelegalitate a actelor premergătoare ori a unor mijloace de probă nu poate conduce la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 alin.2 C.pr.pen., ci la neluarea lor în considerare cu ocazia deliberării

în dreptul procesual penal român respectarea garanţiei reglementate de art. 6 paragraf 3 lit. a din Convenţia Europeană, ce prevede ca informarea cu privire la faptele de care este acuzata o persoană şi la încadrarea juridică a acestora să fie precisă, detaliată şi completă, trebuie raportată la acuzaţiile aduse inculpatului de către procuror prin rechizitoriu, sau la situaţia punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice. Legiuitorul român a reglementat insă o obligaţie de informare a inculpatului, deşi nu foarte detaliată şi pe parcursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti.

După începerea urmăririi penale, art. 6 alin.3 C.pr.pen.,instituie obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi de a-i asigura posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

Neîndeplinirea acestei obligaţii atât înainte de fi luată prima declaraţie, cât şi cu ocazia audierii constituie o încălcare a art. 6 paragraf 3 lit. a din Convenţia Europeană, ce atrage sancţiunea excluderii probei astfel administrată potrivit art. 64 alin.2 C.pr.pen.

Tot astfel, art. 70 alin.2 C.pr.pen,. stipulează că în situaţia în care organele de urmărire penală doresc să procedeze la audierea învinuitului, acestea au obligaţia de a-i aduce, în prealabil la cunoştinţă, fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie.

Curtea apreciază că organele de urmărire penală trebuie să aducă la cunoştinţa învinuitului situaţia de fapt şi încadrarea juridică completă reţinută în actul de începere a urmăririi penale. Această informare nu echivalează cu aplicarea în dreptul intern a prevederilor art. 6 paragraf 1 lit. a din Convenţia Europeană, nefiind vorba de o informare detaliată cu privire la natura şi cauza acuzaţiei penale, faţă de stadiul procesului penal în care este îndeplinit actul, fiind doar o garanţie a respectării dreptului la apărare specifică legislaţiei naţionale. Punerea în mişcare a acţiunii penale de către procuror atribuie învinuitului calitatea de inculpat, iar protecţia drepturilor sale procesuale este mai atent reglementată.

După punerea în mişcare a acţiunii penale, dreptul la apărare al inculpatului este asigurat în mod efectiv, întrucât acesta cunoaşte cadrul procesual, situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin actele de începere a urmăririi penale, iar apărătorul său are dreptul să asiste la efectuarea actelor de anchetă, având posibilitatea de a formula cereri şi de a depune memorii.

Prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror are ca scop să permită inculpatului să fie informat cu privire la toate actele de urmărire penală efectuate în cauză împotriva sa, înainte de a i se aduce la cunoştinţă în mod detaliat şi complet acuzarea, în conformitate cu art. 6 paragraf 1 lit. a din Convenţia Europeană.

Organele de urmărire penală au obligaţia să-l încunoştinţeze pe învinuit sau pe inculpat, de îndată şi mai înainte de a-l audia despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să îi asigure posibilitatea pregătirii si exercitării apărării.

Audierea învinuitului sau inculpatului oferă acestuia posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare prin propria persoană.

Finalizarea urmăririi penale dă dreptul învinuitului sau inculpatului de a lua cunoştinţă de întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, ca manifestare particulară a principiului egalităţii armelor în cadrul procesului penal. Prezentarea materialului de urmărire penală oferă învinuitului sau inculpatului înlesnirile necesare pregătirii apărării. Astfel, după ce învinuitul sau inculpatul a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, poate formula noi cereri de probaţiune sau poate da declaraţii suplimentare, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări din cauză. Pe de altă parte, prezentarea materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a avea timpul necesar până la momentul sesizării instanţei, de a-şi pregăti strategia de apărare, în funcţie de tot materialul probator administrat în cauză.

Din probele de la dosar rezultă fără echivoc că inculpatul apelant J.G. nu a fost audiat în faza de urmărire penală, acesta fiind plecat de la domiciliu, sustrăgându-se

urmăririi penale, iar în faţa Tribunalului Cluj nu a recunoscut niciuna din învinuirile aduse, învederând că în întreaga perioadă infracţională ce i se reţine în sarcină, a fost plecat din Cluj în alte localităţi, condiţii în care nu avea cum să săvârşească actele materiale de trafic şi deţinere de droguri de mare risc.

Curtea reţine că atunci când inculpatul a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală ori a refuzat în mod neîntemeiat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală sau este dispărut, prezentarea probelor şi a întregului material de urmărire penală nu poate avea loc, din culpa sa procesuală, astfel încât cercetarea se termină fără efectuarea acestei activităţi.

Pe de altă parte, faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi a dispărut de la domiciliu nu poate fi imputată ca o culpă a procurorului.

Pe de altă parte, chiar dacă procurorul ar fi încălcat dispoziţiile legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, acest fapt poate atrage doar sancţiunea nulităţii relative a actului de sesizare în condiţiile art. 197 alin 1 şi 4 Cod procedură penală, ceea ce însă nu este cazul în speţă , probele dosarului dovedind fără echivoc că inculpatul a fost dispărut de la domiciliu şi a refuzat să se prezinte la solicitările organelor de urmărire penală.

Practica judiciară este unanimă când învederează că nerespectarea obligaţiei de prezentarea materialului de urmărire penală nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, pentru că nu este menţionată în art. 197 alin 2 Cod procedură penală, ci sub sancţiunea nulităţii relative care nu poate fi invocată decât dacă a adus inculpatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată.

Potrivit Legii nr. 202/2010, procurorul poate dispune trimiterea în judecată a inculpatului fără prezentarea materialului de urmărire penală dacă inculpatul este dispărut şi dacă acesta a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală iar pe de altă parte a refuzat neîntemeiat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală.

în sinteză, câtă vreme inculpatul a fost dispărut de la domiciliu şi nu a dat curs solicitării procurorului de a se prezenta pentru a lua cunoştinţă de probele administrate şi de întreg materialul de urmărire penală întocmit, nu se poate solicita restituirea cauzei la parchet, inculpatul în faţa Tribunalului Cluj putând să-şi propună probele necesare pentru a proba lipsa de temeinicie a susţinerilor acuzării.

Deşi a fost prezent la un singur termen de judecată şi şi-a propus spre audiere un martor, la următoarea înfăţişare inculpatul împreună cu martorul nu s-au mai prezentat, apărătorul acestuia neputând oferi nicio motivaţie pentru gestul clientului său.

Cu referire la administrarea probatoriului (declaraţiilor) în faza de anchetă penală, trebuie stabilit că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene instanţa va putea reţine situaţiile de fapt relatate de martor, expert, sau orice altă persoană audiată în cursul urmăririi penale, dacă învinuitul, inculpatul sau apărătorul său au avut posibilitatea de a formula întrebări persoanei audiate, în şedinţă publică.

Aşadar, probele administrate de procuror în faza de urmărire penală reprezintă, în principal, temeiul actului de trimitere în judecată, instanţa având obligaţia de a administra mijloacele de probă pe care urmează a le analiza în hotărâre, în mod nemijlocit, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor.

Absenţa avocatului învinuitului sau inculpatului de la audierile din cursul urmăririi penale îl pune pe procuror în imposibilitatea de a folosi aceste declaraţii

în susţinerea acuzării în faţa instanţei, numai în cazul în care persoana audiată în cursul urmăririi penale nu mai poate fi audiată în cadrul cercetării judecătoreşti.

Aşa fiind, în acest dosar inculpatului apelant J. i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, deoarece toate probele propuse în acuzare de către procuror, precum şi cele în apărare ale acestuia, au fost administrate în faţa sa, în şedinţă publică contradictorie, atât la Tribunalul Cluj cât şi la Curtea de Apel Cluj (acte scrise).

Instanţa de apel retine că, principiul nemijlocirii reprezintă o garanţie importantă a caracterului echitabil al procesului, atâta timp cât constatările judecătorului cu privire la credibilitatea martorilor pot avea consecinţe importante pentru inculpat.

În doctrină, s-a arătat pe drept cuvânt, că art. 6 paragraf 1 si paragraf 3 lit. d nu impun ca inculpatul sau avocatul său să aibă dreptul de a participa la audierea unui martor şi de a formula întrebări pe parcursul procedurilor desfăşurate în faza de urmărire penală (audiere în fata poliţiei sau a procurorului) dacă apărarea are acest drept în faţa instanţei. Tot astfel, refuzul procurorului de a audia un martor al apărării nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenţia Europeană, dacă acest martor poate fi propus spre a fi audiat în faţa instanţei.

Folosirea ca probe a declaraţiilor administrate în faţa procurorului nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 şi paragraf 3 lit. d din Convenţie, în condiţiile în care dreptul la apărare a fost respectat. Ca regulă, aceste drepturi impun ca inculpatul să fi avut o oportunitate adecvată să conteste sau să interogheze un martor ce dă declaraţii împotriva sa, fie la momentul audierii acestuia, fie într-o fază ulterioară a procedurii, aşa cum se arată în cauzele CEDO „Craxi contra Italiei prg.86 din 5 decembrie 2002; Birutis contra Lituaniei din 28 martie 2002 prg.28; cauza SN contra Suediei prg. 44 din 2 iulie 2002; Artner contra Austriei prg.2 din 28 august 1992’’.

Corolarul acestora constă în aceea că dreptul la apărare al unei persoane este restrâns într-o măsură incompatibilă cu prevederile art. 6, dacă hotărârea de condamnare a fost întemeiată în exclusivitate sau într-un mod determinant pe o declaraţie dată de o persoană căreia inculpatul nu a avut posibilitatea să-i pună întrebări sau să solicite audierea acesteia în vederea confruntării, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecăţii, aşa cum se învederează în deciziile CEDO „Dănilă contra României din 8 martie 2007; Guilloury contra Franţei prg.53 din 22 iunie 2006; Sadak contra Turciei din 17 iulie 2001 prg.67; Hulki Gunes contra Turciei prg. 86 din 8 aprilie 2004, dispoziţii respectate în speţa de faţă, martorii acuzării fiind ascultaţi nemijlocit în faţa instanţei, inculpatul fiind prezent doar la 5 iunie 2013 lipsind ulterior şi el şi martorul propus spre ascultare.

Comisia Europeană a precizat că prevederile art. 6 prg.1 nu interzic instanţei ca în scopul stabilirii adevărului în cauză să se bazeze pe probe indirecte, atâta timp cât utilizarea acestora nu se realizează de o manieră neloială, aşa cum se arată şi în decizia din 4 iulie 1979 în cauza „X contra Germaniei nr. 8414/1978’.

Aşa fiind, nu se impune restituirea cauzei la procuror, dreptul la apărare al inculpatului fiind respectat atât de procuror în faza de urmărire penală cât şi de către instanţă în faţa Tribunalului Cluj.

Referitor la al doilea motiv de apel, nici acesta nu este fondat, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, deoarece din examinarea semnăturii ataşate pe minută, cât şi cea existentă pe sentinţa redactată la 30 iulie 2013, reiese fără

echivoc identitatea aceluiaşi semn grafic, aparţinând preşedintelui completului de judecată L.A.C., grefierul de şedinţă nesemnând minuta, cum eronat se susţine de către apărătorul ales al inculpatului, nefiind afectată astfel valabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză.

Cât priveşte solicitarea de achitare în baza art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, Curtea reţine următoarele:

Ca o primă remarcă, în analizarea apelului declarat de inculpat, Curtea reţine că alături de tribunal, îşi însuşeşte starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, împrejurare ce determină ca aceasta să devină a instanţei de judecată, semnificând unitatea de vedere dintre parchet şi magistraţi, în evaluarea şi interpretarea probelor. Ea nu înseamnă stabilirea faptelor numai în baza probelor administrate la urmărirea penală, ci, fie, concordanţa acestor probe cu cele administrate în cadrul anchetei judecătoreşti, fie nepotrivirea dintre cele două categorii de probe şi, reţinerea, de către instanţe, ca mai credibile, în consonanţă cu adevărul, a celor administrate la urmărirea penală.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

în speţă, se observă că dosarul a fost judicios soluţionat de către prima instanţă, avându-se în vedere şi principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanţiilor procesuale.

Cu titlu de premisă, Curtea are în vedere, că potrivit art. 63 alin 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau instanţă, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu cele administrate în faţa judecătorului, probele administrate în faţa procurorilor se analizează coroborat cu cele realizate în faza cercetării judecătoreşti iar scopul probelor prev în art 62 Cod procedură penală constând în aflarea adevărului, este identic, pentru ambele faze ale procesului penal.

Prin urmare, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanţa este obligată să verifice legalitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenţa acestora în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.

Vinovăţia inculpatului J.G. în infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, rezultă fără echivoc din recunoaşterea sinceră a inculpatului V.J. care se coroborează cu declaraţiile martorilor C.A. şi L.A..

Astfel, în declaraţia dată la 11 aprilie 2011 în faza de urmărire penală inculpatul V. a precizat că: „a cumpărat PUF (JWH 018) şi anterior datei de 15 februarie 2010 atât din magazine de specialitate cât şi de la inculpatul J.G.’. Mai mult, inculpatul V. a precizat că după data de 15 februarie 2010 inculpatul J. a continuat să-i vândă PUF (JWH 018), acesta din urmă acţionând uneori prin intermediul unor persoane interpuse respectiv C.A. şi L.A..

Potrivit propriei recunoaşteri a inculpatului V. acesta a cumpărat cantitatea totală de minim 580 gr. PUF (JWH 018), de la inculpatul J.G., preluând săptămânal aproximativ 10 gr drog la preţul de 25 lei/gr. fie direct de la acesta, ori de la C.A. sau L.A., susţineri ce exclud o soluţie de achitare întemeiată pe art. 10 lit a Cod procedură penală, apărând fără echivoc că apelantul J. a deţinut drogurile care ulterior au fost traficate.

Perioada infracţională imputată apelantului J.G. este 15 februarie 2010-aprilie 2011, timp în care s-a probat prin declaraţiile inculpatului V. şi a martorilor Clinci şi Lăcătuş că acesta a deţinut, oferit, pus în vânzare, vândut şi distribuit droguri de mare risc respectiv PUF (JWH 018), stabilindu-se fără echivoc că inculpatului V. i-a vândut 580 gr drog.

în aceeaşi perioadă, apelantul i-a vândut martorului C.M. zis „L.’ cantitatea de 70 gr PUF (JWH 018). în declaraţia din 2 aprilie 2010 martorul a arăta că în perioada martie-aprilie 2010 apelantul J. l-a vizitat la reşedinţa din str. D. Cluj şi i-a predat o pungă de hârtie ce conţinea o materia vegetală de culoare verde, despre care i-a spus că este un drog care se fumează, denumit „şobolan’, contra sumei de 1.000 lei.

Martorul C.M. a consumat 50 gr. Din acest drog împreună cu prietenii săi martorii G.A.M. şi G.A. care confirmă acest fapt.

Mai mult, probele testimoniale dovedesc faptul că inculpatul apelant J. le-a pus la dispoziţie JWH-018 cu titlu gratuit în vederea consumului, martorilor M.F., F.S., G.A. şi

G.A., consumând împreună cu aceştia ţigări cu PUF (JWH 018).

Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului V.J., din drogurile rămase la solicitarea inculpatului J.G., martorul C.M., i-a înmânat o cantitate de drog inculpatului V., cu care s-a întâlnit în zona centrală a municipiului Cluj.

Aşa cum recunoaşte inculpatul V., în ceea ce priveşte plata drogurilor livrate acestuia, inculpatul J. a dispus ca martorul Cristian să nu încaseze el, pe loc preţul drogurilor, urmând ca inculpatul V. să-i achite drogurile, direct inculpatului apelant J..

Vinovăţia inculpatului J. în săvârşirea faptelor deduse judecăţii rezultă şi din declaraţia martorului G.P.I. care a firmă textual în faza de urmărire penală că „inculpatul J. deţinea şi oferea spre vânzare PUF (JWH 018), în cantităţi mari, drogurile fiind ambalate în saci mari de plastic. în acea perioadă martorul a obţinut 500 gr de PUF (JWH 018), de la apelant, dându-i în schimb un autoturism marca Ford Escort. Martorul mai arată că din această cantitate i-a vândut inculpatului V. 100 gr PUF (JWH 018)’.

Martorul G.P. învederează că după o lună de la prima cumpărare, a mai achiziţionat 500 gr PUF (JWH 018), de la inculpatul J..

Chiar dacă depoziţia martorului G. vizează o perioadă când substanţa JWH 018 nu era menţionată pe tabelul anexă I la Legea nr. 143/2000, faptele neputând fi imputate, din punct de vedere penal inculpatului J., declaraţia acestuia este relevantă sub aspectul faptului că inculpatul J. fusese un furnizor important de cannabiniozi sintetici, calitate pe care a avut-o şi după data de 15 februarie 2010, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului V.J..

Vinovăţia inculpatului apelant J. rezultă fără dubiu şi din declaraţia martorului C.A., care a arătat „că şi în anul 2010 apelantul mai avea PUF (JWH 018), declaraţie fila 236 vol I u.p.

De asemenea, martorul L.A. a învederat că „în cursul anului 2009 a cumpărat de 30 de ori câte 5 sau 10 gr de PUF (JWH 018), de la apelantul J., acesta manifestând un comportament violent faţă de martor, în cazul neplăţii la termen a drogurilor.

Nu în ultimul rând, s-a dovedit că la 3 iunie 2010 inculpatul apelant a vândut cantitatea de 1,4 gr. PUF (JWH 018), colaboratorului autorizat „C.M.’ cu suma de 40 lei.

Martorul G.A. a afirmat că a consumat la reşedinţa martorului C.M. o substanţă numită PUF, despre care martorul i-a spus că ar fi fost adusă de inculpatul J..

Pentru motivele ce preced, este exclusă o soluţie de achitare întemeiată pe art. 10 lit a raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală rezultând că inculpatul apelant a şi deţinut drogurile atât pentru consum propriu iar ulterior le-a şi pus în vânzare, vinovăţia sa fiind dovedită fără echivoc.

Cuantumul sancţiunii aplicate pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu se poate accepta solicitarea inculpatului de a-i fi recunoscute prevederile art 74 lit a Cod penal.

Din vastul material probator existent la dosar, rezultă că declaraţia inculpatului J.G. din faţa Tribunalului Cluj, este nesinceră, ea necoroborându-se cu vreun alt mijloc de probă, condiţie în care va rămâne fără valoare, sub aspectul aflării adevărului.

Potrivit art. 69 C.proc.pen., declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în speţă. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând declaraţiile inculpatului trebuie să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. în al doilea rând, se cere ca verificarea susţinerilor inculpatului să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte şi împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.

Chiar şi în acest context, instanţa are facultatea, iar nu obligaţia de a reţine declaraţiile inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma „declaraţiile pot servi’ iar nu „servesc’ doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Aşadar, declaraţiile de nerecunoaştere ale inculpatului sunt simple afirmaţii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecinţele penale ale faptei sale, fiind vădit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.

Dispoziţiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferinţă, nefăcându-se distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţine sau de organul care le-a administrat.

Dând sens şi dispoziţiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa de fond şi apel au reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincţie între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile inculpatului.

Pe de altă parte, declaraţiile acestuia date în faza judecăţii şi în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Tribunalul Cluj a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situaţiei de fapt expusă în considerentele hotărârii şi a vinovăţiei inculpatului.

Curtea de Apel analizând probele de la dosar constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanţe cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor deduse judecăţii.

Deşi inculpatul a negat constant comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susţinerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

S-a dovedit fără echivoc, că în perioada infracţională imputată, acesta a deţinut droguri de mare risc, le-a vândut coinculpatului V. şi martorilor la care s-a făcut referire în cuprinsul deciziei, neconfirmându-se apărarea apelantului că acesta nu s-ar fi aflat în Cluj-Napoca în acel interval de timp, apreciat ca fiind critic.

Faţă de cele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art 379 pct 1 lit b Cod procedură penală.

Văzând şi dispoziţiile art 192 alin 2 Cod procedură penală inculpatul va plăti în favoarea statului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. (Judecător Delia Purice)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Trimitere în judecată fără prezentarea materialului de urmărire penală dacă inculpatul este dispărut sau a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală. Legea nr. 202/2010. Cerere de restituire a cauzei la procuror. Respingere