Menţinerea stării de arest. Incompatibilitate
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 727/R/2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Mureş în şedinţa publică din 16.12.2003, s-a casat parţial încheierea atacată şi, în urma rejudecării cauzei, s-a menţinut starea de arest a inculpatului L.Z., eliminându-se din încheiere prevederile referitoare la punerea în libertate a inculpatului.
în motivarea cererii de recurs formulate de parchet împotriva încheierii penale din 16.12.2003, s-a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul legalităţii, invocându-se împrejurarea că incompatibilitatea determinată de emiterea mandatului de arestare vizează exclusiv judecarea cauzei sub aspectul determinării existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului. Faptul pronunţării asupra unei măsuri procesuale nu se suprapune noţiunii de .judecată" a cauzei, neprefigurând fondul cauzei.
Analizând recursul declarat, s-a constatat că, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Mureş la 16.12.2003, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului L.Z. exclusiv pe considerentul că o încheiere anterioară, prin care s-a luat aceeaşi măsură, respectiv cea pronunţată la data de 11.11.2003, este nelegală, judecătorul care s-a pronunţat asupra prelungirii măsurii fiind incompatibil a soluţiona cauza, incompatibilitatea vizând toate actele judecăţii.
Hotărârea instanţei de fond, prin prisma argumentelor invocate, este nelegală, omiţându-se a se observa că legalitatea încheierii de şedinţă din 11.11.2003 la care se face referire, a fost confirmată prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia penală nr. 64l/R/14.11.2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, beneficiind în aceste condiţii de autoritatea de lucru judecat.
Confirmarea legalităţii prelungirii măsurii arestării preventive prin încheierea din 11.11.2003, prin decizia penală menţionată, fiind realizată şi beneficiind de puterea de lucru judecat, constituie o piedică a reluării aceleiaşi cauze penale, de aceea instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală încălcând principiul non bis in idem şi autoritatea de lucru judecat ce derivă dintr-o hotărâre definitivă.
în acelaşi timp, justificarea instanţei de fond ca temei al punerii în libertate a inculpatului este lipsită de fundament juridic, întrucât cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 48 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală vizează incompatibilitatea judecării cauzei penale, nefiind incidenţă în situaţia pronunţării asupra unei măsuri procesuale, operaţiune care se limitează la constatarea existenţei unor indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, precum şi cauzelor prevăzute de art. 148 Cod procedura penală.
împrejurarea că judecătorul a emis mandatul de arestare preventivă constituie o cauză de incompatibilitate în sensul prevederilor art. 48 Cod procedură penală, nevizând incompatibilitatea prelungirii măsurii arestării preventive; o asemenea ipoteză ar presupune implicit incompatibilitatea judecătorilor de a dispune prelungirea măsurii arestării preventive în situaţia în care s-ar fi pronunţat anterior cu privire la acest aspect, fapt care nu este în intenţia legiuitorului şi contravine în acelaşi timp raţiunii pentru care s-au instituit cauzele de incompatibilitate.
Dacă incompatibilitatea judecătorului, reglementată de art. 48 lit. a) Cod procedură penală, derivă din împrejurarea că emiterea mandatului de arestare este condiţionată, potrivit art. 149' Cod procedură penală, de existenţa unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, fapt care presupune o prejudecare a fondului cauzei exclusiv sub aspectul stabilirii vinovăţiei făptuitorului, nu poate constitui o incompatibilitate sub aspectul pronunţării asupra măsurii arestării preventive întrucât implicit judecătorul care a dispus prelungirea unei astfel de măsuri ar deveni incompatibil a soluţiona cauza.
De altfel, instanţa de fond nu era abilitată a reanaliza o situaţie confirmată de o instanţă superioară în grad, în exercitarea unei căi de atac, în condiţiile în care, până la data de 16.12.2003, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost stabilită cu caracter definitiv prin decizia penală nr. 641/2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş.
în raport de considerentele enunţate, având în vedere faptul că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, fiind incidente şi prevederile art. 148 lit. f) şi h) Cod procedură penală, temeiurile care au determinat arestarea iniţială impunând şi în continuare privarea de libertate a inculpatului, s-a admis recursul declarat, s-a casat parţial încheierea atacată şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, decizia penală nr. 727/R din 2003
