Prelungirea duratei arestării preventive
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia penală nr. 616/R/2003, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva încheierii penale nr. 327/28.10.2003, a Tribunalului Mureş, şi rejudecând pe fond a admis sesizarea parchetului pentru prelungirea duratei arestului preventiv pentru intervalul 2.11.2003-1.12.2003 şi faţă de inculpatul R.I. şi s-au respins ca nefondâte recursurile declarate de inculpaţii R.A. şi R.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Prin încheierea penală nr. 327/28.10.2003, a Tribunalului Mureş, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, prelungindu-se cu încă 30 zile, pentru intervalul 2.11-1.12.2003, măsura arestării preventive a inculpaţilor R. V., R.A. şi R.G., s-a respins sesizarea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul R.I. şi au fost obligaţi primii trei inculpaţi menţionaţi la plata cheltuielilor judiciare parţiale către stat.
S-a reţinut de către instanţa de fond că, la data de 27.10.2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat prelungirea cu încă 30 zile a măsurii arestării faţă de inculpaţii R.V., R.A., R.G. şi R.I., arătându-se că în cauza ce-i priveşte pe aceşti 4 inculpaţi, fiecare dintre ei este cercetat pentru comiterea, în concurs real, a infracţiunilor incriminate de dispoziţiile art. 174, 175 lit. i) Cod penal şi de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) Cod penal. S-a motivat, în cererea astfel înaintată, că această măsură privativă se impune a fi prelungită pentru finalizarea administrării probatoriului şi pentru că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri continuă să subziste.
S-a apreciat această cerere ca fiind admisibilă parţial deoarece, în urma studierii actelor aflate la dosarul de urmărire penală, s-a constatat că această măsură preventivă, iniţial luată la data de 6.07.2003 faţă de fiecare inculpat (măsură preventivă ce a fost ulterior prelungită de instanţă) s-a dispus întrucât cei 4 inculpaţi, în seara de 5/6 iulie 2003, le-au aplicat părţilor vătămate S.M. şi S.D. lovituri în urma cărora S.M. a decedat, iar S.D. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite 16-18 zile de îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în primejdie. Din declaraţiile unor martori audiaţi în cauză şi din declaraţiile părţii vătămate S.D. s-au conturat împrejurări ce nu permit stabilirea faptului că inculpatul R.I. alături de ceilalţi trei inculpaţi ar fi aplicat şi el lovituri fraţilor S.M. şi S.D.
In urma analizării actelor dosarului, instanţa de fond a reţinut că, prin prisma dispoziţiilor art. 143 şi ale art. 148 lit. h) Cod procedură penală, faţă de inculpatul R.I. nu se impune prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece nu se mai menţin temeiurile iniţiale luării acestei măsuri şi nu există indicii temeinice împotriva acestui inculpat cu privire la vinovăţia sa. Cu privire la ceilalţi trei inculpaţi, s-a apreciat că faţă de aceştia se impune a fi prelungită măsura preventivă iniţial, deoarece faţă de ei continuă să fie incidente dispoziţiile art. 143 şi ale art. 148 lit. h) Cod procedură penală, probatoriul cauzei demonstrând că împotriva lor există indicii temeinice (ce se desprind din chiar declaraţiile lor de recunoaştere a faptelor) că s-ar face vinovaţi de acuzele pentru care sunt cercetaţi.
Reţinând aceste aspecte, Tribunalul Mureş a pronunţat încheierea penală anterior menţionată, împotriva căreia au promovat recurs parchetul şi inculpaţii R.A. şi R.G. în calea de atac exercitată de parchet s-a solicitat ca, în urma admiterii acesteia, să se caseze parţial încheierea pronunţată şi, rejudecându-se parţial cauza, să se dispună şi faţă de inculpatul R.I. prelungirea duratei arestării preventive cu încă 30 zile, pentru intervalul 2.11-1.12.2003, deoarece şi faţă de acest inculpat, care a participat alături de ceilalţi trei la actele de agresiune exercitate împotriva părţilor vătămate, continuă să fie incidente dispoziţiile art. 143 şi ale art. 148 lit. h) Cod procedură penală.
Inculpaţii R.A. şi R.G. au solicitat, în recursurile declarate, să fie judecaţi în stare de libertate, precizând că ei au lovit victimele doar după ce au fost loviţi de acestea, în scopul de a se apăra.
Analizând recursurile astfel formulate, prin prisma dispoziţiilor art. 143 şi ale art. 148 lit. h) Cod procedură penală raportat la art. 155, 156 şi 159 Cod procedură penală, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte recursul declarat de parchet, acesta se impune a fi admis şi a se proceda la reformarea parţială a hotărârii criticate, deoarece probatoriul administrat în cauză până în acel moment, a demonstrat că faţă de inculpatul R.I. există indicii temeinice cum mijloacele concrete de săvârşire, urmările produse şi atitudinea adoptată de inculpat. S-a constatat îndeplinit şi temeiul prevăzut de art. 148 lit. c) Cod procedură penală, întrucât din procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală a rezultat că, imediat după săvârşirea faptei, inculpatul a încercat să părăsească ţara cu intenţia de a se sustrage de la urmărire penală, de la judecată şi de la executarea pedepsei, inculpatul fiind prins la Punctul de trecere a frontierei Nădlac.
Faţă de natura şi gravitatea faptei comise, de atitudinea inculpatului şi de faptul că cercetarea judecătorească nu a fost efectuată, se impunea ca instanţa să dispună, conform art. 3002 Cod procedură penală şi art. 160b Cod procedură penală, menţinerea arestării preventive şi respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a acesteia, atâta timp cât temeiurile prevăzute de art. 148 lit. c) şi h) Cod procedură penală nu s-au modificat şi nici nu au dispărut.
Curtea de Apel Galaţi, decizia penală nr. 1113 din 2003
