Menţinerea măsurii arestului preventiv. Scopul măsurii preventive
| Comentarii |
|
Art. 136 Cod procedură penală
Art. 160 Cod procedură penală
Modalităţile de acţiune ale inculpatului, premeditarea acestora atentă, alegerea circumstanţelor de timp, de loc, pregătirea instrumentelor vulnerante constituie în opinia Curţii criterii suficiente în acest moment care fac plauzibil pericolul ca inculpatul să aibă din nou tentative de a comite asemenea fapte şi fac adecvată menţinerea sa în continuare în stare de detenţie.
Curtea nu a fost convinsă în prezent că punerea inculpatului în libertate ar reprezenta o alternativă, câtă vreme rezonanţa socială a unor acuzaţii atât de grave încă se face simţită după o perioadă scurtă de arest preventiv.
(Decizia penală nr. 42/R/17 Ianuarie 2014)
Prin încheierea din 8 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 3002rap. la art. 160halin. 3 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului minor.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b, c Cod penal cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal, art. 174 rap la art. 175 lit. i Cod penal combinat cu art. 176 lit. a, d Cod penal cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal; art. 211 al. 1 şi 2 lit. b, c C.p. şi alin. 2/1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal, art. 174 Cod penal rap. la art. 175 lit. a, i Cod penal combinat cu art. 176 lit. a, c, d Cod penal cu aplic. art. 99 şi următoarele Cod penal,toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Instanţa de fond a constatat, că inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 19 zile, măsură ce a fost ulterior prelungită şi menţinută, temeiurile arestării fiind cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temeiuri ce subzistă şi impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, a apreciat prima instanţă, faptele de care este acuzat inculpatul, aşa cum sunt descrise în actul de sesizare prin modul de săvârşire, conţinutul lor concret, urmările produse, gravitatea lor atât concretă cât şi abstractă, denotă în mod cert că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, pe care ar genera-o lăsarea sa in libertate. Mai mult, faptele au fost recunoscute de inculpat în cursul urmăririi penale.
Menţinerea măsurii arestului preventiv se impune, în opinia instanţei de fond, şi se întemeiază pe o stare de fapt periculoasă pentru societate şi care necesită intervenţia rapidă şi fermă a instituţiilor statului abilitat, fiind dovedită existenţa pericolului pe care-l prezintă persoana inculpatului, pericol de natură a menţine buna desfăşurare a procesului penal în curs, aspect care se pliază pe însăşi scopul măsurilor preventive, acesta vizând tocmai asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal (art. 136 Cod procedură penală). Din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie, care constituie conform jurisprudenţei CEDO factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, menţinerea arestului preventivă fiind astfel conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO, aşa încât s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Prin decizia penală nr. 42/R/17 Ianuarie 2014, Curtea de Apel Piteşti a recurs ca nefondat recursul inculpatului, având în vedere următoare considerente:
Aşa cum rezultă din actul de sesizare a instanţei, inculpatul minor a fost trimis în judecată la data de 10 decembrie 2013, pentru comiterea a 4 infracţiuni grave, respectiv 2 de omor deosebit de grav şi 2 de tâlhărie, victime fiind un alt minor şi o persoană de sex feminin.
I se impută inculpatului, că în ziua de 10 martie 2012, l-a condus pe minorul PG până într-o pădure din satul S., unde, pentru a-i sustrage o sumă de bani pe care acesta o avea asupra sa, a exercitat acte de agresiune fizică, ştrangulându-l cu un şiret din material textil, până când şi-a pierdut cunoştinţa, după care l-a înfăşurat în jurul gâtul, legând capătul liber de creanga unui copac.
Victima era elev în clasa a VIII-a la Şcoala din S. şi abia împlinise vârsta de 15 ani.
Se reţine, de asemenea, în actul de sesizare, că în ziua de 20 octombrie 2013, cunoscând că victima GE era vânzătoare la magazinul din localitate şi purta asupra ei banii rezultaţi din vânzări, inculpatul minor s-a înarmat cu o ghioagă de lemn cu lungimea de aproximativ 80 cm. şi a plecat de la domiciliul său aflat la circa 1 km. distanţă, şi, după ce a ajuns la magazin, la lăsarea întunericului, s-a ascuns în spatele unui gard supraveghind zona timp de aproape o oră.
In momentul când victima încerca să închidă uşa şi grilajul metalic pentru a pleca spre casă, inculpatul, profitând de faptul că aceasta avea mâinile ocupate, s-a apropiat în fugă aplicându-i din lateral o lovitură cu bâta în zona capului şi, în continuare, a urmat o a doua lovitură, care a provocat căderea femeii în şanţul din apropiere, unde, inculpatul a mai aplicat încă o lovitură, zdrobindu-i craniul, situaţie în care a survenit decesul acesteia.
După aceea, inculpatul a deposedat-o de geanta în care se afla suma de 3.000 lei, 6 cartele prepay marca Orange, aruncând obiectul vulnerant în nişte boscheţi de pe marginea râului C.
In ambele ipoteze, materialul biologic prelevat de pe bâta cu care a fost omorâtă GE, cât şi de pe şiretul ce a servit la spânzurarea minorului PG, a pus în evidenţă, în urma expertizei, existenţa profilului genetic al inculpatului, iar, în plus, la percheziția domiciliară, s-au găsit ascunse în spaţiul dintre sobă şi peretele din spatele patului cele 6 cartele Orange sustrase de la GE.
După cum se poate observa, minorul este acuzat de infracţiuni extrem de grave, ale cărora circumstanţe de comitere evidenţiază porniri violente ieşite din comun, de un pericol social deosebit de ridicat, în contextul în care atitudinea minorului de a ascunde urmele infracţiunilor, subliniază tendinţa acestuia de a compromite buna desfăşurare a procesului penal.
Existenţa unor bănuieli puternice de comitere a unor infracţiuni grave constituie un factor important care legitimează plasarea în detenţie a unei persoane (cauza Goral contra Poloniei, Hotărârea nr. 38654/1997).
Prin urmare, natura infracţiunii şi gravitatea acesteia la care se adaugă circumstanţele specifice cazului pot să aibă o influenţă decisivă asupra modului în care se apreciază durata arestării preventive.
Acuzaţiile aduse inculpatului se referă la două infracţiuni de omor deosebit de grav, având ca scop în ambele situaţii deposedarea victimelor de sumele de bani pe care le aveau asupra lor, iar modalităţile prin care inculpatul şi-a atins în fiecare caz obiectivul criminal, subliniază un comportament de o violenţă ieşită din comun ce nu poate fi de conceput şi nici asociată în niciun caz cu naivitatea şi presupusa lipsă de experienţă de viaţă a unui minor.
Modalităţile sale de acţiune, premeditarea acestora atentă, alegerea circumstanţelor de timp, de loc, pregătirea instrumentelor vulnerante constituie în opinia Curţii criterii suficiente în acest moment care fac plauzibil pericolul ca inculpatul să aibă din nou tentative de a comite asemenea fapte şi fac adecvată menţinerea sa în continuare în stare de detenţie.
Curtea nu a fost convinsă în prezent că punerea inculpatului în libertate ar reprezenta o alternativă, câtă vreme rezonanţa socială a unor acuzaţii atât de grave încă se face simţită după o perioadă scurtă de arest preventiv.
<
