Minor. Individualizarea pedepsei. Pedeapsa cu închisoarea. Aplicarea unei măsuri educative
| Comentarii |
|
C. pen., art. 72, art. 104, art. 109
Inculpatului minor nu îi este aplicabilă, potrivit art. 109 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa poate opta pentru aplicarea unei măsuri educative şi nu a unei pedepse.
Executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare se face potrivit art. 490 C. proc. pen., instanţa putând dispune prin aceeaşi hotărâre punerea în executare de îndată a măsurii.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 5131 din 13 septembrie 2005
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin decizia penală nr. 224 din 24 februarie 2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
In baza art. 40 alin. (1), cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 870/2004 a Tribunalului Bucureşti, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat la zi, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 17 august 2004, precum şi perioada de la 11 mai 2004 până la 26 iunie 2004.
In baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 104 şi art. 106 C. pen., a aplicat inculpatului minor C.S. măsura
educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (2) C. pen.
In baza art. 490 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus că măsura se execută de îndată.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate R.C.I.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de câte 1.800.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte
400.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, în data de 16 august 2004, partea vătămată R.C.I. se afla împreună cu martorii L.G. şi N.R. pe malul Lacului Tei - Toboc, la pescuit.
La un moment dat, de grupul părţii vătămate s-a apropiat inculpatul C.S., care le-a solicitat o plută pentru undiţă, însă fiind refuzat acesta a căutat în sacul părţii vătămate şi i-a luat telefonul mobil.
Partea vătămată R.C.I. i-a cerut inculpatului să-i restituie telefonul, moment în care acesta l-a lovit cu pumnul în faţă.
De grupul părţii vătămate s-a apropiat şi inculpatul C.G. care i-a luat acesteia bicicleta de care era prins şi un ceas şi întrucât partea vătămată a vrut să-şi recupereze bicicleta, inculpatul C.G. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în faţă.
După deposedarea părţii vătămate de bunurile menţionate cei doi inculpaţi s-au îndepărtat de locul faptei.
Bunurile părţii vătămate au fost ridicate de organele de poliţie de la domiciliul inculpatului C.G. şi restituite.
împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.G.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul aplicării inculpatului minor C.S. a măsurii educative prevăzute de art. 104 C. pen., considerând că faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică şi de circumstanţele personale ale inculpatului (ambii părinţi naturali ai minorului se află în executarea unei pedepse privative de libertate, minorul a mai comis o faptă antisocială) se impune aplicarea unei pedepse, în condiţiile art. 1101 C. pen.
Inculpatul C.G. a criticat hotărârea primei instanţe, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport de circumstanţele reale şi personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia penală nr. 342/A din 27 aprilie 2005, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul C.G., ca nefondate, cu următoarea motivare:
„Chiar dacă inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt trimişi în judecată sau le-au recunoscut doar în cursul urmăririi penale (cum este cazul inculpatului C.V.), vinovăţia ambilor inculpaţi este dovedită de declaraţiile părţilor vătămate R.C.I., coroborate cu declaraţiile martorilor oculari L.G. şi N.O., ale martorei C.G. (verişoara inculpaţilor), în condiţiile în care ambele bunuri sustrase, respectiv bicicleta şi telefonul mobil, au fost ridicate de organele de poliţie de la domiciliul inculpaţilor.
Sub aspectul individualizării sancţiunilor aplicate, instanţa de fond a ţinut seama atât de gradul de pericol social, concret al faptelor săvârşite, de contribuţia concretă a inculpaţilor la comiterea infracţiunilor, modalitatea de săvârşire (prin violenţă fizică aplicând lovituri cu pumnul părţii vătămate), faptul că partea vătămată era la rândul său minoră.
Pe de altă parte, prima instanţă a avut în vedere vârsta celor doi inculpaţi, la data comiterii faptelor (17 ani inculpatul C.G., 15 ani inculpatul C.S.), faptul că doar unul dintre ei (C.G.) este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, deşi este minor la o pedeapsă cu închisoarea, de asemenea, pentru o infracţiune de tâlhărie.
In aceste condiţii, în ce-1 priveşte pe inculpatul C.G., Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă s-a orientat, între sancţiunile ce pot fi aplicate minorului, la pedeapsa cu închisoarea, într-un cuantum moderat, ţinându-se seama de limitele reduse ale pedepsei potrivit art. 109 C. pen.
In privinţa inculpatului C.S., ţinând seama de vârsta acestuia, de împrejurarea că ambii părinţi se află în executarea unei pedepse privative de libertate, că acesta împreună cu fraţii săi locuiesc la bunica maternă, că nu a fost şcolarizat niciodată, dar şi că nu a mai comis fapte antisociale (aspecte ce rezultă din referatul de anchetă socială aflat în dosarul de urmărire penală), având în vedere şi concluzii Ic raportului de expertiză medicală psihiatrică care explică actul delictual al inculpatului printr-un deficit instructiv-educativ, Curtea apreciază că luarea unei măsuri educative este suficientă pentru îndreptarea inculpatului minor şi răspunde necesităţilor de reeducare a acestuia”.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.G., care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră prea severă, în raport cu circumstanţele reale şi personale, solicitând reducerea ei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând această critică în raport cu prevederile textului de lege citat, se constată că nu se poate reţine că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului este severă, având în vedere natura infracţiunii şi modalitatea în care a fost comisă, aspecte care imprimă faptei un pericol social ridicat, la care se adaugă şi faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a negat săvârşirea faptei, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida probelor care atestă vinovăţia sa şi nu în ultimul rând, faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale în minorat, astfel că nu sunt temeiuri pentru a dispune reducerea, pedeapsa aplicată fiind de natură a realiza şi scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.
In consecinţă, pentru considerentele arătate s-au verificat hotărârile atacate, în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existenţa unor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul C.G., este nefondat şi a fost respins, că atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi s-a dispus potrivit dispozitivului.
