Necomunicarea hotărârii la domiciliu. Apel declarat în termen. Consecinţe. Interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen.
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 177, art. 360, art. 363 alin. (3)
1. Având în vedere faptul că instanţa nu a comunicat hotărârea la toate adresele cunoscute, inculpatul nu a putut lua la cunoştinţă de conţinutul acesteia, apelul declarat în termenul de 10 zile de la începerea executării fiind valabil.
2. Având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul (furt calificat, distrugere şi semnalizare falsă) şi faptul că ele nu au nici o legătură cu executarea de către inculpat a drepturilor părinteşti, ţinând seama şi de jurisprudenţa C.E.D.O. în această materie, interzicerea drepturilor părinteşti constituie o măsură nelegală.
Decizia penală nr. 329/Ap din 26 octombrie 2005 - L.P.
Prin sentinţa penală nr. 117/2005, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul O.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 276 alin. (1) C. pen., şi la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., stabilind o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în detenţie.
In fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 12.01.2004, inculpaţii s-au deplasat la podul de cale ferată situat între localităţile Stupini şi Bod şi, având asupra lor un topor, au tăiat la ambele capete două cabluri montate la reţeaua de cale ferată după care le-au desprins şi le-au tras din învelişul metalic. In continuare, inculpaţii au secţionat cablul în lungime de 120 m şi l-au transportat la locuinţa inculpatului G.V. A doua zi, inculpatul G.V a transportat cuprul rezultat în urma operaţiunilor de mai sus la locuinţa martorului S.S., unde l-au ascuns într-un autoturism nefolosit, fără a-i aduce acest lucru la cunoştinţa martorului.
Cele două cabluri tăiate de inculpat asigurau legătura de dependenţă între staţiile Stupini şi Bod, în structura instalaţiei de bloc de linie automat. Această instalaţie asigură circulaţia trenurilor, oferind informaţii cu privire la poziţia materialului rulant în teren; de asemenea, instalaţia identifică orice nereguli în linia curentă şi avertizează operatorii de staţii, configurând în mod automat condiţiile de circulaţie. Distrugerea unor astfel de cabluri creează premisele producerii evenimentelor de cale ferată, punând în pericol siguranţa circulaţiei.
Prin fapta comisă a fost afectată şi regularitatea circulaţiei trenurilor, prin aceea că nu se mai pot pune pe liber semnalele de ieşire din staţiile expeditoare.
Inculpaţii au recunoscut la urmărirea penală că ştiau faptul că acele cabluri pe care le vor tăia şi le vor fura sunt cabluri de la calea ferată şi că s-ar fi putut produce un eveniment dacă acestea lipseau din reţeaua respectivă.
La data de 14.03.2005, constatând că hotărârea nu a fost atacată, tribunalul, prin judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale, a dispus emiterea mandatului de arestare şi încarcerarea inculpatului
O.G. Mandatul nr. 143/2004 a fost pus în executare la 26.06.2005, când inculpatul a fost arestat de Poliţia I.P.J. Braşov.
La data de 11.07.2005, inculpatul O.G. a declarat apel împotriva hotărârii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând desfiinţarea acesteia, iar în cadrul rejudecării reducerea pedepselor aplicate, întrucât acestea nu corespund gradului de pericol social al faptei şi persoanei sale.
Prin încheierea din 25 august 2006, Curtea de Apel Braşov a constatat că inculpatul (prezent în cursul procesului la instanţa de fond) nu s-a prezentat la dezbateri sau la pronunţare, astfel că hotărârea i-a fost comunicată la adresa din Stupini, str. Feldioarei nr. 67, judeţul Braşov. Din analiza actelor dosarului a rezultat însă că inculpatul O.G. are domiciliul în comuna Albeşti, sat Tudor Vladimirescu, judeţul Botoşani şi că locuieşte fără forme legale în municipiul Braşov, cartier Stupini, str. Feldioarei nr. 67.
Având în vedere dispoziţiile art. 363 alin. (3) teza a Il-a şi art. 177 C. proc. pen., instanţa de fond era obligată să efectueze comunicarea hotărârii la toate adresele cunoscute de organul judiciar pentru ca inculpatul să poată lua cunoştinţă de conţinutul acesteia şi să acţioneze în consecinţă cu privire la calea de atac. Chiar inculpatul a învederat instanţei de apel că, aflându-se la domiciliul său din judeţul Botoşani, nu a primit nici o copie a dispozitivului hotărârii.
Prin urmare, având în vedere că operaţiunea de comunicare a hotărârii către inculpat nu a fost efectuată în condiţiile legii, fiind viciată, s-a constatat prin încheierea antemenţionată că inculpatul se află încă în termenul de 10 zile pentru declararea apelului, termen ce curge de la comunicarea legală a hotărârii. In consecinţă, apelul declarat la data de 13 iulie 2005 (situaţie echivalentă cu cea a apelului declarat chiar înainte de primirea comunicării) apare ca fiind formulat în termenul legal de 10 zile, fără a fi necesară analizarea dispoziţiilor art. 364 şi art. 365 C. proc. pen.
Faţă de cele expuse, hotărârea instanţei de fond nefiind definitivă, s-a dispus anularea mandatului de executare nr. 143 din 14.03.2005 emis de Tribunalul Braşov şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat preventiv în altă cauză.
în ce priveşte hotărârea atacată, s-a observat, sub aspectul pedepsei accesorii aplicate de drept în temeiul art. 71 C. pen., că în mod greşit instanţa de fond a dispus interzicerea pe perioada executării pedepsei şi a dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen.
Având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul (furt calificat, distrugere şi semnalizare falsă) şi faptul că ele nu au nici o legătură cu executarea de către inculpat a drepturilor părinteşti, ţinând seama de hotărârile pronunţate de C.E.D.O. în această materie (a se vedea hotărârea pronunţată în cazul Pârcălab şi Sabou c. României), curtea de apel a constatat că interzicerea drepturilor părinteşti faţă de inculpatul-apelant constituie o măsură nelegală.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
