Urmărire penală neîncepută pentru unele din infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Lipsa procesului-verbal conform art. 224 alin. (2) C. proc. pen. Restituirea cauzei la procuror
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 197 alin. (2), art. 200, art. 224 alin. (2)
1. Sunt încălcate drepturile procesuale ale inculpatului dacă se dispune trimiterea în judecată pentru fapte pentru care nu a fost începută urmărirea penală sau prin reţinerea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
2. Organul de urmărire penală are obligaţia ca, în cazul realizării unor acte premergătoare, să întocmească un proces-verbal prin care să constate efectuarea lor. în lipsa acestui proces-verbal care, potrivit textului legal menţionat, poate constitui mijloc de probă, actele premergătoare efectuate în cauză nu au nici o valoare probatorie şi nu pot fi avute în vedere cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor.
3. Administrarea întregului material probatoriu în faza actelor premergătoare contravine tuturor regulilor de bază ale procesului penal. O astfel de practică constituie o încălcare flagrantă a drepturilor procesuale ale inculpatului care, neavând această calitate înainte de începerea urmăririi penale, este lipsit de toate garanţiile pe care legea le oferă în cursul procesului penal, deci din momentul începerii urmăririi penale, unui inculpat.
Decizia penală nr. 568/R din 29 septembrie 2005 - L.P.
Prin sentinţa penală nr. 529/2004, Judecătoria Sf. Gheorghe a condamnat pe inculpatul G.C. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 293 alin. (1), art. 288 alin. (1), art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 291 şi art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Totodată, a condamnat pe inculpatul C.V.C. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
S-a reţinut că faptele au fost săvârşite în perioada februarie-martie 2001, în baza înţelegerii prealabile, în raza judeţului Mureş şi judeţului Covasna, iniţiativa revenind inculpatului G.C., originar din republica Moldova, devenit între timp cetăţean român.
Ele sunt componente ale unui adevărat lanţ infracţional, conceput astfel încât să le permită ca, prin mijloace frauduloase, să achiziţioneze marfa de la diferiţi agenţi economici, fară a o plăti, marfa pe care de fiecare dată au vândut-o ulterior en gros, iar banii încasaţi în numerar i-au împărţit între ei.
Prin decizia penală nr. 58/2005, Tribunalul Covasna a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpatul G.C. şi a schimbat încadrarea juridică dată unora din fapte, reţinând şi alin. (1) şi (3) ale art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi recalificând concursul de infracţiuni dintre art. 290 şi art. 291 C. pen. într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva acestei decizii este fondat.
Analiza modului în care s-a desfăşurat urmărirea penală în cauză relevă existenţa a numeroase neregularităţi procesuale ce au afectat sesizarea legală a instanţei de judecată.
Astfel, urmărirea penală a fost începută pentru inculpatul G.C. la data de 18 octombrie 2001 pentru infracţiunile prevăzute de art. 323, art. 288 alin. (1) şi (3), art. 290, art. 291, art. 293, art. 292 şi art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., iar pentru inculpatul C.V.C. pentru infracţiunile prevăzute de art. 323, art. 288 alin. (1) şi (3), art. 290 alin. (1), art. 291, art. 293 alin. (1) şi art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 18 iunie 2003, inculpatului G.C. i s-a adus la cunoştinţă faptul că va fi trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), art. 293, art. 288, art. 290 şi art. 291 C. pen., iar prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 alin. (1), art. 291 şi art. 293 alin. (1) C. pen.
întrucât s-a apreciat că inculpatul C.V.C. se sustrage urmăririi penale, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia (fără prezentarea materialului de urmărire penală) pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 290 alin. (1) şi art. 291 C. pen.
Examinând aspectele susmenţionate, s-a constatat că procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru fapte pentru care nu a fost începută urmărirea penală [art. 215 alin. (2) C. pen.].
Totodată, în ce-1 priveşte pe inculpatul G.C., prin rechizitoriu s-au reţinut în sarcina acestuia mai multe acte materiale de înşelăciune [prin aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)], deşi în cursul urmăririi penale şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu s-a făcut vorbire decât de o singură infracţiune de înşelăciune. S-a constatat astfel că s-au încălcat în mod flagrant drepturile procesuale ale inculpatului, nedându-se acestuia posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, de a-şi organiza apărarea în raport de săvârşirea unor alte infracţiuni.
O altă încălcare a normelor imperative de procedură vizează modul în care s-a realizat urmărirea penală în cauză.
Astfel, urmărirea penală a fost începută în cauză faţă de ambii inculpaţi la data de 18 octombrie 2001.
Toate actele (declaraţiile părţilor vătămate şi ale tuturor martorilor, recunoaşteri după fotografii, constatări tehnico-ştiinţifice de natură grafică) au fost efectuate în faza actelor premergătoare, înainte de începerea urmăririi penale în cauză.
Deşi art. 224 alin. (2) C. proc. pen. impune organului de urmărire penală obligaţia ca, în cazul realizării unor acte premergătoare, să întocmească un proces-verbal prin care să constate efectuarea lor, în cauză nu s-a încheiat un astfel de act. în lipsa acestui proces-verbal care, potrivit textului legal menţionat, poate constitui mijloc de probă, actele premergătoare efectuate în cauză nu au nici o valoare probatorie şi nu pot fi avute în vedere cu privire la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor.
Trebuie menţionat, de asemenea, că administrarea întregului material probatoriu în faza actelor premergătoare contravine tuturor regulilor de bază ale procesului penal. O astfel de practică (deseori întâlnită) constituie o încălcare flagrantă a drepturilor procesuale ale inculpatului care, neavând această calitate înainte de începerea urmăririi penale, este lipsit de toate garanţiile pe care legea le oferă în cursul procesului penal (deci din momentul începerii urmăririi penale) unui inculpat.
După data începerii urmăririi penale, organul de cercetare a procedat doar la audierea inculpatului şi prezentarea materialului de urmărire penală şi a ascultat un singur martor, prezentând altor doi fotografii pentru recunoaştere, fară a mai administra vreo probă pentru dovedirea vinovăţiei (sau a nevinovăţiei) inculpaţilor. în consecinţă, în cauză nu s-a efectuat faţă de inculpaţi urmărirea penală în sensul arătat şi definit de art. 200 C. proc. pen., fapt ce echivalează cu lipsa acesteia.
Toate încălcările dispoziţiilor legale imperative menţionate atrag incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., fiind vorba de aspecte ce vizează sesizarea legală a instanţei de judecată. Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în nici un mod şi poate fi luată în considerare şi din oficiu, din orice stare a procesului.
în consecinţă, fiind vorba de cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., s-a constatat că hotărârile pronunţate în cauză sunt lovite de nulitate absolută, impunându-se restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 333 C. proc. pen., pentru completarea urmăririi penale şi refacerea actelor nule.
