Omor calificat. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii.
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului care, agresând-o fizic şi verbal pe victimă, soţia sa, i-a indus acesteia convingerea că singura posibilitate de scăpare din situaţia dată este să se arunce de la balcon, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 174- 175 alin. 1 lit. c) din Codul penal, şi nu ale infracţiunii prevăzute de art. 179 din Codul penal.
Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 179 alin. 1 din Codul penal este necesar ca victima să hotărască să-şi pună capăt propriei vieţi ca urmare a presiunilor, ameninţărilor sau tratamentelor inumane la care este supusă.
Atunci însă când constrângerea victimei este de asemenea natură încât nu lasă acesteia nici o posibilitate concretă de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, neputând decide liber datorită violenţelor la care a fost supusă, nu suntem în prezenţa infracţiunii de determinare a sinuciderii, ci a infracţiunii de omor, fiind vorba practic despre silirea unei persoane să se sinucidă.
(Decizia nr. 634 din 31 august 2004 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 83 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Călăraşi, în baza art. 174- 175 alin. 1 lit. c) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul C.N. la 18 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), b) din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 7 mai 2004, în jurul orelor 24,00 - 24,30, inculpatul a sosit acasă în stare de ebrietate, cerându-i victimei, soţia sa, să-i pregătească mâncarea.
Nemulţumit fiind de felul în care i se serveşte masa, inculpatul a smuls din mână cuţitul cu care victima tăia pâinea.
Ştiind că urma să fie agresată, întrucât inculpatul avea un comportament violent, victima a fugit din bucătărie prin balcon, spre sufragerie, cu intenţia ca prin cealaltă uşă să iasă în hol şi de aici afară din apartament.
Inculpatul, continuând să o înjure şi să o ameninţe, i-a ieşit în faţă prin uşa sufrageriei care dădea în hol, cu intenţia vădită de a o opri să iasă din locuinţă.
întrucât aceasta a fugit din nou prin balcon în bucătărie, inculpatul a aruncat spre aceasta cu oala de fasole, după care i-a ieşit din nou în faţă pe uşa de intrare în bucătărie, împiedicând-o astfel să iasă afară din casă.
Deoarece victima a fugit din nou în sufragerie, inculpatul i-a ieşit în faţă prin uşa de la intrare în sufragerie şi, nereuşind să o prindă, a aruncat după ea cu telecomanda televizorului.
Scăpând, victima a revenit în bucătărie, însă inculpatul, încă o dată, i-a ieşit în faţă prin uşa de la intrare, încercând să o prindă pentru a o agresa.
Disperată, neavând altă posibilitate de a scăpa, victima s-a aruncat în gol prin fereaştra balconului situată la etajul 4 al blocului.
Din concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 528 din 10 mai 2004 emis de S.M.L. Călăraşi rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cranio-toraco-abdominal cu multiple fracturi şi rupturi de organe interne. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure în cadrul unei precipitări, iar moartea poate data din 8 mai 2004.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul C.N.
în motivarea apelului său, parchetul a criticat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, considerând necesară aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.
Inculpatul C.N. a solicitat, ca prim motiv de apel, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 179 din Codul penal, considerând că nu a fost dovedită intenţia indirectă a inculpatului în producerea morţii soţiei sale, că prin atitudinea sa nu a condus direct la provocarea morţii acesteia.
în subsidiar, a solicitat o reindividualizare a pedepsei prin aplicarea unor circumstanţe atenuante judiciare.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu în limitele efectului devolutiv, Curtea a reţinut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că, încă de la începutul căsniciei inculpatului şi a victimei, a existat un climat tensionat, generat de comportamentul extrem de violent al inculpatului, pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Ca efect al deselor agresiuni la care a fost supusă, victima a părăsit în multe rânduri domiciliul conjugal, în timpul nopţii şi îmbrăcată sumar, refugiindu-se chiar câte două-trei nopţi la vecini sau la sora sa.
Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, vecini sau rude cu victima, aceştia atestând comportamentul agresiv al inculpatului faţă de soţia sa.
Pe acest fond, în noaptea de 7 mai 2004, victima a fost confruntată cu un nou episod de violenţă din partea inculpatului care, nemulţumit fiind de mâncarea ce i-a fost oferită, a început să o înjure pe victimă, smulgându-i din mână cuţitul cu care aceasta tăia pâine.
Ştiind că urma să fie agresată, victima a fugit de mai multe ori din bucătărie spre sufragerie, prin balcon, şi invers, încercând să părăsească apartamentul, lucru care nu a fost posibil întrucât, de fiecare dată, inculpatul i-a ieşit în cale, împiedicând-o să iasă afară din casă.
Disperată, fără a avea vreo altă posibilitate de a părăsi locuinţa şi de a scăpa de violenţele la care ştia că urma a fi supusă, victima s-a aruncat pe fereastra balconului situat la etajul 4 al blocului, gest soldat cu decesul său.
Potrivit art. 179 alin. 1 din Codul penal, este incriminată ca infracţiune fapta unei persoane de a determina sau înlesni sinuciderea unei alte persoane, dacă sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc.
Determinarea sinuciderii se realizează prin diferite forme de convingere, îndemnuri, amăgiri, insinuări cu rolul de a orienta voinţa victimei spre scopul mentionat.
în acelaşi timp, determinarea sinuciderii poate îmbrăca şi forma unor presiuni sau ameninţări ori a unor tratamente inumane la care victima este supusă din partea celui care determină printr-un asemenea comportament hotărârea victimei de a pune capăt propriei vieţi.
Atunci însă când constrângerea victimei este de asemenea natură încât nu lasă acesteia nici o posibilitate concretă de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, neputând decide liber datorită violenţelor la care a fost supusă, nu suntem în prezenţa infracţiunii de determinare a sinuciderii, ci a infracţiunii de omor, fiind vorba practic despre silirea unei persoane să se sinucidă.
în speţă, ceea ce a determinat sinuciderea victimei nu a fost doar trecutul relaţiei conjugale între inculpat şi victimă, marcat de foarte multe ori de comportamentul deosebit de agresiv al inculpatului, ci, mai ales, momentul prezent, respectiv atitudinea inculpatului în noaptea de 7 mai 2004, care, prin agresarea fizică şi verbală a victimei, i-a indus acesteia convingerea că singura posibilitate de scăpare din situaţia dată este să se arunce de la balcon.
Cu alte cuvinte, luarea de către victimă a hotărârii de a se sinucide a fost spontană, generată de comportamentul imediat al inculpatului, iar nu de evenimente care au avut loc în trecut (situaţie în care s-ar fi putut lua în discuţie infracţiunea prevăzută de art. 179 din Codul penal).
Acestea sunt motivele pentru care Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre o determinare a sinuciderii victimei din partea inculpatului, ci de o prevedere de către acesta din urmă a faptului că, urmare a violenţelor exercitate de el, victima se va arunca de la etaj, acţiune cu consecinţe letale a cărei posibilitate de producere inculpatul a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o, ceea ce din punct de vedere subiectiv caracterizează intenţia indirectă ca formă de vinovăţie prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor.
în ce priveşte individualizarea pedepsei, criticată deopotrivă de parchet şi inculpat, însă evident în sens contrar, Curtea a constatat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea blândă, impunându-se o sancţiune mai severă, de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, îndeosebi a celei de exemplaritate, motiv pentru care a admis apelul declarat de parchet şi a majorat pedeapsa, urmând a respinge apelul inculpatului.
