Omor deosebit de grav. Omor comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării. Tâlhărie urmată de moartea victimei. Diferenţiere
| Comentarii |
|
Ceea ce deosebeşte omorul comis pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării, de tâlhăria urmată de moartea victimei, este latura subiectivă: dacă în primul caz făptuitorul ucide cu intenţia şi în scopul săvârşirii sau ascunderii tâlhăriei, în cea de-a doua ipoteză moartea victimei este un rezultat praeterintenţionat.
în condiţiile în care inculpatul a lovit victima cu putere în zona feţei, în scopul sustragerii telefonului mobil, având în vedere Constituţia fragilă a victimei şi disproporţia vădită în care aceasta se găsea cu inculpatul, obiectivată în multiplele leziuni traumatice provocate de lovitura ce i-a fost aplicată, se poate aprecia că moartea victimei survenită în aceste împrejurări reprezintă un rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, inculpatul l-a acceptat ca posibilitate, ceea ce caracterizează intenţia indirectă, ca formă de vinovăţie pentru omorul deosebit de grav.
(Decizia nr. 674/A din 14 septembrie 2004 — Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 569 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti -Secţia I penală, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul R.N. din infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i), art. 176 alin. 1 lit. d) şi art. 211 alin. 2 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 25 de ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
în baza art. 61 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiţionată pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 77/2003 a Tribunalului Prahova şi s-a contopit restul neexecutat de 712 zile în pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
în baza art. 65 din Codul penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 25 iunie 2003 la zi.
S-a luat act că partea vătămată D.L. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
A fost obligat inculpatul la plata a 59.459.349 lei despăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănatate a Municipului Bucureşti.
A fost obligat inculpatul la plata a 12.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în fapt s-a reţinut că, la 24 iunie 2003, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a ajuns pe bd. Timişoara.
Victima V.l. s-a deplasat în jurul orei 11,00 la Liceul "Petru Maior" şi a stabilit cu prietena S.M. ca în jurul orei 12,00 să se întâlnească la adresa din Bucureşti, bd. Timişoara nr. 29, sectorul 6, acolo unde locuia o altă colegă a lor, T.A.Ş.
Victima stabilise cu S.M. ca în momentul în care ajunge în faţa blocului să-i dea un semnal (un bip) de pe telefonul său mobil.
în timp ce se afla la T.A.Ş., martora S.M. a primit un semnal de la victimă şi a coborât după aproximativ 5 minute. în momentul în care a ajuns la parter, a găsit-o pe V.l. căzută cu capul pe spate în holul de la intrarea blocului. A observat că avea sânge în zona capului şi a gurii, iar buza era spartă. Victima a mai avut puterea să o întrebe "Doamne, cu ce am greşit?", după care şi-a pierdut cunoştinţa.
în cele aproximativ cinci minute din momentul în care victima i-a dat un semnal martorei S.M. şi până la venirea acesteia, inculpatul, văzând-o pe victimă că vorbeşte la telefon, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, lovitură din cauza căreia victima s-a prăbuşit la pământ.
Inculpatul a luat telefonul victimei şi a fugit.
Victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Universitar unde a suferit o intervenţie chirurgicală, dar în ciuda îngrijirilor medicale acordate a decedat la 2 iulie 2003.
întrucât din primele cercetări a rezultat că victimei i-a fost sustras telefonul mobil, au fost contactaţi părinţii acesteia care au declarat că victima avea telefonul mobil nr. X marca Motorola T190.
A fost solicitat de la SC "Mobifon" SA (CONNEX) listingul convorbirilor efectuate la 24 iunie 2003 de la postul în cauză, din care a rezultat că, imediat după uciderea victimei, de pe telefonul sustras au fost efectuate mai multe convorbiri telefonice, prima la un interval foarte scurt în raport de momentul agresiunii^
La ora 12,42 a fost efectuată o convorbire de 142 secunde cu numărul Y. în intervalul cuprins între orele 12,43 şi 13,54 s-au purtat 13 convorbiri telefonice la acelaşi număr.
Posesoarea acestui număr de telefon a fost identificată în persoana numitei I.M.O. Aceasta a declarat în faza de urmărire penală că a fost sunată de inculpat, cu care avusese relaţii de concubinaj în 1998, perioadă în care observase că îşi asigura existenţa prin săvârşirea de furturi şi tâlhărie, motiv pentru care s-au despărţit. Inculpatul o suna acum pentru că fusese eliberat din închisoare şi vroia să o convingă să reia relaţia de concubinaj.
La 25 iunie 2003, inculpatul a fost depistat şi audiat, recunoscând fapta săvârşită.
Acesta a susţinut în esenţă că a lovit-o pe victimă o singură dată în faţă, aceasta a căzut pe spate, scăpând telefonul din mână pe jos.
în raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură craniană. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul. La autopsie s-a mai constatat o plagă contuză suturată la buza inferioară care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.
Aceste concluzii au fost avizate de comisia de avizare şi control, care a precizat că leziunile care au dus la moartea victimei au fost produse prin lovire cu un corp dur, în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei.
Prima instanţă a reţinut însă că aceste concluzii ştiinţifice nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declaraţiile inculpatului şi cu declaraţiile martorei S.M., care a arătat că a găsit-o pe victimă având capul spart şi buza spartă, ceea ce confirmă ipoteza că inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feţei, prilej cu care i-a spart buza, iar victima a căzut la pământ, urmare a impactului fiind fractura craniului.
Prima instanţă a mai analizat şi procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, din care rezultă că nu s-au observat urme de natură biologică la locul indicat, iar cu ocazia examinării din punct de vedere criminalistic nu au fost prelevate nici alte categorii de urme.
Or, dacă victimei i-ar fi fost aplicate multiple lovituri cu un corp dur, locul faptei ar fi arătat altfel, în sensul că ar fi fost văzute şi găsite urme de sânge (stropi) şi pe pereţi sau cutiile de scrisori despre care se face vorbire în procesul-verbal.
Faptul că în urma agresiunii nu a fost găsită decât o baltă de sânge confirmă declaraţia inculpatului cum că ar fi aplicat o singură lovitură victimei, iar aceasta ar fi căzut şi în cădere s-ar fi lovit la cap.
Dacă victima ar fi avut multiple leziuni datorate multiplelor lovituri aplicate de inculpat, martorii ar fi precizat aceasta în declaraţiile date, care sunt exacte şi amănunţite şi unde se menţionează totdeauna că victima prezenta o leziune la buza inferioară.
în procesul-verbal întocmit de către organele de urmărire penală se reţine că muncitorii care lucrau la o conductă de apă în apropiere nu au văzut tineri staţionând şi nu au auzit nimic.
De asemenea, locatarii din blocul unde s-a produs incidentul nu au auzit zgomot, ceea ce ar contrazice ipoteza că victimei i-au fost aplicate multiple lovituri care ar fi determinat-o pe aceasta să ţipe şi să ceară ajutor.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
în motivarea apelului său, parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, considerând că lovirea victimei cu putere într-o zonă vitală s-a făcut în scopul sustragerii telefonului mobil, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia, conturând un concurs de infracţiuni între infracţiunea de omor deosebit de grav şi tâlhărie în formă agravată.
Apelul este fondat.
Este adevărat că, potrivit art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de către organele judiciare în urma tuturor probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului.
Tot astfel, în ce priveşte valoarea probatorie în declaraţiile inculpatului, aceasta trebuie apreciată în măsura coroborării acestora cu celelalte probe administrate în cauză.
în speţă, singurele probe directe relevante în cauză sunt, pe de o parte, declaraţiile inculpatului în care acesta a recunoscut că a agresat-o pe victimă, însă a susţinut că a lovit-o o singură dată cu pumnul în faţă, iar victima a căzut pe spate, iar, pe de altă parte, concluziile raportului de autopsie avizate de Comisia de avizare şi control a I.M.L., potrivit cu care leziunile care au dus la moartea victimei au fost produse prin lovire activă cu un corp dur, în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu moartea victimei.
Prima instanţă a apreciat că declaraţiile inculpatului exprimă adevărul şi infirmă concluziile ştiinţifice ale actului medico-legal, în realitate leziunile producându-se prin lovire cu sau de corpuri dure.
Pentru a-şi susţine punctul de vedere, prima instanţă a plecat de la o concluzie eronată, şi anume aceea că leziunile atestate de raportul de autopsie şi care au condus la moartea victimei ar fi trebuit să fie produse prin multiple lovituri aplicate în zona capului atât frontal, cât şi posterior.
în realitate, concluziile raportului de autopsie atestă doar faptul că moartea victimei a fost violentă, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, în legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată cu decesul.
Curtea a apreciat, dimpotrivă, că raportul de autopsie avizat în mod explicit în ce priveşte mecanismul activ de producere a leziunilor letale, se coroborează cu declaraţiile inculpatului, acesta recunoscând lovirea victimei în zona capului.
Ţinând seama de zona vizată, de constituţia fragilă a victimei şi disproporţia în care aceasta se găsea cu inculpatul (şi implicit cu forţa pe care acesta o avea), Curtea a apreciat că lovirea victimei în zona feţei, chiar şi o singură dată, cu pumnul, putea conduce la provocarea unor leziuni traumatice ce au determinat în final decesul, urmare pe care, chiar dacă nu a urmărit-o, inculpatul a acceptat-o, ceea ce caracterizează intenţia indirectă a formei de vinovăţie a omorului.
în aceste condiţii este irelevant faptul că la faţa locului nu s-au găsit urme de sânge pe pereţi sau cutiile de scrisori, după cum şi lipsa unor martori, care să ateste vreun ţipăt din partea victimei sau vreo cerere de ajutor, nu infirmă mecanismul activ de producere a leziunilor, ţinând seama şi de faptul că datorită agresiunii spontane a inculpatului, victima a fost practic în imposibilitatea de a reacţiona nu doar fizic, ci şi verbal.
Curtea reţine că diferenţierea între omorul deosebit de grav prevăzut de art. 176 alin. 1 lit. d) din Codul penal (pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării) şi tâlhăria urmată de moartea victimei, ca variantă agravată a infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 3 din Codul penal, constă în latura subiectivă. Astfel, dacă în cazul tâlhăriei moartea victimei este un rezultat praeterintenţionat, în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav făptuitorul ucide cu intenţia şi în scopul săvârşirii sau ascunderii tâlhăriei.
Prin urmare, cum în speţă lovirea victimei cu putere într-o zonă vitală s-a făcut în scopul sustragerii telefonului mobil, iar această lovire a provocat multiple leziuni traumatice ce au dus în final la deces, încadrarea juridică a faptelor inculpatului este cea din rechizitoriu, sens în care apelul parchetului este întemeiat şi a fost admis, sentinţa desfiinţată în parte şi în fond condamnat inculpatul deopotrivă pentru infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie.
NOTĂ:
Decizia a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 6621 din 9.12.2004 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.
