Omor calificat. Jurisprudență Omor; Pruncucidere
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă penală nr. 46 din data de 11.12.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 46
Ședință publică din data de 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Completul de judecată C8P _ Cameră Preliminară și Fond
Președinte: ……….. - judecător
Grefier: …………
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror …….., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii penale pornite împotriva inculpatei K. E. E., trimisă în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. c și lit. d Cod penal din 1969.
Dezbaterile asupra cauzei de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Noul Cod procedură
penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus
concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea
pentru 3 decembrie 2015, iar ulterior pentru 11 decembrie 2015.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 458/P/2012 din data de 19.11.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, înregistrat pe
rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în
stare de libertate, a inculpatei K. E.-E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175
lit. c, d C.pen.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că inculpata, ascunzând anterior sarcina, a dat naștere la domiciliul
său unui nou născut viu de sex masculin la data de 18.06.2012, pe care l-a introdus în momentele imediat subsecvente nașterii
într-o pungă de material plastic ascunsă, la rândul său, într-un butoi cu varză murată, situat în pivnița locuinței, unde a
și fost identificat de către organele de poliție.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna fătul s-a născut viu, viabil, a
prezentat o dezvoltare corespunzătoare unui făt la termen și a respirat, moartea fiind violentă și datorându-se unei
hemoragii meningee, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană. S-a conchis în
respectivul raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp-plan dur cu suprafață mare,
existând legătură de cauzalitate directă între leziuni și deces, iar viața extrauterină s-a situat în limita a 24 de ore.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1054/A1-P/89/20.09.2012 al SML Covasna a rezultat că
inculpata și-a păstrat capacitatea de discernământ la momentul săvârșirii faptei, prezentând însă o tulburare depresivă
reactivă.
Această situație a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:
- proces verbal de sesizare, f.1 dup
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexate, f.4-17 dup
- fișă de constatări preliminare, f. 28 dup
- raport medico-legal de necropsie, f. 19-20 dup
- raport de primă expertiză medico-legală, f.22-23 dup
- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, f. 24-27 dup
- declarațiile învinuitei, f. 43-46 dup
- declarațiile martorilor K. S. (f. 28-31 dup), K. A. (f. 32-34 dup), K. E.(f. 35-39 dup), K. K. Z. (f. 40-41 dup), K. L. (f.
42 dup)
La termenul din data de 13.02.2013 (f. 22 vol.I) instanța a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice de către
IML Tg. Mureș (f. 58 vol.I) și, de asemenea, întocmirea de către Serviciul de Probațiune a unui referat de evaluare, depus la
fila 32 vol.I.
La termenul din data de 23.09.2013 (f. 81 vol.I) instanța a supus spre avizare Comisiei Superioare de Medicină Legală
raportul de nouă expertiză psihiatrică întocmit de către IML Tg. Mureș, precum și avizul acordat de către Comisia de Control
și Avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg Mureș.
În cauză nu există constituire de parte civilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului verbal de sesizare din data de 25.06.2012 (f. 1 dup), organele de poliție din cadrul Secției de
Poliție Rurală nr. 1 Sfântu Gheorghe au fost informate de către medicul B. A. din cadrul Spitalului Județean Sf. Gheorghe cu
privire la faptul că, în cursul zilei de 24.06.2012 a fost internată în cadrul acestei unități medicale o pacientă în stare
febrilă și care prezintă semnele clinice ale unei nașteri recente, pe care însă o neagă.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului din data de 25.06.2012 (f. 4-17 dup), cercetare efectuată în
baza sesizării personalului medical și în prezența soțului inculpatei, martorul K. S., în pivnița locuinței inculpatei a fost
identificat un butoi de 60 de litri (f. 14 dup), conținând lichid specific saramurii de varză, o piatră cu dimensiunile de
25*15*10 cm și o aripă metalică de bicicletă, ambele imersate în același lichid (f. 15 dup), sub cele două fiind decelată o
plasă din material plastic, înăuntrul căreia se afla cadavrul unui nou născut de sex masculin, prezentând un cordon ombilical
în lungime de 27 cm, cu urme de rupere la capăt (f. 16 dup).
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna (f. 19 dup), fătul s-a născut
viu, viabil, a prezentat o dezvoltare corespunzătoare unui făt la termen și a respirat, moartea fiind violentă și
datorându-se unei hemoragii meningee, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană. S-a
conchis în respectivul raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp-plan dur cu suprafață
mare, existând legătură de cauzalitate directă între leziuni și deces, iar durata vieții extrauterine s-a situat în limita a
24 de ore, mai exact câteva zeci de minute - ore. Raportul mai evidențiază faptul că nou născutului nu i-au fost acordate
îngrijirile medicale necesare în perioada imediat următoare nașterii, lipsa bosei sero-sangvine de la nivelul scalpului și
prezența unui edem scrotal pledează pentru o naștere în prezentație pelviană, iar aspectul capătului liber al cordonului
ombilical induce ipoteza secționării acestuia cu un obiect tăietor.
La termenul de judecată din data de 11.02.2015 (f. 104 vol. II) instanța a încuviințat cererea apărării în sensul
efectuării de către IML Tg Mureș a unui raport de expertiză medico-legală vizând cauzele decesului nou născutului.
Raportul nr. 672/A1/59 a fost întocmit la data de 17.03.2015 (f. 124 vol.II), acesta concluzionând că moartea nou
născutului a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute apărute în contextul traumatismului
cranio-cerebral (cu fractură liniară de boltă craniană și hemoragie meningee), combinat cu lipsa acordării îngrijirilor
medicale și respirația într-un mediu sărac în oxigen (introdus fiind în punga de plastic). Se apreciază că durata vieții
extrauterine a fost de circa 20 de minute, iar la momentul introducerii în punga de plastic bebelușul ar fi putut fi încă în
viață, dar într-o stare letargic comatoasă. Se arată totodată că în condițiile unei nașteri precipitate în prezentație
pelvină (poziția în picioare) nu s-ar fi putut produce lovirea capului de o suprafață dură.
Institutul de Medicină Legală Tg Mureș a emis cu privire la acest raport avizul nr. 17/E2/2015 (f. 129 vol.II),
reținând în esență că nou născutul nu a prezentat malformații congenitale incompatibile cu viața, fiind născut la termen, viu
și viabil, iar cu privire la cauzele morții au fost învederate următoarele concluzii:
- moartea nou-născutului a fost violentă și s-ar fi putut produce prin asfixie - fără să fie neapărat dovedit morfopatologic
(lipsa peteșiilor asfixice)-, prin introducerea acestuia într-un mediu lipsit de aer, respectiv în punga de nylon și
introducerea ulterioară în butoiul din material plastic ce conținea zeamă de varză, coroborat cu existența traumatismului
cranio-cerebral evidențiat prin infiltratul sanguin epicranian, fractura occipitală mediană, hemoragie subarahnoidiană, și
lipsa îngrijirilor medicale (obiectivate prin prezența vernix caseosa, cordon ombilical neligaturat, neînfășat, etc).
- proba pozitivă a docimaziei pulmonare și gastro-duodenale (care a evidențiat prezența aerului în stomac și în primii 5 cm
din intestinul subțire) conduce la concluzia că moartea copilului nou-născut NU s-a produs instantaneu (imediat după
naștere), ci a existat o supraviețuire extrauterină, de aproximativ 20-30 minute, pătrunderea aerului în tubul digestiv
făcându-se prin instalarea respirației și a deglutiției. Comisia medicală nuanțează totodată această concluzie, învederând că
respectiva probă trebuie interpretată cu unele rezerve, având în vedere că la investigațiile complementare histopatologice la
nivelul pulmonului a fost consemnată apariția pe alocuri a unor bule de emfizem de putrefacție.
- privitor la traumatismul cranio-cerebral consemnat la necropsie ca și cauză de deces prin consemnarea diagnosticului:
hemoragie meningee, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, comisia a opinat că
această cauză este una dintre cele frecvente de moarte violentă accidentală a nou-născutului, care se poate produce în
nașterile precipitate, consecutive unui travaliu scurt cu expulzia bruscă a fătului, la femeia aflată în ortostatism (în
picioare), soldate cu căderea fătului. Se arată apoi că în general această cădere este amortizată de frecarea de fețele
interne ale coapselor, ca și de întinderea cordonului ombilical, care se rupe mai frecvent la nivelul inserției fetale. În
cazul de față, nou-născutul a prezentat leziune cefalică, sub formă de hematom epicranian și fractură occipitală însoțite de
hemoragie meningee, fapt ce îndreptățește concluzia că nașterea a avut loc în prezentație craniană, iar ca mecanism de
producere se consideră că leziunile puteau surveni în condițiile traumatismului obstetrical al unei nașteri neasistate, dar
nu se poate exclude nici lovirea cu sau de o suprafață dură.
- în momentul introducerii copilului în punga de nylon se opinează că nou-născutul putea să fie viu, dar afectat de
traumatismul cranio-cerebral.
Apreciind necesare explicațiile experților care au emis sus menționatul aviz, instanța a procedat la audierea
acestora la termenul din data de 09.09.2015.
Astfel, din declarațiile coroborate ale medicilor legiști C. L., E.-Zs. E. și H. V. (f. 8, 13 vol. III) se desprind
următoarele concluzii:
- fătul s-a născut viu și viabil, a respirat circa 15-20 de minute, concluzie
desprinsă indubitabil din plutirea unui fragment de 5 cm din intestinul subțire, lungimea porțiunii oxigenate ducând la
stabilirea aproximativă a duratei de viață;
- nașterea s-a produs în prezentație craniană, fiind exclusă ipoteza celei pelvine
datorită atât caracterului superficial al rupturii de col uterin a mamei, cât și absenței oricărei urme de luxare/fracturare
a umărului fătului, fenomen ce se petrece adesea în cazul nașterilor pelvine neasistate;
- pornind de la prezumția nașterii ortostatice, învederată de inculpată și care o
favorizează oricum ca și consecințe, raportat la înălțimea mamei, lungimea fătului, a cordonului ombilical, care nu s-a rupt
la nivelul inserției fetale - neindicând așadar o tensionare, ci a fost tăiat, experții au învederat în majoritate o
probabilitate practic inexistentă de izbire cu capul de sol a fătului, cu atât mai mult cu cât acesta a prezentat o fractură
occipitală, și nicidecum parietală;
- în ceea ce privește mecanismul de producere al fracturii occipitale, medicul
C. este singurul care susține varianta pe care am învederat-o mai sus ca fiind exclusă, respectiv lovirea cu capul de un plan
dur (excluzând totodată posibilitatea lovirii cu un corp contondent, datorită absenței oricărei mărci externe la nivelul
scalpului); ceilalți doi experți au conchis că dată fiind structura de evantai a osului occipital și caracterul elastic al
acestuia, prezent în cazul nou-născuților, mecanismul de producere nu poate fi explicat decât prin compresia osului generată
de flexarea reflexă a coapselor de către mamă, în momentul resimțirii expulziei; deși ipoteza unei nașteri precipitate a fost
exclusă prin prisma semnelor clinice decelate (ruptura de col uterin și greutatea deloc mică a fătului), s-a arătat în
detaliu de către medicul E.-Zs. că ultima fază a nașterii, respectiv expulzia, este posibil să se fi produs "precipitat"; și
să fi surprins inculpata, care a flexat reflex coapsele;
- în ceea ce privește potențialul tanatogenerator al fracturii occipitale, în
unanimitate experții au arătat că deși aceasta a cauzat fătului o stare de inconștiență, hemoragia craniană pătrunzând în
spațiul subarahnoidian, sângele nu a ajuns în ventriculul IV cerebral, doar o atare patologie fiind considerată de obicei
mortală;
- cu privire la cauza morții, au conchis de asemenea în unanimitate că
aceasta a fost generată de asfixia mecanică subsecventă introducerii copilului într-o pungă de nylon și imersiei în lichid,
amplasarea pietrei și a aripii de bicicletă deasupra pungii facilitând împiedicarea respirației datorită greutății și
contribuind la rapiditatea procesului de asfixiere.
Comisia Superioară Medico-Legală a aprobat atât Raportul nr. 672/A1/59 din data de 17.03.2015, cât și avizul nr.
17/E2/2015 al IML Mureș, conchizând, la rândul său prin actul nr. E1/8325/09.11.2015 (f. 37 vol. III), că leziunile
cranio-meningo-cerebrale constatate la nou născut nu pot explica decesul numai prin ele însele, necesitând o perioadă de
supraviețuire pentru a determina decesul. Se arată că decesul s-a datorat cel mai probabil unei asfixii consecutive
introducerii în punga de plastic.
Coroborat cu concluziile actelor medicale mai sus expuse, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea
persoanei nr. 1053/A1/62/26.07.2012, efectuat de către SML Covasna (f.22-23 dup), a conchis că inculpata a prezentat semnele
unei nașteri recente, dovedite prin constatări clinice și paraclinice, consemnate în cuprinsul celor două foi de observație
întocmite la Spitalul Județean Sf. Gheorghe și Spitalul Județean Clinic de Urgență Târgu Mureș, fiind internată continuu în
intervalul 24.06 - 12.07-2012, diagnosticată cu endometrită puerperală cu evoluție gravă, date ce pledează pentru plasarea în
timp a nașterii cu circa o săptămână înainte de spitalizare. Același organ medico-legal a conchis că nu există elemente care
să susțină ipoteza unei nașteri dificile, lipsind leziuni semnificative ale canalului pelvigenital, coroborat cu
antecedentele de naștere normală a 2 copii cu greutate de peste 3.000 g.
În ceea ce privește discernământul inculpatei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.
1054/A1-P/89/20.09.2012 (f. 24-27 dup) întocmit de către SML Covasna învederează că la momentul săvârșirii faptei și imediat
după aceea nu se reconstituie tulburări cognitive și volitive de natură a modifica capacitatea de discernământ și implicit
comportamentul inculpatei.
Raportul întocmit de către IML Tg. Mureș nr. 546/28.05.2013, vizând o nouă expertiză psihiatrică (f. 58 vol.I),
conchide că în momentul săvârșirii faptei (imediat după naștere) inculpata ar fi putut manifesta o reducere a capacității
psihice de a aprecia critic conținutul și consecințele social-negative ale faptelor sale, pe fondul unei tulburări psihice
tranzitorii, cu îngustarea câmpului conștienței, ducând la o "ușoară diminuare a discernământului";.
Acest raport a fost avizat favorabil (f. 68 vol.I) de către Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale din
cadrul IML Tg Mureș (aviz nr. 20/E2/29.05.2013), care precizează suplimentar că fapta a fost săvârșită pe fondul unor
tulburări psihice cauzate de naștere, întrucât hemoragia abundentă imediat subsecventă nașterii este în măsură să producă
episoade de hipoxie cerebrală cu lipotimie și îngustarea accentuată a câmpului conștienței.
La termenul de judecată din data de 23.09.2013 (f. 81 vol. I) reprezentanta Ministerului Public a solicitat avizarea de
către Comisia Superioară Medico-Legală a actelor medico-legale psihiatrice întocmite în cauză, care, prin documentul nr.
E1/10094/2013 (f.92 vol.I) a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice la INML București. Noua
expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/708/29.10.2014 (f.88 vol.II) conchide, după examinarea inculpatei internată la
Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alex Obregia"; în perioada 06-13.05.2014, că aceasta "nu prezenta tulburări psihice
clinic manifeste anterior săvârșirii faptei și la data prezumată a comiterii, respectiv cu 7 zile anterior datei de
25.06.2012. Ulterior, după instalarea endometritei post-partum a prezentat tulburare depresivă reactivă situațional juridic.
Nu s-a reconstituit o tulburare psihică pricinuită de naștere, sus numita având păstrată capacitatea psihică de apreciere
critică asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecată și față de care
discernământul a fost păstrat.";
Organele medico-legale învederează că în cauză nu se reconstituie o tulburare psihică pricinuită de naștere în sensul
art. 177 din Codul penal anterior și nicio modificare a funcțiilor psihice în primele 24 de ore după naștere, în sensul art.
200 din Codul penal în vigoare. Dimpotrivă, se arată că modalitatea de acțiune denotă "pași"; coerenți cu eficiență în
ascunderea nou născutului, că patologia depresivă ulterioară este de tip reactiv, situațional juridic și nu are legătură cu
nașterea propriu zisă, ci cu conștientizarea faptei și a consecințelor acesteia, comportamentul postfaptic denotând că fapta
ar fi putut rămâne nedescoperită dacă starea somatică a inculpatei nu ar fi suferit o agravare majoră.
Acest nou raport a fost aprobat de către Comisia Superioară Medico-Legală la data de 17.12.2014 (f. 87 vol. II).
Coroborând constatările actelor medico-legale cu depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține următoarea
stare de fapt:
Așa cum rezultă din declarația martorului K. S. (f. 29-31 dup, f. 40 vol.I), inculpata a ascuns prezența sarcinii
față de toți membrii familiei, starea sa de introvertire și apatie netrezind suspiciuni, datorită modului uzual de a se
comporta în acest fel, iar prezența sarcinii nu a fost vizibilă în opinia sa, datorită unei conformații mai corpolente a
inculpatei. Martorul neagă orice suspiciuni de infidelitate la adresa soției sale, învederând că a fost întodeauna o mamă
bună, non-violentă la adresa celorlalți doi copii ai săi, și în afară de faptul că i-a dezvăluit, la insistențele sale,
locația în care a ascuns copilul, martorul nu a mai reușit niciodată să antameze acest subiect cu inculpata, lui însuși
rămânându-i abscons resortul interior al gestului infanticid.
Confirmând relatările fiului său, soacra inculpatei, martora K. A. (f.32-34 dup, f.36-37 vo.I) învederează că nora sa
a fost întotdeauna o fire retrasă, foarte puțin comunicativă inclusiv cu membrii familiei, prezenta deseori accese de plâns
și nu agrea suportul psihologic al nimănui, deși martora a întrebat-o deseori sub ce formă o poate ajuta. Aceasta arată că
anterior datei de 25.06.2012, când a fost descoperit cadavrul nou născutului, a vizitat-o de două ori, observând faptul că
sângera, dar bănuind că este la menstruație nu a insistat asupra cauzei, inculpata refuzând categoric sugestia de a fi
transportată la spital și spunând că vrea să moară. Martora neagă faptul că între inculpată și fiul său ar fi existat
violențe fizice și, de asemenea, susține că nimeni nu ar fi observat că este însărcinată. În declarația din data de
22.07.2015 (f. 186 vol.II) martora confirmă susținerile fiului său, K. S., respectiv relatarea potrivit căreia inculpata,
internată în spital, i-a revelat locul în care a ascuns copilul după ce acesta a insistat și i-a învederat că poliția va
răscoli oricum toată casa pentru a-l găsi.
Cele două cumnate ale inculpatei, martorele K. E. (f. 35-39 dup, f. 38-39 vol.I) și K. K. Z. (f. 40-42 dup, f. 53
vol.I), ambele partajând locativ aceeași curte cu inculpata, arată în consens cu ceilalți doi martori că nu au sesizat
sarcina inculpatei și că aceasta este o fire extrem de retrasă, nesocializând nici măcar cu membrii familiei. K. E.
învederează că a vizitat-o pe inculpată de cîteva ori anterior datei de 25.06.2012, observând că se simte rău, însă deoarece
pretexta ciclul menstrual drept cauză a asteniei sale fizice, martora a renunțat la încercările repetate de a o convinge să
solicite ajutor medical. Martora arată în fața instanței că soțul inculpatei i-a confirmat descoperirea copilului în pivnița
casei, în locul unde îi indicase personal inculpata. În data de 24.06.2012 toți martorii arată că au aflat de internarea
inculpatei, aceasta fiind precedată de o stare febrilă care i-a alertat soțul, ce a transportat-o la spitalul din Sf.
Gheorghe cu autoturismul unui vecin.
Martorul C. L. (f. 184 vol. II), ofițer de investigații criminale în cadrul poliției rurale la nivelul anilor
2011-2012, arată că el a fost organul de poliție înștiințat de către medicul ginecolog B. A. cu privire la posibilitatea
ascunderii de către inculpată a nou născutului și își amintește că, deplasându-se la spital, inculpata a solicitat să își
vadă soțul, care s-a prezentat în scurt timp, iar după o conversație confidențială între cei doi, acesta l-a înștiințat că
bebelușul se află în pivnița casei într-un butoi, aspecte ce se coroborează cu cele înfățișate de către martorul K. S.
În declarația din faza de urmărire penală (f. 45-46 dup vol. II) inculpata arată că undeva în cursul anului 2012 a
realizat că este însărcinată, simțind mișcările fetale, dar nu a împărtășit nimănui informația, parțial datorită faptului că
nu-și dorea copilul, trecând prin dificultăți financiare, parțial datorită disconfortului resimțit în ipoteza de a fi supusă
oprobriului social. Inculpata subliniază că nu s-a gândit să omoare produsul de concepție, învederând că la momentul
nașterii, care s-a produs la domiciliu, fiind singură, a simțit copilul ieșind, iar acesta a căzut pe jos, în condițiile în
care poziția sa era ortostatică. Toate momentele ulterioare susține că nu și le mai amintește, arătând totuși că, mai mult ca
sigur ea este persoana care a introdus copilul în punga de plastic pe care a imersat-o în butoiul cu varză, așezând peste ea
o piatră și o aripă de bicicletă. Inculpata declară că tot ea a făcut curat, cu certitudine, pentru a ascunde urmele
nașterii, iar în zilele următoare nu a vrut să meargă la spital, deși sângera, pentru că îi era foarte rușine de ceea ce
făcuse și dorea să moară. În acord cu cele declarate de martorul K. S., inculpata arată că, odată internată în spital, doar
soțului său i-a dezvăluit locul în care a ascuns copilul. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de
16.11.2012 (f. 51 dup) inculpata a declarat în fața procurorului de caz că nu a lovit nou născutul în cap, ci acesta a
căzut, datorită nașterii în picioare.
În declarația din data de 13.02.2013 (f. 20 vol.I) în fața instanței, inculpata nuanțează faptele învederate
procurorului, în sensul că invocă o amnezie cvasi-totală, amintindu-și despre naștere doar faptul că a resimțit dureri foarte
mari și a văzut căzând ceva ce i s-a părut a fi un picior, însă își amintește cu exactitate că în aceeași zi, în jurul orelor
17-18 a întreținut conversații cu soțul și copiii săi, exercitându-și în continuare imperturbabilă activitățile gospodărești.
Arată că ulterior a avut hemoragii foarte puternice, însă a refuzat să fie dusă la spital și a leșinat, ne mai amintindu-și
dacă a fost chestionată de medici cu privire la faptul nașterii. Susține că nici în momentul în care i s-a relevat de către
psihologul spitalului din Târgu Mureș descoperirea copilului în butoi, nu și-a amintit nimic.
În declarația din data de 15.06.2015 (f. 161 vol. II), inculpata învederează că a ascuns sarcina întreaga perioada de 9
luni datorită problemelor de alcoolism ale soțului și dificultăților financiare ale familiei, simțind însă non stop că
dorește să moară; arată că în momentul nașterii se afla în poziție ortostatică, însă nu s-a uitat la copil, nu știe ce sex
avea, nu-și poate explica cine i-a tăiat cordonul ombilical și nici cine a curățat urmele nașterii, iar la exhibarea de către
instanță a pozelor de la cercetarea la fața locului inculpata a arătat că nu recunoaște butoiul de la filele 14-15 dup și
nici nu își explică mecanismul prin care punga de la fila 16 dup a ajuns în acel butoi, însă învederează că nu a mai coborât
niciodată în pivniță de la producerea evenimentului încoace.
De asemenea, arată că deși avea în posesie un telefon mobil în momentul declanșării nașterii și cunoștea utilitatea
serviciului 112, nu l-a apelat, motivația fiind neclar redată, în sensul că dorea atât să nască, cât și să moară. Cu privire
la derularea ulterioară a evenimentelor, inculpata menține aceeași versiune de sincopă amnezică, amintindu-și doar că la
spital a fost prezent și un polițist.
Având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța va înlătura declarațiile inculpatei privind
nerecunoașterea parțială a faptei, conchizând totodată că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii de omor
calificat reținută în sarcina sa, prin prisma următoarelor considerente:
Analizând cronologic susținerile inculpatei, observăm că în faza de urmărire penală aceasta și-a asumat "mai mult ca
sigur"; gestul de a fi introdus copilul în punga de plastic pe care a imersat-o în butoiul cu varză, așezând peste ea o piatră
și o aripă de bicicletă și afirmând tot cu certitudine că ea este persoana care a curățat urmele nașterii, dezvăluindu-i
soțului său locația în care a ascuns copilul. Apoi, în prima declarație dată în fața instanței, inculpata își nuanțează masiv
poziția, arătând că își amintește cu privire la naștere doar intensitatea durerilor și împrejurarea "căderii unui picior";,
nimic altceva suplimentar; însă, este de notat că amnezia invocată nu se extinde și asupra situațiilor imediat subsecvente
nașterii, inculpata arătând cu precizie că în intervalul orar 17-18 a purtat discuții cu soțul și copiii săi, sosiți acasă.
În a doua declarație dată în fața instanței, cu excepția recunoașterii atitudinii de camuflare a sarcinii pe perioada celor
nouă luni, motivată de alcoolismul soțului, inculpata nu mai recunoaște nici una dintre acțiunile asumate anterior,
învederând că nu și-a privit copilul, nu știe ce sex avea, nu-și poate explica cine i-a tăiat cordonul ombilical și nici cine
a curățat urmele nașterii, negând de asemenea cunoașterea existenței fizice a butoiului din pivniță și a mecanismului prin
care punga conținând fătul a ajuns în acel butoi.
Atitudinea inculpatei este contrazisă de constatarea cuprinsă în raportul medico-legal de necropsie nr.
1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna (f. 19 dup), potrivit căreia aspectul capătului liber al cordonului ombilical induce
ipoteza secționării acestuia cu un obiect tăietor, constatare care, spre deosebire de cea privind cauzele morții ca fiind
datorate hemoragiei meningee consecutive traumatismului cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, nu a fost
înlăturată sau nuanțată de expertizele medico-legale ulterioare efectuate în cauză.
Instanța reține ca deosebit de importantă această observație medico-legală în planul aprecierii elementelor ce
întrunesc latura constitutivă subiectivă a infracțiunii de omor calificat, întrucât acțiunea de a tăia cordonul ombilical
denotă cu privire la starea psiho-somatică a inculpatei, imediat subsecventă nașterii, faptul că aceasta nu s-a aflat sub
imperiul lipotimiei, conștientizând din plin consumarea expulziei și manevrele inerente ce se impuneau. Susținem cu tărie
această ipoteză întrucât, dacă hemoragia ocazionată de naștere ar fi fost masivă, ducând la instalarea lipotimiei
instantaneu, este greu de crezut cum inculpata și-ar fi putut reveni din această stare fără asistență medicală - fiind de la
sine înțeles că hemoragia atingând acest nivel de gravitate nu ar fi cunoscut decât un trend ascendent, și nu invers -
reușind, în cele 15-20 de minute cât s-a demonstrat științific că a supraviețuit copilul, să taie cordonul ombilical și să
introducă fătul în punga de plastic pe care să o scufunde apoi în butoiul cu varză.
Instanța reține ca neverosimile apărările inculpatei întemeiate pe amnezia survenită pe fondul șocului post-traumatic,
întrucât pe de o parte, cum am arătat anterior, aceasta relevă imediat ulterior nașterii activități uzuale pe care le-a
desfășurat, gen conversații, iar de altă parte, nu întrezărim vreun fundament al prezumției de intervenire a lipotimiei
ulterior imersiei fătului în butoiul cu varză, datorită efectuării unei alte activități extrem de relevante în planul
conduitei subiective, și anume eliminarea tuturor urmelor nașterii.
Instanța reține că din probatoriul administrat minuțios în cauză nu s-a putut decela prezența vreunei alte persoane în
câmpul infracțional, pasibilă de o eventuală complicitate la fapta de omor. Așa cum însăși inculpata a recunoscut într-o
primă fază, ea este cea care a curățat în întregime toate urmele nașterii. Această activitate, coroborată cu ascunderea
sarcinii pe parcursul celor nouă luni, dublată de cea a tăierii cordonului ombilical și de poziționarea aripii de bicicletă
în butoiul cu varză, peste punga în care fusese imersat fătul, denotă în opinia instanței o coordonare factuală îndreptată
conștient și exclusiv către disimularea producerii nașterii și a suprimării produsului de concepție, atât față de membrii
familiei, cât și față de autorități, compatibilă doar cu acțiunile ce conturează latura obiectivă a infracțiunii de omor, în
forma intenției directe.
Având în vedere, astfel cum am subliniat anterior, că raportul medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al
SML Covasna (f. 19 dup) ce a stabilit inițial drept cauză a morții hemoragia meningee, consecutivă traumatismului
cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, a fost înlăturat sub acest aspect, expertizele medico-legale avizate
inclusiv de Comisia Superioară Medico-Legală (f. 87 vol. II) învederând drept cauză a morții asfixia mecanică subsecventă
introducerii copilului într-o pungă de nylon și imersiei în lichid, instanța reține ca dovedită legătura de cauzalitate între
acțiunea inculpatei de a introduce nou-născutul în punga de plastic și urmarea imediată, respectiv decesul acestuia.
În cauză s-a formulat de către apărare, la ultimul termen de judecată, o cerere de schimbare a încadrării juridice din
infracțiunea de omor în cea de pruncucidere, în forma prevăzută de noul Cod penal la art. 200 al. 1 și sub noua denumire de
"uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă";, text legal ce prevede următoarele: "uciderea copilului
nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică
se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.";
Constatând că în ceea ce privește latura obiectivă elementul material al infracțiunii este în principiu identic cu cel
al infracțiunii de omor, reținem că latura subiectivă, în schimb, trebuie să fie întregită prin realizarea unei cerințe
esențiale, respectiv intenția de a ucide trebuie să aibă la bază o stare de tulburare psihică. Se observă că legiuitorul a
renunțat la condiția stabilită în vechea reglementare, respectiv ca starea de tulburare să fie pricinuită de naștere.
Potrivit doctrinei actuale, vor putea fi avute în vedere astfel, pe lângă tulburările provocate în mod nemijlocit de procesul
nașterii, și alte stări de tulburare psihică, ce au legătură cu nașterea sau cu traumele afective generate de contextul
socio-familial în care se află autoarea faptei la momentul nașterii.
În speță, noua expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/708/29.10.2014 (f.88 vol.II), aprobată de către Comisia
Superioară Medico-Legală la data de 17.12.2014 (f. 87 vol. II), conchide, după examinarea inculpatei internată la Spitalul
Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alex Obregia"; în perioada 06-13.05.2014, că aceasta "nu prezenta tulburări psihice clinic
manifeste anterior săvârșirii faptei și la data prezumată a comiterii, respectiv cu 7 zile anterior datei de 25.06.2012.
Ulterior, după instalarea endometritei post-partum a prezentat tulburare depresivă reactivă situațional juridic. Nu s-a
reconstituit o tulburare psihică pricinuită de naștere, sus numita având păstrată capacitatea psihică de apreciere critică
asupra conținutului și consecințelor social negative ale faptei pentru care este judecată și față de care discernământul a
fost păstrat."; Organele medico-legale învederează că în cauză nu se reconstituie o tulburare psihică pricinuită de naștere
în sensul art. 177 din Codul penal anterior și nicio modificare a funcțiilor psihice în primele 24 de ore după naștere, în
sensul art. 200 din Codul penal în vigoare. Dimpotrivă, se arată că modalitatea de acțiune denotă "pași"; coerenți cu
eficiență în ascunderea nou născutului, că patologia depresivă ulterioară este de tip reactiv, situațional juridic și nu are
legătură cu nașterea propriu zisă, ci cu conștientizarea faptei și a consecințelor acesteia, comportamentul postfaptic
denotând că fapta ar fi putut rămâne nedescoperită dacă starea somatică a inculpatei nu ar fi suferit o agravare majoră.
Acest nou raport a înlăturat concluziile IML Tg. Mureș potrivit cărora inculpata ar fi putut manifesta o reducere a
capacității psihice de a aprecia critic conținutul și consecințele social-negative ale faptelor sale, pe fondul unei
tulburări psihice tranzitorii, cu îngustarea câmpului conștienței, ducând la o "ușoară diminuare a discernământului";, avizate
favorabil (f. 68 vol.I) de către Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg Mureș (aviz nr.
20/E2/29.05.2013), care precizează suplimentar că fapta a fost săvârșită pe fondul unor tulburări psihice cauzate de naștere,
întrucât hemoragia abundentă imediat subsecventă nașterii este în măsură să producă episoade de hipoxie cerebrală cu
lipotimie și îngustarea accentuată a câmpului conștienței.
Este adevărat că, potrivit art. 103 al. 1 C.p.p. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse
liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, în concret însemnând că
instanța ar putea să-și însușească motivat, concluziile unei expertize în detrimentul alteia sau să le înlăture pe ambele.
În speță observăm că cel mai înalt for medico-legal a înlăturat concluziile unui institut medico-legal și a adoptat
varianta contrară, apreciind că inculpata nu numai că a avut discernământul păstrat în momentul săvârșirii faptei, dar și că
aceasta nu a suferit nicio tulburare psihică pricinuită de naștere în sensul art. 177 din Codul penal anterior sau vreo
modificare a funcțiilor psihice în primele 24 de ore după naștere, în sensul art. 200 din Codul penal în vigoare. INML
București a accentuat faptul că situația de femeie gravidă având deja doi copii mari (din care unul major) nu reprezintă un
factor social psihostresor care să determine o reacție de omucidere în niciun mediu apartenent cu particularități cutumiare.
Instanța nu regăsește vreun temei pentru a înlătura aceste concluzii, cu atât mai mult cu cât concluzia din avizul IML
Mureș contravine stării de fapt stabilite de instanță, mai sus expusă, în sensul în care această instituție statuează că
lipotimia și îngustarea câmpului conștienței s-au produs pe fondul hemoragiei survenite imediat după naștere, aspect
contrazis atât expertizele medico-legale efectuate pentru stabilirea cauzelor morții nou-născutului, cât și de logica
derulării evenimentelor.
Astfel, din foaia medicală de internare la Spitalul Județean Sf. Gheorghe rezultă că inculpata a fost internată cu
hemoragie masivă în data de 24.06.2012, în data de 26.06.2012 fiind transferată la Târgu Mureș în șoc septic. Or, atât pe
baza declarațiilor inculpatei, care a arătat că a născut în data de 18.06.2012, cât și pe baza constatărilor medico-legale
din data de 26.06.2012 (f. 18 dosar UP) asupra cadavrului nou născutului, care au relevat o stare de putrefacție instalată de
circa 7 zile, putem conchide cu rigurozitate că hemoragia nu a survenit imediat după naștere, cum se reține în concluziile
medicale sus menționate.
De altfel, cum am arătat anterior, susținerea ipotezei stării lipotimice intervenită pe fond hemoragic, imediat după
naștere, stare în care inculpata ar fi săvârșit fapta, este lipsită de suport atât faptic, cât și logic, în realitate,
deoarece: documentele medicale confirmă șocul hemoragic la 7 zile de la producerea nașterii, depozițiile martorilor confirmă
faptul că inculpata pretexta o menstruație mai abundentă în acest interval, simțindu-se rău, iar dacă hemoragia ar fi
survenit imediat după naștere, odată instalată lipotimia, inculpata nu ar fi avut cum să-și revină fără asistență medicală în
circa 15-20 de minute cât a durat supraviețuirea fătului (dovadă că gravitatea hemoragiei la un moment dat a cauzat șoc
septic, făcând indispensabilă spitalizarea) și să comită faptele de a căror săvârșire instanța a stabilit că se face
vinovată. Dimpotrivă, probele administrate în cauză dovedesc că inculpata a continuat să efectueze diverse sarcini cu
caracter domestic, cu o eficiență atenuată de complicațiile infecțioase ale nașterii neasistate, refuzând sistematic să fie
transportată la spital, ceea ce dovedește o dată în plus conștientizarea consecințelor gestului său, dublată de teama
descoperirii faptei. Este adevărat că, astfel cum învederează rapoartele psihologice și expertizele medico-legale psihiatrice
întocmite în cauză, subsecvent șocului septic suferit inculpata este posibil să fi dezvoltat o reacție de blocaj emoțional cu
privire la derularea faptelor, medicii arătând că în momentul în care este confruntată cu faptele de care este acuzată se
tensionează, tremură și plânge, persistând în a susține că nu își mai amintește nimic - însă nu putem confunda această stare
psihică reactivă cu o tulburare anterioară sau existentă în momentul nașterii.
Pentru aceste considerente, instanța reține că inculpata nu s-a aflat într-o stare de tulburare psihică și va respinge
cererea de schimbare a încadrării juridice.
Întrucât între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive a cauzei a intervenit o nouă lege penală,
instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.
174 - art. 175 lit. c, d Cod penal, în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 al. 1 Cod penal raportat la art. 199 al. 1
și art. 77 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Deși raportat la limitele de pedeapsă legea penală nouă este mai favorabilă, având un minim special - 10 ani mai mic
decât minimul special al legii vechii - 15 ani, în condițiile unui maxim special identic - 25 de ani, obținut în cazul legii
noi prin majorarea cu o pătrime în condițiile art. 199 al. 1 C.p., instanța apreciază că legea veche este mai favorabilă,
întrucât reținerea circumstanțelor atenuante permite reducerea pedepsei cel mult până la o treime din minimul special, în
condițiile art. 76 al. 2 C.p.
În drept, fapta inculpatei K. E. E. care, în data de 18.06.2012, subsecvent unei nașteri neasistate la domiciliu, a
introdus fătul născut viu într-o pungă de nylon, pe care a imersat-o într-un butoi cu varză din pivnița locuinței, ducând la
decesul nou născutului prin asfixie mecanică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat,
prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c, d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Având în vedere că fapta a fost săvârșită asupra unei rude apropiate (fiu) și profitând de starea de neputință a
victimei de a se apăra, în cauză se vor reține elementele circumstanțiale agravante prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. c,
d Cod penal, dându-se eficiență legii penale mai favorabile.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei, instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 C.p., respectiv
dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social
concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, și persoana inculpatei.
Astfel, instanța reține potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză că inculpata a fost întotdeauna percepută în
comunitate ca o mamă bună, devotată celor doi copii. De asemenea, constatăm că subsecvent săvârșirii faptei aceasta a
dezvoltat un episod depresiv major, fiind internată în repetate rânduri la secția de psihiatrie și urmând și în prezent
tratament medicamentos, psihologii care au examinat-o apreciind că manifestă un tablou clinic dominat de sentimentul de
vinovăție, ceea ce dovedește conștientizarea gravității faptei comise. Deopotrivă, referatul de evaluare întocmit în cauză
arată că inculpata beneficiază de perspective bune de integrare socială, prin prisma suportului familial de care beneficiază,
lipsa antecedentelor penale, absența adicțiilor, anturajul noncriminogen, factorii defavorizanți fiind lipsa unui loc de
muncă și sentimentul de auto-devalorizare.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a reține incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a
- respectiv conduita bună înainte de săvârșirea faptei - raportat la art. 76 al. 2 Cod penal, urmând a dispune, urmare a
reducerii pedepsei, ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim de detenție.
Având în vedere textul legal al art. art. 174 - art. 175 lit. c, d Cod penal, potrivit căruia interzicerea unor
drepturi este obligatorie, în temeiul art.71 al.1, 2, 3 Cod penal va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit.a (teza a II-a), b, e Cod penal pe durata executării pedepsei principale, apreciind că date fiind
circumstanțele săvârșirii faptei aceasta nu este aptă de a îndeplini rolul de tutore sau curator, decăderea din drepturile
părintești neputând opera prin prisma vârstei de peste 18 ani a ambilor săi copii, la acest moment procesual. Instanța va
interzice aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în
temeiul art. 64 lit. a teza a- II-a, lit. b, e Cod penal
În ceea ce privește latura civilă, în temeiul art.19, 397 al. 1 C.p.p., instanța constată că nu există constituire de
parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpata la plata a 4.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de către stat.
În temeiul art. 275 al. 6 C.p.p. cheltuielile cu onorariul interpretului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
În temeiul art.386 al. 1 C.proc. pen. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpată din
infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c, d Cod penal în infracțiunea de pruncucidere prevăzută
de art. 200 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art.386 al. 1 C.proc. pen. respinge schimbarea încadrării juridice pusă în discuție din oficiu, din
infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c, d Cod penal în infracțiunea de omor prevăzută de art.
188 al. 1 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 și art. 77 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 174 - art. 175 lit. c,d Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 al. 2 Cod penal, cu
aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpata K. E. E., fiica lui B. și E., născută la data de …….., în loc. …., jud. ….,
cu domiciliul com. …….., CNP ….., identificată cu CI seria KV nr. …….., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a- II-a, lit. b,
e Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 al.1, 2, 3 Cod penal interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza a
II-a), b, e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.19, 397 al. 1 C.p.p. constată că nu s-a formulat acțiune civilă în cauză.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpata K. E. E. în vederea
adăugării profilelor sale genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpata la plata a 4.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate
de către stat.
În temeiul art. 275 al. 6 C.p.p. cheltuielile cu onorariul interpretului rămân în sarcina statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
