Omor. Conţinut constitutiv
| Comentarii |
|
Faptul că inculpatul nu s-a folosit în săvârşirea infracţiunii de un obiect vulnerant de natură a produce rezultatul letal, nu înlătură vinovăţia sa sub aspectul comiterii infracţiunii de omor.
în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor nu este inclusă cerinţa obiectului vulnerant, iar pentru încadrarea juridică a faptei nu prezintă relevanţă atitudinea (obiectivă sau subiectivă) posterioară comiterii actului infracţional.
(Decizia nr. 178/A din 2 aprilie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 122 din 7 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în Dosarul nr. 349/2002, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.M., din infracţiunea prevăzută de art. 174- 175 alin. 1 lit. i) din Codul penal, în infracţiunea prevăzută de art. 183 din Codul penal.
în baza art. 183 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul E.M. la 5 ani închisoare.
în baza art. 71 din Codul penal, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
în baza art. 350 din Codul de procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 13.04.2002 la zi.
S-a luat act de acoperirea prejudiciului produs părţii vătămate D.l.
în baza art. 191 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 2.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei- onorariul apărătorului din oficiu - s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, în raport de probele administrate în cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
în seara zilei de 12 aprilie 2002, inculpatul E.M., în timp ce se deplasa cu bicicleta prin sat, a văzut-o pe şosea pe victima D.M., aflată în stare de ebrietate, şi, pe fondul unor nemulţumiri anterioare (inculpatul ştiind că victima i-a furat bani şi bunuri în mai multe rânduri), s-a hotărât să-i aplice o corecţie acesteia, motiv pentru care, profitând de faptul că aceasta se dezechilibrase şi căzuse pe coate şi genunchi, i-a aplicat câteva palme. Inculpatul a ridicat victima, mutând-o pe de şosea pe acostament, mişcare destul de violentă (fiind descrisă ca atare chiar de către inculpat) şi care a presupus ridicarea victimei la aproximativ un metru înălţime şi trântirea acesteia.
După schimbarea poziţiei victimei, inculpatul i-a mai aplicat câteva lovituri peste faţă, cap şi corp.
în ceea ce priveşte loviturile de picior aplicate, s-a constatat o nepotrivire între depoziţiile martorilor (care au descris victima ca fiind căzută pe partea stângă a corpului, iar inculpatul lovind-o în partea stângă) şi concluziile raportului de constatare medico-legală (conform căruia s-au constatat fracturi costale stânga-lateral).
Cum victima nu reuşea să se redreseze (deşi îl ştia ca fiind alcoolic), inculpatul a revenit la locul unde căzuse victima, încercând să o facă să-şi revină (stropind-o cu apă rece).
Inculpatul l-a sesizat pe fratele victimei, însă acesta nu a intervenit, apreciind că victima va ajunge acasă după ce îşi va reveni din beţie.
în dimineaţa următoare, inculpatul fiind anunţat că victima este tot pe drum, căzută, a plecat împreună cu nepotul său, martorul C.M., pentru a transporta victima la domiciliu.
în raport de cele expuse, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului E.M. întruneşte elementele constitutive ale altei infracţiuni decât cea prevăzută de art. 174-175 alin. 1 lit. i) din Codul penal.
Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, s-a precizat că nu se poate reţine intenţia inculpatului (în formă directă sau indirectă) în suprimarea victimei.
Cu privire la ultima formă a intenţiei (indirectă), a apreciat că şi aceasta lipseşte, în raport de împrejurările concrete ale cauzei, şi anume:
- nu s-a folosit un obiect vulnerant, de natură a produce rezultatul letal;
- loviturile aplicate şi intensitatea lor nu au fost de natură (numai ele) a suprima viaţa victimei. Astfel, concluziile raportului de constatare medico-legală a stabilit că factorul traumatic este numai unul dintre o multitudine de factori care au dus la moartea victimei (ceilalţi fiind starea patologică preexistentă, etilism acut şi refrigerare);
- conduita inculpatului după săvârşirea faptei (a revenit lângă victimă, el fiind cel care a transportat victima acasă, după ce a văzut că fratele victimei - cu care aceasta locuia - l-a lăsat peste noapte pe stradă).
S-a reţinut că nu este de ignorat nici faptul că victima era cunoscută ca un consumator înrăit de alcool, atât rudele, cât şi consătenii au apreciat că starea de beţie a fost cauza pentru care acesta a rămas la pământ, după aplicarea loviturilor.
Cum, în speţă, nu s-a putut stabili cu certitudine intenţia inculpatului de a ucide, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 183 din Codul penal, în aplicarea principiului că îndoiala profită făptuitorului.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul E.M.
în apelul parchetului s-a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinându-se, în esenţă, că în mod greşit tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi a aplicat o pedeapsă insuficientă să satisfacă scopul preventiv-educativ.
Inculpatul a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de temeiurile invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat ca fondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi ca nefondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Pe baza materialului probator administrat în ambele faze procesuale (respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto, raport de constatare medico-legală - autopsie, declaraţiile părţii civile D.D., declaraţiile martorilor C.I., D.I., R.D., I.M., B.G., G.E., I.S., M.D. şi C.M., coroborate cu declaraţiile inculpatului) instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, cu excepţia faptului că nu a reţinut că inculpatul a ridicat victima şi a lăsat-o să cadă "în grabă" (după cum a declarat martora M.D., aspect susţinut şi de martora G.E.), fapt care explică luxaţiile produse coloanei vertebrale cervicale.
Sub aspectul laturii subiective, este greşită aprecierea că fapta a fost comisă cu praeterintenţie, şi nu cu intenţie indirectă.
Argumentele potrivit cărora "nu s-a folosit de un obiect vulnerant, de natură a produce rezultatul letal" (invocate de tribunal) nu susţin o atare apreciere, întrucât, pe de o parte, în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor nu este inclusă cerinţa "obiectului vulnerant", iar, pe de altă parte, pentru încadrarea juridică a faptei nu prezintă relevanţă atitudinea (obiectivă şi subiectivă) posterioară comiterii actului infracţional.
împrejurarea că moartea victimei s-a datorat "insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unor factori de ordin traumatic patologic preexistent, intoxicaţiei acute etilice, precum şi refrigerării" (conform raportului medico-legal), nu susţine, de asemenea, concluzia că inculpatul a acţionat doar cu intenţia de a lovi victima, iar decesul s-a produs din culpă.
în realitate, multitudinea şi intensitatea loviturilor, zonele în care acestea au fost aplicate, urmările produse (excoriaţii, echimoze, infiltrate sanguine, fracturi costale cu leziuni ale măduvei, hematoame, luxaţii ale coloanei vertebrale cu leziuni medulare), precum şi împrejurarea că inculpatul este o persoană instruită (studii superioare) şi cunoştea starea victimei (subsecventă consumului de alcool, cu dezechilibru comportamental) au condus la concluzia că fapta a fost comisă cu intenţie indirectă (infractorul prevăzând rezultatul faptei sale, rezultat pe care, deşi nu l-a urmărit, a acceptat totuşi producerea lui).
