Inşelăciune. Formele agravate ale infracţiunii. încadrare juridică
| Comentarii |
|
Formele agravate ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute în alin. 2, 3, 4 şi 5 ale art. 215 din Codul penal nu pot fi reţinute în lipsa alin. 1 al aceluiaşi articol, care conţine definiţia acestei infracţiuni şi la care se raportează alineatele următoare.
(Decizia nr. 1805 din 15 septembrie 2003 - Secţia a II-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1064 din 19.09.2002, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus condamnarea inculpatului G.G. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei de înşelăciune din art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul penal.
în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 Ut. b) din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai gnşa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii ianuarie 2000 inculpatul G.G. a intermediat cesionarea părţilor sociale ale SC "P." SRL, împrejurare în care, sub pretextul finalizării actelor de înregistrare la registrul comerţului, a reţinut actele originale ale societăţii cedate şi ştampila.
Cu aceste acte, la data de 23.03.2000, inculpatul a solicitat Băncii X - Agenţia Mihai Bravu deschiderea unui cont bancar în numele administratorului C.V., obţinând în acest sens un carnet cec dublu barat.
La data de 5 aprilie 2000, inculpatul s-a prezentat la SC "C." SRL unde, declinându-şi o identitate falsă, ca fiind V.G., reprezentant al SC "P." SRL, a încheiat cu reprezentanţii respectivei firme im contract de colaborare prin care se obligă ca în schimbul mărfurilor livrate să plătească contravaloarea lor.
în baza acestei înţelegeri, inculpatul a ridicat mărfuri în valoare de aproape 38.000.000 lei, pentru achitarea cărora a emis o filă cec cti termen de scadenţă peste 15 zile, cec care a fost refuzat la plată la data prezentării, 20.04.2000, pentru lipsă disponibil în cont.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, acesta din urmă criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 şi 4 din Codul penal, arătându-se că formele agravate ale infracţiunii de înşelăciune nu pot fi reţinute în lipsa alin. 1, care conţine definiţia infracţiunii şi la care se raportează alineatele următoare.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 320 din 28.02.2003, a respins criticile parchetului, constatând că în mod corect prima instanţă a înlăturat varianta tip a infracţiunii de înşelăciune, care ar fi trebuit menţionată numai dacă variantele speciale s-ar fi realizat în modalitatea normativă prevăzută de alin. 1 - forma simplă.
împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reiterând criticile formulate în apel cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Curtea a apreciat recursul ca fiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 17 din Codul de procedură penală.
S-a reţinut că înşelăciunea este incriminată într-o variantă tip (alin. 1), două variante speciale (alin. 3 şi 4) şi alte două agravante (alin. 2 şi 5) în art. 215 din Codul penal.
Indiferent de modalitatea în care se realizează înşelăciunea, fiind o infracţiune de rezultat, întotdeauna prin activitatea infracţională trebuie să se producă o pagubă în patrimoniul părţii vătămate (urmarea imediată), astfel încât cele două variante speciale şi cele două agravante nu pot fi realizate în absenţa variantei tip, care nu-şi pierde individualitatea şi nu poate fi absorbită într-o variantă specială sau agravantă.
în cauză, fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentantul unei societăţi comerciale, prezentându-se sub numele altei persoane, cu prilejul încheierii şi executării unui contract prin preluarea mărfii şi pentru care a emis o filă cec cunoscând că nu există acoperirea necesară şi cauzând prejudicierea societăţii furnizoare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul penal.
