Inşelăciune. Emiterea unui cec fără acoperire. Latura subiectivă
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a emite o filă cec fără a exista provizia bancară necesară a fost săvârşită de inculpat în deplină cunoştinţă de cauză a imposibilităţii sale de plată şi cu intenţia vădită de a înşela partea vătămată.
în aceste condiţii, susţinerea inculpatului că fila cec a fost emisă ca o garanţie a executării obligaţiilor băneşti este nerelevantă, această modalitate, precum şi încheierea unei "minute", în vederea eşalonării plăţii, nerespectată, în final constituind mijloace amăgitoare pentru a convinge partea adversă că va executa obligaţia la termenul stabilit.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul ar fi fost victima unui furt din cauza căruia s-a aflat în imposibilitatea plăţii este nerelevantă, în contextul în care intenţia de a înşela partea vătămată a existat de la data încheierii convenţiei, fila de cec emisă fiind fără acoperire.
(Decizia nr. 1207 din 25 iunie 2003 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1733 din 17.07.2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a condamnat pe inculpatul E.A. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în calitate de director de producţie al SC "N." SRL şi în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/1998, încheiat cu partea civilă SC "A." SRL, a achiziţionat de la aceasta din urmă marfă în valoare de 203.825.969 lei, emiţând fila cec seria E nr. 00544986, cu termen de scadenţă la data de 18.12.1998, cunoscând faptul că nu are disponibil în cont. Ulterior, fila cec a fost introdusă în bancă de partea vătămată, în vederea decontării, ocazie cu care a fost refuzată pentru lipsă de disponibil.
împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu a existat intenţia de a prejudicia partea civilă, iar fila cec a fost emisă ca o garanţie a executării obligaţiilor băneşti.
Fiind respins apelul inculpatului, acesta a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 10- 12, 171 şi 18 din Codul de procedură penală.
Curtea a constatat că recursul este nefondat deoarece instanţa de fond a făcut o motivare detaliată, reţinând cu lux de amănunte datele esenţiale referitoare la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, la vinovăţia inculpatului, care, cu intenţie (indirectă), a indus în eroare partea vătămată, fiind fără relevanţă, cum corect s-a reţinut, faptul că inculpatul a fost victima unui furt din cauza căruia, potrivit susţinerilor acestuia, s-ar fi aflat în imposibilitatea plăţii.
Această apărare nu este confirmată, actele depuse de inculpat privind un alt furt.
Instanţele au avut, de altfel, în vedere şi modalitatea în care inculpatul a încercat să temporizeze obligaţia de plată a datoriei prin încheierea unei "minute" în vederea eşalonării plăţii şi fără respectarea acestei înţelegeri.
Toate aceste circumstanţe de fapt dovedesc că instanţele au analizat temeinic cauza, că, sub aspectul laturii obiective, faptele săvârşite de inculpat constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii, cum corect s-a reţinut în actul de inculpare, şi că eroarea de fapt nu este dovedită.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
