Omor deosebit de grav comis prin cruzimi. Loviri cauzatoare de moarte. Deosebiri
| Comentarii |
|
Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C.pen. se săvârşeşte cu intenţie depăşită, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi prin culpă în ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei. Prin „cruzimi”, în înţelesul art. 176 lit. a) C.pen. se înţelege o acţiune violentă, săvârşită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază atât victimei, cât şi persoanelor în a căror prezenţă se săvârşeşte ori care află pe alte căi despre comiterea ei. Lovirea unei persoane timp de mai multe zile cu pumnii şi cu picioarele, cu o bâtă din lemn şi cu vătraiul de la foc, prinderea degetelor de la picioare cu un cleşte metalic, cauzarea de leziuni în special în regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, ruperi de organe interne şi alte leziuni grave, leziuni de tăiere cu cuţitul şi cu obiecte incandescente, ce au avut ca urmare moartea victimei, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, iar nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 179 din 27 noiembrie 2007
Prin sentința penală nr. 228 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a dispus condamnarea inculpatului N.C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C.pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.pen. pentru o perioadă de 5 ani.
împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpatul N.C. solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174,art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen., cu art. 37 lit. b) C.pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.pen., cu consecința corelativă a reducerii pedepsei aplicate întrucât nu a avut intenția să suprime viața victimei.
Apelul declarat în cauză a fost respins ca fiind nefondat.
Tribunalul a administrat un vast material probator pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată.
Examinându-se materialul probator în raport de criticile aduse se constată că, situația de fapt este pe deplin concordantă cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de către inculpatul apelant. Gravitatea deosebită a faptei comise și amplu analizată de instanța fondului, demonstrează fără nici un dubiu că inculpatul a acționat cu mult sânge rece, așa încât ar fi putut să ucidă și alte părți vătămate din cauză, dacă acestea ar fi existat.
Actele de violență deosebită comise de inculpat îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme - viața - atrag, în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.
Lovirea unei persoane cu pumnii și cu picioarele, în toate zonele corpului cu o bâtă din lemn și cu una metalică respectiv vătraiul de la foc, prinderea degetelor de la picioare cu un clește metalic, cauzarea de fracturi costale, ruperi de organe interne și alte leziuni grave ce au avut ca urmare moartea acesteia, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, iar nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, posibilitatea de a nu fi prevăzut moartea victimei fiind exclusă.
Leziuni de acest fel, ca și numeroasele urme de violență de pe întreg corpul victimei, produse prin lovituri, zgârieri, comprimare între planuri dure, lovirea cu un corp incandescent, tatuajul cu acul, sunt urmarea unor acțiuni deosebit de violente și de durată, cu cauzarea de suferințe grele și prelungite.
Moartea victimei este, deci, consecința uneia agresiuni al cărei rezultat a fost prevăzut și urmărit de inculpat, fapta fiind săvârșită cu intenție sub forma prevăzută în art. 19 pct. 1 lit. a) C.pen. și este susceptibilă a fi considerată infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit. a) C.pen.
Spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție, în una din cele două modalități la care se referă art. 19 alin. (2) pct. 2 lit. a) și b) C.pen., infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. în art. 183 C.pen. se săvârșește cu intenție depășită, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și prin culpă în ce privește rezultatul produs, moartea victimei.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei la data de 29 aprilie 2006 cu o bâtă din lemn și cu vătraiul de la sobă peste tot corpul o perioadă de aproximativ 3 ore. La data de 30 aprilie 2006 inculpatul și-a continuat acțiunea agresivă lovind victima cu palmele peste față și cap. La 1 mai 2006, apelantul i-a aplicat lovituri victimei timp de 2 ore cu o bâtă din lemn peste picioare, brațe și coapse, iar la 2 mai 2006, și-a manifestat violența asupra aceleiași victime cu o coadă de mătură și cu cleștele de la sobă, perforându-i pielea cu intenție și strângându-i degetele de la picioare cu un clește metalic apoi a tăiat-o cu cuțitul în regiunea membrelor inferioare și i-a tatuat pe piept cu un ac de cusut numele de „Popică”, a presupusei persoane cu care inculpatul bănuia că victima ar întreține relații intime. Apoi, în noaptea de 2/3 mai 2006 inculpatul i-a aplicat în continuare lovituri victimei peste tot corpul, starea de sănătate a acesteia agravându-se.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului traumatic consecutiv politraumatismelor suferite, leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri dure și prin corp incandescent, și au datat dintr-un interval cuprins între 2-5 zile anterior datei decesului având vechimi diferite.
Actul medico-legal dovedește că moartea a survenit la puțin timp după încetarea agresiunii, ceea ce înseamnă că loviturile repetate și puternice aplicate de inculpat în zone vitale, nu puteau avea alt rezultat decât producerea decesului.
Intensitatea neobișnuită a loviturilor aplicate și rezultatul letal, confirmă intenția de a ucide exprimată de inculpat în timpul agresiunii.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția sa de a aplica o corecție victimei.
în consecință, se impune concluzia că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.
Faptul de a fi aplicat victimei, în toate zonele corpului cu regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, mai multe lovituri cu bâtă din lemn cu vătraiul de la sobă, leziuni de tăiere cu cuțitul, cu obiecte apte a produce moartea, provocându-i politraumatisme cranio-cerebrale, lovituri cu corpuri dure și incandescente, care i-au determinat decesul constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte; procedând în modul arătat, aplicându-i lovituri pe o perioadă de 5 zile, în condițiile în care asemenea acte de violență produc, de regulă, urmări dintre cele mai grave, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat, așa cum se susține prin apelul promovat.
Prin „cruzimi”, în înțelesul art. 176 lit. a) C.pen., se înțelege o acțiune violentă, săvârșită într-un mod neomenos, nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază atât victimei cât și persoanelor în a căror prezență se săvârșește ori care află pe alte căi despre comiterea ei.
în speță, se reține că inculpatul i-a aplicat multiple lovituri peste tot corpul victimei cu obiecte din lemn, metalice, cu corpuri incandescente pe o durată de 5 zile. Când era aproape în stare de inconștiență cu un clește metalic i-a perforat pielea de pe antebrațe, de pe picioare, i-a strâns degetele de la picioare și apoi i-a tatuat cu un ac pe pieptul victimei anumite cuvinte, cauzându-i suferințe.
Rezultă fără nici un dubiu că victima, lipsită de orice posibilitate de a se salva, a fost supusă, în prima fază a agresiunii, la suferințe fizice, cu totul ieșite din comun și de o anumită durată, iar după ce a fost astfel torturată, a suferit desigur intens, chinuitor, ca urmare a tăieturilor cu cuțitul aplicate în zona membrelor inferioare.
Fapta inumană, descrisă mai sus, reflectă ferocitatea deosebită din partea inculpatului; ea depășește limitele obișnuite ale unor acțiuni proprii laturii obiective a infracțiunii de omor, constituind un act nemilos, care inspiră groază, ecoul său în conștiința oamenilor fiind oroarea.
Pentru motivele ce preced, nu se va putea primi motivul de apel al inculpatului vizând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.pen., fapta comisă fiind judicios încadrată în prevederile art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.
Referitor la critica vizând reducerea pedepsei, curtea reține că nici aceasta nu poate fi însușită.
Multitudinea actelor de violență și cruzimea de care a dat dovadă inculpatul în comiterea faptei, sunt alte elemente care nu pot fi omise și care au fost bine evaluate de instanța de fond, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul apelant, trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi și cărora le-a curmat cu bestialitate viața, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.
Pentru aceste considerente, pedeapsa închisorii de 20 de ani, aplicată inculpatului apelant se apreciază ca fiind bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C.pen., ce prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept”.
în raport de cele analizate, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. și menținută hotărârea atacată.
