Trafic de influenţă. Înşelăciune. Condiţii de existenţă
| Comentarii |
|
Potrivit art. 257 alin. (1) C.pen., primirea şi pretinderea de bani sau alte foloase şi acceptarea de promisiuni, de daruri, direct şi indirect, pentru sine şi pentru altul, săvârşite de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu, constituie infracţiunea de trafic de influenţă.
Secţia penală, Decizia nr. 649 din 21 noiembrie 2007
în speță, din probele administrate rezultă că inculpatul A.P a pretins și primit bani de la două părți vătămate lăsând să se creadă că are influență asupra unei persoane, lucrător la Poliția Rutieră, și le va facilita reușita la examenul pentru obținerea carnetului de conducere.
Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesară numai precizarea actului pentru a cărei îndeplinire urmează a se exercita influența făptuitorului (permisul de conducere), iar nu și indicarea persoanei asupra căreia se va exercita traficul.
Prin determinarea actului este, implicit, determinată și persoana care îl va îndeplini, ca urmare a pretinsei infracțiuni a făptuitorului.
Această faptă constituie infracțiunea de trafic de influență și nu înșelăciune, cum greșit a constatat instanța de fond.
(Judecător Petruș Dumitru)
