Omor deosebit de grav. Interpretarea probelor. Erori şi incertitudini în raportul de constatare al poliţiei. Lipsa profilelor genetice ale inculpatei pe corpurile delicte. In
| Comentarii |
|
dubio pro reo. Achitare.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 127 din 28 iunie 2012
Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr.512 din 26.11.2009 i-a condamnat pe inculpaţii A.A. şi M.N. prin schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpaţi, din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d Cpen. în infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d Cpen. şi profanare de morminte, prev. de art. 319 Cpen., după cum urmează: astfel, inculpata
A.A.K., la pedepsele de :
- 22 (douăzeci şi doi) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d C.pen.;
- 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2/1 lit. a şi c C.pen.;
- 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.
4. C.pen. şi
- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C.p.
În baza art.33 lit.a C.pen. s-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b C.pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpata executând pedeapsa cea mai grea, de :
- 22 (douăzeci şi doi) ani închisoare şi s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei dreptul prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C.pr.pen.s-a menţinut până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj-Napoca dispusă faţă de inculpata A.A.K.. ^
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv din 11.12.2006 până la 10.05.2007.
M.N., la pedepsele de :
- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d C.pen. cu art. 99 C.pen.;
- 7 (şapte) ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2/1 lit. a şi c C.pen. cu art. 99 C.pen.;
- 3 (trei) ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prev. de art. 217 alin. 4. C.pen. cu art. 99 C.pen. şi
- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prev. de art. 319 C.pen. cu art. 99 C.pen.
În baza art.33 lit.a C.pen.s-a constatat că prezentele infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi în baza art. 34 lit. b C.pen. dispunând contopirea pedepselor aplicate pentru aceste infracţiuni, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de :
- 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, dar nu înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e C.pen.s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat în favoarea statului, a sumei de 50 lei, dobândită prin infracţiune.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 300 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu care se avansează din FMJ.
În baza art. 191 C.pr.pen.au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 800 lei fiecare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr.1384/P/2006 din data de 27 aprilie 2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
A.A.K. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174, 175 lit. a şi c, 176 lit. d C.pen.; tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a şi c C.pen; distrugere calificată, prev. şi ped de art. 217 alin. 4 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen:, şi
M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. şi ped. de art. 174, 175 lit. a şi c, 176 lit. d C.pen.; tâlhărie, prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2/1 lit. a şi c C.pen; distrugere calificată, prev. şi ped de art. 217 alin. 4 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C.pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut pe scurt, aceea că în data de 4 noiembrie 2006, între orele 10.00-12.00, cei doi inculpaţi, mamă şi fiu, au acţionat în comun şi au suprimat prin violenţă viaţa victimei A.A. (sora şi respectiv mătuşa lor), în urma unei înţelegeri prealabile, în scopul de a o deposeda de bani, sustrăgând ulterior suma de 100 lei de la aceasta şi incendiindu-i locuinţa în scopul ştergerii urmelor.
În susţinerea actului de sesizare, în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: 1.procesul verbal de cercetare la faţa locului, inclusiv planşe foto, act întocmit în mod amănunţit în care se arată aspectele găsite de către anchetatori la momentul sosirii lor în garsoniera victimei A.A., fiind descrise mijloacele materiale de probă ridicate, pentru a fi examinate de către specialişti; 2) raportul de constatare medico-legală al victimei împreună cu concluziile preliminare ale IML Cluj ce stabilesc că moartea acesteia a fost violentă şi s-a produs ca urmare a loviturilor aplicate cu un corp tăietor înţepător. Dina celaşi act, rezultă că la data decesului alcoolemia victimei a fost zero, nerelevându-se în sânge toxici medicamentoşi sau droguri; 3) procesul-verbal de intervenţie al pompierilor din cadrul ISU al Judeţului Cluj nr.272 din 4.11.2006 care s-au deplasat la faţa locului pentru stingerea incendiului; 4) declaraţia părţii vătămate A.E.-tatăl victimei şi al inculpatei A.A. şi bunicul inculpatului M.N. care relevă că fiicele sale nu erau în relaţii bune, datorită faptului că inculpata A.A. întreţinea relaţii de concubinaj cu martorul T.R., persoană ce-i interzicea să-şi sprijine material copii, aceştia aflându-se în grija bunicii materne G.R., fiind ajutaţi financiar şi de victima A.A., când se afla în ţară. A învederat procurorului că victima avea întotdeauna bani asupra ei, chiar şi
părţii vătămate A.E. i-a împrumutat 800 euro, din totalul de 1000 euro ce-i avea în cont la Banca T. Tatăl victimei relevă că decedata achita chiria locuinţei în care domiciliau mama sa, martora G.R. şi copiii inculpatei A.A.. Pe perioada absenţei victimei din garsonieră, o cheie se afla la copiii inculpatei A.A., care se îngrijeau de întreţinerea acesteia şi o a doua era în posesia lui A.E.. În seara de 3 noiembrie 2006, când victima l-a vizitat pe tatăl său, împreună cu martora C.B. la restaurantul acestuia, avea bani asupra ei, achitând contravaloarea cursei efectuate cu taximetrul. Partea vătămată precizează că a aflat de decesul fiicei sale în 4 noiembrie 2006 la ora 13,20, fiind anunţat de către organele de poliţie.
Partea vătămată relatează că la începutul lunii ianuarie 2007 când a vizitat-o pe inculpata
A.A. la arestul IPJ Cluj, de faţă fiind şi martorul T.R., aceasta insista ca martorul să recunoască că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006 a fost plecat de la domiciliu, revenind cu 4 ardei iuţi, primiţi de la martora T.M., împrejurare negată de concubinul inculpatei. Partea vătămată A.E. susţine că victima nu obişnuia să consume alcool, împrejurare constatată cu ocazia vizitelor pe care i le făcea în prezenţa sau în absenţa ei de la garsonieră. 5) declaraţia martorului W.A., înfiat de partea vătămată A.E. care la 4 noiembrie 2006 la ora 13,30, a înştiinţat-o pe martora M.B., pe telefonul mobil că victima A.A. a avut un accident, împrejurare adusă la cunoştinţă de către poliţie. 6) declaraţia martorei A.A., soţia părţii vătămate A.E. care relevă că victima îi ajuta financiar pe nepoţii ei (copiii inculpatei A.A.) şi pe mama sa, martora G.R.. De aceea, minorii B. şi N. erau în relaţii bune cu aceasta, o vizitau şi o ajutau la treburile casnice, când se afla în ţară. Martora precizează că victima nu consuma deloc alcool, dar înaintea decesului i-a comunicat mamei sale că nu o mai poate ajuta financiar, deoarece după pronunţarea divorţului (era căsătorită cu un cetăţean italian) urma să încheie o nouă căsătorie, cu un alt cetăţean italian, mai în vârstă, afirmând că nu i se pare normal, ca acea persoană să-i întreţină material, pe toţi.
Martora precizează că înaintea decesului, cu o zi sau două, victima i-ar fi comunicat că sora ei A. i-ar fi solicitat un împrumut, pentru plata chiriei, cerere refuzată, tocmai datorită imposibilităţii surorii sale de a-i returna banii. Mai învederează că atunci când a vizitat-o pe inculpata A.A. la arestul IPJ Cluj în ianuarie 2007, aceasta a susţinut constant, ca şi în faţa părţii vătămate A.E., că în dimineaţa de 4 noiembrie 2006, concubinul său a fost plecat de acasă în vederea încasării unei sume de bani, pentru o lucrare executată în construcţii, iar ea în aceeaşi perioadă de timp a fost la cumpărături, la complexul Mercur, Feleacul şi Hermes între orele 8,30 - 10,00.
De asemenea, martora arată că inculpatul M.N. i-a povestit că la 3 noiembrie 2006, dimineaţa, a vizitat-o pe victimă la domiciliu, transportându-i un monitor de calculator, aceasta aflându-se încă în pat, ocazie cu care mătuşa sa l-a rugat să se servească în bucătărie, cu ruladă şi suc. Victima, i-a relatat martorei că în 10 noiembrie 2006 urma să se întâlnească cu viitorul soţ, la Viena, după care reveneau în România, pentru ca apoi să se deplaseze în Franţa. Martora precizează că, la 5 noiembrie 2006 luând legătura cu viitorul soţ al victimei, acesta i-a relatat că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie ora 9,00 a vorbit la telefon cu A.A., ea comunicându-i că este pregătită să se deplaseze la restaurantul tatălui ei, pentru a-l ajuta. După această oră, încercând să o mai contacteze nu a mai reuşit. 7) declaraţia martorei C.M.M., care relevă că cele două surori nu vorbeau şi nu se vizitau de cel puţin un an. În schimb, copiii inculpatei A.A. o ajutau la trebuirle casnice. Relaţia conflictuală dintre cele două surori a fost determinată de concubinajul întreţinut de inculpata A.A., cu martorul T.R., ceea ce a generat abandonul minorilor N. şi B. de către mamă, în favoarea bunicii materne G.R., care s-a ocupat de creşterea şi educarea acestora. Victima i-a relatat martorei că în perioada iunie-septembrie 2006, fiind în Italia unde lucra, s-a îndrăgostit de un alt italian, în vârstă, astfel că urma să divorţeze, de primul. Relevă martora, că în seara de 3 noiembrie 2006 a însoţit-o pe victimă la restaurantul tatălui ei, A.E., pentru a sărbători un an de la deschiderea şi funcţionarea acestuia, revenind împreună la domiciliu. 8) declaraţia martorei C.M., care relevă că în anul 2000, victima l-a cunoscut în România pe primul soţ M.V., cu care s-a căsătorit în Italia în anul 2001. După căsătorie, soţul nu lucra, era întreţinut de A.A., dar participa la pariuri de cai, pe internet. În iunie 2006, victima a cunoscut un alt cetăţean italian, cu care urma să se recăsătorească. În perioada aprilie-iunie 2006, victima a avut relaţii apropiate cu un bărbat ce poseda în România o firmă de construcţii. Martora
învederează că deţine cunoştinţe în sensul că, minorii N. şi B. (copiii inculpatei A.A.), o ajutau pe victimă la treburile casnice, dar locuiau cu bunica lor, datorită relaţiilor de concubinaj a mamei cu T.R.. Minorul N. era foarte violent, o agresa chiar şi pe bunica lui. Precizează că o cheie de la garsoniera victimei o aveau nepoţii, iar cealaltă, tatăl acesteia, A.E.. 9) declaraţia martorului M.F., care precizează că avea o relaţie intimă cu victima, pe care a cunoscut-o în Italia în iulie 2006. La 3 noiembrie 2006, nu se afla în România, dar a vorbit la telefon cu victima în acea noapte, între orele 23,30 şi respectiv 02,00. În dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, în jurul orelor 7,00 a primit un mesaj de la aceasta. Cu ocazia discuţiilor din cursul nopţii de / noiembrie 2006, victima i-a comunicat că dimineaţa în jurul orelor 10,00, trebuie să se deplaseze la restaurantul tatălui ei pentru a-l ajuta. În luna august 2006, martorul i-a trimis victimei suma de 1000 euro, în contul ei de la Banca T. 10) declaraţia martorului R.I., care la 4 noiembrie 2006 ora 9,00 l-a văzut pe inculpatul M.N. mergând la victimă, a stat 5 minute, după care martora B.R. care locuieşte la parter, i-a adus la cunoştinţă că a sesizat miros de fum, în casa scărilor. Martorul afirmă că în mod cert minorul a vizitat-o pe mătuşa sa la 4 noiembrie 2006 ora
9,00, deoarece în calitate de preşedinte al asociaţiei de proprietari din str.D. nr.11, a organizat la acea dată şi acea oră, o şedinţă cu locatarii, conform actelor depuse la dosar. Arată că şedinţa s-a ţinut în biroul său, situat în apropierea uşilor de intrare în imobil, iar când s-a întâlnit cu inculpatul N., se afla în holul blocului, aşteptându-i pe ceilalţi membri ai comitetului de locatari, să sosească. 11) declaraţia martorei O.R., ce nu cunoaşte aspecte esenţiale în cauză; 12) declaraţia martorei B.R., care relevă că minorii N. şi B. o vizitau frecvent pe A.A., dar la 4 noiembrie 2006 ora 9,00 nu l-a văzut pe inculpatul minor nici în casa scărilor şi nici în faţa apartamentului victimei. O altă vecină, în jurul orei 11,45, i-a comunicat martorei B., că simte miros de fum, de la apartamentul victimei, astfel că l-a anunţat pe preşedintele asociaţiei -martorul R.I.. 13) declaraţia martorului T.R., care precizează că la 4 noiembrie 2006, fiind acasă şi el şi inculpata A.A., aceasta a primit un telefon între orele 10,00 - 12,00 de la mama sau copiii ei, care au anunţat-o că victima a decedat. El, în acea zi, nu a fost plecat nicăieri din locuinţa comună şi nici inculpata A.A.. Relevă că, cele două surori nu erau în relaţii bune, ultima vizită a inculpatei făcută victimei, fiind în urmă cu doi ani. Motivul era - lipsa sprijinului financiar din partea victimei, către sora sa. Deoarece, din listingurile telefonice ataşate dosarului, rezultă că a sunat-o pe inculpata A.A. la orele 10,06 şi 10,09, acceptă că aceasta a fost plecată în acel interval orar, de la domiciliu, dar nu reţine conţinutul convorbirii telefonice. Învederează că inculpata A.A. este în eroare, când afirmă că el a fost plecat din locuinţa comună în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006. Martorul confirmă că în luna noiembrie 2006 nu au avut bani, nici el şi nici inculpata A.A., pentru plata chiriei.
De asemenea, după decesul victimei, observând la inculpatul N. un telefon mobil şi un MP3, întrebând-o pe concubina sa de unde anume le are, aceasta i-a comunicat că A.A. i le-a făcut cadou. 14) raportul de constatatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat efectuat asupra martorului T.R., din care a rezultat că acesta a fost sincer la întrebările relevante adresate de anchetatori. 15) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr.76.650 din 14.02.2007, efectuat de Institutul de Criminalistică Bucureşti, din care rezultă că T.R. a evidenţiat un profil genetic ce nu este inclus în amestecul de profile genetice obţinut din microurma U4 (celule epiteliale) prelevată de pe gura sticlei de votcă marca „Krescova”. 16) declaraţia martorei T.M., care relevă că fratele său şi inculpata A.A. fiind concubini, aveau probleme financiare, luau bani împrumut, dar pe care îi restituiau la scadenţă. Cunoaşte că la 4 noiembrie 2006, fratele său, în jurul orelor 14,00, când a vizitat-o, i-a spus că victima a decedat. Cu câteva zile înainte de acest eveniment, martorul T.R. i-a cerut bani împrumut, dar nu i-a dat, neavând nici ea. Din discuţiile martorei cu inculpata A.A., cunoştea că aceasta nu era în relaţii cordiale cu sora ei A.A., nu se vizitau, întrucât victima nu o ajuta financiar.
La începutul lunii ianuarie 2007, concubinul martorei, numitul S.L. i-a împrumutat lui T.R. 300 euro, pentru a-şi achita chiria pe lunile noiembrie-decembrie 2006 - ianuarie 2007, deoarece rămăsese restant. 17) declaraţia martorei C.M., care precizează că la mijlocul lunii octombrie 2006 s-a întîlnit cu victima, ce era însoţită de actualul prieten F.M., urmând ca ulterior, cele două, să-şi fixeze o întrevedere privată, pentru unele confesiuni. La 4 noiembrie
2006, fiind de serviciu la magazinul de la parterul blocului de pe str.D. 11 unde locuia victima, nu reţine ca inculpatul N. să fi venit să cumpere ceva, ouă sau lapte. Pe la ora 13,20 - 14,00 a auzit sirenele de la maşina salvării. După cca 20 minute, inculpatul N. şi sora lui au ieşit din bloc, plângând. Minorul N. i-a comunicat că, victima a decedat. La 6 noiembrie 2006, acesta i-a spus martorei că mătuşa a fost omorâtă cu un cuţit şi că avea temeri, să nu fie el acuzat de această faptă, dacă ucigaşul nu va fi descoperit. 18) declaraţia martorului J.T., care învederează că la 4 noiembrie 2006 ora 15,00, inculpatul N. a venit la el şi i-a spus că vor ieşi la plimbare cu câinii, doar pe la ora 15,45 întrucât mai are de făcut cumpărături (ouă, lapte). Martorul arată, că inculpatul era îmbrăcat cu haine sport, nu era murdar şi nici nu avea un comportament ciudat. Era vesel, râdea de întrebările martorului. Observând că nu mai vine, la orele 15,45, martorul s-a deplasat la locuinţa lui N., s-au întîlnit în faţa magazinului unde lucra martora C.M., inculpatul i-a spus că nu mai poate merge la plimbare, întrucât s-a întâmplat ceva cu mătuşa sa. Martorul arată că a observat că inculpatul plânsese, înainte. În timp ce martorul revenea la locuinţa sa, a fost oprit de organele de poliţie, ce-l căutau pe inculpatul N.. Aşa fiind, martorul J. s-a gândit să-l anunţe pe prietenul său despre această împrejurare, l-a găsit în apropierea blocului unde locuia şi împreună i-au căutat pe poliţişti, ocazie cu care inculpatul N. i-a relatat că mătuşa sa este decedată, ca efect al izbucnirii unui incendiu, în imobilul în care locuia. La 5 noiembrie 2006, martorul s-a întâlnit cu inculpatul M.N., pentru a face o plimbare cu animalele de companie, condiţii în care acesta i-a relatat, că a aflat de la poliţişti, că la data de 4 noiembrie 2006 ora 11,00, victima a fost omorâtă şi că în garsoniera mătuşii avea şi el 500 euro, pe care îi economisea pentru achiziţionarea unui calculator, sumă de bani despre care ştia, doar el şi A.A.. Inculpatul N. a afirmat către martor că banii provin, din câştigarea unor pariuri sportive şi că nu-l interesează pierderea lor, ci doar teama de a nu fi acuzat de moartea mătuşii, în garsoniera ei aflându-se amprentele lui, lăsate cu ocazia frecventelor vizite efectuate. I-a relatat martorului că în noaptea de 4/5 noiembrie 2006 a dormit cu o bâtă de baseball la cap, deoarece sora lui îl trezea des, pentru a verifica uşa de acces în locuinţă, fiind foarte speriată de posibilitatea ca persoane necunoscute, să pătrundă şi în locuinţa lor şi să-i agreseze.
Martorul mai relevă că, de obiecei inculpatul N., avea bani la el, cam 10-20 lei în fiecare zi. La 6 noiembrie 2006, când s-au întâlnit, inculpatul minor avea asupra lui o bancnotă de 100 Ron, două de 10 Ron, altele de 5 şi un Ron. Nu cunoaşte ca inculpatul N. să fie violent. Martorul ştie că în luna aprilie 2006 cu ocazia aniversării zilei de naştere, inculpatul minor a primit cadou de la părinţii săi un aparat MP3. 19) declaraţia martorei R.I., care relevă că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, în jurul orelor 7,00 a fost apelată telefonic de inculpata A.A., care i-a comunicat că nu poate achita chiria, întrucât are un mare necaz, sora sa fiind ucisă de nişte cetăţeni italieni. Chiria restantă i-a fost achitată de martorul T.R. în ianuarie 2007, aferentă lunilor octombrie-decembrie 2006, în sumă de 350 euro; 20) procesul verbal de confruntare între martora R.I. şi inculpata A.A. din 25.04.2007, din care rezultă retractarea afirmaţiilor martorei, în sensul că inculpata A.A. ar fi contactat-o la 4 noiembrie 2006 ora 7,00, învederând că în realitate apelul telefonic ar fi fost făcut la 3 noiembrie 2006 ora 8,00 iar la 13 noiembrie 2006, chiriaşa sa, i-a relatat despre moartea surorii sale, afirmativ ucisă de cetăţeni italieni. 21) declaraţia martorei
B.P. , care în calitate de medic al familiei inculpatului M.N., la rugămintea martorei G.R., bunica minorului, i-a întocmit un bilet de trimitere pentru un consult la Clinica de Psihiatrie, a nepotului, acesta fiind învinuit de uciderea mătuşii sale. Inculpatul N. nu era înregistrat în evidenţele medicului, ca suferind de boli psihice. 22) declaraţia martorei M.B., sora inculpatului N. care precizează că ambii locuiesc cu bunica maternă, G.R., pe str.D. nr.7. În dimineaţa de 4 noiembrie 2006, martora s-a trezit la ora 10,00, inculpatul N. era deja sculat şi se uita la televizor. În jurul orei 11,00, bunica l-a trimis pe inculpat să cumpere ouă, acesta afirmând că le va achiziţiona de la magazinul situat la parterul blocului, sau de la complexul Mercur, urmând să-l viziteze însă, la reîntoarcere, pe J.T., prietenul său. Martora arată că fratele său a lipsit aproximativ 40 minute, aducând cumpărăturile solicitate de bunica. După 5 minute de la sosirea inculpatului, martora a fost apelată telefonic de către W.A., ce i-a relatat despre incendiul izbucnit la garsoniera victimei. Aşa fiind, martora şi fratele său s-au deplasat la locuinţa mătuşii, ocazie cu care au aflat de la poliţişti, despre decesul acesteia.
Martora precizează că înainte de apelul telefonic al numitului W.A. s-au auzit sirenele ambulanţelor. Totodată, învederează că nu este foarte sigură pe ea, în privinţa orelor menţionate în această declaraţie, raportat la evenimentele produse. Chiar afirmă textual „dacă m-am înşelat, atunci orele sunt mai târzii”. Martora mai precizează că la 5 noiembrie 2006, ştiind de la numita C.M. că din poşeta victimei au dispărut bani, la data de 4 noiembrie 2006, l-a întrebat pe fratele ei, dacă nu cumva el este autorul faptei de omor, acesta negând săvârşirea infracţiunii. Martora a arătat, că avea o cheie de la garsoniera victimei, dar aceasta i-a dispărut după venirea mătuşii sale din Italia, în septembrie 2006. 23) declaraţia martorei G.R., mama victimei, ce relevă că fiica sa era căsătorită cu un cetăţean italian, M.V., care avea un restaurant în cartierul Mănăştur din Cluj, iar fiica sa muncea în calitate de cameristă, la un hotel din Italia. După ce afacerea ginerelui a eşuat, acesta se ocupa de pariuri pe curse de cai şi fotbal pe internet. În anul 2005, au plecat împreună în Italia, în ideea ca ginerele să-şi găsească un loc de muncă sigur, însă de atunci, acesta, nu s-a mai întors în România. Ştia de la victimă, că relaţia lor de căsătorie nu funcţiona. Victima a revenit din Italia în septembrie 2006, ocazie cu care i-a relatat mamei că şi-a găsit un prieten mai în vârstă, care urma să o viziteze peste o săptămână, în România. Martora a relevat că cetăţeanul italian F.M. a stat 7 zile în România, vizitând-o în acest răstimp pe fiica sa. Aceeaşi martoră precizează că, în dimineaţa de 4 noiembrie 2006 s-a trezit la ora 9,00, nepoata sa B. dormea, iar inculpatul N. se uita la televizor. În timp ce gătea, pe la ora 10-11,00 a auzit sirena de la autovehiculul pompierilor şi al ambulanţei. După un interval de timp, de la auzul zgomotelor sirenelor, nepoata B. a fost apelată telefonic de martorul W.A., care i-a comunicat că la garsoniera victimei a izbucnit un incendiu. Aşa fiind, nepoţii s-au deplasat la locuinţa mătuşii A.A., pentru a vedea ce s-a întâmplat. Când au revenit, au comunicat martorei că A.A. a decedat. Între timp, la locuinţa martorei G., a sosit şi mama copiilor, inculpata A.A.. În după amiaza de 4 noiembrie 2006, inculpatul N. a ieşit cu câinele la plimbare. În faţa procurorului, în declaraţia din 6 noiembrie 2006 martora îşi aminteşte totuşi, că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, ora
10,00, l-a trimis pe inculpatul N. să cumpere ouă şi lapte, scop în care i-a dat 50.000 lei Rol. Nepotul său a lipsit cam o jumătate de oră, destul de mult, deoarece magazinul era situat la parterul blocului, unde domiciliau. Nu l-a certat pentru întârziere, fiindcă acesta era agresiv, lipsea de la şcoală, cu o ocazie a şi bătut-o pe bunica maternă, aceasta anunţând poliţia. 24) procesul verbal de confruntare între martorul T.R. şi inculpata A.A. din 1 februarie 2007, în care fiecare îşi menţine poziţia adoptată anterior, inculpata A.A. afirmând că susnumitul a plecat de la locuinţa comună în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006 ora 8,00, iar concubinul susţinând că ambii erau la domiciliu în jurul orelor 9-10,00, când ea a primit vestea decesului surorii sale, în urma unui apel telefonic. Martorul T.R. învederează că, fiind în vizită la inculpata A.A., aflată în arest preventiv, aceasta în prezenţa părţii vătămate A.E., a insistat ca el să-şi amintească că la 4 noiembrie 2006 a fost plecat de la domiciliu, împrejurare negată de către concubin. Mai arată că inculpata A.A. a plecat de la locuinţa comună şi la un moment dat, i-a dat telefon, comunicându-i că sora sa a murit, condiţii în care şi-au dat întâlnire la locuinţa martorei G.R., în jurul orei 11,00, pentru a se deplasa împreună la garsoniera victimei.
Inculpata A.A. susţine că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, s-a deplasat singură la cumpărături, revenind acasă la ora 10,00 - 10,30, când şi martorul T.R. şi-a făcut apariţia în locuinţa comună, de unde plecase la ora 8,00. Nu reţine dacă a fost apelată de martorul T.R., pe telefonul mobil, cât timp a lipsit de acasă. Inculpata susţine că a cumpărat pentru gătitul ciorbei de burtă, ardei iuţi, martorul T.R. negând că ar fi consumat la masa de prânz, din acea zi, meniul descris de concubina sa. 25) procesul verbal de confruntare din 29 ianuarie 2007 dintre inculpatul M.N. şi martora C.M., în care martora evidenţiază că inculpatul minor, la 4 noiembrie 2006, în jurul orei 13,30 - 14,00 a cumpărat ceva produse de la magazin, fără a reţine ce anume, iar la 6 noiembrie 2006, inculpatul N. a afirmat că, dacă autorităţile nu-l vor găsi pe autorul omorului comis asupra victimei, el va fi cel bănuit, datorită faptului că anterior decesului mătuşii sale, a fost chemat la poliţie, în legătură cu comportamentul său şcolar (absenţe, agresivitate) punându-i-se în vedere că orice infracţiune s-ar săvârşi, el va fi principalul suspect. 26) benzile de marcat, de la Complexul alimentar Mercur din Cluj-Napoca, din care rezultă că „nu există clienţi care să fi efectuat cumpărăturile arătate de inculpata A.A. la 4 noiembrie 2006, respectiv
ardei iuţi, chec cu lămâie, smântână napolact. 27) listingurile convorbirilor telefonice dintre martorul T.R. şi inculpata A.A., la 4 noiembrie 2006; dintre inculpata A.A. şi fiica ei Beatice, precum şi cele ale convorbirii din 3 noiembrie 2006, ora 8,18 dintre inculpata A.A. şi martora R.I., 28) ancheta socială privindu-l pe inculpatul M.N. din care rezultă că este introvertit, cu o comunicare deficitară, lipsit de motivaţie faţă de şcoală, manifestând deficit de atenţie şi instabilitate emoţională, cu rezultate mediocre la învăţătură. Comportamentul faţă de profesori şi colegi a fost corespunzător, fiind un elev disciplinat şi respectând regulile din şcoală. 29) foile matricole, aparţinând inculpatului N. în clasele I-VIII; 30) caracterizarea acestuia, emanând de la profesorul diriginte din cadrul grupului şcolar; 31) raportul de expertiză psihiatrică al inculpatului minor efectuat de IML Cluj din care reiese că acesta prezintă diagnosticul de „personalitate cu elemente instabile. Tulburare de conduită socializată, având discernământul păstrat la 4 noiembrie 2006, cât şi la data examinării, 27.02.2007”. 32) raportul de expertiză psihiatrică al inculpatei A.A. efectuat la INML Mina Minovici Bucureşti, de unde rezultă că aceasta nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu infracţiunile pentru care este cercetată. 33) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, efectuat asupra inculpatei A.A. la 22.01.2007, de unde rezultă că reactivitatea psihoemoţională a acesteia este posibil să fie influenţată şi de relaţia de rudenie cu victima, precum şi de problemele de sănătate pe care le acuză. 34) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr.211439 din 28.11.2006 al IGPR efectuat de Institutul de Criminalistică Serviciul Expertize Biocriminalistice, care a concluzionat cu probabilitate, că pe obiectele corpuri delicte, s-ar regăsi şi profilele genetice ale inculpaţilor. Au arătat experţii, că pe sticla de gin marca „Beefeater” s-au găsit profile genetice ce provin de la minimum trei persoane, fiind incluse în amestec şi cele ale victimei şi ale inculpaţilor. Astfel, inculpatul N. are de 29.411.764.706 ori mai multe şanse să fie contribuitor la crearea acestui amestec, pe sticla de gin, decât o altă persoană din populaţia caucaziană, iar inculpata A.A. are de 31.746.032 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la acest amestec, decât o altă persoană.
De asemenea, pe sticla de votcă „Kreskova” (orificiul ei) experţii au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minim trei persoane, fiind incluse cele ale victimei, ale inculpatei A.A. şi ale unei alte persoane, necunoscute, de sex masculin. În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpata A.A. are de 1.036.269.430 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populaţia caucaziană. Profilul genetic al inculpatului N., nu se regăseşte în acest amestec.
Pe cuţitul aşezat pe cadavru, experţii au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minimum două persoane, fiind incluse cele ale victimei şi ale inculpatei A.A.. În urma calculelor efectuate, a rezultat că inculpata A.A. are de 276.243 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populaţia caucaziană.
Pe celelalte obiecte, respectiv: cutie chibrituri, cană mare, cană mică, a doua cană mică, ridicate din garsoniera victimei, nu s-au mai găsit decât profilele genetice ale acesteia, lipsind cele ale inculpaţilor. 35) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, biocriminalistică nr.211439 din 4.04.2007 al IGPR, Institutul de Criminalistică, de unde rezultă că din depozitul subunghial recoltat de la mâna stângă a victimei A.A., nu s-au găsit profilele genetice ale altor persoane, decât ale sale.
Pe de altă parte, pe sticla de votcă Kreskova, profilele genetice ale inculpatei A.A. şi M.N. şi ale unei alte persoane de sex masculin, nedepistată, nu sunt identice cu rezultatele obţinute şi menţionate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 noiembrie 2006, din cadrul IGPR cu nr.211439. 36) declaraţia inculpatului M.N., care relevă că în dimineaţa de 4 noiembrie 2006 s-a trezit la ora 9, la 20 minute s-au sculat şi sora şi bunica sa. Martora G. l-a trimis să cumpere de la magazinul situat la parterul blocului 5 ouă şi un litru lapte, sens în care i-a dat
50.000 Rol. Învederează că a plecat la cumpărături la 3-4 ore de la trezire, respectiv ora 12-13,00 când s-au auzit şi sirenele de la vehiculul pompierilor şi ambulanţei. După ieşirea din bloc, s-a deplasat la martorul J.T. căruia i-a comunicat că se vor întâlni mai târziu, întrucât are de făcut curăţenie în locuinţă. Drumul până la amicul său a durat 10 minute, iar la revenire a făcut
cumpărăturile solicitate de bunica sa, de la magazinul indicat de ea. În jurul orei 13,30, sora inculpatului a fost sunată de martorul W.A., care i-a comunicat că garsoniera victimei a luat foc, astfel că amândoi s-au deplasat la locul evenimentului. De aici, au sunat-o la telefon pe mama lor, inculpata A.A., comunicându-i şi ei ce s-a întâmplat. La un moment dat, când a revenit la domiciliul său, a fost căutat de martorul J.T., căruia i-a spus ce s-a întâmplat şi că nu pot merge la plimbare. La scurt timp, martorul a revenit, comunicându-i inculpatului N. că îl caută poliţia, sens în care ambii au plecat să-i întâlnească pe anchetatori.
Inculpatul N. arată că la 6 noiembrie 2006 s-a ars la un deget, la plita de la soba bunicii, când încerca să-şi prepare un ceai. Inculpatul minor a recunoscut că i-ar fi spus martorei C., că dacă nu va fi găsit autorul crimei, toată lumea îl va bănui pe el, datorită faptului că este mai violent şi are rezultate slabe la învăţătură.
Susţine că ultima dată, a vizitat victima la 3 noiembrie 2006 dimineaţa, când i-a dus un monitor de calculator, iar aceasta l-a servit cu suc şi prăjitură. Când a fost după cumpărături, nu a lipsit mai mult de 45 minute, din momentul ieşirii din locuinţă. Învederează că nu a avut niciun motiv să ucidă victima, „fiindcă aceasta avea grijă de ei şi le plătea cheltuielile”. Mai mult, după revenirea victimei din Italia, nici el şi nici sora acestuia nu intrau în garsonieră, decât atunci când mătuşa era acasă. Precizează că sora lui, B., a pierdut în luna octombrie 2006, atât cheile ei, cât şi cele de la garsoniera victimei. Arată că mătuşa A.A. îi dădea periodic bani, 50.000 - 100.000 Rol, pe care însă îi pierdea la pariuri pe meciuri de fotbal. Nu a câştigat niciodată, din pariurile făcute.
Arată că martorului J.T. i-a spus că a decedat mătuşa sa, în după masa de 4 noiembrie 2006, iar în legătură cu temerea exprimată să nu fi ars cei 500 euro, ce-i avea în garsoniera victimei, precizează că a fost o glumă, simţindu-se complexat că martorul şi alţi prieteni comuni, aveau de obiecei bani, iar el nu. Arată că la pariuri sportive câştigase de trei ori, sume între 20-40 Ron. Nu-şi explică de ce martorul J.T., afirmă că în 5 noiembrie 2006 ar fi văzut asupra lui, suma de 100 Ron, întrucât în realitate nu a avut acei bani. Învederează că, nu a furat bani de la victimă, deoarece mătuşa îi dădea benevol, fără să-i solicite acest lucru. 37) declaraţia inculpatei A.A. care arată că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, s-a trezit la ora 7,00, apoi la ora 8,00 concubinul său T.R. a plecat de acasă pentru a se întîlni cu rude de ale sale,cu care lucra împreună în domeniul construcţiilor. La ora 8,30 a plecat şi ea la cumpărături la magazinele Mercur, Feleacul şi Hermes, unde a zăbovit o oră. La revenirea acasă, i-a sunat pe copiii săi, comunicându-le că mai târziu îi va vizita. Acasă a desfăşurat activităţi gospodăreşti (curăţenie, spălat, mâncare), iar la ora 13,50 sau 14,50 a apelat-o telefonic inculpatul N., care i-a comunicat că sora ei a murit. Precizează că nu a văzut-o pe victimă din octombrie sau noiembrie 2005. Învederează că nu-şi explică prezenţa sângelui ei, pe corpul victimei, deoarece nu a fost în garsoniera sa din anul 2005. În legătură cu telefoanele primite de la martorul T.R. în jurul orei 10,06, când a lipsit din locuinţă, fiind la cumpărături, arată că nu-şi aminteşte de ele, dar este posibil să le fi recepţionat, pentru a o atenţiona să cumpere ceva pentru casă. Învederează că în luna octombrie 2006 i-a cumpărat fiului său N. un MP3, împrejurare ce se poate verifica prin certificatul de garanţie, aflat la domiciliul minorului şi al bunicii sale. De la victima A.A., minorul N. a primit un telefon mobil, înainte de decesul acesteia, obiect ce se află la locuinţa martorei G.R..
Inculpata A.A. îşi aduce aminte că în luna august 2006, în absenţa victimei de la domciliu, aceasta aflându-se la muncă în Italia, a intrat împreună cu inculpatul N. în garsoniera ei, pentru a pune haine la spălat, cheia fiind luată de la fiica sa, B.. Înăuntru, inculpata A.A. a deschis debaraua victimei, a observat pe un raft beţişoare parfumate, le-a mirosit, după care le-a aşezat la loc, părăsind locuinţa împreună cu fiul său N.. Nu reţine ca victima să fi avut în debara, sticle cu băutură şi nici nu-şi explică prezenţa unor urme ale sale, pe sticlele cu alcool, din garsoniera surorii sale. Mai invederează că la 3 noiembrie 2006, i-a telefonat martorei R.I. pe care a rugat-o s-o amâne cu plata chiriei, până în 13 noiembrie, aspect cu care aceasta s-a declarat de acord.
Inculpata A.A. precizează că „a avut probleme şi mai grave din punct de vedere financiar în primăvara anului 2006 şi tot nu a recurs, nici atunci, la uciderea surorii sale”.
Inculpata arată că, niciodată nu a solicitat bani împrumut, nici de la tatăl său şi nici de la victimă. Apelul dat martorei R.I., a fost în ziua de 3.11.2006 ora 8,00, de pe telefonul martorului
T.R., care era acasă şi i l-a oferit pentru conversaţia cu proprietara apartamentului, în care stăteau în chirie.
În faza de judecată, în faţa Tribunalului Cluj, au fost readministrate mijloacele de probă din prima etapă a procesului penal, respectiv urmărirea penală. Astfel, ca stare de fapt s-a reţinut că victima A.A. locuia singură, într-o garsonieră închiriată, situată în mun. Cluj-Napoca, str. D. nr.11,ap.l5, jud. Cluj, având o relaţie de concubinaj cu numitul M.F., cetăţean italian.
A.A. obişnuia să-şi petreacă parte din timp în Italia, însă s-a întors în România în luna august 2006, fiind vizitată de concubinul său, în cursul lunii octombrie 2006.
Părinţii victimei A.A. sunt divorţaţi, însă aceasta avea relaţii normale de familie cu tatăl ei A.E., acesta fiind recăsătorit cu numita A.A., dar şi cu mama sa G.R., aceasta din urmă ocupându-se de creşterea şi educarea minorilor M.N. şi M.B., copiii inculpatei A.A.K..
Dacă relaţiile de familie erau normale şi apropiate, între victimă şi părinţii săi, din probele administrate în cauză a rezultat că între victimă şi sora sa, inculpata A.A.K., acestea erau deteriorate, motivul fiind concubinajul pe care inculpata îl avea cu martorul T.R., şi cu care victima nu era de acord, deoarece din această cauză, copiii surorii sale se aflau în grija bunicii lor şi în plus, din spusele nepoţilor, ea aflase că susnumitul o agresa fizic pe sora sa.
În ciuda acestui fapt, victima A.A. era cea care suporta chiria garsonierei în care mama sa, G.R. şi cei doi minori locuiau, susţinându-i material pe aceştia, în condiţiile în care A.A. nu contribuia cu nimic la creşterea lor, mai mult avea, la rândul său dificultăţi financiare, locuind în chirie împreună cu concubinul ei, într-o garsonieră aparţinând martorei R.I., situată în mun. Cluj-Napoca, str. Liviu Rebreanu nr. 40, ap. 102, jud. Cluj, în data de 3 noiembrie 2006 aceasta urmând a achita chiria restantă pentru locuinţă, fără însă a dispune de resursele necesare.
În seara zilei de 3 noiembrie 2006, victima A.A. a participat la o petrecere organizată la restaurantul tatălui ei, A.E., de la care a plecat în jurul orelor 23.00, când s-a dus acasă cu un taxi, împreună cu martora C.M.M. iar între orele 23.30 şi 2.00 noaptea, a vorbit la telefon cu concubinul său, martorul M.F., care se afla în Italia.
În dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006 victima era aşteptată în jurul orei 9.00-10.00 la restaurantul tatălui său pentru a ajuta la curăţirea localului, însă nu şi-a făcut apariţia. Din acest motiv martorul W.A., fiul adoptiv al tatălui victimei, a sunat-o pe telefonul mobil în jurul orei
10,00, însă fără ca cineva să îi răspundă.
După cum rezultă din procesul verbal de intervenţie al Detaşamentului de Pompieri Cluj-Napoca, la orele 12.56 în data de 4 noiembrie 2006, în urma unei sesizări, s-a intervenit pentru stingerea unui incendiu produs în garsoniera unde locuia victima A.A., a cărei uşă a fost găsită deschisă, iar după stingerea focului a fost găsit pe scheletul unui pat, cadavrul victimei A.A., parţial carbonizat.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a găsit pe pieptul cadavrului, ce se afla în decubit dorsal pe scheletul unui pat, salteaua fiind complet arsă, un cuţit cu mâner de plastic de culoare neagră. Lângă pat au fost găsite o sticlă de gin marca Beefeater şi o sticlă de votcă marca Kreskova, toate aceste obiecte fiind ridicate în vederea cercetărilor.
Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei A.A. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin traheo bronşic consecutiv unei plăgi transfixiante cu punct de pornire la nivelul regiunii planşeului bucal drept până la nivelul hipofaringelui în jumătatea dreaptă. Leziunea tanatogeneratoare s-a produs prin lovire activă, cel mai probabil cu un corp înţepător, între leziune şi deces existând legătură directă de cauzalitate. Pe suprafaţa cadavrului s-a mai găsit o leziune în regiunea latero cervicală dreaptă, şi linia inferioară produsă prin lovire cu un corp tăietor înţepător, posibil cuţitul corp delict găsit pe pieptul cadavrului.
Arsurile de pe suprafaţa cadavrului au survenit post mortem potrivit medicului legist, care a mai arătat într-un supliment al raportului de constatare, că nu se poate preciza cu exactitate ora decesului, dar că acesta a survenit în data de 4 noiembrie 2006, în cursul dimineţii sau cel mai probabil, al amiezii.
Cercetările efectuate ulterior, au condus la conturarea unor elemente de vinovăţie a celor doi inculpaţi, care au şi fost trimişi în judecată, în opinia Tribunalului Cluj, aceştia fiind autorii infracţiunilor deduse judecăţii, din probele administrate în cauză, atât pe parcursul urmăririi
penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti rezultând că, în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006 pe fondul relaţiilor alterate cu victima şi a dificultăţilor financiare în care se afla inculpata A.A.K. a suprimat viaţa victimei, i-a sustras o anumită sumă de bani, după care i-a incendiat garsoniera în scopul ştergerii urmelor, în această activitate infracţională fiind atras şi fiul ei, inculpatul minor M.N..
De menţionat este faptul că în cauză a fost dispusă şi efectuată o constatare tehnico ştiinţifică biocriminalistică la Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR, stabilindu-se că pe gâtul sticlei de gin marca Beefeater, ridicată de la faţa locului, se află urme ce conţin un amestec de profile genetice aparţinând victimei A.A., inculpatei A.A.K. şi inculpatului M.N..
În raport se arată că o altă persoană din populaţia caucaziană care să o substituie pe inculpată la crearea urmei, ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 31.746.032 indivizi iar o altă persoană care să substituie pe inculpat la un număr mai mare de 29.411.764.706 indivizi.
De asemenea, pe sticla de votcă marca Kreskova a fost găsit profilul genetic al inculpatei A.A.K., posibilitatea ca o altă persoană din populaţia caucaziană care să o substituie putând fi regăsită la un număr mai mare de 1.036.269.430 indivizi.
Pe cuţitul corp delict au fost găsite urme de sânge, aparţinând atât victimei A.A. cât şi inculpatei A.A.K., posibilitatea ca o altă persoană din populaţia caucaziană care să o substituie, putând fi regăsită la un număr mai mare de 276.243 indivizi.
Plecând de la concluziile acestui raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, care reprezintă o foarte importantă probă în sensul că cei doi inculpaţi au comis faptele de care sunt învinuiţi, coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi, dar şi cu ansamblul celorlalte mijloace de probă administrate pe parcursul procesului penal, toate acestea fiind privite ca un întreg, ca o sumă de indicii s-a considerat de către tribunal că vinovăţia inculpaţilor este dincolo de orice îndoială.
Era de notorietate printre membrii familiei şi cei apropiaţi părţilor, că victima dezaproba relaţia de concubinaj a inculpatei A.A.K. cu martorul T.R., din acest motiv relaţiile dintre surori fiind alterate, acestea nu se frecventau reciproc, dar în ciuda acestui fapt, victima avea o relaţie apropiată cu copiii acesteia, inculpatul M.N. şi sora sa, M.B., aceştia din urmă frecventând garsoniera pe care o ocupa victima, ajutând-o chiar la curăţenie, în cursul lunii octombrie 2006. Mai mult, anterior întoarcerii victimei în ţară, o cheie de la garsonieră s-a aflat în posesia minorei, însă această cheie a dispărut, în condiţii pe care tânăra nu le-a putut explica.
În faza de urmărire penală, ca de altfel şi în faza de judecată, cei doi inculpaţi au negat constant comiterea acestor fapte, prezentând fiecare, în cele două faze ale procesului penal, versiuni similare.
Inculpata A.A.K. a declarat în faza de urmărire penală că în data de 4 noiembrie 2006 se afla la locuinţa sa împreună cu martorul T.R., care a plecat însă de la domiciliu la ora
8.00 şi a revenit la ora 11.00. Inculpata a declarat că în intervalul 8.30 - 10.30 ea a fost plecată la cumpărături la magazinul Mercur din zonă, indicând într-una din declaraţii şi cumpărăturile pe care le-a făcut. Inculpata a declarat că în jurul orelor 13.50 - 14.50 inculpatul M.N. a sunat-o pe telefonul mobil şi i-a spus că victima a decedat iar ea s-a dus repede acolo, de faţă fiind la această convorbire şi martorul T.R..
În faza cercetării judecătoreşti, inculpata A.A.K. a declarat că in dimineaţa zilei de 04 noiembrie 2006, sâmbăta, s-a trezit pe la orele 7.00, timp în care concubinul său T.R. se pregătea să plece la o lucrare împreună cu fratele sau, spunând ca urmează sa ia un avans.
In jurul orelor 8.30-9.00, a declarat inculpata, a plecat la cumpărături in Piaţa Hermes, insă negăsind ceea ce căuta, a revenit acasă unde a curăţat nişte cartofi pe care i-a pus la fiert, după care s-a deplasat la Mercur de unde a cumpărat un chec, o smântână si un plic cu ardei iuţi, iar de la un magazin de carne, situat in spatele magazinului Mercur, a luat nişte ficat. A revenit la domiciliu în jurul orei 10,30, pentru ca după circa 30 minute să se întoarcă acasă şi concubinul său.
În jurul orelor 14.00-15.00 afirmă că a primit un telefon de la fiul său, care a informat-o despre decesul surorii sale, motiv pentru care a fugit acasă la mama sa, locuinţa acesteia fiind situată la două blocuri distanta de cel in care locuia victima A.A..
A rămas la locuinţa mamei sale, deoarece acesteia i s-a făcut rău, fiind chemată pentru acest motiv salvarea, după venirea acesteia, ajungând la faţa locului şi concubinul său T.R., împreună cu care s-a deplasat la garsoniera victimei, întâlnindu-se pe drum şi cu tatăl său, A.E..
Inculpata recunoaşte că nu avea o relaţie bună cu sora sa, chiar afirmă că prin aprilie-mai
2006, aflându-se in ţară, aceasta a sunat-o la telefon spunându-i ca nu vrea să o vadă, din acest moment nemaiavând vreo legătură una cu cealaltă. Totuşi, deşi anterior, cu ocazia audierii sale la data de 11.12.2006 inculpata precizase că nu a mai fost în locuinţa surorii sale din octombrie-noiembrie 2005, în declaraţia din faţa instanţei aceasta a arătat că a mai fost în interiorul garsonierei, în luna august 2006, împreună cu fiul său, pentru ca acesta să spele haine, însă afirmă că nu a rămas mai mult de 5 minute în locuinţă, destul pentru a deschide o uşă de la debara şi a observa nişte sticle cu băutură, pe care însă nu le-a atins.
Mai arată inculpata că în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006 a vorbit atât cu fiica sa, cât şi cu fiul ei pe telefonul mobil al celei dintâi, dar nu a putut preciza ora acestei convorbiri, sau cel puţin momentul când a avut loc, raportat la cele două deplasări ale sale la Hermes şi respectiv, Mercur dar şi că, pe parcurs, nu s-a întâlnit cu nici un cunoscut.
Din lista convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon aparţinând inculpatei 0747/yyyy, rezultă că aceasta a apelat numărul de telefon al fiicei sale M.B. în data de 4.11.2006 la orele 10, la acest moment aceasta vorbind şi cu fiul său, care era acasă.
A mai precizat inculpata că în data de 3 noiembrie 2006 a contactat-o telefonic pe martora R.I., proprietara locuinţei pe care o ocupa cu chirie, rugând-o să o amâne cu plata chiriei, însă a afirmat că, cu această ocazie, nu a făcut vorbire despre sora sa.
Inculpatul M.N. a arătat în declaraţia sa olografă dată în faza de urmărire penală că în data de 4 noiembrie 2006 s-a trezit la ora 9, a ajutat prin casă la curăţenie şi la solicitarea bunicii sale, a plecat după nişte cumpărături însă cu aproximativ 10 minute înainte de acest moment, fiind în locuinţă, au auzit el şi bunica sa, sunetul sirenei maşinii de pompieri. Mergând după cumpărături a trecut şi pe la prietenul său J.T., pentru a-i spune că nu poate ieşi afară înainte de ora 16.
În declaraţia de învinuit din data de 6 noiembrie 2006, inculpatul declară că s-a trezit la ora 9, în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, după el trezindu-se bunica şi sora sa, că a mers după ouă şi lapte la circa 3-4 ore după ce s-a trezit, făcând aceste cumpărături la magazinul de la parterul blocului, înainte trecând şi pe la prietenul său J.T.. Afirmă şi cu acest prilej că, înainte de a pleca de acasă, a auzit sirenele maşinii pompierilor şi că după ce au aflat vestea de la martorul W.A. care a sunat-o pe sora sa, a anunţat-o despre deces şi pe mama sa, telefonându-i de la un telefon public cu o cartelă pe care sora sa i-a pus-o la dispoziţie.
A mai arătat inculpatul că a văzut victima, ultima dată, în preziua morţii acesteia, când a ajutat-o să ducă un monitor de calculator şi în plus, arată că în timp ce îşi făcea un ceai, în data de 6 noiembrie 2006, s-a ars la un deget. Recunoaşte de asemenea, inculpatul că discutând în data de 5 noiembrie 2006 cu martora C.M., vânzătoarea de la magazinul situat la parterul blocului în care locuieşte, şi-a exprimat temerea că va fi bănuit de comiterea crimei.
Ulterior, inculpatul a mai fost audiat în zilele de 14 decembrie 2006 şi respectiv 2 martie
2007, împrejurările noi despre care a făcut referire fiind acelea că obişnuia să joace la pariuri sportive, însă că nu a câştigat niciodată, precum şi faptul că în ziua decesului mătuşii sale, întâlnindu-se cu prietenul său J.T. i-a spus acestuia că ar avea în locuinţa mătuşii sale suma de 500 euro şi că se teme că banii au ars.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de judecată, inculpatul M.N. a declarat că în data de 04.11.2006, s-a trezit pe la ora 9.30, iar după cca 10 minute a sunat mama sa, în realitate telefonul fiind dat la ora 10,00. Afirmă că, până la ora 12.00 , împreuna cu bunica si sora sa s-au uitat la televizor, după care bunica i-a cerut să meargă la magazinul situat la colţul blocului, după lapte si oua. Înainte de face cumpărăturile respective, afirmă inculpatul, a trecut pe la prietenul său T., pentru a-l anunţa că nu poate ieşi afară decât după orele 17. A precizat
inculpatul că, înainte de a ieşi din casă pentru a merge la cumpărături, a auzit nişte sirene, despre care bunica sa a spus că sunt ale maşinilor de pompieri şi că a lipsit circa 30 minute.
Totodată, a arătat inculpatul că ultima dată a fost in locuinţa mătuşii sale, vineri 03 noiembrie 2006, pe la ora 8.30, pentru a-i duce un monitor, când a rămas cca 20 minute şi că, cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o acesteia, a văzut-o servind pe cineva cu votcă Kreskova.
A recunoscut inculpatul împrejurarea că i-a spus prietenului său T., că in locuinţa mătuşii sale s-ar afla 500 euro, care i-ar aparţine, insa nu a putut explica de ce a făcut aceste afirmaţii şi a susţinut că într-una din zilele următoare s-a ars la un deget.
Nu a putut preciza inculpatul dacă, la momentul când i-a sunat mama lor, aceasta era acasă ori la cumpărături şi a afirmat că în locuinţa mătuşii sale, în debaraua de la intrare erau sticle de băuturi, în vecinătatea detergentului de rufe, explicând că astfel, este posibil să le fi atins. (f.47 dos. inst.)
In dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, într-o încăpere situată la parterul blocului unde locuia victima, începând cu orele 9,00, a avut loc o şedinţă a Asociaţiei de Locatari, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului R.I. - preşedintele asociaţiei, şi din copiile xerox ale caietului de procese-verbale ale şedinţei.
Potrivit declaraţiei martorului R.I. din faza de urmărire penală, dată în 07.03.2007, în jurul orelor 9.00, cu puţin timp înainte de începerea şedinţei, 1-a văzut intrând pe uşa blocului pe inculpatul M.N., pe care 1-a şi întrebat unde merge, acesta spunând că se deplasează, până la mătuşa lui. Nu au trecut 5 minute şi martorul 1-a văzut pe inculpatul minor plecând, întrebându-1 de ce a stat aşa de puţin, fără ca minorul să răspundă ceva. În continuare afirmă martorul, şedinţa a durat până la orele 11.00 când a urcat în apartamentul său, pentru ca, după circa 5-10 minute, să fie anunţat de către martora B.R. că există un incendiu într-o garsonieră situată la parterul blocului.
Cu ocazia audierii sale în faza de judecată, martorul R.I. a susţinut aceleaşi aspecte, fiind ferm în privinţa datei şi orei când l-a văzut pe inculpat mergând spre locuinţa mătuşii sale, precizând însă, că acesta nu a rămas decât 1-2 minute, martorul opinând că probabil, nici nu a intrat în garsonieră, din cauza timpului prea scurt. A arătat martorul că inculpatul a venit şi a plecat în fugă şi în plus, a declarat că pompierii au ajuns la faţa locului în jurul orei 11-11,30, deşi în procesul verbal de intervenţie este consemnată ora 12,56.
De menţionat este faptul că inculpatul M.N. a susţinut că în realitate, a fost văzut de martorul R.I. în data de 3.11.2006 când a mers la mătuşa sa, să o ajute să ducă un monitor, însă inculpatul a precizat totodată, că a rămas circa 20 minute în locuinţa acesteia or, martorul declară că inculpatul nu a rămas decât câteva minute şi este ferm atunci când afirmă că l-a văzut pe inculpat în data de 4.11.2006.
În legătură cu aceste din urmă aspecte, s-a procedat la audierea martorilor B.R. şi S.G., vecini cu victima şi au fost audiaţi cei doi agenţi de poliţie care s-au prezentat la faţa locului, martorii M.L. şi P.C..
Astfel martora B.R., locatară a imobilului în care locuia şi victima, şi vecină de palier cu aceasta, în declaraţia sa din data de 09.03.2007 a arătat că într-adevăr, în data de 04.11.2006 a avut loc o şedinţă a asociaţiei de locatari începând cu ora 9,00 care a durat până la orele 11,00 şi că, trecând pe lângă uşa acesteia, nu a remarcat nimic suspect, însă după circa trei sferturi de oră, deci pe la ora 11,45 a anunţat-o o vecină că din garsoniera victimei iese fum şi atunci l-a contactat pe preşedinte.
În faţa instanţei, aceeaşi martoră declară că şedinţa ar fi durat în realitate până la orele 10,30 şi după terminarea ei, trecând pe lângă garsoniera victimei, nu i-a atras nimic atenţia, însă în jurul orei 11-11,20 un vecin a anunţat-o despre incendiu.
Martorul S.G. a fost audiat doar în faza cercetării judecătoreşti, fiind de asemenea, locatar al imobilului situat pe strada D. 11, şi a arătat că a fost anunţat despre incendiu după ora 12,00 şi a fost persoana care a deschis uşa locuinţei, care era închisă, dar neasigurată cu cheia din interior, la câteva minute după aceea, ajungând la faţa locului pompierii.
În faza de urmărire penală a fost depus la dosar un proces verbal (fila 6) întocmit de agenţii de poliţie M.D. şi P.C., din care rezultă că la data de 4.11.2006 în jurul orei 12,50 au fost dirijaţi
de ofiţerul de serviciu la adresa str. D. nr. 11 unde ar fi izbucnit un incendiu, fiind aşteptaţi la faţa locului de martorul S.G..
În faţa instanţei, martora M.D. a precizat că, de la momentul sesizării lor, au ajuns la faţa locului în aproximativ 5 minute, cam în acelaşi timp cu pompierii, declarând că ora consemnată în procesul verbal depus la fila 6, ca fiind ora sesizării, este ora reală, cu o marjă de 15 minute în plus ori în minus.
La rândul său, martorul P.C. a precizat că uşa garsonierei era închisă, dar neasigurată din interior, şi că ora consemnată în procesul verbal ca fiind cea la care au fost anunţaţi, respectiv ora 12,50, să se deplaseze la faţa locului este cea reală şi au ajuns acolo de la acest moment, în circa 34 minute.
Coroborând toate aceste declaraţii ale martorilor cu datele consemnate în raportul şi procesul verbal de intervenţie nr. 272/04.11.2006 întocmite de Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă Avram Iancu al Judeţului Cluj-Detaşamentul de pompieri Cluj-Napoca, respectiv în procesul verbal întocmit de organele de poliţie, rezultă că evenimentul a fost anunţat la ora 12.5012.54, că la ora 13.00- 13.04 pompierii au ajuns locul intervenţiei iar la ora 13.06 a fost localizat incendiul, consecinţele acestuia fiind lichidate la ora 13.30.
În condiţiile în care atât organele de poliţie cât şi pompierii au ajuns la faţa locului, undeva în jurul orei 12,55, deci la foarte scurt timp de la sesizarea incendiului, făcută de un locatar al blocului unde locuia victima, anunţarea celor două instituţii având loc la puţin timp după ce locatarii imobilului au observat că din garsoniera ocupată de A.A. ieşea fum, este cert că susţinerile martorului R.I., care plasează momentul sosirii pompierilor la faţa locului undeva în jurul orei 11-11,30 nu pot fi reale.
Oricum, declaraţia martorului R.I. prezintă o importanţă sporită din perspectiva susţinerilor acestuia, care îl plasează pe inculpatul minor la faţa locului, cu foarte puţin timp înaintea orei 9 dimineaţa, deşi inculpatul a susţinut constant că la ora respectivă dormea la domiciliul său, arătând succesiv în declaraţiile sale că s-a trezit fie la ora 9, fie la ora 9,30.
Pe de altă parte, partea vătămată A.E., tatăl victimei a declarat la data de 4.11.2006 într-o declaraţie olografă, că în seara anterioară victima a plecat de la restaurant spre domiciliul său în jurul orei 23,00 şi că a fost anunţat despre cele întâmplate, de organele de poliţie, care l-au contactat telefonic în jurul orei 13,30.
În declaraţia din data de 12.12.2006 partea vătămată declară că, după aflarea veştii, a ajuns la garsoniera în care locuia fiica sa în jurul orei 14,00 şi a mai precizat că la întoarcerea în ţară, fiica sa avea în bancă suma de 1000 euro, din care i-a împrumutat suma de 800 euro şi a descris relaţiile dintre cele două fiice ale sale, ca fiind alterate, motivul acestei situaţii fiind relaţia inculpatei cu martorul T.R..
Ulterior, la data de 24.01.2007 fiind din nou audiat, partea vătămată A.E. a relatat o discuţie între inculpată, aflată la acel moment în stare de arest preventiv şi martorul T.R., în care cea dintâi insista ca cel din urmă să-şi amintească că în data de 4.11.2006 a fost plecat de acasă, iar la întoarcere a venit cu 4 ardei iuţi, pe care i-ar fi luat de la sora sa. În plus, a arătat partea vătămată că în joia dinaintea decesului, A. a luat de la el câţiva ardei iuţi, pe care nu a avut timp să îi gătească, însă în ciuda acestui fapt, când a verificat, a constatat că nu mai erau în frigider. A mai arătat partea vătămată că nu a văzut sticle cu băutură în locuinţa victimei.
Actuala soţie a părţii vătămate A.E., martora A.A. a declarat cu ocazia audierii din faza de urmărire penală că au aflat despre deces în jurul orei 13,30, şi că în data de 5 11.2006 discutând la telefon cu concubinul italian al victimei, acesta i-ar fi spus că a povestit cu A. în dimineaţa zilei de
4.11.2006, în jurul orei 9 şi că aceasta era pregătită să meargă la restaurantul tatălui său.
Ulterior, martora a declarat, la data de 24.01.2007, că martorul W.A. Wilhelm o sunase pe A. în jurul orei 10.00, însă fără succes, în dimineaţa zilei de 4.11.2006 şi că l-a însoţit pe soţul său la faţa locului, după ce au aflat vestea, unde au apărut undeva în jurul orei 14-14.30, inculpata şi concubinul său. A mai precizat cu acest prilej martora că, în preziua morţii sale, victima i-a relatat că a fost sunată de sora sa, pentru a-i cere bani.
În faţa instanţei de judecată, martora A.A. a declarat că au fost anunţaţi despre deces în jurul orei 13,00 şi a precizat ca reală împrejurarea că victima i-ar fi spus că sora sa i-a cerut bani, dar nu a putut arăta dacă a făcut acest lucru personal, telefonic ori prin intermediul mamei sale.
De menţionat, la acest moment este faptul că audiat fiind, în data de 09.11.2006, concubinul victimei martorul M.F. a arătat că într-adevăr, a avut o discuţie telefonică cu A., în noaptea de 3/4.11.2006, între orele 23.30-2.00, când aceasta i-a relatat că şi-a petrecut ziua la restaurantul tatălui său şi că intenţionează să meargă acolo şi în ziua următoare, iar în dimineaţa zilei de 4.11.2006 pe la orele 7.00 a primit de la aceasta un SMS, conţinând un mesaj amoros. A confirmat martorul şi faptul că în luna august 2006 i-a trimis acesteia suma de 1000 euro într-un cont deschis la Banca Transilvania.
Rezultă astfel că faptele au fost comise în intervalul cuprins între noaptea de 3 noiembrie 2006, orele 23.00, când victima a ajuns acasă de la petrecerea organizată la restaurantul tatălui său şi data de 4 noiembrie 2006 ora 12.56, ora intervenţiei pompierilor.
Acest interval de timp este cel mai larg admisibil însă, în realitate el trebuie mult restrâns, în condiţiile în care victima a purtat o discuţie telefonică cu concubinul său până în jurul orei 2.00 noaptea, iar primele semne ale incendiului au fost observate în jurul orele 11,30-12,00, la momentul declanşării focului victima fiind decedată, moartea sa datorându-se leziunii produse prin lovire cu un corp înţepător, respectiv cuţitul găsit la faţa locului, astfel cum rezultă din concluziile actului medico-legal şi nu arsurilor care nu au avut caracter vital, fiind produse după deces.
În plus, având în vedere susţinerile martorului M.F. legat de primirea acelui SMS de la victimă în cursul dimineţii zilei de 4.11.2006, coroborat cu împrejurarea că aceasta era îmbrăcată cu haine de stradă şi încălţată cu botine, aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului, rezultă că, cel mai probabil omorul a fost comis în cursul dimineţii, după ce victima s-a trezit şi s-a îmbrăcat, în scopul de a merge la restaurantul tatălui său, până la orele 10.00, oră la care victima a fost contactată telefonic de martorul Weisz, fără succes.
De remarcat este şi faptul că nu s-au găsit urme de forţare a uşii de acces în garsoniera victimei, ceea ce denotă faptul că aceasta a deschis-o de bunăvoie.
Martorul W.A.V., fiul adoptiv al părţii vătămate A.E. a declarat în faţa procurorului, că aproximativ în jurul orei 13,30, după aflarea veştii despre A., a contactat-o telefonic pe martora M.B., spunându-i că a avut loc un accident.
În faţa instanţei de judecată, la data de 24.01.2008, martorul declară că ar fi aflat despre decesul A. în jurul orei 12,00 de la un poliţist care i-a căutat la domiciliu, însă această împrejurare nu poate fi reală, la acel moment poliţiştii încă nu fuseseră sesizaţi, deci nicidecum nu puteau să îl fi anunţat pe tatăl victimei despre cele întâmplate, nefiind la rândul lor în cunoştinţă de cauză. A declarat martorul că a sunat-o pe B., după aproximativ o jumătate de oră, însă din discuţia avută cu aceasta şi-ar fi dat seama că nu ştie nimic, motiv pentru care a resunat-o după o oră sau două. Totodată, martorul a confirmat faptul că a sunat-o pe A. în dimineaţa zilei de 4.11.2006 fără ca aceasta să îi răspundă.
Martora C.M.M. a arătat, cu ocazia audierii sale în faţa procurorului, dincolo de faptul că cele două surori nu erau în relaţii bune şi nu se vizitau de mai bine de 1 an şi aceea că, împreună cu victima s-au deplasat la petrecerea organizată la restaurantul lui A.E. şi că tot împreună au plecat spre casă în jurul orei 24.00.
În faţa instanţei de judecată, martora C.M.M. arată că în data de 3.11.2006 a mers la locuinţa victimei pe la orele 19,30 şi împreună au plecat la petrecere, cu acea ocazie, observând că locuinţa era curată şi ordonată, fără haine ori sticle sau alte obiecte împrăştiate şi au rămas la restaurant până în jurul orei 24.00. Totodată, martora a precizat că, cu ocazia unei vizite făcută victimei în cursul lunii octombrie 2006, într-o perioadă când aceasta îşi zugrăvea garsoniera, a remarcat în cămară printre altele, şi o sticlă de votcă, a cărei marcă nu o poate preciza.
Martora C.M., vânzătoare la magazinul situat la colţul blocului unde inculpatul locuia şi de unde susţine că ar fi cumpărat lapte şi ouă, a declarat iniţial că, în data de 4 noiembrie 2006, nu reţine ca inculpatul să fi cumpărat ceva de la magazin, declaraţia sa fiind dată la 2 zile după comiterea faptei.
La confruntare însă, martora a arătat că l-a văzut prima dată pe învinuit în jurul orelor 13.00-14.00 şi că acesta ar fi cumpărat totuşi ceva de la magazin, acest lucru fiindu-i adus aminte de către învinuitul însuşi cu care se întâlnea în fiecare zi. Este de menţionat că această confruntare a avut loc la 29 ianuarie 2007, la aproape 3 luni de la comiterea faptei, ocazie cu care martora „şi-a adus aminte” atât de oră cât şi de faptul că inculpatul a cumpărat produse, lucru pe care 1-a negat la 2 zile de la săvârşirea infracţiunilor, rezultând că memoria i-a fost ajutată de către inculpat.
Este deci evident că inculpatul a încercat să determine schimbarea declaraţiilor martorilor care demonstrau că şi el a fost ieşit din casă în intervalul critic, martori care provin din anturajul său.
În faţa instanţei de judecată, martora C.M. infirmă cu fermitate susţinerile inculpatului în sensul că ar fi cumpărat lapte şi ouă de la magazinul în care lucra, sens în care a precizat că în dimineaţa de 4.11.2006 a făcut curăţenie în magazin, motiv pentru care nu reţine să fi intrat cineva înăuntru, şi că l-a văzut pe inculpat însoţit de sora sa ieşind din bloc în jurul orei 13.00, cu menţiunea că a auzit sirenele pe la orele 11.00-12.00.
Şi în acest caz, martora a devansat cu un anumit interval, orele precizate mai sus, deoarece incendiul a fost anunţat după orele 12,50, pompierii intervenind pentru stingerea lui după orele 12,56, anunţarea membrilor familiei fiind ulterioară.
În legătură cu comportamentul inculpatului M.N. din ziua crimei şi cu reperele orare pe care acesta le-a precizat, prezintă relevanţă în afara declaraţiilor martorei C.u Monica şi declaraţiile surorii sale, ale bunicii G.R. şi ale prietenului său J.T..
Astfel bunica inculpatului, martora G.R. a declarat în faţa procurorului că în data de 4 noiembrie 2006, s-ar fi trezit după inculpat, pe la orele 9, iar în jurul orelor 10.00, 1-a trimis pe acesta să cumpere ouă şi lapte, dându-i în acest scop suma de 50.000 ROL, că inculpatul ar fi trebuit să se ducă doar până la magazinul de la parterul blocului însă a lipsit destul de mult, probabil o jumătate de oră.
În faţa instanţei de judecată, martora declară că s-a trezit după nepotul său şi înaintea nepoatei şi că l-a trimis pe băiat după unele cumpărături, fără a putea preciza ora, însă a afirmat că s-a întâmplat acest lucru după ce s-a terminat emisiunea lui Cristian Tabără şi că la momentul când s-au auzit sirenele pompierilor, inculpatul era încă acasă.
La rândul ei, sora inculpatului martora M.B. arată în faza de urmărire penală, faptul că inculpatul a ieşit la cumpărăturile arătate în jurul orelor 11.00, şi a lipsit circa 40 de minute iar la întrebarea martorei a susţinut că a stat aşa de mult pentru că a stat de vorbă cu vânzătoarea de la magazin (f. 137-138 d.u.p.). A mai arătat martora că după ce fratele său s-a întors de la magazine, a fost sunată de martorul Weisz care i-a spus că a avut loc un incendiu, că l-a trimis pe N. să vadă ce se întâmplă şi că înainte de a fi sunată de F., deci după sosirea lui N. de la cumpărături, a auzit sirenele pompierilor.
În faţa instanţei de judecată, martora arată că, odată cu începerea emisiunii lui Cristian Tabără la PRO TV, a închis televizorul, susţinând că fratele său a mers la cumpărături, după ce sau auzit sirenele pompierilor, lipsind circa 40-50 minute. A mai arătat martora că, înainte ca mătuşa sa să se întoarcă din Italia, i-a dispărut cheia pe care o avea de la garsoniera acesteia, susţinând că acea cheie era separată de celelalte chei ale sale, deşi în faza de urmărire penală a precizat că pe breloc i-au rămas celelalte chei, ceea ce denotă faptul că aceasta a fost mai degrabă luată de cineva, decât pierdută.
Amănuntele furnizate de cele două martore cu ocazia primelor audieri, dovedesc sinceritatea lor şi faptul că au relatat liber cele petrecute în dimineaţa respectivă, rezultând cu certitudine faptul că inculpatul a plecat de acasă înainte să se audă sirenele pompierilor, prin declaraţiile lor ulterioare, încercând însă să avanseze ideea că minorul a plecat totuşi de acasă, după ce s-au auzit sirenele, astfel încercând să se plieze pe apărările sale.
Celălalt reper oferit de aceste martore, cu privire la momentul plecării inculpatului la cumpărături, şi anume emisiunea lui Cristian Tabără, despre care nici una dintre ele nu a făcut vorbire în faza de urmărire penală, iar în faza de judecată se contrazic, bunica afirmând că au urmărit emisiunea, în timp ce nepoata susţine că, odată cu începerea acestei emisiuni a închis
televizorul, nu se verifică, deoarece din datele furnizate de acest post de televiziune, în data de
4.11.2006, nu a fost difuzată vreo emisiune cu Cristian Tabără.
Trebuie precizat faptul că inculpatul încă de la început, ştiind că a comis fapta, a încercat să acrediteze ideea că a plecat la cumpărături în jurul orelor 13.00, când se auzeau deja sirenele maşinii de pompieri, care au venit la intervenţia la locuinţa victimei (f.200-202 d.u.p.), într-un fel sau altul acesta sugestionându-i pe cei din anturajul său, în acest sens.
Martorul J.T. declară în faza de urmărire penală că, în data de 4.11.2006 în jurul orei
15,00, N. l-a căutat, spunându-i că merge după cumpărături şi că, la rândul său l-a căutat pe acesta în jurul orei 15,45 când inculpatul ieşea de la magazinul situat la colţul blocului şi că în data de 5.11.2006 i-ar fi spus că mătuşa sa a fost omorâtă în ziua precedentă pe la orele 11,00 şi că are în locuinţa mătuşii sale suma de 500 euro, despre care nu ştiau decât ei doi.
A precizat martorul că inculpatul avea asupra sa mai mulţi bani ca de obicei, sens în care 1-a întrebat pe acesta de unde provin, iar inculpatul i-a răspuns că a jucat la pariuri sportive şi a câştigat. De asemenea, inculpatul ar mai fi spus şi că nu-1 interesează banii pe care îi avea în locuinţa mătuşii sale, ci a precizat că îi este frică să nu fie acuzat de moartea acesteia, dat fiind că amprentele sale se găsesc în casă.
Inculpatul manifestase de altfel, această „temere” şi faţă de martora C.M. cu care s-a întâlnit în data de 6 noiembrie 2006, după ce o căutase insistent la magazin şi în data de 5 noiembrie 2006, foarte important fiind faptul că la momentul discuţiei cu cei doi martori, asupra sa nu planau nici un fel de bănuieli, urmărirea penală nefiind începută
Audiat fiind în faţa Tribunalului Cluj, martorul J.T. declară că de fapt, inculpatul l-a căutat pe la orele 10.00-11.00, când i-a şi spus că merge la cumpărături, (de observat este faptul că inculpatul afirmă că a plecat la cumpărături undeva după orele 12,00), şi că l-a căutat pe acesta în jur de ora 15.00-16.00, menţinându-şi declaraţiile anterioare, referitoare la suma de bani pe care chipurile, o avea la mătuşa sa, împrejurarea că se teme să nu fie învinuit de moartea ei, faptul că acesta i-a spus că a aflat de la poliţişti că fost omorâtă în jurul orei 10.00, sau că l-a rugat să îi facă nişte CD-uri cu muzică, ocazie cu care a observat că avea cca 100 lei, mai mult ca de obicei. Martorul arată că l-a întrebat pe inculpat de unde are atâţia bani, iar inculpatul i-a răspuns că a jucat la pariuri sportive şi a câştigat. De asemenea, inculpatul ar mai fi spus că nu-1 interesează aceşti bani, ci faptul că îi este frică să nu fie acuzat de moartea mătuşii sale, dat fiind că amprentele sale se găsesc în casă.
Tribunalul Cluj reţine că omorul a fost comis în cursul dimineţii zilei de 4.11.2006, probabil până în jur de ora 10,00, oră la care inculpata a discutat telefonic cu fiica sa şi cu inculpatul, aceştia fiind la acel moment la domiciliu, în condiţiile în care bunica şi sora sa s-au trezit după inculpat, (martora M.B. cu foarte puţin timp înainte de primirea apelului telefonic de la mama sa în jurul orei 10,00), care la ora 9 dimineaţa, în fugă, a trecut pe la locuinţa mătuşii sale, fiind observat de martorul R.I., în timp ce inculpata în intervalul orar 8,30-10,30 afirmă că nu se afla acasă, ci la cumpărături, deşi nu s-a întâlnit cu nimeni pe traseu, iar benzile martor ale caselor de marcat ale magazinului Mercur, de unde ea susţine că a făcut anumite cumpărături, nu îi confirmă declaraţia, produsele specificate ca fiind achiziţionate din acel loc, nefiind cumpărate în ziua respectivă. În plus, perimetrul în care erau situate locuinţa victimei şi cele ale inculpaţilor, este foarte restrâns, fiind uşor de parcurs distanţele dintre aceste imobile, ceea ce a permis inculpaţilor să se deplaseze cu mare repeziciune între locuinţa lor şi aceea a victimei.
În faza de urmărire penală a fost audiat şi martorul T.R., concubinul inculpatei A.A.K., acesta susţinând că în dimineaţa zilei de 4.11.2006 Antonia ar fi primit un telefon, în intervalul orar 10.00-12.00, fiind anunţată despre decesul surorii sale, ulterior fiind chemat de aceasta la domiciliul mamei sale în jur de ora 14.00-15.00, martorul afirmând că în cursul dimineţii nici el, nici A.A. nu au plecat de acasă, trezindu-se pe la orele 9.00.
Din lista convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon 0746/xxxx utilizat de martorul T.R., reiese că în data de 4.11.2006 au fost efectuate două apeluri către numărul de telefon 0747/yyyy aparţinând inculpatei, la orele 10,06 respectiv 10,09, ceea ce denotă faptul că aceasta, la acel moment nu era acasă şi nici împreună cu concubinul său, însă nu a răspuns la nici unul dintre aceste apeluri.
Tribunalul Cluj reţine că această împrejurare vine să întărească ideea că, la acel moment inculpata era ocupată cu ştergerea urmelor infracţiunii, în mod cert, între momentul în care viaţa victimei a fost suprimată şi s-a dat foc garsonierei şi până la propagarea incendiului şi intervenţia pompierilor, trecând un anumit interval de timp, în jurul orei 11.00 când s-a terminat şedinţa de bloc nefiind prezente încă, semnele incendiului.
În două declaraţii, una dată în faţa organelor de poliţie şi una în faţa procurorului, martora R.I. a arătat că în data de 4 noiembrie 2006 a fost sunată de către inculpată care i-a spus că nu-i poate plăti chiria şi o roagă să o amâne, pentru că sora ei a fost ucisă de către italieni.
In realitate, telefonul a fost dat de inculpată în data de 3 noiembrie 2006 la ora 8.18, de pe telefonul martorului T.R. iar la confruntarea dintre inculpată şi martoră, aceasta din urmă a revenit asupra declaraţiei, arătând că în cursul convorbirii telefonice din data de 3 noiembrie 2006 inculpata nu a spus că sora sa ar fi decedat, confirmând aceste împrejurări şi în faţa instanţei de judecată.
Declaraţia martorei rămâne în continuare relevantă sub aspectul dificultăţilor financiare ale inculpatei, acesta rezultând a fi mobilul crimei, conform Tribunalului Cluj.
În locuinţa victimei, au fost descoperite urmele celor doi inculpaţi, pe cuţitul corp delict, găsit pe suprafaţa cadavrului şi pe anumite obiecte aflate în imediata apropiere a acestuia, respectiv două sticle de băutură.
Dacă în privinţa inculpatului M.N., prezenţa unor urme create de el în casa victimei ar fi explicabilă, prezenţa urmelor inculpatei A.A.K. pe obiectele corp delict, inclusiv pe cuţitul cu care s-au aplicat lovituri victimei, apare ca fiind cu totul inexplicabilă, faţă de declaraţiile acesteia în sensul că nu a mai fost în casa victimei cu circa 1 an înainte, de comiterea faptei.
Ambii inculpaţi şi-au nuanţat pe parcurs declaraţiile, pentru a explica într-un fel sau altul prezenţa acestor urme, (afirmând inculpata că totuşi, a mai intrat în locuinţă în cursul lunii august 2006, când s-ar fi uitat intr-o cămară, unde a văzut o cutie cu băuturi, iar inculpatul că a văzut sticle de băuturi în casa victimei, ba chiar a văzut-o pe aceasta servind pe cineva cu votcă) însă neconvingător, motiv pentru care tribunalul a apreciat că urmele au fost create de aceştia la data de 4.11.2006, ele fiind ridicate chiar de pe cuţitul cu care s-a comis crima şi de pe cele două sticle care au fost găsite în apropierea patului pe care se afla victima, aşa cum rezultă din fotografiile judiciare depuse la d.u.p., probabil folosite la incendierea garsonierei.
Se remarcă din aceleaşi fotografii efectuate la faţa locului, dezordinea care domneşte în cameră, sertarele răsturnate, semn că au fost căutate bunuri care să fie însuşite, în condiţiile în care martora C.M.M. a precizat că, aflându-se în locuinţa victimei cu o seară înainte, a văzut că era ordine şi curăţenie.
Concluziile raportului de constatare biocriminalistică, precum şi locul în care obiectele purtătoare de urmă au fost găsite, pe cadavru şi în imediata apropiere a acestuia, demonstrează nesinceritatea ambilor inculpaţi în - privinţa prezenţei lor în locuinţa victimei în data de 4 noiembrie 2006 iar în ceea ce o vizează pe inculpată, nesinceritatea declaraţiei de nerecunoaştere a infracţiunii de omor.
Existenţa urmelor biologice descoperite în interiorul garsonierei pe care o ocupa victima şi în care s-a evidenţiat profilul genetic al celor doi inculpaţi, indică în mod cert prezenţa recentă a acestora în locuinţă, iar valabilitatea ca probă a raportului de constatare biocriminalistică efectuat, este dincolo de orice îndoială, un astfel de procedeu fiind în măsură să excludă profilul genetic al unei persoane cum a fost cazul de exemplu, al concubinului inculpatei, martorul T.R..
Mai mult, probabilităţile exprimate în raport sunt absolut convingătoare, de ex. probabilitatea ca o altă persoană să se substituie inculpatei în profilul genetic descoperit pe cuţitul găsit la faţa locului este de 1 la 276243 indivizi, în măsura în care populaţia mun. Cluj-Napoca era estimată la 1 ianuarie 2008 la 309.300 locuitori.
În acelaşi timp, pe sticla de votcă marca Kreskova, găsită la faţa locului a fost identificat un amestec de profile genetice ce provin de la minim 3 persoane iar o altă persoană din populaţia caucaziană care să o substituie pe inculpată, ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 1.036.269.430 indivizi.
Acest mijloc de probă reprezintă, în opinia Tribunalului Cluj, cel mai eficient instrument de identificare a persoanelor în medicina legală şi în investigaţiile de ordin criminalistic, precum şi cel mai fiabil, puterea sa de excludere fiind absolută, ceea ce face posibilă exonerarea rapidă şi definitivă a suspecţilor inocenţi, cum a fost în cazul de faţă, situaţia martorului T.R..
Într-o anchetă, un test genetic poate spune dacă profilul ADN al unei persoane suspecte corespunde cu profilul ADN obţinut dintr-o probă biologică prelevată de la locul crimei, însă singură această probă nu poate conduce la stabilirea vinovăţiei unei persoane.
În cazul de faţă, aceste probe ştiinţifice se completează cu alte probe administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu, că atât inculpatul M.N. cât şi inculpata A.A.K. au lipsit de la domiciliu în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, când viaţa victimei a fost suprimată, inculpatul a fost văzut la faţa locului în dimineaţa crimei, şi-a manifestat în mod repetat temerea că ar putea fi acuzat, a fost văzut cu bani asupra sa, mai mulţi ca de obicei, are un comportament violent, în timp ce inculpata se confrunta cu lipsuri materiale, fiind în imposibilitate de a-şi achita chiria şi la un moment dat, anterior crimei a apelat la sora sa pentru ajutor, în ciuda relaţiilor pe care le avea cu aceasta.
Tribunalul a precizat faptul că inculpata A.A.K. a fost supusă testului poligraf, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, din data de 22.01.2007 evidenţiind la întrebările relevante pentru cauză, reacţii specifice comportamentului simulat.
Rezumând, tribunalul a reţinut că în data de 4 noiembrie 2006, cel mai probabil înainte de ora 10.00, inculpaţii A.A.K. şi M.N., în baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat la locuinţa victimei A.A., suprimându-i viaţa prin violenţă şi i-au incendiat garsoniera în scopul ştergerii urmelor, sustrăgând suma de aproximativ 100 lei.
Martora C.M.M. a arătat că victima avea aproximativ 2 milioane lei în poşetă, că a plătit taxiul cu care s-au deplasat la şi de la restaurantul tatălui ei în data de 3 noiembrie 2006, ceea ce însemna că trebuia să mai aibă nişte bani asupra sa, însă în poşeta găsită la faţa locului nu s-au găsit sume în lei, ceea ce demonstrează faptul că acestea au fost sustrase.
În plus, aşa cum a rezultat din declaraţia părţii vătămate A.E., la venirea în tară victima a avut într-adevăr în bancă suma de 1000 euro din care i-a dat părţii vătămate suma de 800 euro, iar în locuinţa victimei a fost găsită suma de 185 euro, ceea ce confirmă declaraţia părţii vătămate.
Fără îndoială, ceea ce s-a petrecut în garsoniera victimei A.A. în data de 4 noiembrie 2006, în cursul dimineţii, respectiv modalitatea concretă în care inculpaţii au acţionat pentru a-i suprima viaţa şi pentru a ascunde urmele infracţiunii, prin incendierea garsonierei, nu se va putea stabili cu exactitate în lipsa recunoaşterii celor doi inculpaţi, concluzionează tribunalul.
Ceea ce este cert, este faptul că moartea victimei a fost una violentă şi s-a datorat unei lovituri de cuţit, cuţit pe care s-a găsit sângele inculpatei, că pe alte bunuri din locuinţă s-au găsit urme biologice provenind de la ambii inculpaţi şi că prezenţa acestora nu este explicabilă prin prisma declaraţiilor acestora, că inculpaţii au avut atât ocazia, cât şi mobilul comiterii faptelor, asupra inculpatului M.N. fiind văzute anumite sume de bani.
Raportat la conţinutul deciziei nr. 35/22.09.2008 pronunţate în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la încadrarea juridică a faptei de omor urmată de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului, în baza art. 334 C.p.p. instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpaţi, din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d Cpen. în infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a şi c şi art. 176 lit. d Cpen. şi profanare de morminte, prev. de art. 319 Cpen., câtă vreme după comiterea omorului, inculpaţii au incendiat cadavrul victimei, în vederea ascunderii faptei comise, fiind vorba despre două fapte distincte, succesive.
Mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, sunt în măsură să conducă la concluzia indubitabilă a vinovăţiei inculpaţilor, potrivit Tribunalului Cluj.
In drept, faptele inculpaţilor A.A.K. şi M.N. care în dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2006, au acţionat în comun şi au suprimat prin violenţă viaţa victimei A.A. (sora şi respectiv mătuşa lor), în urma unei înţelegeri prealabile în scopul de a o deposeda de bani, sustrăgând ulterior suma de 100 RON de la aceasta şi incendiindu-i locuinţa, în scopul ştergerii urmelor, întrunesc
elementele constitutive ale infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174, 175 lit.a şi c, 176 lit.d din C.pen.; profanare de morminte, prev. de art. 319 C.pen.; tâlhărie calificată, prev. de art.211 al. 1, al.2/1 lit.a şi c; distrugere calificată, prev. de art.217 al.4 din C.pen. aflate în concurs potrivit art.33 lit.a C.pen. cu art.99 şi urm. C.pen. faţă de inculpatul minor şi 75 lit.c faţă de A.A..
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpaţilor şi circumstanţele ce atenuează ori agravează răspunderea penală a acestora.
Dincolo de gravitatea deosebită a faptelor comise, ce rezultă atât din circumstanţele concrete ale săvârşirii lor, mijloacele folosite şi relaţiile de rudenie care leagă părţile, tribunalul a avut în vedere şi circumstanţele ce caracterizează persoana inculpaţilor, fiecare dintre ei fiind infractor primar, aflat la prima confruntare cu legea penală, fiind nesinceri pe parcursul procesului penal.
În cauză au fost efectuate în privinţa fiecăruia dintre inculpaţi referate de evaluare psihosocială de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, depuse la dosarul cauzei, filele 56-59, respectiv 117-120, în privinţa minorului fiind evidenţiat un comportament agresiv atât faţă de membrii familiei, cât şi faţă de alte persoane, precum şi lipsa de dorinţă, decât la nivel declarativ, de continuare a studiilor şi de obţinere a unei calificări, precum şi atitudinea permisivă şi protectoare a mamei sale. În privinţa inculpatei, s-a considerat că aceasta dispune de suficiente resurse interne, (respectiv motivaţie şi atitudine pozitivă faţă de muncă, preocupare faţă de copii, dorinţa de a nu mai intra în contact cu legea), care coroborate cu sprijinul familiei de provenienţă pot constitui argumente în sensul ca evoluţia sa ulterioară pe plan socio-familial să fie una pozitivă.
Astfel, s-au aplicat inculpaţilor pedepsele evidenţiate în dispozitivul sentinţei, făcându-se aplicarea dispoziţiilor privind pedepsele accesorii şi ale art.350 C.proc.pen.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii A.A. şi M.N..
Prin motivele scrise şi orale, procurorii au solicitat aplicarea unor pedepse ferme faţă de inculpaţi - respectiv detenţie pe viaţă - pentru inculpata A.A., alături de pedeapsa complementară vizată de art.64 lit.d-e C.pen., precum şi pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit.a teza I lit.b,d,e C.pen.
Faţă de inculpatul M.N. s-a cerut majorarea pedepsei rezultante a închisorii, raportat la pericolul social sporit al faptelor şi al persoanei acestuia, avându-se în vedere poziţia adoptată pe parcursul procesului penal, de nerecunoaştere a infracţiunilor.
În sinteză, procurorii au solicitat aplicarea unor pedepse severe faţă de inculpaţi, raportat la relaţiile de rudenie avute cu victima, la scopul şi modul de înfăptuire a infracţiunilor (jaful şi încendierea locuinţei), la lipsa oricărui respect faţă de valoarea supremă a fiinţelor umane - viaţa, la încercările de a se sustrage rigorilor legii penale, prin nesinceritatea manifestată în faţa organelor judiciare.
Prin apelurile lor, inculpaţii A.A.K. şi M.N. au solicitat achitarea, în baza art.10 lit.c şi art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât nu ei sunt autorii infracţiunilor imputate prin rechizitoriul Parchetului.
În susţinerea căii de atac promovate, inculpatul M.N. a arătat că era illogic s-o omoare pe victimă, câtă vreme aceasta era preocupată de starea sa materială, ajutându-l constant din punct de vedere financiar. Învederează că mobilul infracţiunii nu putea fi jaful, câtă vreme în locuinţa victimei s-a descoperit suma de 185 euro.
Mai mult, procurorul şi instanţa nu au dovedit ora la care s-a produs moartea victimei şi care au fost rolurile lui şi al mamei sale la săvârşirea infracţiunilor, cui i-a aparţinut ideea infracţională şi mobilul faptelor.
Susţine că niciun martor nu l-a văzut în ziua de 4.11.2006 la locuinţa victimei. Pe de altă parte, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză de poliţie în noiembrie 2006, în cadrul IGPR are concluzii de probabilitate, în sensul că pe obiectele corpuri-delicte, s-ar regăsi şi profilul său genetic, sens în care cere înlăturarea lui dintre mijloacele de probă administrate.
Solicită a se ţine cont de avizul Comisiei superioare de Medicină Legală din cadrul INML Mina Minovici din 31 mai 2012, care precizează că pe gura sticlei de votcă, din locuinţa victimei, nu s-au găsit caracterele sale genetice, nici pe vârful cuţitului utilizat la săvârşirea omorului, existând o mică probabilitate ca pe gura sticlei de gin, să existe ADN ce provine de la el şi victima A.A., ceea ce nu dovedeşte însă, că el a omorât-o.
Prin apelul declarat, inculpata A.A.K. a invederat că nu s-a probat de către autorităţi, prezenţa sa la locul faptei, neexistând niciun martor ocular, care să ateste această împrejurare.
Învederează că nu a mai fost în locuinţa victimei din august 2006, ocazie cu care nu a atins nici sticle cu alcool şi nici ustensile de bucătărie, aparţinând surorii sale.
Nu s-au dovedit în speţă, modul de comitere al infracţiunilor, rolurile inculpaţilor, ora decesului şi nici mobilul acestora.
Singura probă ştiinţifică, din faza de urmărire penală, efectuată de IGPR a fost înlăturată prin concluziile actelor medico-legale întocmite de INML Mina Minovici Bucureşti şi avizele Comisiei Superioare din cadrul aceleiaşi unităţi şi care o exclud, din câmpul infracţional.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.
În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal, obligaţie respectată în prezenta cauză conform speţei (Dănilă contra României), de către Curte.
Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Având în vedere apărările formulate de inculpaţii A.A. şi M.N., în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, curtea reţine că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:”principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în faţa acuzatului în audienţă publică şi în vederea unei dezbateri în contradictoriu”. (plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue şi Jabordo versus Spania).
Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.
Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
În prezentul dosar, garanţiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art.5 şi 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului.
Prealabil examinării pe fond a apelurilor Parchetului şi al inculpaţilor, Curtea reţine următoarele:
În primă instanţă, în faţa Tribunalului Cluj ambii au achiesat să dea declaraţie, prin care au negat comiterea infracţiunilor.
Aceeaşi poziţie de nerecunoaştere a faptelor, în circumstanţele evidenţiate în faţa instanţei de fond, inculpaţii au avut-o şi în faţa procurorului.
În apel, ambii inculpaţi au dat declaraţii ample, prin care de asemenea, au negat vreo implicare în uciderea victimei şi incendierea locuinţei acesteia.
În faţa Curţii, inculpaţii prin apărătorii lor au propus administrarea de probe ştiinţifice, o expertiză medico-legală -prin care să se stabilească dacă la locul faptei, pe corpurile delicte, au fost identificate profilelor lor genetice.
Motivele de apel ale inculpaţilor sunt aceleaşi cu cele invocate în faţa instanţei de fond, cu titlu de apărări, mai puţin, efectuarea probei ştiinţifice.
Pentru respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor, Curtea a încuviinţat la solicitarea acestora, la 9 iunie 2010 efectuarea unei expertize medico-legale ADN la INML Bucureşti, întrucât nu există certitudinea că urmele biologice ridicate de pe corpurile delicte, de la locul faptei, aparţin inculpaţilor, ale cărei concluzii, vor fi apreciate prin coroborare cu celelalte probe, conform art.63 şi 64 C.proc.pen. În apel, a fost ascultat A.E., care a renunţat la calitatea de parte vătămată, dorind să fie audiat ca martor. În ciuda tuturor demersurilor făcute, întrucât tribunalul nu l-a ascultat, negăsindu-l, neputând fi reaudiat nici de către instanţa de apel, martorul T.R. dând declaraţie doar la parchet, Curtea a făcut în privinţa lui aplicarea disp.art.327 alin.3 C.proc.pen., dând citire în şedinţa publică din 14 iunie 2012, a celor relatate la fila 72, 79 u.p., urmând a ţine cont de aceste împrejurări la pronunţarea soluţiei.
Având în vedere criticile aduse de inculpaţi, hotărârii tribunalului, instanţa de apel ţinând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a realizat o nouă judecată în fond a cauzei, prin reexaminarea probatoriului deja administrat, precum şi prin prisma noilor expertize medico-legale depuse şi a avizelor eliberate de comisia superioară medico-legală din cadrul INML Bucureşti.
Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de apel le-a oferit inculpaţilor A.A. şi M.N., ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004) şi a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.
Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României-Hotărârea din 15 decembrie 2007).
Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).
Înainte de a analiza solicitările procurorilor de majorare a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea va examina existenţa elementelor laturii obiective şi subiective a infracţiunilor deduse judecăţii.
Astfel, Curtea reţine că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu şi sentinţa tribunalului este însă lipsită de suport probator, a fost reliefată printr-o interpretare trunchiată a probelor, suferind chiar şi din punct de vedere logic, astfel că nu poate fi însuşită de către instanţă.
După efectuarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească în apel, Curtea a reţinut în esenţă, că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal, se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie, distrugere calificată şi profanare de morminte.
Curtea a mai apreciat că mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, nu au reuşit să dobândească statutul de dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpaţilor, în sensul că nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie, ce operează în favoarea acestora.
Contradicţiile dintre mijloacele de probă, caracterul probabil al altora, consolidează starea de dubiu, relativ la comiterea infracţiunilor de către inculpaţi.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care învederează că “motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane, nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a formula o acuzare, sau pentru a justifica o condamnare” (hotărârea Gusinskyi c/a Rusiei din 19 mai 2004).
Este de necontestat faptul că infracţiunile săvârşite în data de 4.11.2006 în garsoniera victimei din Cluj, str.D. nr.11, reprezintă nişte fapte abominabile, însă rolul organelor judiciare, inclusiv al instanţei de judecată, este acela de aflare a adevărului potrivit art.3 C.proc.pen., iar lămurirea cauzei sub toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art.62 C.proc.pen.) şi cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal, reglementate atât de legislaţia internă, cât şi de cea europeană.
În speţă, Curtea a mai reţinut că după trimiterea în judecată a inculpaţilor, mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat acuzarea din actul de sesizare, ci, dimpotrivă, nu au mai susţinut-o.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de INML Mina Minovici Bucureşti la 16.02.2011, rezultă că analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice nu a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană, la nivelul lamei cuţitului găsit la locul faptei. Analiza genetică a urmelor prelevate de pe lama cuţitului, sticla de gin Beefeater, sticla de votca Kreskova, cutia de chibrituri, cana mare de culoare galbenă şi cănile mici de culoare verde, nu a pus în evidenţă material genetic de natură umană.
Faţă de aceste concluzii, Curtea la data de 21.02.2011 a dispus efectuarea unor completări la raportul de expertiză medico-legală examen ADN - efectuat de INML Mina Minovici Bucureşti, care să stabilească: 1) dacă pe obiectele supuse examinării ( sticlă de gin ”Beefeater” fără dop, o sticlă vodcă “Krescova”, cu dop, un cuţit cu lama de metal şi mâner de plastic topit, o cutie de chibrituri, o cană mare de culoare galbenă, o cană mică de culoare verde, o cană mică de culoare verde) au fost identificate urme care să conţină profilul genetic al inculpaţilor sau sunt excluse din câmpul infracţional extractele ADN ale acestora?
2. Dacă neevidenţiarea materialului genetic de natură umană al victimei şi al inculpaţilor, la locul infracţiunii, se datorează funinginii depuse pe obiecte, trecerii unui interval mare de timp-4 ani de la săvârşirea faptelor sau altor cauze?
3. Dacă imposibilitatea efectuării expertizei se poate datora împrejurării că în speţă s-au mai prelevat microurme biologice, utilizate la întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică cu nr. 211439 din 28 noiembrie 2006 de către Institutul de Criminalistică- Serviciul Expertize Biocriminalisttice din cadrul IGPR ?
4. Dacă profilele genetice ale victimei A.A. şi ale inculpaţilor sunt identice sau se regăsesc în urmele biologice ridicate de la locul infracţiunii sau pe obiectele supuse expertizării ?
5. Dacă laboratorul de genetică ce funcţionează în cadrul INML Mina Minovici are atestat ISO 9001?
6. Dacă experţii medico-legali pot explica contradicţiile existente între raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică cu nr. 211439 din 28 noiembrie 2006 efectuat de către Institutul de Criminalistică- Serviciul Expertize Biocriminalistice din cadrul IGPR şi raportul de expertiză al Laboratorului de genetică din cadrul INML Bucureşti din 14 februarie 2011?
La 15 aprilie 2011 au fost depuse la dosarul Curţii, completările solicitate din partea INML Mina Minovici care au învederat următoarele: pe obiectele supuse examinării, reprezentate de
sticla de gin Beefeater fără dop, sticla de votcă Kreskova cu dop, un cuţit cu lamă metalică şi mâner de plastic topit, o cană mare de culoare galbenă, două căni mici de culoare verde şi o cutie de chibrituri, nu a fost pus în evidenţă material genetic de natură umană. Nici la nivelul lamei cuţitului nu s-au pus în evidenţă microurme de sânge de natură umană. Neevidenţierea materialului genetic la nivelul obiectelor ridicate din câmpul infracţional, se poate datora atât acţiunii factorilor din mediu - căldură excesivă, funingine - cât şi faptului că respectivele obiecte au fost supuse anterior unei investigaţii de laborator în cadrul IGPR. La nivelul obiectelor ridicate din câmpul infracţional, au existat probabil urme biologice depuse prin contact. Se cunoaşte că materialul biologic transferat prin mecanism de contact este în general redus cantitativ şi prin urmare, este posibil ca microurmele să fi fost prelevate integral cu ocazia analizelor de laborator efectuate la IGPR. Investigaţia efectuată în cadrul Laboratorului de genetică al INML Bucureşti nu a evidenţiat profile genetice aparţinând victimei sau inculpaţilor, întrucât pe niciunul dintre obiectele analizate nu s-a evidenţiat material genetic de natură umană. Laboratorul de genetică al INML Bucureşti deţine certificare ISO 9001. Pentru lămurirea contradicţiilor dintre raportul de constatare al Poliţiei din noiembrie 2006 şi raportul de expertiză medico-legală examen ADN efectuat la INML Bucureşti în februuarie 2011, s-a recomandat avizarea unuia dintre ele, de către Comisia Superioară de Medicină Legală Bucureşti.
Aşa fiind, Curtea în şedinţa publică din 14.04.2011 a dispus trimiterea întregului dosar la Comisia Superioară de Avizare şi Control a Actelor Medico-Legale din cadrul INML Mina Minovici Bucureşti, pentru avizarea uneia din cele două probe ştiinţifice menţionate.
La data de 16 mai 2011 Comisia Superioară de Medicină Legală a emis Avizul solicitat de instanţă, din care a rezultat că neconcordanţele dintre cele două probe ştiinţifice s-au datorat fie împrejurării că materialul biologic existent pe corpurile delicte analizate, a fost ridicat în totalitate sau cvasitotalitate cu ocazia analizelor de laborator efectuate la IGPR, fie datorită împrejurării că între cele două examinări a trecut un interval de timp de 4 ani, fie datorită modului, locului şi condiţiilor de păstrare a corpurilor delicte la IGPR precum şi a condiţiilor de transport ale acestora către INML.
Faţă de avizul emis, Curtea în şedinţa publică din 9 iunie 2011 a hotărât întocmirea unei adrese către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Bucureşti pentru a proceda la motivarea actului eliberat la 16 mai 2011, întrucât din cuprinsul acestuia rezultă că membrii comisiei nu au reprodus întrebările la care trebuiau să răspundă, nu au descris operaţiile efectuate în cadrul controlului şi nu au precizat motivele concrete pe care s-au bazat, pentru a ajunge la concluziile menţionate în aviz.
La 30 septembrie 2011, s-a depus la dosarul Curţii Avizul motivat al Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul INML Bucureşti rezultând următoarele: testarea ADN pornind de la cantităţi mici şi degradate de material genetic, impune abordarea unor strategii de analiză speciale datorită riscului apariţiei artefactelor de analiză, exprimate sub forma unor semnale false, asemănătoare unor caractere genetice. Determinarea cantităţii şi calităţii materialului genetic este o etapă esenţială pentru caracterizarea unei probe judiciare, ca fiind potenţială sursă de artefacte, lucru cunoscut în genetica judiciară.
La interpretarea profilelor ADN rezultate prin amestecul unor urme de contact (celule epiteliale) provenite de la mai mulţi indivizi umani, trebuie avut obligatoriu în vedere posibilitatea apariţiei artefactelor de analiză. Interpretarea rezultatelor unei testări genetice urmând criterii riguroase de citire a semnalelor detectate de echipamentele de analiză, permite distingerea artefactelor şi raportarea corectă şi fără dubii a profilelor ADN.
Experţii medico-legali au arătat că testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei s-a realizat urmând o serie de protocoale de analiză standard, deşi respectivele probe judiciare ar fi necesitat de către poliţie o abordare specială, dat fiind faptul că locul faptei a fost incendiat. De asemenea, se învederează că poliţia pentru niciunul dintre corpurile delicte analizate (sticle, cuţit, căni, cutie de chibrituri) nu a raportat cantitatea şi calitatea materialului genetic evidenţiat în probe, aspect foarte util, dat fiind natura acestora. Mai mult, interpretarea rezultatelor de către poliţie, prezintă o serie de vicii, existând discrepanţe evidente
între componentele raportului de constatare nr.211439/2006 al IGPR, respectiv între conţinutul secţiunilor REZULTATE şi CONCLUZII şi conţinutul ANEXEI. Contradicţiile detectate vizează următoarele probe: astfel în legătură cu proba analizată - microurma U5 (celule epiteliale) prelevată de pe cuţitul găsit în cameră notată cu nr.211439 CJ 0101 sânge cuţit U5, în conţinutul existent în secţiunile rezultate şi concluzii, se raportează evidenţierea unui “amestec de profile genetice ce provin de la minimum 2 persoane, profilele de referinţă ale victimei A.A. şi inculpatei A.A., fiind incluse în amestecul obţinut, pentru ca în conţinutul existent în Anexă să se raporteze “un profil ADN de tip mixt incomplet, care ar putea rezulta prin amestecul de material genetic provenit de la minimum 3 persoane, nu 2 persoane. Într-adevăr, caracterele genetice ale victimei şi inculpatei se regăsesc în acest amestec, dar nu se poate trece cu vederea că există şi un al treilea contribuitor în persoana unui necunoscut de sex masculin. Cu privire la proba analizată microurma U6 (celule epiteliale) prelevată de pe cutia de chibrituri de pe masa din cameră notată cu nr.211439 CJ 0203 în conţinutul existent în secţiunile rezultate şi concluzii, se raportează “evidenţierea unui profil genetic unic ce aparţine unei persoane de sex feminin, identic cu profilul genetic al victimei A.A.. În conţinutul existent în anexă se raportează de către poliţie “un profil ADN de tip unic identic cu al victimei A.A., exceptând faptul că este de sex masculin, întrucât în coloana cu markerul de sex sunt consemnate caractere de tip XY specifice indivizilor de sex masculin. În plus, aceeaşi probă mai apare raportată într-un tabel de pe ultima filă a anexei, având de data aceasta aspectul unui profil ADN mixt, care ar putea rezulta prin amestecul de material genetic provenit de la minimum 3 persoane, din care cel puţin una, de sex masculin; caracterele genetice ale victimei regăsându-se în acest amestec. Cu privire la microurma U9 (celule epiteliale), prelevată de pe a doua cană mică ridicată de pe masa din cameră, notată cu nr.211439 CJ 0501 în conţinutul existent în secţiunile rezultate şi concluzii, poliţia raportează “evidenţierea unui profil genetic unic ce aparţine unei persoane de sex feminin, identic cu profilul genetic al victimei A.A.”. În conţinutul existent în Anexă, poliţia raportează “un profil ADN de tip unic care ar aparţine însă unei persoane de sex masculin, întrucât în coloana cu markerul de sex, se evidenţiază caractere de tip XY specifice indivizilor de sex masculin. În aceste condiţii, în Avizul Comisiei Superioare Medico-Legale INML Bucureşti s-au formulat următoarele concluzii: investigaţiile genetice derulate în această cauză penală în cele două laboratoare (al poliţiei şi cel de genetică al INML) nu sunt discordante, în sensul că rezultatul negativ obţinut în cadrul INML s-a datorat faptului că întreg materialul genetic de pe corpurile delicte şi aşa în cantitate redusă şi de o calitate precară, datorită incendiului provocat, a fost epuizat cu ocazia testărilor ADN efectuate în cadrul IGPR. Cât priveşte însă, rezultatele raportate de Laboratorul IGPR se opinează că există o serie de discrepanţe marcante în conţinutul raportului lor expertal, care conduc la ideea că interpretarea rezultatelor s-a realizat de o manieră empirică sau aleatoare, fără respectarea unor criterii riguroase. S-a recomandat în acest aviz al Comisiei Superioare ca aceste contradicţii să fie rezolvate prin reanalizarea extractelor de ADN obţinute pentru microurmele U1-U9 şi care se află în conservare în cadrul Laboratorului IGPR.
Aşa fiind, la 27 octombrie 2011 Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN la INML Bucureşti, cu privire la inculpaţii A.A. şi M.N. prin care să se dispună: 1) testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei din 04.11.2006 (sticle, cuţit, căni, cutie de chibrituri), ţinând cont de împrejurarea că acesta a fost incendiat şi să se reanalizeze extractele de ADN obţinute pentru microurmele U1-U9 şi care se află în conservare, în prezent în cadrul laboratorului IGPR şi să se stabilească dacă pe probele în litigiu (sticlă Gin Bartenders, sticlă Votcă Kreskova, cuţit aşezat pe victimă, cutia de chibrituri ridicată de pe masa din camera victimei, pe 2 căni (mare şi mică) se evidenţiază urme biologice care să aparţină inculpaţilor A.A. şi M.N., respectiv dacă extractele ADN ridicate de pe obiectele în litigiu corespund cu cele ale inculpaţilor;
2. să se comunice totodată, cantitatea şi calitatea materialului genetic evidenţiat în probe, datorită împrejurării că locul infracţiunii de omor deosebit de grav a fost incendiat;
3. Dacă probele de referinţă recoltate de la cei doi inculpaţi şi victima A.A., decedată, corespund cu extractele ADN găsite pe materialele supuse examinării;
4. Dacă pe obiectele în litigiu au fost evidenţiate microurme de celule epiteliale remanente în urma contactului cu persoana care a atins-o de sex M sau F, al cărui profil genetic corespunde exact profilului genetic al inculpaţilor?
5. Dacă profilul ADN aparţinând inculpaţilor s-a regăsit în majoritatea mixturilor de ADN identificate şi analizate?
6. Dacă profilul genetic al inculpaţilor a fost pus în evidenţă pe bunurile din locuinţa victimei?
7. Dacă se poate stabili că profilul genetic ADN al inculpaţilor extras din proba de referinţă recoltată de la aceştia este inclus în amestecul de profile genetice puse în evidenţă pe căni, cuţit, sticle, alcool?
La 19 martie 2012 s-a depus la dosarul Curţii, Suplimentul la raportul de expertiză medico-legală, examen ADN din care rezultă că analiza genetică a evidenţiat profilele ADN de referinţă ale inculpaţilor şi acestea corespund cu cele raportate de Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR în raportul de constatare nr.211439/2006.
Totodată, INML precizează că probele transmise de către Institutul de Criminalistică -IGPR au fost reprezentate de două eşantioane de salivă aparţinând celor doi inculpaţi. Din comunicarea remisă instanţei de către Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR, rezultă că nu s-au putut trimite către INML extractele de ADN a urmelor U1 - U9, întrucât aceste probe au fost epuizate în cursul analizelor derulate în Laboratorul poliţiei, nemaifiind disponibile în prezent. Experţii medico-legali au arătat că datorită celor communicate de poliţie se află în imposibilitatea realizării unei noi expertize genetice a extractelor ADN, corespunzătoare corpurilor delicte pe microurmele U1-U9.
Realinalizând însă, expertizele genetice aferente acestei speţe, respectiv raportul de expertiză medico-legală din 14.02.2011 al INML Bucureşti, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al poliţiei cu nr.211439/2006 care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpaţilor, şi raportul de constatare medico-legală al victimei, experţii medico-legali au formulat mai multe consideraţii, pentru a fi avute în vedere de instanţă la judecarea cauzei.
Astfel, cu privire la raportul de expertiză ADN realizat în cadrul INML înregistrat sub nr.A15/6904/2010 se învederează că probele recepţionate la INML în 2010 se prezentau acoperite complet de funingine, iar cuţitul prezenta mânerul de plastic cvasiintegral carbonizat şi lama metalică cu urme de carbonizare şi ardere brun roşietice difuze (sticlă de gin Beefeater fără dop, sticla de votcă Kreskova cu dop, cana mare de culoare galbenă, 2 căni mici verzi, cutia de chibrituri). Pe obiectele supuse testării genetice, nu s-a detectat ADN uman, nici la nivelul cuţitului. Neevidenţierea materialului genetic la nivelul corpurilor delicte s-a putut datora atât acţiunii factorilor din mediu - căldură excesivă funingine - cât şi faptului că acele obiecte au fost supuse unei prime investigaţii de laborator în cadrul IGPR.
În privinţa raportului de necropsie al victimei s-a precizat că moartea acesteia a survenit datorită unor plăgi înjunghiate cervicale, arsurile având caracter postvital. Examenul toxicologic a indicat o alcoolemie de 0 gr.%o şi absenţa altor toxice (medicamente sau droguri).
Cu privire la raportul de constatare ADN realizat în 28 noiembrie 2006 de către IC - IGPR experţii medico-legali au arătat că “poliţia a concluzionat asupra existenţei unei urme de sânge uman pe vârful lamei cuţitului, folosind doar o reacţie de orientare, respectiv un test de culoare realizat cu ajutorul reactivului Adler, deşi pentru a afirma acest lucru, este obligatoriu a se realiza un test de certitudine. Pentru niciunul dintre corpurile delicte ridicate de la locul faptei, nu a fost consemnată cantitatea şi calitatea ADN extras din urme, deşi acest lucru era esenţial pentru caracterizarea unor obiecte supuse acţiunii unor factor fizici recunoscuţi pentru capacitatea lor, de a degrada şi distruge materialul genetic -temperaturi ridicate, fum de ardere, carbonizare. S-a învederat de către experţii medico-legali, că determinarea cantităţii de ADN uman dintr-o probă, reprezintă un element cu caracter obiectiv, de natură să explice reuşita sau eşecul unei testări ADN.
Specialiştii de la INML Bucureşti au atras atenţia asupra faptului că poliţia a raportat evidenţierea profilului ADN al victimei atât la nivelul orificiului sticlei de votcă Kreskova U4, cât şi la nivelul sticlei de gin Beefeater Ui, aceasta în condiţiile în care examenul toxicologic al victimei a indicat o alcoolemie de 0 gr.%o. Mai mult, la data finalizării raportului poliţiei, respectiv în 28 noiembrie 2006, nu se cunoştea rezultatul alcoolemiei, acesta fiind disponibil abia în 17 ianuarie 2007.
Nu în ultimul rând, experţii de la INML Bucureşti au învederat o serie de discrepanţe între diferitele componente ale raportului de constatare întocmit de poliţie în luna noiembrie 2006 între conţinutul precizat referitor la REZULTATE şi CONCLUZII, şi conţinutul Raportului precizat în Anexă, care au fost analizate mai sus de către Curte, în considerentele deciziei.
Comisia Superioară De Medicină Legală a opinat că aceste discrepanţe sunt de natură a trezi îndoieli cu privire la numărul de contribuitori desemnaţi pentru urmele analizate şi, asupra gradului de concludenţă al concluziilor formulate de poliţie. S-a arătat că, într-o expertiză ştiinţifică, concluziile pot fi considerate cu grad înalt de concludenţă numai atunci când nu există niciun echivoc al rezultatelor în baza cărora au fost formulate.
În final, s-a concluzionat că cele statuate în raportul de constatare al IC-IGPR sunt echivoce şi discutabile, în condiţiile în care datele din raportul de constatare al poliţiei sunt în contradicţie evidentă cu profilele ADN raportate în Anexa Raportului. Contradictoriu este şi faptul că profilul ADN al victimei este regăsit pe gura celor două sticle de băutură de la locul faptei, în condiţiile în care aceasta a prezentat o alcoolemie de 0 gr %o. Pentru deplina lămurire a contradicţiilor şi caracterului echivoc al concluziilor poliţiei, INML Mina Minovici Bucureşti recomandă analizarea tuturor electroforegramelor (profilele brute ADN) obţinute în această speţă penală, după care instanţa va trebui să obţină o nouă Opinie sau Aviz privind caracteristicile acestor electroforegrame din partea Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul INML.
În aceste condiţii, în şedinţa publică din 22 martie 2012 s-au pus de către Curte în discuţia părţilor, recomandările INML Bucureşti privind întocmirea unei adrese la IGPR - IC - Serviciul Expertize biocriminalistice pentru a pune la dispoziţia instanţei toate electroforegramele corespunzătoare profilelor ADN ale urmelor U1-U9, pe suport de hârtie şi electronic.
S-a mai hotărât ca, după sosirea acestora de la IGPR, să fie sesizată Comisia Superioară de Medicină Legală pentru emiterea unei Opinii - Aviz, privind caracteristicile electroforegramelor corespunzătoare profilelor ADN obţinute în această cauză, ale urmelor U1-U9.
S-a solicitat ca la emiterea avizului să se aibă în vedere concluziile Laboratorului de Genetică din cadrul INML Mina Minovici Bucureşti cuprinse în suplimentul raportului de expertiză medico-legală ADN întocmit la 19 martie 2012, precum şi cele inserate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică, realizat de IGPR cu nr.211439 din 28.11.2006, precum şi cele ale oricăror acte medico-legale ataşate dosarului, cu analizarea electroferagramelor şi concluzionarea asupra profilelor ADN ale inculpaţilor A.A. şi M.N., pe respectivele urme.
S-a cerut de către Curte, ca medicii să precizeze în Aviz dacă se poate realiza o corelare între tipul de incendiu produs în locuinţa victimei, cu leziunile descoperite pe corpul acesteia, sens în care să aibă în vedere raportul de intervenţie şi procesul verbal aferent acesteia cu nr.272 din 4.11.2006 întocmit de ISU - Detaşamentul de Pompieri Cluj.
În şedinţa publică din 24 mai 2012 s-a depus la dosarul instanţei, prin fax, Avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală care emite următoarele concluzii: analiza electroferegramelor corespunzătoare urmei de pe gura sticlei de gin Ui a pus în evidenţă un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum două persoane, din care cel puţin una, este de sex masculin. Caracterele genetice din profilul de referinţă al victimei A.A. se regăsesc integral în amestec alături de caracterele genetice aparţinând inculpatului minor M.N.. Din analiza probabilistică rezultă că ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conţine ADN care provine de la victima A.A. şi inculpatul minor M.N. este de 2283 x 1020 ori, mai probabilă decât ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conţine ADN care provine de la victimă şi un bărbat necunoscut”. Calitatea de contribuitor al inculpatei A.A., este discutabilă, întrucât nu există elemente de natură
să o identifice în mod particular în acest amestec, ea regăsindu-se în virtutea legăturii strânse de înrudire atât cu victima, cât şi cu inculpatul minor.
Analiza electroforegramelor corespunzătoare urmei de pe gura sticlei de votcă U4, a pus în evidenţă un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum 2 persoane, din care cel puţin una, este de sex masculin. Caracterele genetice ale victimei se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice aparţinând unui bărbat necunoscut.
Caracterele genetice din profilul de referinţă al inculpatului minor M.N. nu se regăsec integral în acest amestec. Calitatea de contribuitor a inculpatei A.A. nu poate fi precizată, atât timp cât este prezentă o singură necorespondenţă.
Analiza electroforegramei corespunzătoare urmei de pe vârful cuţitului U5 a pus în evidenţă un profil ADN mixt ce provine prin amestecul de material genetic de la minimum două persoane, din care cel puţin una este de sex masculin. Caracterele genetice ale victimei se regăsesc integral în acest amestec, alături de caracterele genetice aparţinând unui bărbat necunoscut.
Caracterele genetice din profilurile de referinţă al inculpaţilor A.A. şi M.N., nu se regăsesc integral în acest amestec.
Analiza electroforegramelor corespunzătoare celorlalte urme U2 - sticlă de gin - corp, U3 - sticlă de votcă cu dop, U6 - cutie de chibrituri, U7 - cană mare, U8 - cană mică şi U9 - cana 2, a evidenţiat profile unice şi mixturi din care se distinge complet sau incomplet, doar profilul de referinţă al victimei.
Concluzia finală emisă de către Comisia Superioară de Medicină Legală este aceea că „deplina lămurire a rezultatelor ce conţin elemente de incertitudine, s-ar fi putut realiza de către poliţie prin aprofundarea testărilor genetice. În acest scop, s-ar fi putut utiliza atât markeri ADN suplimentari, cât şi protocoale de analiză optimizate, menite să conducă la obţinerea unor profile ADN, cu minime ambiguităţi”. Leziunile constatate pe corpul victimei au putut fi urmarea incendiului de tipul celui produs în locuinţa sa.
Curtea efectuând o analiză laborioasă şi precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, (fond şi apel) concluzionează că în speţă nu există dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpaţilor A.A. şi M.N., neputându-se stabili faţă de ei răspunderea penală pentru infracţiunile de omor deosebit de grav prev.de art.174, 175 lit.a,c şi art.176 lit.d C.pen., tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2/1 lit.a, c C.pen., distrugere prev.de art.217 alin.4 C.pen., profanare de morminte prev.de art.319 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.faţă de ambii inculpaţi şi cu aplicarea art.75 lit.c C.pen. pentru inculpata A.A. şi art.99 C.pen., pentru inculpatul minor M.N., urmând a se da eficienţă regulii „in dubio pro reo” şi a se pronunţa achitarea acestora.
În justificarea acestei soluţii, Curtea reţine următoarele:
Actul de sesizare al instanţei, pe baza căruia inculpaţii au fost deferiţi justiţiei, are ca temei propriile deducţii ale procurorului, fiind lipsit de un suport probator solid.
Astfel, în pagina a II-a a rechizitoriului, procurorul arată „din probele administrate în cauză rezultă că în dimineaţa zilei de 4.11.2006, pe fondul relaţiilor alterate cu victima şi dificultăţilor financiare în care se afla, inculpata A.A. a suprimat viaţa surorii sale, i-a sustras aproximativ 200 Ron , după care, i-a incendiat garsoniera în scopul ştergerii urmelor, atrăgându-l în întreaga activitate infracţională şi pe fiul ei minor M.N.. La pag.8 a rechizitoriului, fără nicio justificare, procurorul reţine că în realitate cei doi inculpaţi la 4.11.2006 între orele 9-12, în urma unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat la locuinţa victimei A.A., i-au suprimat viaţa prin violenţă, i-au incendiat garsoniera în scopul ştergerii urmelor, sustrăgând suma de aproximativ 100 Ron.
Este de remarcat că rechizitoriul nu cuprinde nicio dovadă vizând inculpatul căruia i-a aparţinut iniţiativa infracţională, perioada în care s-ar fi luat rezoluţia delictuoasă, modul în care s-au împărţit rolurile între inculpaţi, cine a aplicat efectiv lovitura cu cuţitul, dacă acesta aparţinea sau nu victimei, cine a dat foc locuinţei, mobilul şi scopul comiterii faptelor, ora săvârşirii crimei.
Susţinerea procurorului, în sensul că mobilul crimei comise de inculpaţi ar fi fost sustragerea sumei aproximative iniţial de 200 Ron, iar apoi de 100 Ron, nu este probată cu nimic, de aceea s-au şi reţinut sume diferite în cuantum, în sarcina inculpaţilor.
Astfel, probele în acuzare invocate de parchet sunt declaraţiile martorei C.M.M. şi ale părţii vătămate A.E..
În declaraţia de la f.83 u.p., martora C. nu face vorbire deloc despre vreo sumă de bani, pe care ar fi văzut-o asupra victimei A.A. în seara de 3.11.2006,când au participat la o petrecere la Restaurantul lui A.E., şi decedata ar fi plătit contravaloarea cursei cu taximetrul. De asemenea, în faţa Tribunalului Cluj martora C. nu pomeneşte nimic despre vreo sumă de bani văzută în posesia victimei, din care să fi plătit cursa cu taxiul, astfel că nu s-a dovedit de către acuzare cuantumul sumelor de bani în lei sau euro, avute de victimă asupra sa sau în garsonieră la 3 şi 4 noiembrie 2006, cât şi însuşirea acestora de către inculpaţi.
Declaraţia martorei C.M. din faţa Tribunalului Cluj este relevantă sub aspectul comunicat de victimă, în sensul că „miercuri 1 noiembrie 2006 fiind în locuinţa sa, a observat că cineva a încercat să-i deschidă uşa, însă ulterior nu a dat importanţă acestei împrejurări”.
Partea vătămată A.E. în declaraţia de la f.73 u.p., precizează că: „angajata mea C.B. mi-a zis că vineri seara când au venit la mine la restaurant, A. a plătit taxiul, deci avea şi o sumă de bani în lei, însă nu cunosc exact cât. Din câte mi-am dat seama, cam 2-3.mil.lei avea întotdeauna la ea”.
Este de remarcat că martora C. îi comunică doar părţii vătămate A.E. că victima avea bani asupra ei, fără a-i preciza însă cuantumul, aspecte omise însă în declaraţia din faţa procurorului şi a instanţei.
Se poate observa, că partea vătămată A.E. nu a fost de faţă în momentul în care fiica sa a plătit contravaloarea cursei cu taximetrul, presupunând doar că aceasta, era necesar să aibă asupra ei, anumite sume de bani pentru nevoile zilnice, neexistând nicio dovadă din care să-şi fi dat seama că victima avea la ea 2-3 milioane. În faţa Tribunalului Cluj, partea vătămată nu a fost reaudiată, ci doar la Curtea de Apel Cluj, unde a renunţat la această calitate, optând pentru cea de martor.
Nicăieri, în cuprinsul declaraţiei, acesta nu relatează despre sumele de bani avute de victimă asupra sa, în mod obişnuit pentru cheltuielile uzuale, sau în garsonieră.
Corespunde realităţii, că victima i-a împrumutat tatălui său suma de 800 euro în toamna anului 2006, din totalul de 1000 euro ce-i avea în cont la Banca Transilvania, dar nu se poate omite că diferenţa de 185 euro până la suma deţinută de victimă, a fost găsită de anchetatori la locul faptei, condiţii în care mobilul crimei - jaful - apare ca nedovedit.
Este ilogic ca inculpaţii să fi ucis victima, câtă vreme aceasta le dădea constant bani (nepoţilor săi), le plătea lunar chiria locuinţei, contribuia la creşterea şi educarea lor. Pe de altă parte, aşa cum rezultă şi din declaraţia inculpatului M.N., acesta cu ocazia vizitelor făcute mătuşii, a observat locul unde îşi ţinea banii - în jucării de pluş - astfel că, dacă împreună cu mama sa, inculpata A.A., erau autorii faptelor, nu ar fi lăsat la locul crimei, cei 185 euro, ci i-ar fi însuşit, ştiind unde se află.
În sprijinul tezei că infracţiunile au fost comise de alte persoane decât inculpaţii, care nu au ştiut despre locul ascunderii banilor de către victimă, fiind însuşite doar sumele găsite în portmoneu, nefiind probat cuantumul acestora, este declaraţia martorei C.M. (din faţa Trib.Cluj) care învederează că „victima îşi ascundea banii în ursuleţul de pluş, loc unde au şi fost găsiţi de către poliţişti”.
Declaraţia lui A.E. din faţa Tribunalului Cluj este relevantă însă sub două aspecte. La fila 183 acesta arată că „în noaptea de 3 nov.2006 când victima a fost adusă acasă de către martorul Lupaş Sorin, în faţa blocului acesteia erau două persoane, iar fiica sa s-a îndreptat în direcţia lor, ele staţionând lângă uşa de acces în bloc. Martorul L. nu a putut preciza sexul acelor persoane.
Totodată, A.E. a precizat că bănuieşte ca autor al faptelor pe primul soţ al victmei, cu care aceasta era în divorţ în Italia, M.V.. De asemenea, victima i-a comunicat tatălui său că de aproximativ un an, deci din 2005, primea constant ameninţări cu moartea, de la un anume „V.”. Mai mult, din spusele victimei, cunoştea că în vara anului 2006 a intrat în relaţii de prietenie
apropiată cu martorul F.M. cetăţean italian, cu care urma să se căsătorească, după finalizarea divorţului său şi al martorului, de partenerii anteriori”.
În aceeaşi declaraţie, în faţa Tribunalului Cluj, A.E. precizează că după ce a aflat că nepotul său M.N. este acuzat de moartea mătuşii sale, luându-l să locuiască împreună „l-a urmărit noaptea pentru a observa dacă nu are coşmaruri, deoarece s-a gândit că, dacă ar fi autorul infracţiunilor, ar fi fost posibil să aibă un somn agitat şi remuşcări, însă a remarcat că minorul avea un somn liniştit”.
Aşa fiind, rezultă că acuzarea nu a probat: mobilul crimei pus în sarcina inculpaţilor - jaful victimei - pentru plata chiriei, la faţa locului găsindu-se 185 euro, care evident ar fi fost însuşiţi de către inculpaţi, dacă ei ar fi fost autorii faptelor, doar aceştia cunoscând locul unde decedata îşi ţinea economiile (în jucării de pluş), lipsind dovada furtului unor sume în lei din portmoneul victimei, pe care procurorii bănuiau că aceasta le deţinea.
De reţinut, este faptul că inculpata A.A. avea o situaţie financiară precară din anul 2005, punându-se legitim întrebarea, de ce a încercat să-şi ucidă sora, abia în noiembrie 2006?
Curtea reţine că acuzarea a canalizat ancheta doar asupra inculpaţilor, fără a lua în calcul şi alţi posibili suspecţi, ceea ce reprezintă o carenţă a urmăririi penale, anchetatorii pierzând şansa să abordeze şi să exploateze şi alte piste.
Acest lucru era necesar şi util, întrucât aşa cum rezultă din declaraţia martorei C.M. din instanţă, persoane necunoscute au încercat să intre în garsoniera victimei la 1 noiembrie 2006, când aceasta se afla în interior; mai mult, tatăl victimei îl bănuia ca autor al faptei, pe soţul fiicei sale, M.V. şi pe un bărbat cu prenumele „V.”, ce o ameninţa frecvent cu moartea, începând cu anul 2005, ipoteze neverificate în speţă. De asemenea, în noaptea de / noiembrie 2006 victima s-a întâlnit la intrarea în bloc cu două persoane necunoscute.
Din procesul verbal încheiat la 4 noiembrie 2006 de către poliţiştii secţiei 3 poliţie, mai rezultă că martora B.R. a afirmat că „victima a întreţinut relaţii intime cu un cetăţean italian, aceasta precizând faptul că a observat de două ori la rând, câte un buchet cu flori şi bilet pe clanţa uşii apartamentului decedatei, aspecte constatate după întoarcerea ei din Italia - septembrie 2006”.
Curtea reţine că începerea urmăririi penale împotriva inculpatului minor M.N. s-a făcut exclusiv pe baza declaraţiilor martorilor C.M., J.T., G.R. şi M.B., din care rezultă că acesta a lipsit de acasă în intervalul critic 9-12, a avut un mobil în comiterea omorului şi că a încercat de la început să acrediteze ideea că va fi învinovăţit pe nedrept, de săvârşirea infracţiunilor.
Ca o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului M.N., procurorul invocă şi Tribunalul Cluj o acceptă ca fiind declaraţia martorului R.I., care l-a văzut personal pe inculpatul minor la 4 noiembrie 2006 „înainte de ora 9, deplasându-se la victimă, iar după cel mult 5 minute, observându-l că pleacă, l-a întrebat de ce a stat în vizită aşa de puţin la mătuşa lui, inculpatul răspunzându-i afirmativ”. (f.96 u.p.)
În faţa Tribunalului Cluj, martorul R.I. arată că „în 4 noiembrie 2006, ora 9,00 l-am văzut pe inculpatul M.N.. Întrebându-l unde merge, a răspuns că la tuşa, însă după 1-2 minute s-au chiar mai puţin, acesta s-a întors, l-am întrebat dacă doar atâta a stat, însă nu mi-a răspuns şi a fugit. Precizez că inculpatul a venit şi a plecat în fugă şi după părerea mea nu cred că a intrat în garsoniera mătuşii sale, din cauza timpului scurt”.
Din examinarea declaraţiilor martorului R.I., Curtea desprinde o singură împrejurare: aceea că inculpatul minor la 4 noiembrie 2006, ora 9,00 nici nu a intrat în locuinţa victimei, neavând timpul fizic necesar, sau dacă a pătruns, văzându-şi mătuşa moartă, a părăsit speriat, locul.
Nu s-a dovedit că la această vizită din 4 noiembrie 2006 la victimă, inculpatul minor ar fi fost însoţit de mama sa, inculpata A.A., niciun martor al acuzării, neputând-o plasa la locul faptelor, martorul R.I. în declaraţiile date, menţionând doar prezenţa minorului.
Se pune legitim întrebarea, cum au colaborat cei doi inculpaţi la uciderea lui A.A., dacă minorul nici nu a intrat în garsoniera victimei, sau dacă a pătruns, după un minut a ieşit în fugă, iar celălalt inculpat nici nu a fost văzut de nimeni, nici măcar în apropierea locului faptei. Din locul unde era amplasat biroul martorului R.I. - în holul blocului - acesta avea vizibilitate directă
asupra uşii de acces în imobil, dar la 4 noiembrie 2006, ora 9,00, doar inculpatul minor a încercat să o viziteze pe victimă.
Este exclus ca timpul scurt să-i fi permis inculpatului M.N. aplicarea vreunei lovituri victimei, mai ales cu cuţitul, unde este necesar să deţii o forţă fizică considerabilă, ţinând cont de vârsta lui de 14 ani, la data presupuselor fapte, neprobându-se nici cui aparţinea cuţitul.
Nu s-a dovedit că inculpatul minor la 4 noiembrie 2006, ora 9,00, ar fi avut asupra lui sticle cu băutură când a vizitat victima, aspect neprecizat de martorul R.I., astfel că va fi înlăturată ca nedovedită şi această susţinere a rechizitoriului, în sensul că „sticlele de băutură au fost aduse de inculpaţi în ziua crimei”.
Mai mult, existenţa sticlelor cu băutură în garsoniera victimei, anterior datei de 4 noiembrie 2006, este dovedită prin declaraţia inculpaţilor A.A. şi M.N. din faţa Tribunalului Cluj unde arată că în august 2006 când au fost în interior, au văzut în debara, lângă detergent, sticle cu alcool, dar pe care nu le-au atins (declaraţia inc.A.A.) sau este posibil să le fi atins (declaraţia inc.M.N.) când a utilizat produsele cosmetice pentru spălarea rufelor.
Mai mult, în faţa Curţii, inculpatul minor precizează „ştiu că mătuşa avea băutură pentru a servi pe musafiri. Ştiu că pe proprietarul garsonierei l-a servit cu alcool, dar nu cunosc marca”. Declaraţiile inculpatului minor sunt sincere şi se coroborează cu concluziile probelor ştiinţifice care învederează că pe sticla de votcă Kreskova (corp delict) s-au descoperit profilele genetice ale unei persoane de sex masculin, alta decât inculpaţii.
De remarcat că actul de sesizare nu precizează ora săvârşirii omorului, aceasta variind între intervalul 3 noiembrie 2006 ora 23,00 - 4 noiembrie 2006 ora 12,56 când au intervenit pompierii pentru stingerea incendiului, după care se consideră că „probabil fapta s-a comis la 4 noiembrie 2006 între 9-12”.
Este nepermis că s-a acceptat de către acuzare, ca medicii legişti să nu precizeze ora decesului victimei în actele medico-legale, deoarece de stabilirea acesteia, depinde aprecierea ca fiind sincere sau nu a declaraţiilor martorilor ascultaţi în cauză.
Astfel, nici nu mai au importanţă declaraţiile contradictorii ale martorului C.M., J.T., G.R. şi M.B. în dovedirea orei la care inculpatul minor ar fi plecat după cumpărături şi de unde anume le-ar fi făcut, câtă vreme declaraţia martorului ocular R.I., care s-a întîlnit personal cu inculpatul, îl plasează la garsoniera victimei înainte de ora 9,00, cu câteva minute. Dar această împrejurare, nu a fost dovedită de acuzare, prin probe certe, că s-ar afla în raport de cauzalitate cu moartea victimei.
Corespunde realităţii că inculpatul M.N. s-ar fi confesat martorilor C.M. şi J.T., că are o temere în a nu fi acuzat pe nedrept de moartea victimei, dar aceasta trebuie privită raportat la conţinutul convorbirii avută cu puţin timp înainte cu organele de poliţie, care sesizate de către bunica sa, martora G.R. asupra comportamentului agresiv al nepotului, l-au atenţionat să aibă o conduită civilizată, să meargă la şcoală, precizându-i că va fi principalul bănuit în cazul în care, sar comite infracţiuni în zonă.
Astfel, temerea minorului este dovedită prin declaraţia martorilor G.R. şi A.E., probe prin care bunica maternă îi recunoaşte fostului soţ că l-a reclamat pe minorul N. la Poliţie, când acesta a bătut-o în toamna anului 2006, precum şi conţinutul discuţiei dintre poliţişti şi acesta, nedovedindu-se că afirmaţiile sale au fost făcute în vederea acreditării ideii că va fi acuzat pe nedrept.
Declaraţia martorului J.T., din faza de urmărire penală susţine întrutotul apărarea inculpatului minor. Astfel, martorul „precizează că la 4 noiembrie 2006 ora 15,00, inculpatul N. a venit la el şi i-a spus că vor ieşi la plimbare doar pe la ora 15,45, mai având de făcut cumpărături. Inculpatul minor era îmbrăcat cu haine sport, nu era murdar şi nu avea un comportament ciudat. Era vesel, râzând de întrebările martorului. La ora 15,45, văzând că inculpatul N. nu soseşte, conform înţelegerii, la locuinţa sa, martorul J. s-a deplasat la apartamentul prietenului său, dar sau întâlnit în faţa magazinului unde lucra martora C.M., acesta i-a comunicat că nu mai poate merge la plimbare, întrucât s-a întâmplat ceva cu mătuşa sa. Martorul arată că se vedea că inculpatul plânsese înainte”.
Este importantă precizarea martorului în sensul că inculpatul N., aflând că este căutat de poliţie, după ora 15,45, şi-a arătat disponibilitatea de a porni împreună cu martorul în întâmpinarea acestora, ocazie cu care i-a relatat prietenului său despre decesul victimei, ca efect al izbucnirii unui incendiu în imobilul în care locuia.
Aşa fiind, este greu de acceptat ca un copil de 14 ani, după ce săvârşeşte un omor, incendiază o garsonieră şi sustrage bani de la o rudenie apropiată, mai poate avea calmul necesar şi stăpânirea de sine pentru a râde şi a efectua plimbări, în ziua comiterii infracţiunilor, ba mai mult, să se şi deplaseze în căutarea poliţiştilor, care cereau date despre el.
Corespunde realităţii că la 5 noiembrie 2006 inculpatul N. i-a comunicat martorului J.T. că a aflat de la poliţişti că victima a fost omorâtă şi că ar fi avut în garsoniera ei 500 euro, bani provenind din pariuri sportive, despre care nu cunoştea decât el şi victima. Martorul relevă că, de obicei inculpatul N. avea bani la el, 10-20 lei în fiecare zi. Această afirmaţie a inculpatului, în sensul că avea suma de 500 euro în garsoniera victimei, va fi înlăturată de către Curte, raportat la conţinutul declaraţiei sale din 2 martie 2007, din faţa procurorului, unde precizează: „despre suma de 500 euro, care mă tem să nu fi ars, am zis şi eu aşa, pentru că martorul J. şi alţi băieţi din zonă, aveau de obicei bani şi eu nu. Nu mai ţin minte, dacă i-am spus de unde am aceşti bani. Nu cred să-i fi spus că am câştigat aceste sume la pariuri sportive, deşi în trecut câştigasem de trei ori, sume cuprinse între 20-40 Ron”.
Aceste declaraţii contradictorii ale inculpatului minor trebuie privite prin raportare la vârsta de 14 ani, când capacitatea psihică de apreciere a conţinutului faptelor este în curs de formare, dar şi prin prisma suferinţei psihice atestată prin raportul de expertiză medico-legală, din care rezultă că prezintă o „tulburare de conduită socializată şi o personalitate cu elemente instabile”, ceea ce justifică pe deplin modificarea succesivă a depoziţiilor, fără a conştientiza că aceasta l-ar putea duce la inculpare şi răspundere penală.
Din declaraţia martorului J.T. din 6 noiembrie 2006, din faţa procurorului, mai rezultă că în această zi, când s-a întîlnit cu inculpatul N. a observat că avea asupra lui o bancnotă de 100 Ron, 2 de 10 Ron, altele de 5 şi 1 Ron. Această susţinere a martorului, inculpatul N. o contestă, negând că ar fi avut asupra lui o sumă atât de mare de bani.
În faţa Tribunalului Cluj martorul J.T. precizează că „la 5 noiembrie 2006 a văzut asupra inculpatului M.N. cca 100 Ron, dar că în mod obişnuit acesta avea asupra lui, în jur de 40 Ron”. În aceste condiţii, este evident că martorul J., prin prezentarea unor sume aproximative, probabile, pe care inculpatul N. le-ar fi avut asupra sa, nu a cunoscut în realitate cuantumul exact al acestora.
Acelaşi martor învederează că MP3-ul inculpatului minor a fost primit cadou de la părinţi, în luna aprilie 2006, cu ocazia aniversării zilei de naştere.
Câtă vreme declaraţia martorului J.T. se coroborează doar parţial cu recunoaşterile inculpatului N., rezultă că îndoiala profită acestuia.
În sinteză, acuzarea nu a putut proba că inculpatul M.N. şi-a ucis mătuşa pentru a-şi însuşi de la aceasta suma de 100 Ron, câtă vreme ar fi lăsat la locul faptei 185 euro.
Pe de altă parte, martorul J.T. în mod constant afirmă că inculpatul N. avea asupra lui sume de bani, care puteau proveni în opinia instanţei, din ajutorul constant oferit de victimă, cât şi din pariuri sportive.
În mod teoretic, s-ar putea accepta şi ideea că martorul J.T. să fi văzut asupra inculpatului N. suma de 100 Ron, dar procurorii trebuiau să probeze că aceasta provine din uciderea mătuşii în scop de tâlhărire şi nu din economiile făcute de inculpat, din banii primiţi de la victimă şi din pariurile sportive practicate de el.
Nu s-a dovedit în cauză nici că inculpatul N. ar fi sustras cheia de la garsoniera victimei, aflată în păstrarea martorei M.B., aceasta relatând procurorului că i-a dispărut din luna septembrie 2006, de când mătuşa sa a revenit din Italia, ori nu s-a probat că rezoluţia infracţională privind uciderea victimei, inculpaţii ar fi luat-o din luna septembrie, pentru luna noiembrie 2006.
Declaraţia martorei M.B. a fost invocată de procuror în inculparea fratelui acesteia, în privinţa perioadei de timp în care a lipsit din locuinţă, fiind trimis de martora G.R. la cumpărături, însă aceasta învederează că „nu este foarte sigură pe ea în privinţa orelor menţionate în această depoziţie, raportat la evenimentele produse. Chiar afirmă textual „dacă m-am înşelat, atunci orele sunt mai târzii”.
Faţă de declaraţiile contradictorii ale martorelor G.R. şi M.B., cu privire la timpul în care inculpatul N. ar fi lipsit din locuinţă, cu implicaţii asupra orei decesului victimei, fiind trimis după cumpărături, aspect lămurit însă prin declaraţia martorului R.I., procurorul trebuia să accepte şi să administreze cererea în probaţiune solicitată de avocatul inculpatului, pentru a se dovedi fără echivoc ora decesului victimei, probe respinse cu motivarea că se încearcă tergiversarea urmăririi penale. (se solicitase reaudierea martorelor G.R. şi M.B.).
Prin contradicţiile din conţinutul lor, referitor la perioada de timp în care inculpatul N. ar fi lipsit din locuinţă, fiind implicat în uciderea mătuşii, este evident că declaraţiile martorelor G.R. şi M.B., nu pot sta la baza unei hotărâri de condamnare, ele necunoscând niciun aspect direct care să-l plaseze pe inculpatul N. la locul faptei, cele susţinute de procuror în acest sens, fiind simple supoziţii ale acestuia, nesusţinute de probe certe, decisive, de vinovăţie a minorului.
Era interesant de văzut, dacă minorul N. părăsea locuinţa din proprie iniţiativă „în perioada critică ora 9,00-12,00 din 4 noiembrie 2006” şi nu la rugămintea bunicii de a efectua cumpărături.
Nici declaraţia martorei Cristurean Monica nu-l învinovăţeşte pe inculpatul M.N. de comiterea infracţiunilor, întrucât acesta era normal să-şi exteriorizeze temerea de a nu fi acuzat, în cazul în care nu se identifică adevăratul autor al faptelor, câtă vreme, în mod frecvent vizitând victima, în prezenţa sau absenţa ei, amprentele sale se găseau în garsonieră.
Aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor W.A., A.A., G.R., la 3 noiembrie 2006 inculpatul M.N. i-a dus victimei monitorul unui calculator, ocazie cu care a fost servit de mătuşa sa, cu suc şi ruladă.
Întrucât probele dosarului relevă la unison legături strânse atât afective, cât şi materiale între victimă şi inculpatul minor, temerea acestuia de a nu fi acuzat pe nedrept apare ca justificată şi prin prisma discuţiilor avute cu organele de poliţie, nu cu mult timp înainte, sesizate fiind de bunica sa G.R. referitor la atitudinea sa agresivă, din familie, autorităţile atrăgându-i atenţia că în viitor ar putea fi inculpat pentru fapte grave, dacă acestea vor avea loc în cartier.
Faţă de cele expuse, rezultă că martorii invocaţi de acuzare în dovedirea vinovăţiei inculpatului M.N., nu au reuşit să probeze implicarea sa în comiterea infracţiunilor.
În dovedirea vinovăţiei inculpatei A.A., Parchetul a invocat declaraţiile martorilor R.I., T.R., benzile ce atestă neefectuarea cumpărăturilor de la Complexul Mercur din Cluj şi testarea poligraf.
Referitor la declaraţia martorei R.I., Curtea reţine ca veridică susţinerea acesteia din cadrul confruntării cu inculpata A.A. din 25.04.2007, din care rezultă că a fost apelată de ea la 3 noiembrie 2006 ora 8,00, de pe telefonul martorului T.R., conform listingului telefonic ataşat dosarului, cerând o păsuire a plăţii chiriei.
Va fi înlăturată declaraţia martorei din faza de urmărire penală, în care afirmă că telefonul inculpatei A.A. ar fi avut loc la 4 noiembrie 2006, ora 7,00 şi în care aceasta ar fi afirmat că nu poate achita chiria, fiindu-i ucisă sora de către italieni, probele scrise dovedind existenţa apelului telefonic la 3 noiembrie 2006 ora 8,00, de pe telefonul concubinului.
Se pune legitim întrebarea de către Curte, de ce era nevoie de o prelungire a termenului de plată solicitată de către inculpata A.A., câtă vreme aceasta cunoscând că a doua zi o va ucide pe sora sa, urma să intre în posesia unor sume din care să achite datoriile?
Mai mult, dacă inculpata A.A. ar fi ucis-o pe sora ei, ar fi însuşit din garsonieră cei 185 euro, găsiţi de organele de poliţie, utilizându-i la plata chiriei, ori s-a dovedit prin declaraţia martorei T.M. că la începutul lunii ianuarie 2007, concubinul martorei, S.L. i-a împrumutat lui T.R. 300 euro, pentru a-şi achita chiria restantă pe lunile noiembrie-decembrie 2006 şi ianuarie 2007, astfel că inculpata nu avea motiv să-şi ucidă sora.
Inculpata A.A. a avut dificultăţi financiare majore încă din anul 2005, condiţii în care putea recurge la omorârea victimei înainte de 4 noiembrie 2006.
De remarcat, aşa cum s-a mai arătat, că nimeni, niciun martor nu a văzut-o pe inculpata A.A. la 4 noiembrie 2006, intrând în blocul şi locuinţa victimei între orele 9,00-12,00, deşi martorul R.I. s-a întîlnit în acest interval, doar cu fiul ei.
Prin prisma celor relevate, declaraţia martorei R.I. nu poate sta la baza dovedirii vinovăţiei inculpatei în săvârşirea infracţiunilor.
Nici declaraţia martorului T.R. nu probează săvârşirea omorului de către inculpata A.A., deoarece simpla deplasare a acesteia la cumpărături între orele 8,30 - 10,00, fără situarea ei la locul faptei (nu a văzut-o nimeni), exclude răspunderea penală.
Împrejurarea că martorul Tălpaş a apelat-o pe telefonul mobil la ora 10,00 de două ori, dovedeşte de fapt sinceritatea inculpatei, care recunoaşte că, în acel interval de timp se afla la cumpărături la Complexul Mercur, Feleacul şi Hermes, şi nesinceritatea martorului care susţine că între orele 10,00-12,00 inculpata A.A. se afla cu el la locuinţa comună, când a primit un apel telefonic de la copiii săi, care au înştiinţat-o despre decesul victimei.
La acea oră, nimeni nu cunoştea că victima a murit.
Ori, dacă victima era deja moartă, ce rost ar mai fi avut deplasarea inculpatei A.A. la locuinţa acesteia pentru a o ucide?
De altfel, procurorul nu a adus nicio dovadă în sprijinul acestei afirmaţii, susţinând pur şi simplu că inculpata A.A., după ce a primit acel telefon între 10,00-12,00 de la copiii săi, a plecat de la domiciliu, pentru a-şi ucide sora.
Mai mult, dacă inculpata A.A. se afla la locuinţa comună cu concubinul său, potrivit declaraţiei acestuia , între orele 10,00-12,00 atunci cum pot fi înlăturate listingurile telefonice ataşate cauzei şi care dovedesc că ea a fost apelată pe mobil de două ori, de către martor, după ora 10,00?
În aceste condiţii, vor fi înlăturate de către Curte ca neveridice, susţinerile martorului T.R..
De asemenea, nu se probează vinovăţia inculpatei A.A. în săvârşirea infracţiunilor, nici prin susţinerile martorului T.R., în sensul că în ianuarie 2007 vizitând-o la Arestul IPJ Cluj, inculpata A.A. ar fi încercat să-l determine să-şi schimbe declaraţiile şi să afirme că şi el a fost plecat de la domiciliu de la orele 8,00 până la 10,00 pentru a face rost de bani pentru plata chiriei, întrucât nimeni nu a văzut-o pe inculpată la locul faptei, pentru a putea fi incriminată.
Pe de altă parte, benzile martor ale caselor de marcat au fost solicitate de procuror exclusiv de la Complexul Mercur, dar inculpata A.A. a afirmat că la 4 noiembrie 2006 între orele 8,30
10,00 a făcut cumpărături de la 3 magazine: Mercur, Feleacul şi Hermes din Cluj-Napoca.
Neverificându-se toate susţinerile inculpatei, nu se poate afirma nesinceritatea acesteia.
Testul poligraf învederează că „este posibil ca reactivitatea psihoemoţională a subiectului să fie influenţată şi de relaţiile de rudenie între acesta şi victimă, precum şi de problemele de sănătate pe care le acuză”.
În aceste condiţii, existând un dubiu major, acesta nu poate fi interpretat decât în favoarea inculpatei.
Faţă de cele relevate mai sus, este evident că prin declaraţiile martorilor T.R., R.I., prin benzile martor de la casele de marcat ale Complexului Mercur şi concluziile testului poligraf, procurorii nu au dovedit vinovăţia inculpatei A.A., în faptele imputate.
Că este aşa, o dovedeşte chiar aserţiunea procurorului anchetator din cuprinsul rechizitoriului, pag.8.”ceea ce s-a petrecut în garsoniera victimei A.A. în data de 4 noiembrie 2006 între orele 10,00-12,00, respectiv modul în care inculpaţii au acţionat pentru a-i suprima viaţa, pentru a-i sustrage suma de 10 Ron, şi pentru a-i incendia locuinţa, nu se va putea stabili cu certitudine, în lipsa recunoaşterii celor doi inculpaţi”.
De remarcat, că la debutul rechizitoriului, inculpaţii erau acuzaţi că au sustras din locuinţa victimei, după uciderea ei, suma de 200 Ron, apoi 100 Ron, ca la final să se reţină 10 Ron (în lipsa oricăror dovezi, oricum).
Piesa de bază a Parchetului în susţinerea vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, o constituie însă raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică
nr.211439 din 28.11.2006 al IGPR efectuat de Institutul de Criminalistică Serviciul Expertize Biocriminalistice, care a concluzionat cu probabilitate, că pe obiectele corpuri delicte, s-ar regăsi şi profilele genetice ale inculpaţilor. Au arătat experţii, că pe sticla de gin marca „Beefeater” s-au găsit profile genetice ce provin de la minimum trei persoane, fiind incluse în amestec şi cele ale victimei şi ale inculpaţilor. Astfel, inculpatul N. are de 29.411.764.706 ori mai multe şanse să fie contribuitor la crearea acestui amestec, pe sticla de gin, decât o altă persoană din populaţia caucaziană, iar inculpata A.A. are de 31.746.032 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la acest amestec, decât o altă persoană.
De asemenea, pe sticla de votcă „Kreskova” (orificiul ei) experţii au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minim trei persoane, fiind incluse cele ale victimei, ale inculpatei A.A. şi ale unei alte persoane, necunoscute, de sex masculin. În urma calculelor biostatistice a rezultat că inculpata A.A. are de 1.036.269.430 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populaţia caucaziană. Profilul genetic al inculpatului N., nu se regăseşte în acest amestec.
Pe cuţitul aşezat pe cadavru, experţii au identificat un amestec de profile genetice, ce provin de la minimum două persoane, fiind incluse cele ale victimei şi ale inculpatei A.A.. În urma calculelor efectuate, a rezultat că inculpata A.A. are de 276.243 ori mai multe şanse să fie contribuitoare la crearea acestui amestec, decât o altă persoană din populaţia caucaziană.
Pe celelalte obiecte, respectiv: cutie chibrituri, cană mare, cană mică, a doua cană mică, ridicate din garsoniera victimei, nu s-au mai găsit decât profilele genetice ale acesteia, lipsind cele ale inculpaţilor.
Observându-se de către acuzare că pe sticla de votcă Kreskova nu s-au descoperit urme care să conţină profilul genetic al inculpatului N., au dispus efectuarea unui nou raport de constatare cu nr.211439 din 4.04.2007 al IGPR - IC Serviciul de Expertize Biocriminalistice, de unde rezultă că din depozitul subunghial recoltat de la mâna stângă a victimei A.A., nu s-au găsit profilele genetice ale altor persoane, decât ale sale.
Pe de altă parte, pe sticla de votcă Kreskova, profilele genetice ale inculpaţilor A.A. şi M.N. şi ale unei alte persoane de sex masculin, nedepistată, nu sunt identice cu rezultatele obţinute şi menţionate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică din 28 noiembrie 2006, cu nr.211439 din cadrul IGPR.
În aceste condiţii, Curtea reţine ca veridică afirmaţia inculpatului N. din faţa instanţei de apel în care precizează că a fost prezent, când mătuşa sa a servit cu băutură, un bărbat aflat în vizită la ea, amprentele acelei persoane de sex masculin (necunoscută) pe sticla de votcă, fiind consemnate în raportul poliţiei din 4 aprilie 2007 al IGPR.
Raportul de constatare al poliţiei din 28 noiembrie 2006 va fi înlăturat în totalitate, ca mijloc de probă valid, deoarece în primul rând a urmărit identificarea profilelor genetice ce au contribuit la crearea unor mixturi (amestec de probe biologice provenind de la mai multe persoane).
Acest raport de constatare, pe lângă faptul că formulează anumite concluzii cu valoare de probabilitate , creează şi anumite incertitudini , decurgând din împrejurarea că ipotezele formulate de specialişti au în conţinutul lor un element de incertitudine, având în vedere că includ şi posibilitatea ca, la formarea mixturii de material biologic, să fi contribuit şi persoane necunoscute (cel puţin o astfel de persoană).
Rezultă, aşadar, că există posibilitatea ca alelele de la nivelul markerului descoperite pe obiectele corpuri delicte, să fi fost create şi de o persoană necunoscută. Totodată, specialiştii nu au în vedere la întocmirea ipotezelor de lucru şi nu includ în acestea, toate celelalte persoane care aveau în mod firesc acces la aceste obiecte corpuri delicte. (tatăl victimei A.E., prietena victimei C.M., sora inculpatului M.B. care avea şi cheia de la garsoniera mătuşii, primul soţ al victimei şi prietenul prezent F.M.).
Aşadar, concluziile acestui raport, pe lângă faptul că au valoare probabilă, au şi un caracter parţial, investigaţia specialiştilor nefiind una completă, în sensul că nu au avut în vedere toate persoanele care în mod evident ar fi putut participa la formarea acelui amestec de urme biologice.
În altă ordine de idei, este de remarcat şi faptul că analiza genetică a fost efectuată cu privire la o mixtură (amestec) de urme biologice, respectiv celule epiteliale remanente provenind de la mai multe persoane, nefiind în prezenţa unei probe ştiinţifice care să analizeze o urmă creată de o singură persoană, (sânge, salivă), caz în care gradul de certitudine al constatării putea fi unul mai mare, mult mai relevant pentru instanţă.
Potrivit părerilor exprimate în lucrările de specialitate de către experţi „o afirmaţie bazată pe probabilitate este prin natura ei o afirmaţie de cunoaştere parţială, de aceea este eronat ca această cunoaştere parţială să fie preluată ca atare şi transformată de către magistrat într-un verdict de certă vinovăţie, echivalent cu condamnarea unei persoane”. O concluzie de probabilitate, indiferent de valoarea
* • W . • A W • W 1 1 • . 11 •
ei numerică, nu poate prin ea însăşi să dea verdictul de vinovăţie”.
Aşadar, un astfel de raport de constatare ADN trebuie să fie susţinut, coroborat cu alte mijloace de probă solide, care să confirme faptul că o persoană (în speţă inculpaţii) se face vinovată de săvârşirea unor infracţiuni, condiţie ce nu este îndeplinită în speţa dedusă judecăţii, pentru că, aşa cum am arătat anterior, la nivelul celorlalte mijloace de probă analizate, acestea fie lasă dubii puternice cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, fie nu confirmă deloc o astfel de vinovăţie.
Conţinutul raportului de constatare al poliţiei din 28 noiembrie 2006 a fost criticat sever şi prin expertizele medico-legale ADN, efectuate în apel, la cererea inculpaţilor în cadrul INML -Laborator de Genetică, ataşându-se dosarului şi două avize ale Comisiei Superioare de Medicină Legeală.
Astfel, în primul raport de expertiză medico-legală ADN din 16 februarie 2011 întocmit de Laboratorul de Genetică din cadrul INML Bucureşti, medicii legişti învederează că „analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice, nu a pus în evidenţă prezenţa sângelui de natură umană la nivelul lamei cuţitului găsit la locul faptei şi nici pe celelalte obiecte corpuri delicte (sticle de băutură, chibrituri, căni) nu s-a descoperit material genetic de natură umană. Acest raport a fost completat de aceeaşi instituţie şi la 15 aprilie 2011 învederează că „investigaţia genetică efectuată în cadrul Laboratorului de Genetică a INML Bucureşti, nu a evidenţiat profile genetice aparţinând victimei sau inculpaţilor, întrucât pe niciunul dintre obiectele analizate nu s-a evidenţiat material genetic de natură umană.
Având în vedere aceste contradicţii între raportul de constatare medico-legală ADN efectuat în faza de urmărire penală de către poliţie şi expertiza medico-legală ADN realizată în cadrul Laboratorului de Genetică din cadrul INML şi completată, a fost cerută avizarea uneia dintre cele două probe ştiinţifice, Comisia Superioară Medico-Legală avizând raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Laboratorul de Genetică din cadrul INML, concluzionând că „în rezultatele raportate de Laboratorul IGPR există o serie de discrepanţe marcante, care conduc la ideea că interpretarea rezultatelor s-a realizat de o manieră empirică sau aleatoare, fără respectarea unor criterii riguroase. Discrepanţele sunt de natură a trezi îndoieli cu privire la numărul de contribuitori desemnaţi pentru urmele analizate şi în final, asupra gradului de concludenţă al concluziilor formulate de poliţie.
În susţinerea acestui punct de vedere s-a precizat că în cadrul IGPR, testarea genetică a corpurilor delicte ridicate de la locul faptei (sticle, cuţit, căni, cutie de chibrituri) s-a realizat urmând o serie de protocoale de analiză standard, deşi poate respectivele probe judiciare ar fi necesitat o abordare specială, dat fiind faptul că locul infracţiunii a fost incendiat. Se mai arată că, Poliţia, pentru niciunul dintre corpurile delicte analizate,nu a raportat cantitatea şi calitatea materialului genetic evidenţiat în probe, aspect util şi important, dată fiind natura probelor. Mai mult, interpretarea rezultatelor prezintă o serie de vicii, existând discrepanţe evidente între componentele raportului de constatare al Poliţiei, respectiv între conţinutul secţiunilor REZULTATE şi CONCLUZII şi conţinutul ANEXEI, contradicţiile vizând microurmele U5 -cele prelevate de pe cuţitul cu sânge, conţinutul existent în REZULTATE ŞI CONCLUZII, unde deşi se invederează că există un amestec de profile genetice ce provin de la minimum 2 persoane, fiind incluse cele ale victimei şi ale inculpatei A.A., în ANEXA aceluiaşi raport se indică un profil ADN
de tip mixt, ce provine de la 3 persoane, existând şi un al treilea contribuitor, de sex masculin. Apoi, pe cutia de chibrituri U6 se raportează în REZULTATE ŞI CONCLUZII un profil genetic unic ce aparţine victimei, pe când în anexa aceluiaşi raport, se evidenţiază un profil ADN unic identic cu al victimei, exceptând însă faptul că este de sex masculin. În plus, această probă mai apare raportată pe ultima filă a ANEXEI, având de data aceasta aspectul unui profil ADN mixt, ce ar putea conţine profile genetice provenind de la trei persoane, din care una de sex masculin. Pe microurma U9 a doua cană mică, în secţiunile REZULTATE şi CONCLUZII se raportează un profil genetic unic, ce aparţine victimei, pe când în anexă, apare un profil ADN care aparţine unei persoane de sex masculin.
În cadrul probelor efectuate de către Laboratorul IGPR, întreg materialul genetic de pe corpurile delicte, şi aşa în cantitate redusă şi de o calitate precară, datorită incendiului provocat, a fost epuizat.
De altfel, Curtea luând legătura telefonic cu IC-IGPR aceştia au confirmat că în urma efectuării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică cu nr.211439 din 28.11.2006 au epuizat întregul material ADN prelevat de la inculpaţi.
Pentru lămurirea acestor contradicţii s-a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale ADN la INML Bucureşti pentru a demonstra comiterea infracţiunilor de către inculpaţi, însă Laboratorul de Genetică din cadrul acestei instituţii a învederat că se află în imposibilitatea realizării unei noi expertize genetice a extractelor ADN corespunzătoare corpurilor delicte pentru microurmele U1-U9 (sticle, cuţit, căni, cutie de chibrituri) întrucât din comunicarea IGPR din
27.02.2012 reiese că aceste probe au fost epuizate în cursul analizelor derulate în Laboratorul Poliţiei.
Pentru a răspunde însă solicitărilor instanţei, experţii medico-legali au reanalizat toate expertizele genetice aferente acestei speţe, formulând un supliment al primului raport de expertiză medico-legală ADN din februarie 2012.
Deosebit de relevante, pentru a demonstra lipsa de concludenţă a concluziilor Poliţiei, sunt consideraţiile Laboratorului de Genetică din cadrul INML Bucureşti (suplimentul din 21 martie 2012) care învederează că „poliţia a stabilit existenţa unei urme de sânge uman pe vârful lamei cuţitului, folosind doar o reacţie de orientare, deşi pentru a afirma acest lucru este obligatoriu a se realiza un test de certitudine”.
Pe de altă parte, experţii medico-legali arată că cele statuate în raportul de constatare al poliţiei din 28.11.2006, sunt echivoce şi discutabile, în condiţiile în care datele din această probă ştiinţifică sunt în contradicţie evidentă cu profilele ADN, raportate în ANEXA RAPORTULUI. Mai mult, contradictoriu este şi faptul că profilul ADN al victimei este regăsit pe gura celor două sticle de băutură, de la locul faptei, în condiţiile în care aceasta a prezentat o alcoolemie de 0%0.
Nu poate fi omis faptul că în raportul de constatare al poliţiei apar date nereale, în sensul că la 28.11.2006, alcoolemia victimei era de 0 grame la mie, câtă vreme însă, examenul toxicologic al acesteia a fost realizat de medicii legişti de abia în luna ianuarie 2007, ceea ce pune sub semnul întrebării veridicitatea datelor cuprinse în interiorul său.
Nu în ultimul rând, instanţa s-a conformat recomandărilor INML Mina Minovici Bucureşti şi a solicitat şi examinarea profilelor ADN brute ale inculpaţilor, respectiv a tuturor electroforegramelor obţinute în această speţă penală.
Curtea apreciază că într-o expertiză ştiinţifică, concluziile pot fi considerate cu grad înalt de concludenţă numai atunci când nu există niciun echivoc al rezultatelor în baza cărora au fost formulate.
Nu în ultimul rând, înlăturarea dintre mijloacele de probă valide a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică al IGPR -IC Serviciul de expertize biocriminalistice din
28.11.2006, este determinată de concluziile ultimului Aviz al Comisiei Superioare medico-legale formulate în urma analizării electroforegramelor corespunzătoare profilelor ADN brute ale inculpaţilor, reieşind că urma de pe gura sticlei de gin U1 a pus în evidenţă un profil ADN mixt ce provine de la victima A.A. şi inculpatul minor M.N.. Din analiza probabilistică rezultă că ipoteza „urma de pe gura sticlei de gin conţine ADN care provine de la victimă şi inculpatul minor este de
2283x102 ori mai probabilă, decât ipoteza că urmele provin de la victimă şi un bărbat necunoscut. Calitatea de contribuitor a inculpatei A.A. este discutabilă, întrucât nu există elemente de natură să o identifice în acest amestec, ea regăsindu-se în virtutea legăturii strânse de înrudire atât cu victima,cât şi cu inculpatul minor. Referitor la urmele de pe gura sticlei de votcă, acestea aparţin doar victimei şi unui bărbat necunoscut, profilele genetice ale inculpaţilor neregăsindu-se în acest amestec.
Cât priveşte urmele de pe vârful cuţitului, acestea pun în evidenţă profilul genetic al victimei A.A. şi cele aparţinând unui bărbat necunoscut, caracterele genetice ale inculpaţilor neregăsindu-se integral în acest amestec.
Pe celelalte urme de pe sticlele cu alcool, cutie de chibrituri şi cele două căni, s-au evidenţiat doar profilele genetice ale victimei şi nu şi cele ale inculpaţilor.
În finalul avizului emis de Comisia superioară de medicină-legală din cadrul INML Bucureşti s-a învederat că deplina lămurire de către Poliţie a rezultatelor ce conţin elemente de incertitudine, s-ar fi putut realiza prin aprofundarea testărilor genetice şi utilizarea unor protocoale de analiză optimizate, menite să conducă la obţinerea unor profile ADN cu minime ambiguităţi.
Rezultă aşadar, că pe niciunul dintre corpurile delicte nu au fost găsite profilele genetice ale inculpatei A.A., ceea ce confirmă apărarea acesteia, că nu a săvârşit infracţiunile imputate, că nu a mai fost în locuinţa victimei din august 2006 - în absenţa ei - şi că la 4.11.2006 dimineaţa, deplasarea în oraş a făcut-o pentru cumpărături şi nu pentru a-şi ucide sora. De altfel, nimeni nici nu a plasat-o la locul faptei, dintre martorii audiaţi nemijlocit de către instanţă.
Împrejurarea că pe gura sticlei de gin din locuinţa victimei s-au descoperit caracterele genetice ale inculpatului M.N., nu este de natură să atragă concluzia că minorul şi-a ucis mătuşa, deoarece experţii nu au stabilit data la care a fost lăsată urma, cu atât mai mult cu cât probele dosarului au dovedit la unison, că acesta îşi vizita ruda frecvent, o ajuta la treburile casnice, primind recompense materiale, în schimb.
În primăvara anului 2006 victima era plecată în Italia, inculpatul minor având grijă de garsoniera sa. Astfel, minorul de doar 14 ani, prezentând şi tulburări psihice, fiind la vârsta debutului adolescenţei, având şi cheia de la garsoniera victimei, nu este exclus ca pe timpul vizitelor făcute de unul singur la locuinţa mătuşii, să fi ingerat din conţinutul sticlei cu gin
Descoperirea urmelor sale pe gura sticlei cu gin nu demonstrează însă, uciderea mătuşii, cu atât mai mult cu cât martorul ocular R.I. a arătat că la 4.11.2006 ora 9.00, inculpatul minor N. nu a intrat în garsoniera victimei „a venit în fugă şi a plecat în fugă, vizita durând 1-2 minute”.
De remarcat, că pe celelalte corpuri delicte nu s-au descoperit urmele inculpaţilor, rezultând astfel că nu ei sunt autorii infracţiunilor deduse judecăţii, deoarece dacă ar fi ucis victima, cu ocazia manoperelor specifice laturii obiective a acestei infracţiuni, sau căutând banii rudeniei, era imposibil ca din greşeală să nu fi atins obiectele aflate în locuinţă, urmele biologice rămânând acolo.
De netăgăduit rămâne însă faptul, că pe gura sticlei de votcă pe lângă profilele genetice ale victimei, se află urmele aparţinând unui bărbat necunoscut, existând astfel un mare dubiu cu privire la adevăratul autor al infracţiunilor.
Aşa fiind, pentru erorile şi incertitudinile exprimate în concluziile sale, raportul de constatare al poliţiei din 28.11.2006, (examen ADN) va fi înlăturat de către curte, dintre mijloacele de probă.
Nu poate fi omis că victima era în divorţ în Italia, dar în acelaşi timp întreţinea relaţii intime cu un alt cetăţean italian, cu care dorea să se recăsătorească, primea ameninţări cu moartea de la un alt bărbat cu prenumele „V.” , potrivit martorei C.M..
Mai mult, faptul că inculpatul N. a fost inconsecvent în declaraţiile date în faţa organelor judiciare cu privire la ora absenţei din locuinţa bunicii, este irelevant întrucât conform art. 66 C.pr.pen. „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia”. Potrivit art. 69 C.pr.pen.”declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Inculpatul minor nu a recunoscut niciodată că s-ar fi găsit la locul faptei şi că ar fi ucis victima împreună cu mama sa, arătând constant că în dimineaţa zilei de 3.11.2006 ora 9.00 i-a dus victimei monitorul unui calculator, ocazie cu care s-a întâlnit cu martorul R.I., acesta fiind în eroare cu privire la data calendaristică a vizitei făcute mătuşii. Arată că a fost la cumpărături, în dimineaţa zilei de 4.11.2006, în privinţa orei nefiind sigur, probabil 10-11, fiind trimis de martora G.R., iniţiativa părăsirii locuinţei, neaparţinându-i.
Inculpata A.A. a fost constantă în declaraţii, învederând că în dimineaţa zilei de 4.11.2006 între orele 8.30-10.00 a făcut cumpărături de la 3 magazine, din zonă (Hermes, Mercur şi Feleacul) după care a revenit la domiciliu, iar în jurul orei 13.50, a fost anunţată telefonic de moartea victimei. Nu a intrat în locuinţa decedatei din august 2006.
În final, curtea reţine că rapoartele de expertiză şi Avizele Comisiei Superioare medico-legale din cadrul INML Bucureşti formulează asupra aspectelor esenţiale (cele privind dovada prezenţei inculpaţilor în garsoniera victimei, numai concluzii cu valoare de probabilitate.
Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluţie de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca alte persoane decât inculpaţii A.A. şi M.N. să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă şi nu poate fi înlăturată.
Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpaţilor pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în speţă probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei apelanţilor, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea acestora”.
Regula în dubio pro reo, constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care aflarea adevărului, consacrat în art.3 C.proc.pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo, este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).
Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu, nu există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpaţii trebuiesc achitaţi.
Aşa fiind, se va respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 512 din 26.11.2009 a Tribunalului Cluj, conform art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Cheltuielile judiciare în apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului conform art. 192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Pentru aceleaşi considerente, se vor admite ca întemeiate în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., apelurile inculpaţilor împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o va desfiinţa în întregime şi judecând în fond cauza, în baza art.10 lit.c şi art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. achită pe inculpata A.A.K. de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev.de art.174, 175 lit.a şi c, art.176 lit.d C.pen. cu aplic.art.75 lit.c C.pen.; tâlhărie calificată, prev.de art.211 alin.1, alin.2/1 lit.a şi c C.pen. şi art.75 lit.c C.pen.; distrugere calificată, prev.de art.217 alin.4 C.pen., cu aplic.art.75 lit.c C.pen. şi profanare de morminte, prev.de art.319 C.pen. cu aplic.art.75 lit.c C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a şi b C.pen.
În baza art.10 lit.c şi art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. achită pe inculpatul M.N. de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev.de art.174, 175 lit.a şi c, art.176 lit.d C.pen. cu aplic.art.99 C.pen.; tâlhărie calificată, prev.de art.211 alin.1, alin.2/1 lit.a şi c C.pen. şi art.99
C.pen.; distrugere calificată, prev.de art.217 alin.4 C.pen., cu aplic.art.99 C.pen. şi profanare de morminte, prev.de art.319 C.pen. cu aplic.art.99 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a şi b C.pen.
Constată că inculpata A.A.K. a fost reţinută la 11 decembrie 2006 şi arestată preventiv în perioada 12 decembrie 2006 - 10 mai 2007.
În baza art.350 C.pr.pen. revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj Napoca, dispusă faţă de inculpată prin decizia penală nr.274 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Cluj.
Se constată că nu există constituire de parte civilă în cauză. (Judecător Delia Purice)
Întocmit,
Judecător DELIA PURICE<
