Măsura confiscării în cazul în care judecata s-a făcut în condiţiile art. 320^1
| Comentarii |
|
Trafic de droguri. Achiesarea totală a inculpatului pe latura penală şi civilă în faţa primei instanţe.
Imposibilitatea revenirii asupra recunoaşterii în calea de atac a apelului cu privire la cuantumul sumelor dobândite din comercializarea drogurilor
şi supuse confiscării
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.
Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr.443/D din 15.11.2011, a condamnat pe inculpatul M.R.G.:
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.d C.pen., art.320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de: 1(un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.74 lit.a şi c, 76 lit.e C.pen., art.320/1 C.pr.pen., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, la pedeapsa de: - 2 (două) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a C.pen., constată că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C.pen., contopeşte pedepsele stabilite pentru acestea şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:- 1 (un) an şi 10 (zece) luni închisoare.
S-a făcut aplic. art.71, 64 lit.a teza a II-a C.pen.
În temeiul art.81 C.pen.,s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 10 luni, prev. de art.82 C.pen.
Potrivit art.359 C.pr.pen.,s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prev. de art.83 C.pen.
S-a făcut aplic. art.71 alin.5 C.pen.
În temeiul art.17 alin.1 din Legea nr.l43/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.R.G. a cantităţii de 206,3 grame rezină de cannabis (cantităţi rămase în urma analizelor de laborator - f.30-33, 119-124 vol.I d.u.p.); iar în temeiul art.18 alin.1 din aceeaşi lege dispune distrugerea drogurilor confiscate.
În baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi, în favoarea statului, a sumelor de bani dobândite prin valorificarea drogurilor de risc, după cum urmează: 12.500 lei de la inculpatul M.R.G..
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
S-a reţinut, în esenţă, faptul că, inculpatul M.R.G., în cursul anului 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pus în vânzare prin intermediul inculpaţilor C.B. şi P.A., a vândut şi oferit rezină de cannabis, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea 143/2000, învinuiţilor H.W.A., A.O.C., C.D., C.P., precum şi colaboratorului autorizat cu nume de cod T.A.; totodată, în cursul anului 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat, singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat rezină de cannabis, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr. III la Legea 143/2000.
Audiaţi în cauză, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, au recunoscut în întregime faptele reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare, pe care le regretă, solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc, dorind să uzeze de prevederile art.320/1 C.p.p. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, cerere acceptată de tribunal.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel inculpatul M.R.G..
Inculpatul M.R.G. a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului doar sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul că potrivit art.17 alin.2 din Legea 143/2000 suma de bani ce trebuia confiscată de la el era de 2.952,5 lei şi nu de 12.500 lei, cum eronat a reţinut prima instanţă.
Apărătorul inculpatului M.R. solicită să se dispună reducerea sumei de bani reţinută ca fiind dobândită prin valorificarea drogurilor de risc şi confiscată în temeiul art.17 alin.2 din Legea 143/2000, de la 12500 lei la 2952,5 lei. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Prin sentinţa instanţei de fond s-a dispus confiscarea sumei de 12.500 lei de la inculpat, aceasta fiind nejustificată şi nesusţinută de starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi de probatoriul administrat în cauză. Cuantumul sumei putea fi cu uşurinţă determinat printr-un calcul matematic, deoarece în rechizitoriu este descrisă detaliat activitatea inculpaţilor, prin raportare la fiecare cumpărător în parte, cu precizarea cantităţii de droguri vândută şi a sumei de bani obţinute. Probele dosarului atestă că M.R. a pus în vânzare între 119 g şi 143,8 g de rezină de cannabis, obţinând în urma valorificării o sumă cuprinsă între 2952,5 lei şi 3615 lei. În virtutea principiului in dubio pro reo, având în vedere că nu se cunoaşte cantitatea exactă de droguri comercializată de inculpat şi valoarea astfel obţinută, suma care poate fi confiscată în temeiul art.17 alin.2 din Legea 143/2000 este cea minimă, de 2952,5 lei, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit art.320/1 C.proc.pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2011, la Tribunalul Cluj, cei trei inculpaţi au solicitat soluţionarea cauzei în baza art.320/1 C.proc.pen., respectiv în baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală.
Din încheierea de amânare a pronunţării de la aceeaşi dată, rezultă că apărătorul ales al inculpatului M.R.G. a contestat cuantumul sumei dobândită în urma valorificării drogurilor, propusă spre confiscare de către procurorii DIICOT, Tribunalul Cluj însă neoptând pentru disjungerea laturii civile, în vederea administrării de probe, în faţa instanţei, sub acest aspect.
Având în vedere cele susţinute de avocatul ales al inculpatului, Tribunalul Cluj trebuia să aibă în vedere la admisibilitatea cererii de soluţionare a cauzei în temeiul art.320/1 C.proc.pen., ca recunoaşterea faptelor să fie totală, atât sub aspect penal, cât şi sub aspect civil.
Legea nu cere ca prin declaraţia dată, inculpatul să recunoască şi pretenţiile civile eventual formulate în cauză, ba, dimpotrivă, art.320/1 alin.5 C.proc.pen., prevede posibilitatea de a disjunge soluţionarea acţiunii civile atunci când se impune administrarea de probe în dovedirea acesteia, probe care sunt necesare exclusiv în situaţia unei nerecunoaşteri a pretenţiilor civile ori a unei recunoaşteri parţiale a acestora de către inculpat,(situaţie în speţa de faţă).
Faţă de împrejurarea că prima instanţă, nu a disjuns soluţionarea laturii civile a dosarului, în vederea administrării de probe cu privire la sumele de bani dobândite de apelant în urma valorificării drogurilor, optând pentru judecarea concomitentă a celei penale şi a celei civile, în apel, nu se poate da curs celor susţinute de inculpat, deoarece şi Curtea apreciază că acesta, prevalându-se de disp.art.320/1 C.proc.pen., a achiesat la probele strânse de procuror în faza de urmărire penală, dorind ca instrumentarea speţei să se efectueze exclusiv în baza acelor dovezi, din prima fază a procesului penal.
O disjungere a laturii civile în această fază procesuală, nu este posibilă, întrucât s-ar crea inculpatului o situaţie mai grea, în propria cale de atac, fiind lipsit totodată de un dublu grad de jurisdicţie. Pe de altă parte, o asemenea soluţie nu se impune, deoarece aşa cum se indică şi în rechizitoriul Parchetului „la stabilirea sumei de 12.500 lei obţinută de inculpatul M.R.G., în urma comercializării drogurilor de risc, s-a avut în vedere că acesta a vândut cantitatea de aproximativ 500 gr.cu suma de 25 lei/gr. Suma stabilită în această modalitate este cea minimă, ce se putea realiza, având în vedere că nu s-a putut dovedi cantitatea exactă de droguri, comercializată de inculpat, astfel că la calculul acesteia s-a reţinut principiul „in dubio pro reo”.
În sinteză, raportat la împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a solicitat disjungerea laturii civile, pentru administrarea de probe sub aspectul dovedirii în concret a banilor obţinuţi de inculpat în urma valorificării drogurilor, opţiunea pentru soluţionarea cauzei în regimul reglementat de art. 320/1 C.proc.pen., impune ca aceasta să aibă loc exclusiv, pe baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal, cât şi civil.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)
