Omor. Lovituri cauzatoare de moarte. Criterii de diferenţiere
| Comentarii |
|
C. pen., art. 174, art. 183
Pentru caracterizarea juridică a unei fapte ca omor sunt relevante împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea şi numărul lovitorilor, regiunea capului în care au fost aplicate, consecinţele cauzate, fiind mai puţin semnificative vârsta şi starea precară a sănătăţii victimei sau raporturile cordiale dintre părţi.
Decizia penală nr. 35 din 12 martie 2009
Prin sentinţa penală nr. 743 din 4.12.2008, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.M. şi, pe cale de consecinţă, inculpatul a fost obligat să îi plătească acesteia suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
în fapt, s-a reţinut că inculpatul şi victima M.A. locuiau în aceeaşi curte, în imobile diferite; inculpatul era căsătorit cu fiica victimei şi aveau împreună doi copii minori. în ziua de 9.06.2008, inculpatul se afla la domiciliu doar cu victima, soţia sa fiind plecată cu diverse treburi. între cei doi a izbucnit un conflict în contextul căruia victima i-a reproşat inculpatului că stă în casa fiicei sale şi că este un „venetic”. Indignat de apelativul folosit de victimă şi fiind şi sub influenţa alcoolului, inculpatul a aplicat acesteia o lovitură cu un scaun în zona capului; victima a căzut pe scări, pierzându-şi cunoştinţa, însă inculpatul a transportat-o în imobilul ei şi a aşezat-o pe un pat. Seara, când a venit soţia inculpatului acasă, acesta nu i-a spus nimic despre conflictul avut cu mama ei şi nici de starea de sănătate a acesteia. Victima a decedat la data de 11.06.2008. Din raportul de necropsie a rezultat că decesul victimei a fost violent şi s-a datorat unei insuficienţe cardio-respiratorii, consecutivă unui politraumatism cu contuzie cerebrală, multiple echimoze şi excoriaţii, complicat în evoluţie cu bronhopneumo-torax.
S-a subliniat în motivarea sentinţei că ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte de cea de omor este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile care constituie latura obiectivă a infracţiunii.
Astfel, în timp ce în cazul infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., făptuitorul acţionează cu praeterintenţie, acesta urmărind doar lovirea victimei, consecinţa mai gravă produsă, respectiv decesul acesteia, depăşind intenţia făptuitorului şi în raport cu care acesta se află în culpă, în cazul infracţiunii de omor făptuitorul acţionează numai cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
S-a mai precizat că pentru stabilirea poziţiei subiective a făptuitorului, trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea capului vizată şi de urmările produse, important nefiind rezultatul concret al acţiunii agresorului, ci intenţia lui în raport cu viaţa victimei.
S-a apreciat că în cauza de faţă, având în vedere obiectul folosit de inculpat - un scaun care în condiţii fireşti nu este apt a ucide - de numărul lovitorilor, respectiv una singură, de raporturile anterioare dintre victimă şi inculpat, care erau cordiale după cum rezultă din depoziţiile vecinilor şi de poziţia ulterioară săvârşirii faptei, s-a concluzionat că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, acest rezultat mai grav intervenind şi ca urmare a stării de sănătate a victimei şi a vârstei înaintate.
Sentinţa a fost apelată de parchet, fiind criticată pentru nelegalitate, constând în greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, din omor, în lovituri cauzatoare de moarte.
Curtea, verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut că apelul promovat de parchet este nefondat şi l-a respins cu motivarea că inculpatul a avut o discuţie contradictorie cu soacra sa, cu privire la nişte bunuri şi indignat fiind că aceasta i-a adresat apelativul „venetic”, nu a căutat un corp contondent pentru a o lovi, ci a luat pur şi simplu un scaun aflat în apropiere şi a lovit-o. Se poate observa că acţiunea a fost spontană, iar intenţia lui a fost de a-i aplica victimei lovituri, şi nu de a ucide. Moartea victimei s-a produs după două zile; aşa fiind, se constată că lovirea a fost comisă cu intenţie, iar rezultatul letal s-a produs din culpa inculpatului.
Curtea a concluzionat că moartea victimei a depăşit previziunea inculpatului, care a intenţionat să lovească, iar moartea - ca rezultat mai grav - i se impută cu titlu de culpă.
în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Notă: Ambele hotărâri au fost casate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 1889/22.05.2009, prin care a fost admis recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, cu următoarea motivare: la stabilirea elementului subiectiv, trebuie avuţi în vedere o serie de factori, a căror existenţă nu poate fi privită singular.
în acest sens, relevante pentm caracterizarea juridică a unei fapte ca „omor” sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, intensitatea şi numărul lovitorilor, regiunea capului în care au fost aplicate, consecinţele cauzate, fiind mai puţin semnificative vârsta şi starea precară a sănătăţii victimei sau raporturile cordiale dintre părţi.
în condiţiile în care inculpatul a aplicat acele lovituri cu scaunul, în zona capului victimei, nu se poate susţine că acesta nu a vizat un organ vital, fiind de notorietate că minima lezare poate pune în pericol sau chiar suprima viaţa persoanei astfel vătămate, ceea ce s-a şi întâmplat în cauza de faţă.
Mai mult, instanţele au omis împrejurarea vizând intensitatea loviturii aplicate, din care rezultă că, în momentul în care a lovit victima cu scaunul în cap, acesta s-a rupt în bucăţi, împrejurare care, asociată cu zona vizată şi care este una vitală, justifică reţinerea ca formă de vinovăţie, a intenţiei indirecte, şi nu a praeterintenţiei.
In cauza de faţă, inculpatul C.C. a aplicat victimei M.A. mai multe lovituri peste corp şi imediat alte două lovituri cu un scaun în cap, fapt ce a determinat căderea victimei pe scări, context în care a suferit şi alte leziuni.
Leziunile cauzate, care au dus la decesul victimei, potrivit raportului de necropsie, trebuie considerate, datorită multitudinii, gravităţii şi intensităţii lor, a localizării acestora pe întreg corpul victimei şi a instrumentului folosit de inculpat, ca fiind săvârşite cu intenţie, fie şi indirectă, de a ucide.
Faptul că la producerea decesului a contribuit şi starea precară a sănătăţii victimei, nu este de natură a înlătura intenţia indirectă cu care a acţionat acesta.
Mai mult, atitudinea pasivă a inculpatului după comiterea faptei, constând în omisiunea de a-i aduce la cunoştinţă soţiei sale cele întâmplate, pentru a se interveni în vederea înlăturării cauzei care ar duce la moartea victimei, subliniază încă o dată intenţia inculpatului de a ucide.
Probele administrate în cauză relevă că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii morţii victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit şi urmărit, cu siguranţă l-a acceptat, săvârşind astfel infracţiunea de omor cu intenţie indirectă.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
