Scuza provocării. Omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. Lovituri cauzatoare de moarte - art. 183 C. pen. Criterii de diferenţiere
| Comentarii |
|
C. pen., art. 73 lit. b)
Articolul 73 lit. b) C. pen. privind scuza provocării are aplicabilitate când fapta a fost comisă într-un moment de furie, de puternică tulburare cauzată de provocarea violentă din partea victimei, inculpatul neputându-şi stăpâni surescitarea nervoasă. Riposta inculpatului a fost disproporţionată, antrenând răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., instanţa având în vedere obiectul folosit, amploarea loviturilor, zona corpului victimei vizată şi rezultatul produs.
Decizia penală nr. 126 din 20 octombrie 2009
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 167/02.03.2009, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor simplu, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. I s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen. A fost admisă acţiunea civilă, iar inculpatul obligat să achite părţii civile suma de 10.000 lei daune materiale şi suma de 10.000 lei daune morale.
în fapt, tribunalul a reţinut că în ziua de 7.12.2007, în timp ce inculpatul se afla în atelierul de tâmplărie al vecinului său, a venit victima (în vârstă de 58 ani), în junii orelor 14,00, pentru a cere două bucăţi de scândură pentru amenajarea locului din cimitir, unde urma să fie înmormântată a doua zi un defunct.
Auzind motivul deplasării victimei la atelierul de tâmplărie, martorul P.G. a refiizat să dea curs solicitării acesteia, context în care aceasta din urmă a început să îi adreseze injurii şi insulte. Deranjat de atitudinea victimei, martorul a luat un ciocan ca să o lovească, însă, la insistenţele inculpatului, a renunţat să răspundă violenţelor verbale ale acesteia. Totodată, inculpatul a invitat-o pe victimă să părăsească atelierul, ieşind imediat în urma sa în curtea atelierului. Din încăperea atelierului, martorul i-a văzut pe cei doi încăieraţi, trăgându-se de haine, căzând unul peste altul, lângă maşina de tâmplărie. Ridicându-se de jos, imediat, inculpatul a luat o scândură cu lungimea de aproximativ 1 m şi lăţimea de 7-8 cm, cu care a lovit-o pe victimă peste umăr, apoi i-a aplicat o lovitură puternică peste cap, în partea stângă, ce a determinat căderea acesteia, iar în cădere, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură puternică peste spate şi una peste fese.
Victima a părăsit atelierul, iar la scurt timp (10-15 minute) s-a reîntors în acest loc fiind însoţit de şeful postului de poliţie, care a observat că victima prezenta urme de lovituri în zona buzei superioare şi alte leziuni în partea frontală a capului, stabilind, în prezenţa inculpatului şi a martorului P.G., ca a doua zi ambii să se înfăţişeze la sediul poliţiei pentru a demara ancheta în legătură cu agresiunea consumată.
Victima a fost transportată la I.M.L. Iaşi, iar cu prilejul necropsiei medico-legale s-au constatat, la examenul extern al acesteia, mai multe semne de violenţă în zona capului. Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţa contuziei şi dilacerării cerebrale, hematoamelor subdurale, hemoragiei subarahnoidiene difuze, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractură de calotă craniană iradiată la baza craniului şi traumatism toracic (fracturi costale şi de corp vertebral). Totodată, raportul a concluzionat că aspectul şi topografia leziunilor pledează pentru producerea lor cel mai posibil prin loviri active cu obiecte contondente urmate de cădere; la momentul decesului sângele victimei conţinea 1,55 %o alcool etilic, decesul putând data din 9.12.2007.
Apărările inculpatului - în sensul că ar fi lovit victima, dar nu în zona capului, ci peste corp, la întâmplare, din poziţia în care se găsea căzut la pământ, iar apoi din picioare, reacţionând la injuriile ce i le adresa victima, dar şi la încercarea acesteia de a-1 lovi din nou - au fost înlăturate, fiind infirmate de declaraţiile martorului ocular P.G.
în drept, fapta inculpatului care, la data de 7.12.2007, cu o bucată de lemn a aplicat mai multe lovituri peste cap şi corp victimei, cauzându-i leziuni ce au dus la moartea acesteia, a realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor simplu prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
Apărările inculpatului, în sensul reţinerii săvârşirii faptei sub imperiul stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu au fost primite, fiind respinse de tribunal potrivit considerentelor de mai jos.
Martorul a declarat că victima şi inculpatul s-au agresat fizic, reciproc, iar după intervenţia martorului ce a reuşit să-i despartă, inculpatul a fost acela care a continuat agresiunea asupra victimei, aplicându-i cu o doagă de lemn mai multe lovituri, în zone vitale ale corpului, între care şi cea a capului, de o intensitate deosebită, astfel că nu se putea pretinde săvârşirea faptei în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Tribunalul nu a reţinut nici apărarea inculpatului, potrivit căreia victima i-ar fi fracturat mai întâi piramida nazală, din moment ce între pretinsul act provocator şi riposta ulterioară a inculpatului a existat o vădită disproporţie, astfel că în mod greşit s-a pretins reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
în ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., tribunalul a respins cererea ca nefondată. Actele medico-legale au evidenţiat că moartea victimei s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecinţa contuziei şi dilacerării cerebrale, hematoamelor subdurale, hemoragii subaranhnoidiene difuze produsă în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral acut închis, cu fractură de calotă craniană iradiată la baza craniului, dar şi că între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces a existat o legătură de cauzalitate directă.
La infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., rezultatul letal este în afara prevederilor inculpatului, iar împrejurarea că decesul victimei s-a produs în intervalul 7.12.-9.12.2007, şi nu imediat după agresiune, nu prezintă relevanţă sub aspectul încadrării juridice, din moment ce între leziunile traumatice cranio-cerebrale provocate în contextul prezentat a existat o legătură directă de cauzalitate.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi arătând că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, întrucât a lovit victima, dar nu a prevăzut, din culpă, rezultatul survenit, neavând reprezentarea rezultatului acţiunii sale, pe care nu l-a acceptat şi nici nu l-a urmărit, poziţie subiectivă ce caracterizează infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Instanţa de fond a omis să facă aplicabilitatea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. privind scuza provocării, întrucât a comis fapta într-un moment de fiirie, determinat de puternica tulburare cauzată de provocarea violentă din partea victimei, neputându-şi stăpâni surescitarea nervoasă şi având o vârstă înaintată.
Inculpatul a mai solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 şi 82 C. pen.
Curtea a constatat că apelul este fondat, în mod corect şi în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză instanţa de fond reţinând că inculpatul a comis o infracţiune de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi respingând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este parţial corectă, aceasta omiţând să reţină împrejurări esenţiale de natură a influenţa încadrarea juridică a faptei, iar alte împrejurări fiind stabilite eronat, deşi din probele administrate a rezultat fără dubiu modul de desfăşurare a faptelor.
Astfel, din declaraţiile martorului ocular şi ale inculpatului a rezultat că în ziua de 7 decembrie 2007, în jurul orelor 14,00, victima a venit la atelierul de tâmplărie al martorului, cerându-i două scânduri. întrucât a fost refuzat şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, victima M.I. a început să adreseze cuvinte jignitoare martorului care a vrut s-o lovească cu un ciocan, fiind oprit de inculpat, care a invitat victima să părăsească atelierul. Inculpatul a ieşit după victimă, însă aceasta s-a întors din curte, spre atelier, proferând în continuare cuvinte jignitoare, după care i-a aplicat inculpatului două lovituri cu capul în zona feţei (a bărbiei), provocându-i sângerarea nasului, cei doi încăierându-se, iar inculpatul căzând la pământ. Apoi victima s-a urcat peste inculpat şi a început să-l tragă de gulerul puloverului, moment în care inculpatul a luat o doagă şi i-a aplicat o lovitură peste umăr. Martorul, ieşind din atelier, a intervenit cu intenţia de a-i despărţi pe cei doi şi, cu o scândură, a lovit victima peste mână, după care l-a împins de pe inculpat, fiind împins şi el de victimă şi căzând la pământ. Apoi inculpatul şi victima s-au ridicat de la pământ, iar inculpatul a apucat doaga de lemn cu ambele mâini şi i-a aplicat victimei o lovitură puternică peste cap, în partea stângă, victima căzând în partea dreaptă, inculpatul continuând să lovească victima peste torace (spate) şi peste fese, chiar căzută la pământ. La strigătele martorului, inculpatul a încetat să mai lovească victima, intrând în atelier la sugestia martorii lui.
Victima a fost ridicată de jos de martor, şi nu de inculpat, cum greşit a reţinut instanţa de fond, şi a fost rezemată de o maşină de tâmplărie, după care a ieşit pe poartă, când martorul era plecat la un vecin să anunţe organele de poliţie, acestea cerând celor doi agresori să se prezinte a doua zi la sediu. Apoi victima a plecat la locuinţa sa, unde a fost găsită decedată la data de 9 decembrie 2007.
Expertiza medico-legală a concluzionat că între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate directă.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond a ajuns la concluzia justă că fapta de omor există, a fost comisă de inculpat şi s-a reţinut corect vinovăţia acestuia, inculpatul acceptând producerea rezultatului letal, chiar dacă nu l-a urmărit, fiind nefondat acest motiv de apel al inculpatului.
în mod greşit însă, instanţa de fond nu a ţinut cont de contextul în care a fost comisă fapta de inculpat şi nu a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă obligatorie a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul în vârstă de 70 de ani la data faptei a comis infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin injurii şi prin violenţă. Aşa cum a declarat şi martorul ocular, victima i-a insultat pe amândoi şi apoi l-a lovit pe inculpat cu capul în zona feţei, când i-a cerut să plece, îmbrâncindu-1 şi trântindu-1 la pământ şi urcându-se pe el, toate aceste manifestări ale victimei fiind de natură a produce inculpatului o puternică tulburare, care nu a dispărut odată cu îndepărtarea victimei de pe inculpat, de martor. Riposta inculpatului, după ce s-a ridicat de la pământ, a fost disproporţionată, antrenând răspunderea penală a acestuia, raportat la obiectul folosit, la amploarea loviturilor, la zona corpului victimei vizată şi la rezultatul produs.
Faţă de toate aceste împrejurări, în cauză curtea de apel a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi efectele acesteia, prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) C. pen. şi a dat eficienţă acestor circumstanţe, reducând pedeapsa principală aplicată inculpatului, la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă, apreciind că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins în cazul inculpatului prin executarea acestui cuantum de pedeapsă, faţă de toate circumstanţele reale personale ale acestuia (persoană în vârstă de 72 ani, infractor primar, atitudine de regret a faptei comise).
Instanţa de control judiciar a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicată inculpatului de instanţa de fond, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute în apel, în favoarea acestuia. în cauză însă nu erau aplicabile dispoziţiile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind nefondat acest motiv de apel al inculpatului.
Chiar dacă s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând din aceasta şi o culpă a victimei în producerea rezultatului final şi al prejudiciului, instanţa de apel nu a operat o reducere a despăgubirilor civile acordate părţii civile, întrucât inculpatul nu a solicitat în mod expres aceasta prin apelul declarat, fiind de acord la fond cu admiterea acţiunii civile în măsura dovedirii pretenţiilor civile.
Analizând hotărârea apelată şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea nu a constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentm aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul inculpatului împotriva sentinţei Tribunalului laşi, pe care a desfiinţat-o în parte, în latura penală şi, rejudecând, a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 73 lit. b), art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) C. pen., reducând pedeapsa la 3 ani şi 6 luni închisoare şi înlăturând pedeapsa complementară.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
