Momentul începerii calculării termenului de reabilitare judecătorească
| Comentarii |
|
Reabilitarea cuprinde un ansamblu de dispoziţii care reglementează posibilitatea încetării consecinţelor juridice, respectiv decăderi, interdicţii, incapacităţi, ce decurg dintr-o condamnare.
Condiţiile prevăzute de art. 137 C. pen. prevăd ca persoana în cauză să nu fi suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 C. pen., îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, a avut o bună conduită şi a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat prin hotărârea de condamnare.
Termenele reabilitării judecătoreşti se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale. Dacă nu există date concrete cu privire la momentul liberării condiţionate a petentului sau în ceea ce priveşte restul de pedeapsă rămas neexecutat, data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale se stabileşte prin calcularea expirării duratei integrale a pedepsei principale de la momentul punerii în executare.
Decizia penată nr. 209 din 2 aprilie 2009
Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 97 din 11 februarie 2009, a respins cererea formulată de petentul U.H. privind reabilitarea pentru pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 27 din 25 octombrie 1984 a aceleiaşi instanţe.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 27/25.10.1984 a Tribunalului Vaslui s-a dispus condamnarea inculpatului U.H. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 136 C. pen., calculul termenului de reabilitare se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, de la data când acesta s-a prescris sau de la data actului de graţiere.
Neexistând la dosar dovezi privind restul de pedeapsă ce i-a rămas neexecutat petentului când a fost liberat condiţionat, instanţa a constatat că nu poate calcula când a luat sfârşit executarea pedepsei, dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare de 15 ani şi 6 luni în cauza de faţă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 497 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în lipsa unor date necesare soluţionării cererii, tribunalul a respins cererea de reabilitare.
Prin decizia penală nr. 209 din 2.04.2009, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 97 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Vaslui pe care a casat-o şi, în rejudecare, a dispus reabilitarea judecătorească a acestuia.
Curtea a constatat, din examinarea condiţiilor vizând condamnarea, termenele de reabilitare şi conduita petiţionarului, că în cauză sunt îndeplinite cerinţele pentru obţinerea reabilitării.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 27/25 octombrie 1984 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 830/1984, petiţionarul a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Executarea pedepsei a început la 12 ianuarie 1984, conform datelor înscrise în mandatul nr. 55/1984 emis la 24 iunie 1985.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 11/26 ianuarie 1988 privind amnistierea unor infracţiuni şi reducerea unor pedepse publicat în M. Of. nr. 5/26 ianuarie 1988, prin art. 2 se arată că pedepsele cu închisoarea mai mari de 10 ani aplicate de instanţa de judecată se reduc cu 1/2. în acest context pedeapsa de executat conform actului normativ a fost de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 265 din 11 aprilie 1989 pronunţată de Judecătoria Dej, petiţionarul a fost liberat condiţionat. Raportat cuantumului pedepsei stabilite, ca urmare reducerii, aceasta se consideră executată la data de 12 iulie 1992.
Potrivit art. 135 lit. b) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de către instanţa judecătorească după trecerea unui termen de 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani până la 10 ani, la care se adaugă jumătate din pedeapsa pronunţată.
In cauză, termenul de 5 ani plus o doime din pedeapsa pronunţată, 4 ani şi 3 trei luni, respectiv 9 ani şi 3 luni s-a împlinit la 12 octombrie 2001.
In raport de condiţiile speciale prevăzute de Codul penal, este lipsită de relevanţă împrejurarea determinării momentului la care petiţionarul a fost liberat condiţionat.
De asemenea, din actele dosarului rezultă şi îndeplinirea celorlalte condiţii spre a se dispune reabilitarea. Din fişa de cazier seria GL nr. 0248378 U emisă de Inspectoratul de poliţie al judeţului Galaţi, rezultă că acesta nu a mai suferit alte condamnări, are asigurată existenţa prin muncă, fiind încadrat la A.M. Galaţi, are o bună conduită, apt atestat prin caracterizarea emisă de Direcţia Personal Administrativ şi transport nr. 9110/91103/29 decembrie 2008.
Au fost achitate cheltuielile judiciare către stat hotărâte prin sentinţa de condamnare, iar în prezent nu figurează în evidenţele compartimentului fiscal cu creanţe bugetare de plată către bugetul local. Prin declaraţia dată la biroul notarului public şi autentificată sub nr. 2170/03 decembrie 2008, partea civilă O.N. a arătat că U.H. i-a achitat despăgubirile civile, iar în prezent nu mai are nicio pretenţie de la acesta.
§2. Drept penal. Partea specială
