Procedura reabilitării judecătoreşti. Soluţionarea cererii. Calculul termenului de reabilitare. Condiţiile reabilitării judecătoreşti
| Comentarii |
|
- Cod procedură penală: art. 498
- Cod penal: art. 135 alin. 1 lit. a), art. 136 alin. 1, art. 137 alin. 1 lit. a)-d)
La termenul fixat instanţa ascultă persoanele citate, concluziile procurorului şi verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării.
Conform art. 135 alin. 1 lit. a) C. p. p., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
Conform art. 136 alin. 1 C. p. p., termenele prevăzute în art. 134 şi 135 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135;
b) îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă;
c) a avut o bună conduită;
d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri, sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.
(Sentinţa penală nr. 343 din 23.11.2009, Secţia I-a penală)
La data de 19 octombrie 2009, a fost înregistrată pe rolul acestei Curţi cererea petentului condamnat R.V.T.B de reabilitare judecătorească, cu privire la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 4/F din data de 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2701/R din data de 19 mai 2004 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.
în vederea judecării acestei cereri, a fost ataşat dosarul nr. 3561/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că cererea cu care a fost sesizată, conform art. 494 C. p. p., este fondată, urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin sentinţa penală nr. 4/F din data de 18 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr. 3561/2002, s-a hotărât condamnarea inculpatului R.V.T.B. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare de 3 ani, conform art. 81 şi 82 C. p., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. p. cu ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 74-76 C. p., s-a dedus din
pedeapsă perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, începând cu data de 21 februarie 2002 şi până la data de 17 ianuarie 2003 şi s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 7.000.000 ROL, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 2701/R din data de 19 mai 2004, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. 2459/2003, admiţându-se recursul declarat în acea cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi respingându-se recursul formulat de inculpat, a fost majorată pedeapsa aplicată acestuia la 1 an şi 6 luni închisoare, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi 82 C. p., făcându-se în schimb aplicarea dispoziţiilor art. 64-71 C. p., şi s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 1.200.000 ROL, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit referatului întocmit, la cererea Curţii, de către Biroul Executări Penale al acestei instanţe, inculpatul astfel condamnat în mod definitiv a fost încarcerat în executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, conform M.E.P.Î. nr. 25/2003/ 26.05.2004, la data de 14 iunie 2004 şi a fost liberat condiţionat, în baza sentinţei penale nr. 2110/26.07.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 2 august 2004.
în raport cu datele ce rezultă din hotărârea de condamnare pronunţată în primă instanţă şi respectiv din referatul anterior menţionat, cu privire la perioadele executate de petentul condamnat în stare de arest, Curtea a constatat că pedeapsa definitivă aplicată acestuia (1 an şi 6 luni închisoare) se consideră a fi fost executată integral la data de 16 ianuarie 2005, de când se calculează, conform art. 136 alin. 1 C. p., termenul de reabilitare judecătorească prevăzut de art. 135 alin. 1 lit. a) C. p., care, în concret, este de 4 ani şi 9 luni şi s-a împlinit, potrivit art. 154 C. p., la data de 15 octombrie 2009.
Din fişele de cazier judiciar, întocmite de I.G.P.R. la datele de 29 octombrie 2009 şi respectiv 9 noiembrie 2009, rezultă că petentul condamnat nu a suferit, până la împlinirea termenului de reabilitare, vreo altă condamnare, fiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. a) C. p.
Conform aceluiaşi referat al Biroului Executări Penale (anterior menţionat), prin adresa nr. 880301/12.04.2007, Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 3 Bucureşti a confirmat primirea debitului în sumă totală de 8.200.000 ROL, reprezentând cheltuielile judiciare la plata cărora petentul condamnat a fost obligat către stat, împrejurare în raport cu care se constată şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. d) C. p.
De asemenea, din înscrisurile prezentate Curţii de către petentul condamnat, rezultă că acesta beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2003 şi până în prezent, de pensie militară de invaliditate grad II, încasând, potrivit cuponului aferent lunii septembrie 2009, o pensie netă de 1.061 RON, astfel că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. b) C. p.
în sfârşit, din declaraţia martorului B.A., audiat de Curte la termenul din data de 2 noiembrie 2009, rezultă că petentul condamnat, după liberarea din executarea pedepsei închisorii, a avut în permanenţă o conduită socială corespunzătoare şi că, în prezent, acesta are un domiciliu stabil, unde locuieşte împreună cu părinţii săi, susţinerile martorului confirmând astfel şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. c) C. p.
Drept urmare, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru acordarea reabilitării judecătoreşti, Curtea, în temeiul art. 498 teza I C. p. p., a admis cererea în acest sens a petentului condamnat.
Totodată, în temeiul art. 502 C. p. p., a dispus ca, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, să se facă menţiune despre reabilitarea judecătorească pe hotărârea de condamnare.
