Parte civilă. Renunţarea la pretenţiile civile
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 14-15
Renunţarea la pretenţiile civile trebuie să fie făcută în cunoştinţă de cauză, lipsită de eroare în ceea ce priveşte efectele ei şi nedependentă de alte consideraţii care ar vicia consimţământul. Pentru prevenirea oricărei greşeli a părţilor, instanţele sunt obligate, înainte de a lua act de cererea formulată, să le explice părţilor consecinţele juridice ce decurg din aceasta.
Decizia penală nr. 173 din 28 octombrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 184 din 08 iulie 2010, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, constatând totodată că B.V., tatăl victimei, a renunţat la termenul din 07.07.2010 la pretenţiile civile reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznicele ulterioare pentru victimă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a că inculpatul, în ziua dc
24.02.2010, a aplicat victimei lovituri cu pumnii şi picioarele cauzându-i leziuni traumatice care au condus la deces.
Fapta inculpatului de a fi lovit cu pumnii şi picioarele victima, iar ca urmare a loviturilor primite aceasta a încetat din viaţă imediat, existând o legătură de cauzalitate de tip indirect între loviturile aplicate şi moartea
victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
Tatăl victimei, B.V., s-a constituit iniţial parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei dar, ulterior, în şedinţa publică de la 07.07.2010, a arătat că nu mai are nici un fel de pretenţii materiale de la inculpat.
în termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea primei instanţe a fost apelată de partea civilă B.V. care, sub aspectul laturii civile, a criticat soluţia primei instanţe şi a susţinut că vârsta sa înaintată de 87 de ani şi lipsa unui apărător l-au făcut să nu înţeleagă sensul întrebării adresate de completul de judecată, voinţa sa fiind aceea de a fi condamnat inculpatul şi obligat la plata suinei de 10.000 lei cheltuieli de înmormântare şi pentru praznicele ulterioare, pretenţii civile cu care acesta a fost de acord.
în faza apelului, Curtea a solicitat Tribunalului Vaslui transcrierea înregistrării audio din şedinţa de judecată când au avut loc dezbaterile judiciare şi în raport de împrejurările în care partea civilă a făcut precizări cu privire la pretenţiile sale civile - respectiv vârsta acestuia, starea de sănătate (dcficicnţe de auz) şi lipsa de apărare, precum şi de poziţia adoptată de inculpatul care a declarat în faţa instanţei de apel că nu mai este de acord să plătească despăgubirile civile, a admis cererea de probe formulată dc partea civilă privind audierea a doi martori.
Verificând susţinerile făcute de partea civilă apelantă, curtea, pe baza examinării împrejurărilor cauzei, a constatat că sunt fondate.
Potrivit principiului disponibilităţii, operant în latura civilă a cauzei, partea poate să renunţe la judecată, la dreptul dedus judecăţii sau poate pune capăt litigiului început prin încheierea unei tranzacţii cu cealaltă parte.
Pentru prevenirea oricărei greşeli a părţilor, instanţele sunt obligate, înainte de a lua act de cererea formulată, să le explice consecinţele juridice ce decurg din aceasta.
Renunţarea la pretenţiile civile trebuie să fie făcută în cunoştinţă de cauză, lipsită de eroare în ceea ce priveşte efectele ei şi nedependenta de alte consideraţii care ar vicia consimţământul.
In speţă, partea civilă, o persoană în vârstă de 84 de ani, cu deficienţe de auz, cu o cultură redusă, fără asistenţa unui apărător, a făcut precizări cu privire la pretenţiile sale civile, fără a avea dimensiunile reale ale poziţiei sale, renunţarea de care instanţa a luat act fiind influenţată de insuficienta înţelegere a efectelor acesteia.
In raport cu cele menţionate, curtea a constatat că în cauză nu a intervenit o renunţare la pretenţiile civile, voinţa părţii civile fiind în sensul condamnării inculpatului şi a obligării acestuia la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei şi de praznicele ulterioare.
