Vătămare corporală gravă. Tentativă de omor calificat. Criterii de diferenţiere
| Comentarii |
|
C. pen., art. 20, art. 182 alin. (2)
în vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de infracţiunea de tentativă la omor, la stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, de regiunea corpului spre care au fost îndreptate acestea şi de urmările ce se puteau produce.
Decizia penală nr. 147 din 21 septembrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 119/26.02.2010 a Tribunalului Iaşi, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., fiind condamnat inculpatul D.V. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Analizând actcle şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a luat cuţitul uitat în grajd în ziua preccdentă dc soţia sa (partea vătămată) şi întorcându-se spre ea, care se afla la circa 10 metri depărtare, aplecată deasupra pompei de apă, i-a cerut imperativ să-l ducă în casă, aruncându-1 totodată înspre aceasta. Cuţitul s-a deplasat în plan pe întreaga distanţă de 10 metri, lovind victima în zona lombară dreaptă. Din cauza loviturii, partea vătămată a căzut la pământ, însă şi-a revenit aproape imediat, scoţând cuţitul cc i se înfipsese în spate. Inculpatul a alergat imediat spre partea vătămată, pentru a-i oferi ajutor şi dându-şi seama de gravitatea situaţiei, a plecat imediat să sune la serviciul de ambulanţă.
Din concluziile certificatului medico-legal reiese că partea vătămata a prezentat plagă înjunghiată lombară dreapta cu plagă renală dreapta cu interesare pielocaliceală, hematom retroperitoneal masiv, soc hemoragie, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, şi pot data din 02.06.2009. A necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar leziunile au fost de natură a-i pune viaţa în primejdie. Ncfrectomia (excizia rinichiului drept) reprezintă pierdere de organ şi îi conferă victimei o infirmitate fizică permanentă.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în dauna părţii vătămate D.C.
Instanţa din oficiu a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din dispoziţiile art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.
In termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat reaprecierea probelor, înlăturarea dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, menţinerea calificării juridice date prin rechizitoriu şi aplicarea unui tratament sancţionator corespunzător, respectiv o pedeapsă mai aspră, cu executare în regim de detenţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea a reţinut că apelul este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Probele dosarului au relevat fară dubii date certe pentru stabilirea poziţiei subiective a inculpatului.
Starea conflictuală dintre cei doi soţi, cauzată de agresivitatea cu care se manifestă constant inculpatul faţă de soţia sa, dimensiunea cuţitului, forţa cu care a aruncat cuţitul, ce a produs o rană adâncă de 12 cm, dovedesc fară putinţă de tăgadă că inculpatul a prevăzut şi a acceptat
posibilitatea producerii morţii ca rezultat al acţiunii sale. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că oricare ar fi fost zona anatomică de pe corpul victimei, vizată dc acţiunea dc lovire exercitată de inculpat, rezultatul putea fi letal.
Lovind o persoană din spate, cu un cuţit mare şi greu, de la o distanţă mică şi cu marc intensitate este cert că se prevede şi se acccptă de către făptuitor posibilitatea de a suprima viaţa acesteia.
Instanţa de fond a menţionat în considerentele hotărârii apelate criteriile ce departajează în plan subiectiv infracţiunea dc vătămare corporală gravă de tentativă de omor respectiv: împrejurările în care a fost comisă fapta, obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea corpului spre care au fost îndreptate.
Analizând contextul faptic prin raportare la aceste criterii, rezultă fără niciun dubiu că inculpatul a prevăzut şi a acceptat ca rezultatul faptei să fie moartea victimei.
In orice zonă anatomică ar fi lovit victima din poziţia în care inculpatul se afla - în spatele acesteia - de la o distanţă mică, cu un cuţit mare şi greu, cu o intensitate ce a produs o rană atât de profundă, este evident că rezultatul putea fi cel letal, aşa încât singura concluzie este aceea că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide.
Faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură victimei este irclcvant, în contextul analizat.
Nici conduita pe care a avut-o inculpatul imediat după comiterea faptei nu arc relevanţă în analiza formei de vinovăţie cu care acesta a acţionat, prezentând importanţă doar la individualizarea pedepsei.
Pentru considerentele expuse, curtea de apel a reţinut că este întemeiat apelul Parchetului cu privire la calificarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul D.V., care se circumscrie infracţiunii dc tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. c) C. pen.
In temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi în rejudecare a fost înlăturată menţiunea privind schimbarea încadrării juridice a faptei şi s-a aplicat un tratament sancţionator corespunzător noii calificări juridice.
