Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Lovire sau alte violenţe. Plângere prealabilă. Oficialitatea procesului penal
| Comentarii |
|
C. pen., art. 180
în cazul în care decesul victimei infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. a fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte vătămări cauzatoare de
moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. nu sunt incidente dispoziţiile privind lipsa plângerii prealabile, întrucât partea vătămată este în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, situaţie în care principiul disponibilităţii în procesul penal este înlocuit de principiul oficialităţii, statul fiind acela care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea nu şi le pot promova.
Decizia penală nr. 152 din 30 septembrie 2010
Prin sentinţa penală nr. 58 din 3 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C.S. a fost trimis în judecată, din infracţiunea prev. de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor: C.S. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la pedeapsa dc 6 ani închisoare şi D.I. la pedeapsa de 500 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (1)C. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 25/26 octombrie 2008, a avut loc un conflict între inculpatul D.I. şi victima D.M., determinat de comportamentul agresiv al inculpatului, acesta lovind victima cu pumnul în zona feţei. întrucât conflictul lua amploare, în zona respectivă s-a deplasat şi inculpatul C.S. care a aplicat victimei o singură lovitură cu pumnul în zona gâtului, aceasta dezechili-brându-se şi căzând la pământ, iar în cădere lovindu-se cu capul de postamentul de beton.
Din raportul de expertiză medico-legală (autopsie), rezultă că moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de o stare de comă cerebrală profundă, urmare a unei hemoragii subarahnoidicne masive, produsă prin ruptură de arteră vertebrală, consecinţă a unui traumatism cervical. Referitor la traumatismul cervical (certificat de infiltratul sanguin masiv latero-cervical dreapta) actul medico-legal a conchis că victima a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire activă, posibil lovire cu mijloc de atac propriu omului (pumn).
Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului C.S. de a aplica victimei
D.M. o lovitură puternică cu pumnul în zona gâtului cu consecinţa producerii unui traumatism cervical ce a condus la dccesul victimei, realizează conţinutul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen.
In ceea ce-1 priveşte pe inculpatul D.I., acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei, însă din probele care s-au administrat rezultă vinovăţia
sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.
In termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentinţa a fost apelată de inculpaţii C.S. şi D.I. pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de inculpatul C.S. vizează: greşita apreciere a instanţei de fond în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei fară reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., fapta fiind comisă sub imperiul unei puternice tulburări determinate de manifestarea violentă a victimei; modul deficitar de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, prin ignorarea circumstanţelor personale - vârsta, atitudinea sinceră şi regretul profund faţă de urmările incidentului, care a fost fară îndoială consecinţa unui concurs de împrejurări nefavorabile, impunându-se o atenuare a răspunderii penale şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a exccutării pedepsei.
Inculpatul D.I. a criticat sentinţa penală pronunţată de tribunal pentru motive de nelegalitate invocând existenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală prin lipsa plângerii prealabile pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. împotriva victimei D.M.. Fără a se putea deroga de la normele legale - art. 131 C. pen., art. 279 alin. (1) C. proc. pen. - menţionarea expresă şi limitativă a unor excepţii, potrivit cărora plângerea poate fi formulată şi de alte persoane ori acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu, nu este aplicabilă, motiv pentru care trebuie să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen..
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în limitele prevăzute dc art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat că, în raport de situaţia de fapt relevată de probele administrate, evaluarea juridică este legală, fiind stabilită în concordanţă cu conţinutul constitutiv al normelor de incriminare.
Sub aspectul invocat de inculpatul D.I. privind lipsa plângerii prealabile a victimei pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina sa, curtea a constatat că potrivit art. 180 alin. (3) C. pen. în cazul faptei prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Teorctic, aceste dispoziţii fac parte din catcgoria cclor carc limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul lăsând la îndemâna părţii vătămate declanşarea sau continuarea procesului penal. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. pen., în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
Deşi legea nu distinge cu privire la situaţia în care persoana vătămată a decedat înainte de a formula plângerea prealabilă, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile privind lipsa plângerii prealabile, întrucât persoana vătămată este în imposibilitate de a-şi exercita dreptul procesual de a formula sau nu plângere pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., situaţie în care principiul disponibilităţii în procesul penal este înlocuit cu principiul oficialităţii, statul fiind acela care este chemat să apere interesele persoanelor vătămate atunci când acestea nu le pot promova - cum este şi cazul victimei, al cărci deces s-a datorat tocmai acţiunii ilicite a inculpatului C.S. care a intervenit în conflict, alături de fratele său D.I.
In temeiul considerentelor expuse, criticile formulate de inculpaţi nu sunt fondate, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse apelurile promovate.
