Patrundere pe contrasens autoturism de teren Coliziune frontala Leziuni corporale Deces
| Comentarii |
|
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2008
Sedinţa publică din 28 ianuarie 2008
DECIZIA PENALĂ NR.62/R/2008 Sedinţa publică din 28 ianuarie 2008 Prin sentinţa penală nr. 2493 din 27 decembrie 2006 a Judecătoriei B a i a M a r e a fost condamnat inculpatul N. M. M. fiul lui M. şi J. N. născut la 10.10.1965 în E. judeţul M, domiciliat în B M,_/79, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal la pedeapsa închisorii de 1 an. În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal şi s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. 5 Cod penal. În temeiul art. 14 C. pr. penală, art. 21 C. pr. penală şi art. 999 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile E. T. N., succesoare a părţii vătămate T. E., următoarele despăgubiri civile: - 10.000 lei pentru daune morale; - 2.000 lei pentru daune materiale. În temeiul art. 193 alin. 2 C. pr. penală inculpatul a fost obligat să plătească 8.000 lei cheltuieli judiciare părţii civile E. T.. Pretenţiile civile formulate de părţile civile N. D., T. B. şi T. T., care au renunţat la succesiunea defunctei T. E. conform certificatului de moştenitor nr. 197 din 19.9.2003 eliberat de Biroul notarilor publici E. au fost respinse. Pretenţiile civile formulate de partea civilă N. E. B. au fost respinse. S-a constatat că prejudiciul cauzat Spitalului Judeţean de Urgenţă B M a fost reparat. Inculpatul a fost obligat să plătească 318,40 neacoperit reprezentând cheltuieli de spitalizare Spitalului Judeţean S M. In temeiul art. 191 alin.1 C.pr. pen. inculpatul a fost obligat să plătească 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL C L U J din 12 august 2004, a fost trimis în judecată inculpatul N. M. M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal. S-a reţinut că inculpatul a condus un autoturism de teren şi într-un moment de neatenţie a pătruns pe contrasens, astfel că a intrat în coliziune frontală cu autoturismul în care se afla partea vătămată T. E. căreia i-a cauzat leziuni corporale ce au necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut culpa sa exclusivă la producerea accidentului de circulaţie şi vătămarea corporală gravă din culpă a părţii vătăma te T. E., care a decedat în timpul efectuării anchetei penale. Moştenitorii părţii vătăma te T. E., respectiv părţile civile E. T. N., N. D., T. B. şi T. T. au solicitat despăgubiri civile pentru daune morale şi materiale. Partea civilă N. E. B., proprietara auto turismului avariat în accidentul de circulaţie a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii acestuia şi despăgubiri civile pentru daune morale. Spitalele judeţene din B M şi S M au solicitat cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată T. E.. Din cuprinsul probelor administrate în cauză, instanţa de judecată a retinut următoarele: Inculpatul N. M. M. având gradul de subcomisar şi-a desfăşurat activitatea în calitate de şef al Biroului Poliţiei Transporturi M din cadrul Inspectoratului de Poliţie pentru Transporturi C. La data de 17 februarie 2003 în jurul orei 11°°, inculpatul a fost sesizat cu sustragerea unor cabluri de la balizele de semnalizare din cadrul aeroportului B M. În acest context, inculpatul N. M. M. s-a deplasat spre aeroportul B M cu autoturismul O. U. înmatriculat sub nr._ , proprietatea numitului J. G B., care l-a însotit. După efectuarea cercetării la faţa locului, inculpatul împreună cu martorul J. G B., s-au reîntors de la aeroport spre B M, cu autoturismul menţionat. În jurul orei 163°, în timp ce inculpatul conducea auto turismul O. U. pe raza comunei U. N., s-a aplecat pentru a verifica poziţia pârghiei de acţionare a sistemului de tracţiune integrală şi nefiind atent la drum a intrat pe contrasens şi a izbit frontal auto turismul Daewoo Cielo înmatriculat sub nr._ , condus regulamentar de partea civilă N. E. B.. În urma accidentului, partea vătămată T. E. aflată în autoturismul Daewoo Cielo a suferit leziuni corporale care au necesitat 100 - 120 zile de îngrijiri medicale, J. G B. a suferit leziuni pentru care a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale şi partea civilă N. E. B. a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. La data de 22 martie 2003, T. E. a decedat şi potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. 425//11/117/2003 al Serviciului medico-legal S M a rezultat că moartea acesteia nu a fost violentă şi s-a datorat trombemboliilor multiple survenite la o persoană suferindă de tulburări de ritm cardiac, obezitate şi hipercolesterolemie. Conform actului medico-legal, nu s-a putut stabili o cauzalitate in directă certă între accidentul de circulaţie din 2003 şi cauza medicală a morţii din 22.03.2003. S-a reţinut că fractura cominutivă deschisă mediodiafizară a femurului drept, suferită de T. E. în urma accidentului, în caz de supravieţuire ar fi necesitat 100 - 120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De asemenea, s-a reţinut din concluziile raportului de expertiză medicolegală nr. 1188//11/6/8 din 9 iunie 2004 al IML C-N că nu există legătură de cauzalitate între accidentul rutier şi cauza morţii părţii vătămate T. E.. Ca urmare a solicitării instanţei, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.O.. N. Minovici a concluzionat că nu se poate susţine cu certitudine că traumatismul suferit de partea vătămată T. E. a dus la moartea acesteia. Instanţa de judecată a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului N. M. M., care din cauza neatenţiei a intrat pe contrasens şi s-a produs coliziunea cu autoturismul condus regulamentar de numita N. E. B.. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul a încălcat prevederile art. 47 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, potrivit căruia conducătorii de autovehicule care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între ei o distanţă laterală suficientă şi la nevoie să circule cât mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului lor de circulaţie. Instanţa de judecată a reţinut că potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.85 din 17 februarie 2003, alcoolemia inculpatului a fost zero. Fapta inculpatului a fost încadrată juridic ca infracţiune de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de judecată a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului în raport cu autorităţile judiciare, pericolul social concret al faptei şi urmarea produsă în urma acesteia. La modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de judecată a avut în vedere calitatea inculpatului la data comiterii faptei, respectiv aceea de poliţist care ocupa o funcţie importantă de conducere şi care îl obliga la mai multă diligenţă şi atenţie pentru respectarea obligaţiilor legale cu care era familiarizat, astfel că s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins şi fără executarea acesteia. Sub aspectul laturii civile, instanţa de judecată a considerat că despăgubirile civile pentru daune morale şi materiale cuvenite părţii vătăma te T. E., care a decedat în timpul anchetei penale, vor fi culese de moştenitorii care au acceptat succesiunea, ca parte a activului succesoral, astfel că au fost respinse pretenţiile moştenitorilor care au renunţat la aceasta. La stabilirea întinderii despăgubirilor civile, instanţa de judecată a avut în vedere gravitatea traumatismelor cauzate părţii vătămate şi cheltuielile suplimentare efectuate în perioada spitalizării, prilejuite de medicamentaţie, transport şi alimentaţie specială şi care nu au fost acoperite decât în parte de sistemul de asigurări de sănătate. Deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea vreunei infracţiuni faţă de partea civilă N. E. B., s-a reţinut că aceasta nu are calitatea de subiect pasiv, deoarece potrivit art. 317 C.pr.penaIă judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare. Deoarece prin actul de sesizare este fixat cadrul procesual, este exclusă analizarea pretenţiilor reclamate de această parte civilă, care se poate adresa în mod separat instanţei civile. Deşi potrivit deciziei nr.1 din 23.02.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de judecată investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe este învestită să judece şi acţiunea civilă, cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite şi referitor la bunurile distruse ori avariate, s-a considerat că partea civilă N. E. B. nu are calitatea de parte vătămată şi astfel nu există privitor la aceasta o acţiune penală alăturată celei civile, care să permită analizarea pretenţiilor sale, aşa cum se poate proceda în cazul părţii vătămate T. E.. S-a considerat că inculpatul trebuie obligat să acopere diferenţa rămasă neachitată a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată la Spitalul de Urgentă S M. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel următoarele părţi: - Inculpatul N. M. M. a solicitat aplicarea sancţiunii amenzii, reducerea despăgubirilor civile pentru daune materiale de la 2.000 lei la 1.500 lei şi reducerea cheltuielilor judiciare către partea civilă E. T. N.; - Partea civilă T. B. în nume propriu şi în numele fraţilor ei E. T. N., N. D. şi T. T. a solicitat efectuarea unei contraexpertize medico-legală ce a fost încuviinţată de instanţa de fond la termenul din 24.11.2004 şi obligarea inculpatului la despăgubirile civile pentru daune materiale şi morale; - Partea civilă N. E. B. a solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii auto turismului distrus în accidentul de circulaţie şi la despăgubiri civile pentru daune morale. Prin decizia penală nr.258/A din 12.10.2007, în temeiul art. 378 C.pr.penaIă a fost admis în parte apelul declarat de inculpatul N. M. M. fiul lui M. şi J. N. născut la 10.10.1965 în E. judeţul M domiciliat în B M(...)/79 împotriva sentinţei penale nr. 2493 din 27 decembrie 2006 a Judecătoriei B a i a M a r e care în temeiul art. 379 pct.2 lit.a şi art. 382 alin.2 C.pr.penaIă a fost desfiinţată în parte şi în consecinţă a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit.c C.penal. A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă E. T. N. domiciliată în S M(...),_ 3 judeţul S M în contradictoriu cu Societatea de asigurare V. - Sucursala B M cu sediul în B M(...) judeţul M şi inculpatul N. M. M. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul N. M. M. să plătească părţii civile E. T. N. despăgubiri civile în sumă de: - 10.000 lei pentru daune morale - 1.500 lei pentru daune materiale Au fost reduse cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă E. T. a N. de la 8.000 lei la 2.000 lei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. În temeiul art. 379 pct.1lit.b C.pr.penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de părţile civile T. B. domiciliată în S M(...) .23 .64 judeţul S M şi de N. E. B. domiciliată în S M(...)/1 judeţul S M împotriva aceleiaşi sentinţe. În temeiul art. 379 pct.1 lit.a C.pr.penaIă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de partea civilă T. B. domiciliată în S M(...) .23 .64 judeţul S M în numele fraţilor săi - părţile civile, E. T. N. domiciliată în S M Al._ nr. 9_ 3 judeţul S M, N. D. domiciliată în C-N(...)/49 judeţul C şi T. T. domiciliat în B M(...)/20 judeţul M împotriva aceleiaşi sentinţe. În temeiul art. 192 alin.2 c.pr.penaIă a fost obligată apelanta T. B. la 80 lei şi apelanta N. E. B. la 20 lei cheltuieli judiciare în apel statului. În temeiul art. 192 alin.3 c.pr.penaIă celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele: Instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt rezultată în urma administrării probelor, care nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea juridică dată faptei comisă de acesta este legală şi corespunzătoare culpei acestuia. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a ţinut seama de gradul de pericol social al infracţiunii comise, urmarea produsă, de datele personale ale acestuia respectiv calitatea de poliţist la data comiterii faptei, care îl obliga la mai multă diligenţă şi atenţie pentru respectarea obligaţiilor lega le, precum şi de atitudinea sa în raport cu autorităţile judiciare. Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată şi este necesară reeducării făptuitorului şi pentru asigurarea unei prevenţii generale eficiente conform art. 52 C.penal astfel că nu se impune reducerea acesteia sau aplicarea unei amenzi penale prin acordarea de circumstanţe atenuante. Raportat la atitudinea şi comportamentul inculpatului, existând indicii că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia, instanţa de fond a dispus întemeiat suspendarea condiţionată a executării acesteia în temeiul art. 81 C.penal, atrăgându-i-se atenţia asupra prevederilor art. 83 C.penal referitor la cazurile de revocare a suspendării. Instanţa de fond în mod legal a dat eficienţă prevederilor art. 71 şi 64 lit.a şi b C.penal şi a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 76 alin.5 C.penal însă apelantul nu s-a folosit de vreo profesie, funcţie, activitate pentru comiterea faptei, astfel că dispoziţia de aplicare a art. 64 lit.c C.penal nu se justifică şi va fi înlăturată. Sub aspectul laturii civile instanţa de fond temeinic a considerat că inculpatul trebuie să acopere diferenţa neachitată către Spitalul de Urgenţă S M pentru cheltuielile efectuate cu partea vătămată. De asemenea despăgubirile civile pentru daune morale şi materiale cuvenite părţii vătămate T. E. care a decedat în timpul efectuării anchetei penale, întemeiat a considerat că revin părţii civile E. T. a N., care în calitate de fiică a acceptat succesiunea potrivit certificatului de moştenitor din 19 septembrie 2003 de la fila 59 dosar instanţă şi nu celorlalte părţi civile N. D., T. B. şi T. T. în calitate de fii, care au renunţat la succesiune. Deoarece părţile civile menţionate au renunţat la succesiunea mamei lor T. E., instanţa de fond întemeiat a respins cererea acestora de a li se acorda despăgubiri civile. Apărarea acestora că la momentul deschiderii succesiunii mamei lor nu erau determinate despăgubirile civile, nu poate fi primită deoarece se efectua urmărirea penală, care s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului la data de 12 august 2004. Referitor la cererea acestor părţi civile de efectuarea a unei expertize medico-legale, tribunalul a respins-o ca nefiind concludentă şi utilă cauzei pe motivul că s-au efectuat două expertize medico-legale, între care nu au existat contradicţii şi s-a ţinut seama de avizul Comisiei superioare medico-legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "N. Minovici ", prin care s-a concluzionat că nu se poate susţine cu certitudine că traumatismul suferit de partea vătămată T. E. la data comiterii faptei a dus la moartea acesteia, care s-a datorat unei tromboembolii pulmonare raportat la patologia cronică preexistentă. Sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile pentru daune morale acordate părţii civile E. T. N. instanţa de fond a avut în vedere suferinţele morale care s-au impus a fi reparate ca urmare a decesului părţii vătăma te T. E.. Referitor la despăgubirile civile pentru daune materiale, prima instanţă trebuia să reţină că partea civilă E. T. N. a relatat în declaraţia sa de la fila 42 dosar instanţă, că inculpatul i-a achitat suma de 500 lei şi în consecinţă să reducă cuantumul acestora de la 2.000 lei la 1.500 lei. Deoarece Societatea de Asigurare V. - Sucursala B M a fost citată în calitate de asigurător conform dispoziţiilor art. 54 alin.4 din Legea 136/1995, pe motivul că voinţa legiuitorului a fost de a limita poziţia procesuală a societăţii de asigurare pentru apărarea în nume propriu şi prin subrogare în drepturile asiguratului, instanţa de fond trebuia să admită în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă E. T. N. în contradictoriu cu această societate şi inculpatul N. M. M., prin obligarea celui din urmă la despăgubiri civile. Deoarece conform împuternicirii avocaţiale de la fila 187 dosar instanţă de fond, reiese că părţile civile N. D., T. B., T. T. şi E. T. N. au avut acelaşi avocat, pentru care s-a plătit onorariul conform chitanţelor de la filele 315-318, în raport de soluţia de admitere a pretenţiilor părţii civile E. T. N., trebuia redus cuantumul cheltuielilor judiciare la instanţa de fond, în care se includ şi cheltuielile de deplasare, la care a fost obligat inculpatul către aceasta, de la 8.000 lei la 2.000 lei. În raport de cele arătate, a fost admis în parte apelul declarat de inculpatul N. M. M. împotriva sentinţei atacate, care în temeiul art. 379 pct.2 lit.a şi art. 382 alin.2 c.pr.penaIă a fost desfiinţată în parte, în sensul arătat şi în consecinţă au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentintei. Deoarece partea civilă T. B. a renunţat la succesiunea mamei sale T. E., conform certificatului de moştenitor nr. 197/19.09.2003 de la fila 59, întemeiat i-a fost respinsă cererea de obligare la despăgubiri civile şi în consecinţă potrivit art. 379 pct.1lit.b C.pr.penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de aceasta împotriva aceleiaşi sentinţe. Întrucât potrivit art. 362 C.pr.penală sunt expres prevăzute persoanele care pot formula apel împotriva unei hotărâri penale iar partea civilă T. B. nu are mandat de reprezentare în numele fraţilor săi - părţile civile E. T. N., N. D. şi T. T., în temeiul art. 379 pct.1 lit. a c.pr.penaIă a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de aceasta în numele persoanelor menţionate, împotriva aceleiaşi sentinţe. La data de 24.03.2003 conform declaraţiei de la fila 79 dosar urmărire penală, N. E. B. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.500 euro pentru procurarea unui nou autoturism Cielo şi cu suma de 100 milioane lei ROL. La data de 27.10.2003 conform declaraţiei de la filele 80-83 dosar urmărire penală N. E. B. a solicitat ca inculpatul N. M. M. să o despăgubească cu suma reprezentând contravaloarea unui autoturism Cielo în aceeaşi stare cu cel al său şi cu suma de 200 milioane lei ROL reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale. Cu acel prilej a relatat că a luat cunoştinţă de concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia leziunile suferite în urma accidentului au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi că nu le contestă. Prin rechizitoriul din 12 august 2004 întocmit în dosarul nr. 85/P/2003 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL C L U J la pct.3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul N. M. M. pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin.1,3 C.penal, privind pe persoanele vătămate J. G B. şi N. E. B.. Soluţia respectivă s-a dispus pe motivul că numitul J. G B. nu a formulat plângere penală prealabilă iar leziunile suferite de numita N. E. B. au necesitat pentru vindecare sub 10 zile de îngrijiri medicale. Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 şi 3 C.penal numita N. E. B. a declarat la termenul din 20 septembrie 2007 că nu a formulat plângere. La termenul din 27.10.2004 la instanţa de fond, numita N. E. B. a declarat că se constituie parte civilă faţă de inculpat cu suma de 300 milioane lei ROL, contravaloarea autoturismului Cielo distrus complet în accident şi suma de 200 milioane lei ROL despăgubiri civile pentru daune morale. Potrivit art. 317 C.pr.penală judecata se mărgineşte la fapte şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei. În cauză, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni faţă de N. E. B., astfel că instanţa de fond întemeiat a reţinut că aceasta nu are calitatea de parte vătămată respectiv de parte civilă şi în consecinţă i-a respins pretenţiile civile formulate. Deoarece privitor la numita N. E. B. nu există o acţiune penală alăturată celei civile care să permită analizarea pretenţiilor sale civile, nu sunt aplicabile dispoziţiile deciziei nr. 1 din 23.02.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţiile unite, care se referă la infracţiuni cu efecte complexe, în cazul cărora instanţa de judecată este investită să judece şi acţiunea civilă cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu vătămările corporale suferite şi referitor la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte, de către victima care are calitatea de persoană vătămată constituită parte civilă. În considerarea celor arătate, potrivit art. 379 pct.l lit.b C.pr.penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă N. E. B. împotriva aceleiaşi sentinţe. Faţă de soluţiile de respingere ale apelurilor declarate de apelantele T. B. şi N. E. B., în temeiul art. 192 alin.2 C.pr.penală au fost obligate la cheltuieli judiciare statului avansate de acesta în apel. În temeiul art. 193 alin.3 C.pr.penală celelalte cheltuieli judiciare în apel au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal, recurs, recurenta N. E. B., criticând hotărârea pronunţată ca nefiind temeinică şi legală. În motivarea recursului său, recurenta a învederat că în mod greşit inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile solicitate de către aceasta, hotărârile contravenind astfel Deciziei nr. I /2004 în interesul legii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căruia în cazul infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi de ucidere din culpă, instanţa este obligată să oblige la repararea întregului prejudiciu, acesta fiind complex. De asemenea s-a invocat faptul că, în mod nejustificat, nu s-a admis proba solicitată de parte şi anume întocmirea unei expertize medico-legale din care să rezulte numărul exact de zile de îngrijiri medicale care au fost necesare spre vindecarea recurentei. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, curtea reţine următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL C L U J, întocmit la data de 12.08.2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatului N. M. M. pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 ain.1,3 C.p. privind persoanele vătămate J. G B. şi N. E. B.. În cazul recurentei s-a reţinut că, aceasta a formulat plângere împotriva inculpatului, dar din raportul de constatare medico-legală aflat la dosar la fila nr.89, a rezultat leziunile cauzate acesteia au necesitat spre vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale astfel că, în ceea ce o priveşte pe această persoană vătămată nu sunt îndeplinite cerinţele art.184 alin.1,3 C.p. pentru a exista infracţiunea de vătămare corporală din culpă fiind necesar un număr de 10 zile de îngrijiri medicale. În cazul în care, persoana vătămată a considerat că soluţia pronunţată nu este cea corectă şi că ulterior a mai fost necesar un număr mai M de zile de îngrijiri medicale pentru recuperarea sa, date ce ar fi putut fi constatate printr-o expertiză medico-legală, avea posibilitate ca, în baza art.278 ind.1 C.p.p. să atace soluţia Parchetului, prin plângere adresată instanţei de judecată. În mod corect s-a reţinut în cauză că, potrivit art. 317 C.p.p., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. Astfel, raportat la cele de mai sus, la textul de lege invocat, se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale, recurenta neputând dobândi, în cadrul procesual arătat, calitatea de parte civilă aşa cum este definită de dispoziţiile art.15 C.p.p. Mai mult decât atât, în speţă nu se regăsesc condiţiile descrise în decizia nr.I /2004 în interesul legii, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru vreo faptă comisă în dauna recurentei, neexistând nici un raport de cauzalitate între fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului şi prejudiciu cauzat recurentei. Faţă de cele de mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul declarat. În baza art.193 C.pr.pen. va obliga pe partea civilă N. E. B. să plătească inculpatului N. M. M. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocaţial, chitanţa 0106/18.12.2007, (f.34) . Va respinge cererea părţii civile, aceasta fiind în culpă procesuală, de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., va obliga pe partea civilă să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
