Pedeapsă. Suspendare condiţionată a executării pedepsei. Condiţii. Modificări aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000
| Comentarii |
|
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 s-au modificat numai dispoziţiile referitoare la limita pedepsei prevăzută de lege pentru care se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, 15 ani în loc de 12 ani, şi nu cele referitoare la cuantumul pedepsei aplicate.
Cum instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare al cărei cuantum nu a fost modificat în apel, ci doar modalitatea de executare, în sensul dispunerii suspendării condiţionate a executării ei, în mod greşit s-a considerat de tribunal ca fiind întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 81 din Codul penal, anume acelea referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, de 3 ani.
(Decizia nr. 669 din 23 aprilie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1444 din 16.10.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost condamnat inculpatul B.C. la o pedeapsă de 3 ani şi
6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. g) şi i) din Codul penal. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal, menţinându-se starea de arest a inculpatului, fiindu-i dedusă reţinerea şi arestarea preventivă de la 11.07.2000 la zi.
Prima instanţă a reţinut ca situaţie de fapt că, la data de 24.06.2000, numitul V.V., în calitate de administrator al S.C. "G." S.A., a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, la aceeaşi dată, în jurul orei 10,30, a fost contactat telefonic de către numitul M.M., director comercial la aceeaşi unitate, care i-a comunicat că geamurile de la uşa glisantă a scărilor ce duc spre casieria unităţii sunt sparte, iar uşa dinspre compartimentul tehnic este închisă.
în urma sesizării şi a cercetărilor efectuate s-a constatat că, în noaptea de 23/24.06.2000, inculpatul B.C.C., prin spargerea geamului de la uşa de acces, a pătruns în incinta S.C. "G." S.A. din Bucureşti, de unde a sustras suma de 42.705.000 lei şi un telefon mobil, prejudiciul total cauzat fiind în cuantum de 43.565.000 lei.
Apelul declarat de inculpatul B.C.C. a fost admis prin Decizia penală nr. 1813/A din 14.12.2000 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a ll-a penală, care a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, conform art. 81 şi 82 din Codul penal, înlăturând dispoziţiile art. 71 şi 64 din Codul penal şi dispoziţiile privind menţinerea stării de arest.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, considerând ca fiind nelegală aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursul este fondat.
Conform dispoziţiilor art. 81 din Codul penal, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 din Codul penal; se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 s-au modificat numai dispoziţiile referitoare la limita pedepsei prevăzută de lege, pentru care se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, 15 ani în loc de 12 ani, şi nu cele referitoare la cuantumul pedepsei aplicate.
Cum instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare al cărei cuantum nu a fost modificat în apel, ci doar modalitatea de executare, în sensul dispunerii suspendării condiţionate a executării ei, în mod greşit s-a considerat de tribunal ca fiind întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 81 din Codul penal, anume acelea referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, de 3 ani.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat decizia şi a menţinut dispoziţiile primei instanţe, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
