Pedepsele. Circumstanţele atenuante şi agravante
| Comentarii |
|
Deşi art. 73 lit. b) C.pen. nu prevede, în mod expres, ca între actul provocator şi infracţiunea săvârşită de către cel provocat să existe o anumită proporţie sub aspectul gravităţii, necesitatea existenţei unei asemenea proporţii, rezultă implicit din conţinutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze în psihicul inculpatului o tulburare sau o emoţie atât de intensă, încât să explice săvârşirea infracţiunii, pe care, altfel, în condiţii normale, făptuitorul nu ar fi comis-o.
Secţia penală, Decizia nr. 161 din 10 septembrie 2007
Prin sentința penală nr. 203 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174,art. 175 lit. i) C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C.pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și c) C.pen., condamnarea inculpatului P.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de D.V. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumelor de 1000 RON despăgubiri materiale și 2000 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariul apărătorului.
în fapt prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
în dimineața de 30 iulie 2006, în jurul orei 0450, după ce a fost anunțat de sora sa (P.T.-M.) că în noaptea respectivă fusese acostată de un bărbat și apoi urmărită de acesta în drum spre casă, inculpatul a plecat împreună cu martorii M.C. și M.T.M. în urmărirea celui ce-i urmărise sora și astfel, ajungând din urmă pe partea vătămată D.V. i-a aplicat o lovitură cu o bâta de basse-ball în cap, acesta din urmă căzând la pământ și intrând în comă.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1562/A1/01 august 2006 emis de I.M.L. Craiova, partea vătămată a suferit multiple leziuni craniene, necesitând pentru vindecare un număr de 70 - 80 zile îngrijiri medicale și punând părții vătămate viața în primejdie.
împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel în termen, atât inculpatul P.A., cât și partea vătămată D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului acesta a invocat că nu s-a dat eficiență și aplicabilitate dispozițiilor art. 73 lit. b) C.pen. întrucât, din întreg materialul probator, rezultă că a acționat sub impulsul momentului, fiind permanent provocat de partea vătămată care, pe parcursul a trei ore, nu a făcut altceva decât să aibă un comportament inadecvat, violent, jignitor, la adresa inculpatului, a surorii acestuia și a prietenilor săi.
într-o a doua critică, a susținut lipsa intenției de a ucide pe partea vătămată, ceea ce ar avea drept consecință schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C.proc.pen. din art. 20 raportat la art. 174 C.pen. în art. 182 C.pen.
A susținut că intenția sa a fost de a o opri pe partea vătămată, nicidecum de a-i provoca leziuni grave, lovitura sa fiind îndreptată spre spatele victimei, nu spre capul acesteia, dar întrucât partea vătămată a căzut, lovitura a atins capul.
Sub acest aspect apelul este nefondat.
Lovirea părții vătămate de către inculpat, cu o bâtă de basse-ball în cap, cu o mare intensitate (din moment ce s-au produs leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală iar partea vătămată „a căzut jos, fără să mai miște” - declarația inculpatului, dată în timpul urmăririi penale), constituie o activitate care, prin însăși materialitatea sa, vădește că inculpatul a prevăzut moartea victimei, ca rezultat posibil al acțiunii sale; ori, săvârșind fapta care, potrivit aceluiași raport medical, a pus în pericol viața părții vătămate, inculpatul, chiar dacă nu a dorit rezultatul letal, l-a acceptat în mod conștient, ceea ce înseamnă că a acționat cu intenția de a ucide.
Nu se poate reține, așadar, că el ar fi comis doar infracțiunea de vătămare corporală, ci a săvârșit o tentativă la infracțiunea de omor.
Neîntemeiată este și critica referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b C.P.
Deși art. 73 lit. b) C.pen. nu prevede, în mod expres, ca între actul provocator și infracțiunea săvârșită de către cel provocat să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții, rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze în psihicul inculpatului o tulburare sau o emoție atât de intensă, încât să explice săvârșirea infracțiunii, pe care, altfel, în condiții normale, făptuitorul nu ar fi comis-o. Ori, în speță, replica inculpatului apare disproporționată față de actul provocator - acostarea surorii inculpatului de către partea vătămată - cu atât mai mult cu cât acesta a fost urmărit de inculpat și frații M., neputând fi explicată prin gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de aceasta, astfel că, nu sunt realizate condițiile legale ale stării de provocare.
