Starea de necesitate. Condiţii
| Comentarii |
|
Deplasarea inculpatului cu autoturismul său nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului care stă la baza stării de necesitate, acesta putând să anunţe salvarea. Deşi mama inculpatului suferă de o afecţiune neuropsihică severă, nu s-a dovedit că aceasta, la data săvârşirii faptei a suferit o criză de epilepsie, respectiv o criză de grand-mal.
Secţia penală, Decizia nr. 151 din 11 aprilie 2007
Prin sentința penală nr. 488 din data de 26 aprilie 2006 Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus achitarea inculpatului K.Z. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C.proc.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 9 septembrie 2005 inculpatul a fost depistat conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare XX 00 XXX având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală.
Judecătoria a reținut că deplasarea inculpatului cu autoturismul s-a făcut în scopul înlăturării unui pericol iminent ce amenința sănătatea mamei sale domiciliată în localitatea Tușnad. întrucât inculpatul a apelat la ajutorul mai multor persoane dar nu l-a primit, judecătoria a considerat că pericolul nu putea fi înlăturat altfel, săvârșind fapta în stare de necesitate, prevăzută de art. 45 C.pen.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
Tribunalul Harghita prin decizia penală nr. 238 din 14 noiembrie 2006 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinței penale nr. 488 din 26 aprilie 2006, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C.proc.pen. l-a achitat pe inculpatul K.Z. de sub acuza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Potrivit dispozițiilor art. 181raportat la art. 91 lit. c) C.proc.pen. i s-a aplicat inculpatului amenda administrativă de 500 lei și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferente soluționării cauzei în primă instanță, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
La adoptarea acestei soluții s-au avut în vedere următoarele considerente:
Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat, că mama inculpatului suferă de mulți ani de crize de epilepsie. Această împrejurare a fost confirmată de martorii audiați de prima instanță și a rezultat și din cercetările efectuate de serviciul de probațiune. S-a apreciat că în cauză nu sunt însă întrunite condițiile stării de necesitate prevăzute de art. 45 C.pen. Astfel, deplasarea inculpatului cu autoturismul său nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului. Inculpatul avea numeroase posibilități de a apela la persoane apropiate, în vreme ce acesta a arătat că a bătut la poarta unui vecin care nu i-a deschis și l-a contactat telefonic pe un altul, care l-a refuzat. Totodată inculpatul nu a anunțat salvarea. S-a reținut că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, față de atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală dată de împrejurările în care a acționat inculpatul.
Această hotărâre a instanței de apel, în termen legal, a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Analizând recursul astfel declarat prin prisma disp. art. 385/9 C. proc. pen. s-a constatat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de punctul 18 din textul legal invocat, deoarece:
Probatoriul cauzei , ce a fost administrat, la cele două grade de jurisdicție anterior parcurse, a demonstrat, fără putință de tăgadă faptul că, inculpatul, în seara zilei de 09.09.2005, a condus pe drumurile publice un autovehicul , având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală. Este cert faptul că mama inculpatului suferă de o afecțiune neuropsihică severă, dar nu s-a dovedit că aceasta, în data anterior menționată a suferit o criză de epilepsie, respectiv o criză de grand-mal.
Știind că, în după amiaza zilei respective, a consumat importante băuturi alcoolice, inculpatul a preferat să se urce la volanul autoturismului său pentru a se deplasa la locuința mamei sale, în loc să anunțe serviciul de ambulanță și să aleagă un alt mod de a se deplasa către mama sa.
S-a apreciat că fapta inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de disp. art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, fapta penală ce se caracterizează prin aceea că ea este o infracțiune de rezultat și care se impune a fi sancționată cu stricta respectare a disp. art. 52 C.pen., în condițiile în care inculpatul intimat nu a înțeles să conteste în vreun fel, proba științifică efectuată în cauză și a relevat gradul alcoolemiei sale.
Pentru fapta comisă inculpatul trebuie să suporte rigorile legii, pedeapsa ce se impune a-i fi aplicată urmând a fi individualizată cu stricta respectate a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pe cale de consecință în baza disp. art. 38515 pct. 5.2 lit. d) C.proc.pen. s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și, pe cale de consecință, s-a casat integral decizia recurată dispunându-se, în baza art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74-76 C.pen., condamnarea inculpatului K.Z. la pedeapsa de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81-82 C.pen.
