Plângere împotriva ordonanţei de arestare preventivă
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 99/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost respinsă plângerea formulată de inculpatul P.C., deţinut în arestul I.P.J. Mureş, împotriva ordonanţei de arestare preventivă din 10.02.2003, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. Totodată, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanţa de fond a reţinut că, prin ordonanţa menţionată, s-a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 30 de zile, arătându-se că, în noaptea de 8 martie 1994, acesta i-a aplicat mai multe lovituri mamei sale, a strangulat-o cu un lanţ şi a introdus-o în cada plină cu apă, acţiuni în urma cărora aceasta a decedat. Instanţa a mai reţinut că, inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani şi a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia, prezintă un pericol pentru ordinea publică, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune măsura arestării preventive.
Prin decizia penală nr. 99/2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost casată integral încheierea pronunţată de instanţa de fond şi s-a admis plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei de arestare preventivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, revocându-se măsura luată faţă de inculpat.
Instanţa de control judiciar a apreciat că nu este îndeplinită cea de a doua condiţie prevăzută de art. 148 lit. h) Cod de procedură penală pentru a se dispune arestarea preventivă, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. în cauză s-au făcut cercetări încă din anul 1994, dar nu s-a dispus arestarea inculpatului, considerându-se că o astfel de măsură nu se impune. După trecerea a 9 ani, pe baza aceloraşi date, parchetul a luat măsura arestării inculpatului, cu toate că acesta nu a mai comis alte fapte, ceea ce demonstrează că lăsarea lui în libertate nu a prezentat un pericol pentru ordinea publică. La dosar nu există probe certe şi nici indicii temeinice privind săvârşirea faptei de către inculpat, ci numai anumite prezumţii, fiind necesară administrarea altor probe, pentru a se clarifica toate aspectele legate de săvârşirea faptei.
Pericolul pentru ordinea publică nu este dat de fapta pentru care inculpatul este cercetat sau de pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune şi nu se prezumă, ci trebuie demonstrat de organul de cercetare penală.
Curtea de Apel Târgu Mureş, decizia penală nr. 99 din 5 martie 2003
