Plângere penală întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., pentru nerespectarea dispoziţiilor acestui articol. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Plângerea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a urmat căile legale, respectiv formularea plângerii la procurorul ierarhic superior, încălcând astfel dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Sentinţa nr. 11 din 3 februarie 2009
Prin sentinţa penală nr. 11/03.02.2009 a Curţii de Apel laşi, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei procurorului din 30.10.2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că prin rezoluţia din 30.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de un agent şef adjunct din cadrul poliţiei municipale, un procuror de la parchetul de pe lângă tribunal, ambii pentm infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 2481, art. 256, art. 264, art. 288-293 şi art. 323 C. pen. şi un judecător de la judecătorie, pentm infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reţinut că, în fapt, petentul a fost angajat al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, în funcţia de contabil, în perioada 19.05.2003-19.11.2003. în acest timp, societatea la care a lucrat a primit ajutoare umanitare din străinătate, pe care le-a împărţit mai multor beneficiari, fiind întocmite documente în acest sens, parte din ele fiind semnate şi de petent.
După ce nu i s-a mai prelungit contractul de muncă la unitatea amintită, petentul a reclamat comiterea mai multor infracţiuni de P.C. şi G.E., director, respectiv secretar, aceştia fiind cercetaţi, printre altele, într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.
Petentul l-a mai reclamant pe P.C. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 ’, 248, 256, 289, 291 C. pen., fiind constituit un alt dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, precum şi pe numitul C.V., factor poştal, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (l)-(2) C. pen., aspecte cu privire la care Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi a efectuat cercetări.
M.I. a reclamat în principal săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual de numiţii P.C. şi G.E., director, respectiv secretar, la Societatea Naţională de Cmce Roşie din România, filiala Iaşi (unitate la care fusese şi el angajat în anul 2003, pentru cca. 6 luni). Faptele sesizate ar fi constat în aceea că, în calităţile mai sus precizate, cei reclamaţi ar fi comis mai multe ilegalităţi în exercitarea atribuţiilor ce le reveneau.
Petentul a formulat plângere împotriva soluţiei, aceasta fiindu-i respinsă prin rezoluţia 1785/II/2/2007 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, iar M.I. a formulat o nouă plângere împotriva soluţiei, pe care a adresat-o Judecătoriei Iaşi, dar prin sentinţa penală nr. 157 din 23.01.2008 a fost respinsă ca nefondată.
Urmare a acestor soluţii de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere împotriva agentului de poliţie, a procurorului şi a judecătorului, fost procuror, pentru mai multe fapte penale.
Din coroborarea plângerii petentului cu înscrisurile de la dosar, procurorul a reţinut că faptele nu există şi, în consecinţă, a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei procurorului a fost respinsă ca nefondată. împotriva ordonanţei procurorului, petentul avea posibilitatea formulării unei alte plângeri, la instanţa de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
în legătură cu fapta aceluiaşi magistrat care, devenind judecător, nu s-ar fi abţinut în judecarea unui dosar al Judecătoriei Iaşi, curtea a observat că în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut cerere de abţinere, aceasta poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat de existenţa cazului de incompatibilitate, conform art. 51 C. proc. pen. Petentul a avut la dispoziţie această posibilitate legală, în măsura în care a constatat că ar fi existat un caz de incompatibilitate prevăzut de lege, astfel că eventuala „neabţinere” a judecătorului putea fi remediată.
împotriva rezoluţiei a formulat plângere petentul, cu motivarea că în soluţionarea plângerilor nu s-au respectat principiile de drept penal şi procesual penal, că a fost obstrucţionat în calitatea procesuală pe care a avut-o, că organele de urmărire penală au făcut greşeli inadmisibile, că rezoluţiile nu sunt motivate.
Curtea de apel a constatat că plângerea nu este admisibilă, împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de netrimitere în judecată putându-se face plângere în faţa judecătorului, numai după ce petentul a formulat plângere la prim-procurorul parchetului ori la procurorul general, după caz.
Dacă plângerea i-a fost respinsă ori nu a fost soluţionată în termen de 20 zile, persoana vătămată ori altă persoană interesată poate face plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei la instanţa competentă în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. Petentul nu a uzat de această procedură prealabilă şi, interpelat cu privire la acest aspect, a susţinut că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era instanţa competentă a soluţiona plângerea.
în cursul judecăţii a formulat plângere şi împotriva procurorului care s-a pronunţat prin rezoluţia atacată.
Faţă de poziţia procesuală a petentului, curtea a apreciat este inaplicabil art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., petentul având cunoştinţă de procedura prevăzută de lege, procedură de care nu a înţeles să uzeze. Pentru că nu a folosit procedura prevăzută de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., plângerea formulată nu este admisibilă, curtea respingând-o ca atare, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Sentinţa curţii de apel a rămas definitivă prin decizia nr. 1291/2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul petentului M.I.
<Vezi şi alte speţe de drept penal:
